1ra-1255/19 — Art. 190 alin. 5 Cp

1ra-1255/19 — Art. 190 alin. 5 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1255/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Bordian Stanislav în numele inculpatului Tolstobrov Alexandru, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

mai 2018, în cauza penală privindu-l pe

Tolstobrov Alexandru XXXXX, născut

la XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.08.2015 – 25.11.2016;

Instanța de apel: 15.06.2017 – 15.05.2018;

Instanța de recurs: 20.05.2019 – 10.07.2019;

A C O N S T A T AT :

Tolstobrov Alexandru a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal stabilindu-i-se pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul

gestionării bunurilor și al mijloacelor financiare pe un termen 3 (trei) ani.

În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, la pedeapsa stabilită lui Tolstobrov

Alexandru, a fost adăugată parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 24 septembrie 2015 (dosarul

nr. 1-115/15), stabilindu-i definitiv pedeapsa închisorii de 11 (unsprezece) ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

exercita activități în domeniul gestionării bunurilor și al mijloacelor financiare

pe un termen 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de Sobcenco Serghei a fost admisă și s-a încasat de

la Tolstobrov Alexandru în beneficiul lui Sobcenco Serghei suma de 250 000

(două sute cincizeci mii) lei cu titlu de prejudiciu material.

1

Alexandru urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, în

perioada: sfârșitul lunii august 2014 - începutul lunii septembrie 2014, prin

înșelăciune și abuzând de încredere a minorei XXXXX a dobândit ilicit bunurile

lui Sobcenco Serghei, tatăl minorei XXXXX, în valoarea totală de 250 000 lei, în

următoarele circumstanțe:

În virtutea relațiilor de prietenie create cu minora XXXXX, lui Tolstobrov

Alexandru i-a devenit cunoscut despre faptul deținerii de către părinții acesteia

a bunurilor de preț de proporții, prin urmare, urmărind scopul dobândirii ilicite

a bunurilor acestora, folosindu-se de încredere pe care o avea minora XXXXX

față de el, prin înșelăciune, sub pretextul că se confruntă cu probleme financiare

majore, respectiv că are nevoie urgent de bani, i-a cerut XXXXX să-i împrumute

bijuteriile părinților săi cu scopul să le amaneteze la casa de amanet, pentru a

obține o anumită sumă de bani, promițându-i că le va restitui până la

întoarcerea părinților săi, care erau plecați la odihnă, peste hotare.

XXXXX, neavând careva suspiciuni privind intențiile reale ale persoanei

Tolstobrov Alexandru, fiindu-i milă de acesta, cu scopul de a-l ajuta pe

Tolstobrov Alexandru să-și rezolve problemele sale personale, în perioada 24

august - 03 septembrie 2014, i-a transmis acestuia bunurile ce aparțineau

familiei Sobcenco, și anume: un lingou din aur, proba 999, cu greutatea de 6

grame în valoare de 8 000 lei, un lănțișor însoțit de culon confecționat din aur,

în valoare de 6000 lei, o pereche de cercei confecționați din aur cu greutatea de

2,5 grame, în valoare de 7 000 lei, o brățară din aur cu greutatea de 6 grame, în-

valoare de 11 000 lei, două inele din aur cu greutatea de 2,5 grame fiecare, în

valoare totală de 5000 lei, un lanț din aur cu cruce, cu greutatea de 75 grame, în

valoare de 39 000 lei, un lanț din aur cu cruce, cu greutatea de 60 grame, în

valoare de 24 000 lei, o brățară din aur, proba 333, cu greutatea de 41 grame, în

valoare de 26 000 lei, două inele din aur cu greutatea de 6 grame fiecare, în

valoare totală de 24 000 lei, un inel din aur cu greutatea de 14 grame cu piatră

rubin de 18 carate, în valoare de 66 000 lei, două monete din aur cu greutatea

de 6 grame și respectiv un gram, în valoare totală de 18 000 lei, 2 pietre

smarald a câte un carat fiecare, în valoare totală de 8 000 lei, la fel, sub pretextul

să-i instaleze mai multe programe operaționale i-a transmis lui Tolstobrov

Alexandru un tablet de model „iPad 2”, în valoare de 8 000 lei, în total bunuri în

sumă totală de 250 000 lei, pe care dobândindu-le lui Sobcenco Serghei fiindu-i

cauzată o daună în proporții deosebit de mare.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.

