1ra-1074/2019 — art.187 alin.2 lit.b,e,f CP

1ra-1074/2019 — art.187 alin.2 lit.b,e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1074/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

03 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Goncear Ion în numele inculpatului Iațîșin Ion, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019, în cauza

penală în privința lui

Iațîșin Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal la

3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei aplicat inculpatului Iațîșin Ion, calculându-se din

momentul reținerii, fiind anunțat în căutare.

Măsura preventivă în privința lui Iațîșin Ion - starea de arest, s-a menținut.

cu Ioviță Artiom, fiind în înțelegere prealabilă și având scopul de a comite infracțiuni de

sustragere, la 30.03.2010, aproximativ în jurul orelor 01:00-01:15, au urcat la balconul

odăii nr. XXXXX din căminul nr. XXXXX, situat pe XXXXX, unde au bătut la ușă, cerând

locatarilor să deschidă ușa, sub pretextul ca să intre în cămin, întrucât era oră târzie și

ușa principală era închisă.

După ce una din domnișoarele care locuia în odaia respectivă le-a deschis ușa,

Iațîșin Ion și Ioviță Artiom au intrat în interior. Ioviță Artiom brusc a apucat-o pe Caciur

Vasilisa de gît și a strigat la fetele din odaie să se liniștească, în caz contrar o va agresa,

tot în acel moment Iațîșin Ion a sustras deschis de la Ceban Andriana un telefon mobil

de model „Samsung F 330”, după care a scos-o forțat la balcon pe Caciur Vasilisa, iar

1

Ioviță Artiom a rămas în odaie, unde verificând prin genți și noptiere a sustras deschis

din mîină de la Ceban Andriana un lănțișor cu cruciuliță din aur și de la Copacinschi

Daniela bani în sumă de 50 lei, astfel părții vătămate Ceban Andriana, fiindu-i cauzată o

pagubă materială considerabilă în sumă de 4000 lei, iar părții vătămate Copacinschi

Daniela o pagubă materială în valoare de 50 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod

penal după semnele calificative: „jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, comis de două sau mai multe persoane, cu amenințarea aplicării violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.”

inculpatului Iațîșin Ion, care a solicitat repunerea în termen a apelului, casarea acesteia

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin

care inculpatului Iațîșin Ion să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate.

În motivare a invocat că, prima instanță i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea

aspră, deoarece nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de faptul că,

antecedentele penale sunt stinse, de comportamentul pozitiv în timpul urmăririi

penale, de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina în cadrul urmăririi penale,

prejudiciul material cauzat prin infracțiune a fost reparat, banii sustrași, fiind restituiți

părții vătămate, încă la etapa urmăririi penale, fapt confirmat de partea vătămată în

cadrul examinării cauzei, care nu a înaintat careva acțiuni civile în cadrul procesului

nominalizat, nu are pretenții materiale sau morale față de inculpat.

La fel, a atras atenția că, la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul Iațîșin Ion

avea vârsta de 20 ani, iar conform art. 70 alin. (3) Cod penal, la stabilirea pedepsei

pentru persoana care la momentul comiterii infracțiunii a atins vârsta de 18 ani, dar nu

au atins vârsta de 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime și este considerată

ca circumstanță excepțională.

Subsecvent, apelantul a menționat și faptul că instanța de fond nu s-a expus

asupra cumulului de circumstanțe atenuante invocate de partea apărării și referitor la

posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, iar

argumentele invocate de către instanță, precum că inculpatul anterior a fost

condamnat, fapt care ar constitui o circumstanță agravantă sunt lipsite de suport

juridic, deoarece într-adevăr condamnatul a regretat cele săvârșite, antecedentele

penale sunt stinse, astfel, pedeapsa aplicată de către instanța de fond, în opinia apărării

este prea aspră.

