1ra-1183/2019 — art. 287 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 17 decembrie 2018, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală, Scrob Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 412,5 unități convenționale, echivalentul a 20 625 lei. A fost dispusă încasarea de la Scrob Mihail în beneficiul statului suma de 768 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Scrob Mihail la 09 iulie 2018, în intervalul de timp între orele 22:00-22:30, aflându-se în loc public, în fața blocului locativ amplasat pe str. Vișinilor, 20, mun. Chișinău, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile, dorind și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, din intenții huliganice, încâlcind grosolan ordinea publică care reprezintă o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită și normală de conviețuire în societate și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acționând cu intenție directă, în urma unui conflict, i-a aplicat lui Blajenschi Vadim mai multe lovituri în diferite regiuni ale corpului cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară nr.201802D1867 din 14.09.2018, vătămare corporală ușoară. 1

Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să îi fie stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 780 unități convenționale. În motivarea cerințelor sale a invocat că, pedeapsa aplicată inculpatului Scrob Mihail contravine prevederilor legale, deoarece în conformitate cu dispoziția art.64 alin.(3) Cod penal, limitele generale a pedepsei amenzii pentru persoanele fizice sunt stabilite de la 500 la 3000 unități convenționale. Totodată, pedeapsa cu amenda prevăzută la art.287 alin.(1) Cod penal, este cuprinsă în limitele de la 550 la 1050 unități convenționale. Prin urmare reducerea cu o pătrime din minimul pedepsei, cu toate că constituie 412,5 unități convenționale, nu poate fi reținută la stabilirea pedepsei deoarece coboară sub limita minimă expres prevăzută de art.64 alin.(3) Cod penal, și deci în cazul dat, calcularea amenzii prin prisma art.3641 Cod de procedură penală, ar stabili limitele pedepsei între 500 unități convenționale și 780 unități convenționale. Logica calculării limitelor pedepsei amenzii, în sensul expus supra, deși aparent încalcă drepturile inculpatului deoarece parțial îi îngrădește garanția de micșorare a pedepsei cu 1/4 din limita minimă, conform art.3641 Cod de procedură penală, rezultă din faptul că limitele de pedeapsă stabilite de art.64 alin.(3) Cod penal, ca de altfel și cele prevăzute la art.art.65 alin.(2), 67 alin.(2), 70 alin.(2) Cod penal, sunt intangibile.

Prin decizia Colegiului penal al Curți de Apel Chișinău din 26 februarie 2019, a fost admis apelul, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Scrob Mihail în baza art.287 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 25 000 lei. În rest sentința a fost menținută. 4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Scrob Mihail a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(1) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile legale. Astfel, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, însă nu a ținut cont întrutotul de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, raportat la art.64 Cod penal. În acest context, instanța de apel a menționat că, ținând cont de circumstanțele cazului, și anume că, inculpatul a recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art.3641 Cod de procedură penală, căința sinceră și faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave, necesitatea asigurării unui comportament adecvat a inculpatului în viitor, ținând cont de scopul pedepsei penale, a considerat rațional de aplicat față de Scrob Mihail pedeapsa sub formă de amendă în mărimea minimă stabilită în art.287 alin.(1) Cod penal, ținând cont de prevederile alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, (reducerea cu o pătrime a 2 limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă) - în mărime de 500 unități convenționale. Cuantumul amenzii în mărime de 412,5 unități convenționale stabilite de prima instanță nu a fost reținut, deoarece contravine prevederilor art.64 alin.(3) Cod penal, care prevede că limitele generale a pedepsei amenzii pentru persoanele fizice sunt stabilite de la 500 la 3 000 unități convenționale, iar pedeapsa cu amenda prevăzută la art.287 alin.(1) Cod penal, este cuprinsă în limitele de la 550 la 1050 unități convenționale. Prin urmare, prin reducerea cu o pătrime din minimul pedepsei (adică din 550 unități convenționale) se stabilește suma de 412,5 unități convenționale, însă acest cuantum nu poate fi reținut, or, coboară sub limita minimă expres prevăzută de art.64 alin.(3) Cod penal și deci, în cazul dat, prin prisma art.3641 Cod de procedură penală, instanța de apel a stabilit inculpatului pedeapsa sub 500 unități convenționale.

Avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului, în temeiul pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței. În motivarea cerințelor sale a invocat că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei, aplicând eronat pedeapsa cu amendă în mărime de 500 unități convenționale, or, astfel, instanța a limitat inculpatul în beneficierea de dreptul la reducerea cu 1/4 din minimul pedepsei cu amenda, stabilită la sancțiunea articolului incriminat. La fel, la aplicarea pedepsei inculpatului instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, pedeapsa nefiind echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei penale. Astfel, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel nu a dat deplină eficiență faptului că, Scrob Mihail a recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunii incriminate, se căiește sincer de cele comise, îi pare rău, tinde că a tras concluziile corespunzătoare, iar pe viitor nu va mai săvârși careva acțiuni ilegale, a depus cerere prin care cauza a fost examinată în procedura simplificată în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, potrivit art.16 Cod penal, infracțiunea comisă constituie o infracțiune mai puțin gravă, la evidență medicului psihiatru și narcolog nu se află, are domiciliu permanent. Consideră recurentul că, prima instanță, la stabilirea pedepsei a dat apreciere corectă tuturor circumstanțelor cauzei, în legătură cu ce just a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 412,5 unități convenționale.

Asupra recursului a prezentat referință procurorul care s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, deoarece la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a ținut cont de prevederile art.64 alin.(3) Cod penal. Or, norma generală stabilește în mod imperativ că, în astfel de situații, este inadmisibilă aplicare unei pedepse în baza art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală mai blânde de 500 unități convenționale. La fel, acuzarea a reținut lipsa la caz a condițiilor necesare pentru aplicarea prevederilor art.79 Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu 3 materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că recurentul invocă temeiuri pentru recurs pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, exprimându-și dezacordul cu decizia instanței de apel la capitolul individualizării pedepsei. Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății. În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Colegiul menționează că pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. 4 Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele pedepsei stabilite de sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse sunt: minimum și maximum prevăzut de fiecare infracțiune în parte. Astfel, lui Scrob Mihail în baza art.287 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, adică în limitele prevăzute de lege și totodată, s-a luat în considerație faptul că inculpatul în a solicitat examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală. Or, sancțiunea art.287 alin.(1) Cod penal, prevede amendă în mărime de la 550 până la 1050 unități convenționale, iar conform prevederilor art.64 alin.(3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele la 500 la 3 000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din interes material – până la 20 000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea unității convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii. Prin urmare, instanța de apel corect și-a argumentat poziția la aplicarea pedepsei care este una echitabilă, stabilită în limitele legii și direct proporțională cu gravitatea faptei comise, luând în considerație că, inculpatul a recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art.3641 Cod de procedură penală, căința sinceră și faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave, necesitatea asigurării unui comportament adecvat a inculpatului în viitor, precum și atitudinea lui față de infracțiunea comisă, de consecințele acesteia și care va fi în măsură să atingă scopul pedepsei penale, de restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului. Pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.art.7, 61, 64 alin.(3), 75 și 76 Cod penal. Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal statuează că pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și totodată, evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. În acest context, Colegiul penal respinge argumentele invocate în recurs, or, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de recurs privind greșita individualizare a pedepsei penale nu sunt incidente cauzei deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu 5 scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Scrob Mihail xxxxx, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 29 august 2019. Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan /semnătura/ Elena Cobzac Copia corespunde originalului, Judecător Anatolie Țurcan 6