190 alin. (5) Cod penal, după indicii calificativi: escrocherie, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, în

proporții deosebit de mari.

inculpatului Tolstobrov Alexandru, în termenii legali a declarat apel, în care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25.11.2016 de

condamnare în privința lui Tolstobrov Alexandru și pronunțarea unei noi decizii

2

de achitare în privința lui Tolstobrov Alexandru pe art. 190 alin.(5) Codul penal,

din lipsa elementelor infracțiunii, invocând următoarele argumente:

- analizând rând pe rând probele prezentate de către acuzatorul de stat în

susținerea acuzării aduse, procurorul n-a prezentat nici o probă concretă care

arăta direct că Tolstobrov Alexandru a primit careva bunuri de la XXXXX,

întemeindu-și învinuirea doar pe declarațiile minorei, fără ca să fie verificate și

coroborate cu alte probe, or, acuzatorul de stat și partea vătămată Sobecenco

Serghei, în instanța de judecată, cât și la organul de urmărire penală nu a

prezentat nici o dovadă pertinentă, concludentă că Sobcenco Serghei ar fi avut

bunurile enumerate în actul de învinuire, bonuri de plată, sau alte documente ce

confirmă proveniența acestora;

- declarațiile martorului XXXXX trebuie apreciate critic, deoarece ele se

contrazic, mai mult ca atât ea este fiica părții vătămate, ultima recunoaște că ea

a sustras bijuteriile de aur din casa părintească se poate presupune că a fost

influențată pentru a depune mărturii în favoarea tatălui;

- urmează a fi apreciat critic și declarațiile martorului Procopii Anastasia,

care a declarat că a fost martor o singură dată când XXXXX i-a transmis lui

Tolstobrov Alexandru, în prezența ei 2 inele de aur, cerceii săi din aur, brățară

din aur și un lănțișor cu culon din aur, deoarece ultima a fost bănuită de partea

vătămată Sobcenco Serghei pe parcursul a 8 luni de la data sustragerii, fapt

confirmat în instanța de judecată de Procopii Anastasia, ceea ce nu înseamnă că

A. Tolstobrov a comis infracțiune prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal;

- cât ține de declarațiile martorului Chimeri Igor, apărarea susține că

acestea urmează a fi apreciate critic, deoarece este o rudă apropiată cu XXXXX,

nu este martor ocular, a depus declarații din cuvintele lui XXXXX, cunoaște

precum că i-ar fi transmis „I-Padul 2” lui Tolstobrov, ultimul într-o discuție

telefonică a negat primirea „I-Padul 2” de la XXXXX. Consideră că nu poate fi

vorba despre cercetarea probelor în ansamblu atât timp, cât sentința de

condamnare este bazată în totalitate pe declarațiile fiicei părții vătămate a părții

vătămate soției acestuia.

3.1. A declarat apel suplimentar și apărătorul Bordian Stanislav în interesele

inculpatului Tolstobrov Alexandru în care solicită remiterea cauzei date la o

nouă examinare în instanța de fond, pentru înlăturarea erorilor admise de către

instanța de fond, invocând următoarele argumente:

- instanța de fond a constatat greșit circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei, astfel a admis o eroare de drept cu privire la soluționarea procesului

penal;

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești,

probe pertinente, concludente și utile în confirmarea învinuirii aduse nu au fost

administrate, învinuirea este eronată și bazată pe presupuneri;

- analiza conținutului învinuirii formulate, denotă caracterul formal al

acesteia, ce nu este confirmată prin probe și contravine prevederilor art. 19

alin. (3), 93, 101 Cod de procedură penală, ce țin de obligarea de cercetare sub

toate aspectele, completă și obiectivă, probele și aprecierea lor;

3

- acuzarea înaintată lui Tolstobrov Alexandru, nu are suport probatoriu, iar

fapta incriminată acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Din învinuirea prezentată, sentința pronunțată și probele cercetate rezultă în

esență, că fapta nu întrunește latura obiectivă a escrocheriei;

- în învinuirea formulată de acuzare nu este descrisă metoda escrocheriei

săvârșite iar în acțiunile inculpatului nu se regăsește intenția cu rea-credință, de

inducere în eroare a părții vătămate și deposedarea de articole din aur,

profitând de încrederea acesteia;

- din învinuire și sentință nu este clar ce acțiuni ilegale a comis Tolstobrov

Alexandru, care nu și-a recunoscut vina, deoarece la materialele cauzei nu sunt

probe ce ar demonstra presupusa versiune a acuzării de săvârșire a infracțiunii.