Totodată, apelantul a relevat că, instanța de fond, contrar prevederilor art. 72 Cod

penal, a stabilit executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, or, potrivit normei

menționate, persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin

grave și grave, săvârșite cu intenție execută pedeapsa în penitenciare de tip semiînchis,

iar în cazul dat, inculpatul a comis infracțiune prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. b), e) f),

Cod penal, care conform prevederilor ari. 16 Cod penal este una gravă, din care se

prezumă că pedeapsa urma să fie executată în penitenciar de tip semiînchis.

2

fost repus în termen apelul declarat de avocatul Goncear Ion în numele inculpatului

Iațîșin Ion, a fost admis apelul declarat, casată sentința în partea aplicării pedepsei și

pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care lui Iațîșin Ion i-a fost stabilită pedeapsa pe art. 187 alin.(2) lit. b), e)

și f) Cod penal, în redacția Legii din 18.12.2008 și 29.06.2006, cu aplicarea prevederilor

art. 79 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani 6 (șase) luni, fără

amendă, cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei închisorii, calculându-se de la 29 ianuarie 2019, cu

includerea în acest termen a duratei reținerii și arestării lui preventive de la

29 noiembrie 2018 până la 29 ianuarie 2019.

În rest, hotărârea atacată a fost menținută.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Iațîșin Ion de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. b), e)

și f) Cod penal.

Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către

instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima instanță

a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din probele

administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a mai

fost condamnat pentru infracțiuni similare: prin sentința Judecătoriei Orhei din

25 august 2005, în baza art.186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal, i-a fost aplicată o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, iar conform art.90 Cod penal a

fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 1 an

(f. d. 67); prin sentința Judecătoriei Orhei din 27 septembrie 2005, în baza art.186

alin.(2) lit. d) Cod penal, aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

2 ani, iar conform art.84 alin.(4) Codul penal, i s-a inclus în termenul pedepsei stabilite,

pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Orhei din 25 august 2005, stabilindu-i

definitiv pedeapsa închisorii pe un termen de 3 ani, iar conform art.90 Cod penal a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 2 ani 6 luni

(f. d. 68). Astfel, instanța de apel a relevat că, pedeapsa închisorii aplicată anterior, cu

suspendarea condiționată a executării ei pe un anumit termen n-a atins scopul pedepsei

penale de corectare și reeducare a acestuia, deoarece inculpatul a continuat săvârșirea

infracțiunilor cu intenție.

3

Totuși, reieșind din faptul că la momentul comiterii infracțiunii încriminate

inculpatul Iațîșin Ion avea vârsta de 20 ani, instanța de apel a atribuit această

circumstanță la cele excepționale, conform prevederilor art. 79 alin.(1) Cod penal, și

astfel, a considerat necesar de a stabili inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare

cu executarea efectivă a acesteia, care în opinia instanței de apel va atinge scopul

pedepsei penale, de restabilire a echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

În acest context, instanța de apel a ținut cont de comportamentul inculpatului,

care s-a sustras de a se prezenta în ședința instanței de fond, fiind aleasă măsura

preventivă, arestare preventivă pe un termen de 30 zile (f. d. 161), a fost anunțat în

căutare și s-a ascuns de la organele de drept timp de 6 ani, dânsul a dat dovadă de

comportament antisocial, ce denotă imposibilitatea de integrare în societate și adaptare

la normele și standardele de viață normală, fără executarea reală a pedepsei închisorii.

Așa dar, instanța de apel a considerat că argumentele apelantului de a fi aplică o

pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate, nu sunt fondate, deoarece aplicarea

prevederile art. 90 Cod penal, nu v-a atinge scopurile de corectare și reeducare a

persoanei condamnate, or, dânsul, concluzii nu și-a făcut, n-a stat pe calea corectării și

reeducării și din nou a comis o infracțiune intenționată gravă.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia ca fiind eronată concluzia instanței

de fond privitor la tipul penitenciarului, unde inculpatul Iațîșin Ion urmează să-și

execute pedeapsa închisorii și în acest sens, a reiterat prevederile art. 72 alin.(3) din

Codul penal și a menționat că, infracțiunea săvârșită de către inculpat se atribuie la

categoria celor grave, deci, pedeapsa penală urmează să fie executată în penitenciar de

tip semiînchis.

