1ra-1605/2018 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

Dosarul nr. 1ra-1605/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Pîntescu Nicolae xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.07.2016 - 13.02.2017;

Instanță de apel: 27.03.2017 - 18.10.2017;

Instanță de recurs: 13.07.2018 - 26.09.2018.

A C O N S T A T A T :

Pîntescu Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. e),

f) Cod penal, la 6 ani închisoare, fără amendă, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Potrivit art.85 alin.(1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată

a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 16 noiembrie 2015, fiindu-i aplicată pedeapsa definitivă 7 ani

închisoare, fără amendă, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de

administrarea bunurilor altei persoane pe termen de 2 ani.

04 iulie 2016, aproximativ la ora 00:25, aflându-se pe xxxxx, în mod deschis a sustras

de la Onța Mihail, o brățară din aur cu masa de 12,5 gr., de tip „Bismark”, în valoare

de 7 500 lei, după care a părăsit locul infracțiunii, cauzându-i părții vătămate Onța

Mihail un prejudiciu material considerabil, în sumă totală de 7 500 lei.

sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului a invocat că, în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul

Pîntescu Nicolae vinovăția nu a recunoscut-o, declarând că la 03 iulie 2016, ora 21:00,

s-a întâlnit cu Onța Mihail care era în stare de ebrietate. Ultimul a cerut de la el

telefonul, deoarece al său era descărcat. A observat că Onța Mihail era cu mâna tăiată,

avea o vânătaie, deoarece se bătuse cu tatăl său. După aceasta, Onța Mihail a stricat

telefonul lui Pîntescu Nicolae, din care motiv inculpatul a solicitat să-i dea brățara de

pe mână ca recompensă pentru telefonul stricat, după care a plecat cu Potîng Oleg.

1

Declarațiile inculpatului sunt confirmate prin declarațiile martorilor Potîng Oleg

și Ciobanu Nicoleta, prin urmare prima instanță s-a bazat doar pe declarațiile părții

vătămate care urmau a fi apreciate critic, deoarece sunt divergente.

Respectiv, de către partea acuzării nu au fost prezentate probe pertinente și

concludente ce ar confirma vinovăția inculpatului.

3.1. Inculpatul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că, nu au fost prezentate probe ce ar

confirmă că dânsul a comis infracțiunea.

2017, pronunțată integral la 15 noiembrie 2017, au fost respinse ca nefondate apelurile,

cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, soluția primei

instanțe cu referire la vinovăția inculpatului Pîntescu Nicolae este pe deplin justificată,

or, vina acestuia a fost dovedită integral prin probele administrate, și anume:

declarațiile părții vătămate Onța Mihail, martorilor Ciobanu Nicoleta și Potîng Oleg,

raportul de expertiză medico-legală nr.3138 din 04.06.2016, procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 04.07.2016, procesele-verbale de ridicare din 04.07.2016

și 07.07.2016, procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.07.2016 și procesul-

verbal de recunoaștere a obiectului din 07.07.2016.

Sub egida împrejurărilor de drept, raportate la cele de fapt, instanța de apel a

considerat că încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Pîntescu Nicolae este corect

efectuată, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, concluzie

bazată pe probele administrate, cercetate în ședința primei instanțe și verificate pe

parcursul judecării cauzei în instanța de apel.

În viziunea instanței de apel au fost declarative și formale argumentele atât ale

inculpatului Pîntescu Nicolae, cât și ale avocatului său, cu referință la faptul că nu au

fost prezentate probe pertinente și concludente ce ar confirma vinovăția inculpatului.

Deși inculpatul a declarat că nu a sustras în mod deschis brățara de la partea vătămată

Onța Mihail, acesta în declarațiile sale nu a menționat cum a ajuns în final bunul la el,

de vreme ce, tot din declarațiile inculpatului reiese că partea vătămată a refuzat de

câteva ori să-i dea brățara în schimbul recompensării telefonului pretins deteriorat.

Totodată, instanța de apel a reținut că părții vătămate Onța Mihail, în momentul

deposedării în mod deschis de brățară, i-au fost aplicate leziuni corporale, fapt

confirmat de însăși partea vătămată în cadrul cercetării judecătorești, precum și prin

raportul de expertiză medico-legală nr.3138 din 04.06.2016.