Astfel, învinuirea și sentința nu sunt bazate pe probe directe, pertinente,

concludente ce ar confirma vinovăția inculpatului;

- inculpatul a fost condamnat în lipsa unor probe certe și doar în baza

declarațiilor subiective ale părții vătămate, pentru angajamente insinuate de

către ultimii, pe care Tolstobrov Alexandru niciodată nu și le-a asumat;

- instanța de fond a reținut incorect ca dovedită fapta inculpatului atât sub

aspectul elementului material al laturii obiective, cât și al laturii subiective, care

în speță îmbracă forma intenției directe a acțiunilor lui Tolstobrov Alexandru,

incadrându-le în infracțiunea de escrocherie, prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod

penal, iar afirmațiile părții vătămate nu sunt probate și poartă un caracter

declarativ;

- probatoriul administrat demonstrează că în circumstanțele stabilite,

partea vătămată nu i-a transmis inculpatului bunurile, sub influența înșelăciunii

și abuzului de încredere;

- presupusul scop infracțional urmărit de inculpată, nu rezultă nici din

comportamentul postinfracțional al acestuia, care s-ar fi caracterizat prin

diverse acțiuni de promisiuni false cu partea vătămată și, respectiv, de

nerestituire a bunurilor însușite;

- Sobcenco Serghei urma să fie recunoscut parte vătămată în urma

acțiunilor fiicei sale Sobcenco Anastasia, care a recunoscut și a declarat la

urmărirea penală că avea o copie de la cheia de la odaia părinților fără a

cunoaște aceștia și a pătruns în odaie la fel fără consimțământul lor, tot pe

ascuns a luat acele articole din aur;

- încă la urmărirea penală, organul de urmărire penală era obligat de a se

autosesiza pe marginea acțiunilor săvârșite de către fiica XXXXX, pentru a stabili

dacă în acțiunile acesteia persistă elementele componenței de infracțiune

prevăzută la art. 186 Cod penal (adică acțiunile de sustragere).

fost admis, și din oficiu, conform art.409 alin.(2) Codul de procedură penală,

apelul avocatului Slabu Viorel și apelul suplimentar al avocatului Bordian

Stanislav în numele inculpatului Tolstobrov Alexandru, declarate împotriva

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2016, casată

această sentință în partea numirii pedepsei definitive și pronunțată în această

4

parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după

cum urmează:

S-a stabilit pedeapsa definitivă lui Tolstobrov Alexandru, conform

prevederilor art. 84 alin.(4) Cod penal, prin cumularea parțială a pedepsei

numite prin prezenta sentință și a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei

Botanica din 24 septembrie 2015, sub formă de închisoare pe un termen de 11

(unsprezece) ani, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul gestionării bunurilor

și a mijloacelor financiare pe un termen de 3 (trei) ani.

În rest, sentința a fost menținută.

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că Tolstobrov Alexandru a săvârșit

infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor.

Deși inculpatul nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunii încriminate,

vina acestuia se dovedește integral de următoarea sistemă de probe, care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care combat

și argumentele apelului apărătorului Slabu Viorel și a apelului suplimentar al

apărătorului Bordian Stanislav în interesele inculpatului Tolstobrov Alexandru,

cum ar fi:

- Declarațiile părții vătămate Sobcenco Serghei (f. d. 156 – 159, vol. I);

- Declarațiile martorilor XXXXX, Sobcenco Victoria, Procopii Anastasia,

Chiperi Igor.

Mai mult ca atât, instanța de apel a conchis că vina inculpatului privitor la

comiterea escrocheriei încriminate, se confirmă integral și prin materialele și

probele scrise, anexate la dosarul penal, care coroborează cu declarațiile

reprezentantului părții vătămate și a martorilor sus-indicați, cum ar fi:

- Procesul-verbal de sesizare despre săvârșirii infracțiunii din 08 mai 2015

(f. d. 9, vol. I);

- Plângerea depusă de Sobcenco Serghei și XXXXX la Inspectoratul de

Poliție Centru a Departamentului de Poliție a mun. Chișinău (f. d. 10, vol. I);

- Procesul-verbal de confruntare din 20 iulie 2015 dintre martorii

Sobcenco Anastasia și Pitula Artur (f. d. 30 – 31, vol. I).

Instanța de apel a conchis că aceste probe scrise, coroborează cu întreaga

sistemă de probe analizată mai sus și confirmă, cu certitudine, vinovăția

inculpatului în comiterea escrocheriei imputate lui.