Referitor la solicitarea avocatului privind repunerea în termen a cererii de apel,

instanța de apel a considerat că, a fost depus în termenii legali, deoarece cauza în

instanța de fond a fost examinată în lipsa inculpatului Iațîșin Ion, în baza art. 321

alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală, iar Goncear Ion nici nu a participat în calitate

de apărător în prima instanță și astfel, apelul depus la data de 11.12.2018 (f. d. 189) se

declară depus în termen, or, potrivit procesului-verbal de reținere, inculpatul Iațîșin Ion

a fost reținut la data de 29 noiembrie 2018 (f. d. 188), când i-a fost adusă la cunoștință

sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 31 mai 2012, iar în conformitate cu

art. 403 alin.(1) Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului

prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată

că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel

mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

este atacată cu recurs ordinar de avocatul Goncear Ion în numele inculpatului Iațîșin

Ion, la 21 martie 2019, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care să fie

stabilită pedeapsa inculpatului Iațîșin Ion non privativă de libertate, indicând aceleași

motive ca și în cererea de apel (pct.3 din prezenta decizie).

4

Totodată, menționând că, instanța de apel nu s-a expus referitor la posibilitatea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului.

declarat de avocatul Goncear Ion în numele inculpatului, solicitând inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

8.1. Analizând recursul declarat, Colegiul penal constată, că partea apărării nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor, din care considerente instanța de recurs nu se va expune referitor la aceste

aspecte, dar critică decizia instanței de apel numai referitor la chestiunea de

individualizare a pedepsei, argument, care se încadrează în temeiul prevăzut de art. 427

alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În acest sens Colegiul penal menționează, că potrivit prevederilor art. 75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă

instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77 Cod

penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Din materialele cauzei, instanța de recurs constată, că inculpatul a fost recunoscut

vinovat și condamnat de prima instanță în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal la

pedeapsă sub formă de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

soluție parțial menținută de instanța de apel, or, verificând legalitatea hotărârii primei

instanțe în ce privește stabilirea pedepsei și executarea acesteia, a concluzionat, că în

privința inculpatului Iațîșin Ion urmează a se lua în considerare prevederile art. 79

5

alin.(1) Cod penal, deoarece la momentul comiterii infracțiunii încriminate inculpatul

avea vârsta de 20 ani, fiind atribuită această circumstanță la cele excepționale.

La fel, instanța de apel a considerat că, prima instanță eronat a stabilit tipul

penitenciarului în care s-a dispus executarea pedepsei de către inculpatul Iațîșin Ion, or,

potrivit prevederilor art.72 alin.(3) din Codul penal, acesta urmează să execute

pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis, deoarece infracțiunea săvârșită de către

inculpat se atribuie la categoria celor grave.

Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel

legal și întemeiat a casat parțial sentința, în latura penală la aplicarea pedepsei și a

pronunțat o nouă hotărâre în această parte, deoarece la judecarea apelului, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și

417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră

necesară.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

8.2. Referitor la alegația avocatului recurent, precum că instanța de apel nu s-a

expus asupra posibilității aplicării prevederilor art.90 Cod penal în privința

inculpatului, Colegiul penal consideră că este nefondat, deoarece potrivit pct. 19-21 din

decizia contestată, instanța de apel și-a expus motivat opinia sa în sensul dat. (f.d. 211,

vol. I)

8.3. Reieșind din cele enunțate supra, Colegiul penal consideră întemeiată și legală

soluția instanței de apel privind aplicarea unei pedepse privative de libertate în privința

inculpatului Iațîșin Ion cu executarea efectivă a acesteia, or, stabilirea unei pedepse mai

blânde față de inculpat nu va fi eficientă și nu va atinge scopul restabilirii echității

sociale, corectarea și reeducarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul

Goncear Ion în numele inculpatului Iațîșin Ion se declară inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

6

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Goncear Ion în numele

inculpatului Iațîșin Ion împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Iațîșin Ion XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 15 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Boico Victor

7