Ca neîntemeiate au fost respinse și argumentele inculpatului precum că, Onța

Mihail a lovit cu telefonul lui în bordură și i-a deteriorat ecranul, deoarece acestea se

contrazic cu declarațiile martorului Potîng Oleg care a remarcat că nu a observat careva

deteriorări vizibile la telefonul lui Pîntescu Nicolae.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a indicat că,

concluzia primei instanțe este corespunzătoare stării de drept și întemeiată din punct de

vedere al principiilor și criteriilor stabilirii pedepsei penale.

La fel, instanța de apel a indicat că, lipsesc careva împrejurări care ar genera

aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai blânde, or, infracțiunea comisă se califică

ca fiind una gravă, inculpatul anterior a fost condamnat, antecedente penale nefiind

stinse, la locul de trai se caracterizează negativ.

2

cu recursuri ordinare (5 recursuri) decizia, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea recursului a invocat că recunoaște vina integral și se căiește de cele

comise. A fost dus în eroare de către avocat deoarece acesta i-a indicat să nu

recunoască vina, în caz contrar el ar fi recunoscut vina încă în cadrul urmăririi penale.

Prejudiciul material și moral a fost recuperat, iar partea vătămată careva pretenții

de ordin material sau moral față de el nu are.

Subsidiar a invocat că, are părinții pensionari și un copil minor la întreținere, se

află în penitenciar de 2 ani și are o caracteristică bună.

pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind declarate peste termen, or, inculpatul a omis

termenul de 30 de zile de declarare a recursurilor, stabilit prin prisma art.422 Cod de

procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

decide asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că, recursul este

declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după

expirarea termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția când întârzierea a

fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art.422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art.230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform procesului-

verbal al ședinței de judecată din 18 octombrie 2017 (f.d.4-7 vol. II), cauza penală în

ordine de apel a fost examinată în lipsa inculpatului Pîntescu Nicolae, din motiv că

acesta refuzat să fie escortat în ședința de judecată.

La 15 noiembrie 2017, a fost pronunțată decizia integrală, la fel în lipsa

inculpatului Pîntescu Nicolae (f.d.7 vol. II), iar potrivit scrisorii de expediere, se

constată că la 17 noiembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

inculpatului, deținut în Penitenciarul nr.13 - Chișinău, copia deciziei motivate (f.d.27

vol. II).

Ulterior, nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul depune la 21

iunie 2018, 25 iunie 2018 și 11 septembrie 2018, prin intermediul oficiului poștal, 5

recursuri ordinare în secția documentare procesuală a cauzelor penale a Curții Supreme

de Justiție (f.d.42-43, 48-49, 52-53, 56, 60, vol. II), însă fără a invoca careva motive

privind omiterea termenului de recurs.

În contextul celor statuate, instanța de recurs amintește că termenul de recurs

este un termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind

absolut și având un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

3

dreptul de a exercita calea de atac.

În aceiași ordine de idei, art.230 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, prevede

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Potrivit prevederilor art.231 alin.(2) și (3) Cod de procedură penală, calcularea

termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a

provocat curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în

calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta

se împlinește.

Conform alin.(5) art.231 Cod de procedură penală, dacă ultima zi a unui termen

cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care

urmează.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, cauza Ponamaryov vs Ucraina, 3236/03,

(hotărârea din 03 aprilie 2008), dacă termenul pentru introducerea unei căi ordinare de

atac este reînnoit după un interval de timp considerabil și pentru motive care nu par să

fie convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice.

Deci, raportând cauzei textele de procedură penală indicate mai sus, Colegiul

reține, că în speța discutată termenul de declarare a recursului ordinar a fost omis de

către recurent. Acesta a declarat recurs ordinar peste 7 luni de la data pronunțării

deciziei instanței de apel.

Totodată, în situația când instanța de recurs dispune inadmisibilitatea recursului

ca fiind tardiv, aceasta nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și

legalității hotărârii adoptate, din care motiv nu există temei de a se verifica legalitatea

deciziei instanței de apel.

Astfel, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.art.422, 432 alin.(2)

pct.2) Cod de procedură penală, rezultă că recursurile declarate sunt inadmisibile,

deoarece sunt declarate peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Pîntescu Nicolae

xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie

2017, în propria cauză penală, deoarece sunt declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

4