Instanța de apel a reținut că bunurile, în a căror însușire este recunoscut

vinovat inculpatul, au fost transmise de către minora XXXXX benevol

inculpatului Tolstobrov Alexandru, prin înșelăciune și abuz de încredere,

5

minora XXXXX a fost indusă în eroare, iar inculpatul, având scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane cu însușirea lor ulterioară, sub pretextul

rezolvării unor probleme personale, intrând în încrederea ei, în scopul

sustragerii mijloacelor bănești, abuzând de încrederea acordată, i-a cerut să-i

transmită anumite bunuri, care aparțineau tatălui său, Sobcenco Serghei în

sumă totală de 250000 lei.

Astfel, instanța de apel analizând probele administrate atât în cadrul

urmăririi penale, cât și-n cadrul instanței de fond și apel, a conchis că în

perioada: sfârșitul lunii august 2014 - începutul lunii septembrie 2014, faptul

săvârșirii acțiunilor criminale a fost constatată, cât și periodicitatea comiterii

infracțiunii și utilizarea unor pretexte, cum ar fi: probleme financiare majore,

respectiv necesitatea urgentă de bani.

În acest sens, este determinată intenția prelungită de comitere a

infracțiunii incriminate, or, în aceste cazuri, intenția inculpatului a fost unică:

prin multiple acțiuni infracționale identice, comise cu un singur scop, alcătuind

în ansamblu o infracțiune, să însușească, prin înșelăciune, bunurile lui Sobcenco

Serghei, tatăl minorei XXXXX, în proporțiile stabilite mai sus.

Argumentele apelantului, apărătorului Slabu Viorel precum că, procurorul

n-a prezentat nici o probă concretă care ar arăta direct că Tolstobrov Alexandru

a primit careva bunuri de la XXXXX și al apelantului, apărătorului Bordian

Stanislav precum că inculpatul a fost condamnat în lipsa unor probe certe și

doar în baza declarațiilor subiective ale părții vătămate, nu-l dezvinovățesc pe

inculpat de comiterea escrocheriei încriminate or, însăși martorul Procopii

Anastasia, fiind audiată în cadrul primei instanțe a comunicat că, la cerința

inculpatului, XXXXX i-a oferit 2 inele din aur, cerceii săi din aur, brățară din aur

și un lănțișor cu culon din aur. Inculpatul a primit aceste bunuri de la XXXXX în

prezența ei, în apropierea domiciliului XXXXX. Mai apoi, peste câteva zile,

Tolstobrov Alexandru a cerut de la XXXXX tabletul ei de model „iPad 2” pentru a

vorbi cu cineva pe „Skype”.

De asemenea, potrivit declarațiilor martorului Chiperi Igor, acesta

depistând lipsa dispozitivului Ipad 2, la XXXXX, personal s-a întâlnit cu

Tolstobrov Alexandru și acesta i-a spus că tableta el i-a dat-o unui prieten de al

său, care a dispărut cu tot cu ea. În legătura cu acest fapt, inculpatul i-a promis

că a doua zi, în contul tabletei el se va întâlni cu Chiperi Igor și îi va achita suma

de 400 euro, însă, nici a doua zi, nici după, inculpatul nu a mai apărut,

eschivându-se de la întâlnire până în prezent.

Totodată, instanța de apel a considerat nefondat și argumentul lui

Tolstobrov Alexandru precum că în privința XXXXX, în Procuratura mun.

Chișinău, oficiul Centru, la data de 14.05.2018 a fost depus un denunț pe faptul

sustragerii de către ultima a bunurilor care aparțineau tatălui ei, Sobcenco

Serghei, or, acest denunț, la moment nu are nici o finalitate, la materialele cauzei

nu este nici un act emis de către Procuratura mun. Chișinău, oficiul Centru în

acest sens.

6

De aceea, instanța de apel a conchis că acest denunț nu are nici o relevanță

cu faptele încriminate lui Tolstobrov Alexandru, deoarece conform art.325

alin.(1) Codul de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se

efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu, or, după cum s-a constatat, Tolstobrov

Alexandru, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, în

perioada: sfârșitul lunii august 2014 - începutul lunii septembrie 2014, prin

înșelăciune și abuzând de încrederea minorei XXXXX a dobândit ilicit bunurile

lui Sobcenco Serghei, tatăl minorei XXXXX, în valoarea totală de 250 000 lei.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere

a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu

inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că

instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că infracțiunea

comisă de inculpat face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, de

persoana celui vinovat, de rolul lui la săvîrșirea infracțiunii, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului. Circumstanțe atenuante n-au fost

reținute. Circumstanțe agravante de asemenea n-au fost stabilite.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond, în prezența

circumstanțelor analizate mai sus, corect a concluzionat vinovăția inculpatului

de comiterea faptelor imputate și corect i-a aplicat pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, cu privarea de dreptul de a exercita

activități în domeniul gestionării bunurilor și al mijloacelor financiare pe un

termen 3 (trei) ani, însă incorect i-a aplicat pedeapsa definitivă pentru concurs

de infracțiuni, adăugându-i parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 24 septembrie 2015, or,

aceasta este modalitatea de aplicare a pedepsei pentru cumul de sentințe,

conform prevederilor art. 85 Cod penal.

ordinar avocatul Bordian Stanislav în numele inculpatului Tolstobrov

Alexandru, prin care solicită admiterea recursului, casarea decizie instanței de

apel, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6), 8),

10) și 12) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele

argumente:

- de către acuzatorul de stat nu a fost probată întrunirea laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal;

7

- atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au dorit să ia în considerare

motivele invocate de inculpat, mai mult ca atât, le-a respins ca nefondate

apreciindu-le critic;

- instanța de fond a constatat greșit circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei, astfel a admis o eroare de drept cu privire la soluționarea procesului

penal, eroare care este pasibilă înlăturării doar prin declanșarea căii ordinare

de atac, apelul;

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești,

probe pertinente, concludente și utile în confirmarea învinuirii aduse nu au fost

administrate, învinuirea este eronată și bazată pe presupuneri. Concluziile

despre vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri și trebuie să se întemeieze pe probe admisibile;

- acuzarea înaintată lui Tolstobrov Alexandru, nu are suport probatoriu, iar

fapta incriminată acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Din învinuirea prezentată, sentința pronunțată și probele cercetate rezultă în

esență, că fapta nu întrunește latura obiectivă a escrocheriei;

- în învinuirea formulată de acuzare nu este descrisă metoda escrocheriei

săvârșite, iar în acțiunile inculpatului nu se regăsește intenția cu rea-credință,

de inducere în eroare a părții vătămate și deposedarea de articole din aur,

profitând de încrederea acesteia;

- de către Sobcenco Serghei nu au fost prezentate probe care ar confirma

prețul articolelor din aur;

- probatoriul administrat demonstrează că în circumstanțele stabilite,

partea vătămată nu i-a transmis inculpatului bunurile, sub influența înșelăciunii

și abuzului de încredere;

- consideră că Sobcenco Serghei urma să fie recunoscut parte vătămată în

urma acțiunilor fiicei sale XXXXX, care a recunoscut și a declarat la urmărirea

penală că avea copie la cheia de la odaia părinților fără a cunoaște aceștia și a

pătruns în odaie, la fel fără consimțământul lor, tot pe ascuns a luat acele

articole din aur;

- consideră că încă la urmărirea penală, organul de urmărire penală era

obligat de a se autosesiza pe marginea acțiunilor săvârșite de către fica XXXXX,

pentru a stabili dacă în acțiunile acesteia persistă elementele componenței de

infracțiune prevăzută la art. 186 Cod penal (adică acțiunile de sustragere);

- Soluționând chestiunea cu privire la acțiunea civile înaintate în procesul

penal, conform art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, partea apărării

consideră că nu sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de

presupusa parte civilă, prejudiciul lui Sobcenco Serghei i-a fost cauzat de către

fiica acestuia XXXXX, dar nu de Tolstobrov Alexandru, deoarece ultimul a suferit

în urma acțiunilor ficei sale. Astfel, Sobcenco Serghei nu poate fi recunoscut

parte vătămată în cadrul cauzei penale respective, motiv pentru care acesta

urmează a fi respinsă

au solicitat declararea inadmisibilității recursului pe motiv, că instanța de apel

8

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent și respectiv

decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din textul recursului Colegiul penal constată, că recurentul în recursul

ordinar ca temei de casare invocă pct. 6) și 8) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, iar pct. 10) și 12) au fost indicate fără a fi argumentate și

descrise.

Conform alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond și de apel în cazul, când: pct. 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 8) nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

9

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal consideră, că argumentele aduse de recurent în susținerea

solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de apel, și asupra

acestora instanța s-a expus în mod întemeiat așa cum este indicat în pct. 5 al

prezentei decizii, dând o apreciere probelor conform prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, ajungând la o concluzie corectă privind calificarea infracțiunilor

săvârșite de către Tolstobrov Alexandru în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

stabilind corect existența în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale

infracțiunii în baza căreia a fost condamnat, precum și faptul că inculpatul este

subiect al infracțiunii pentru care a fost recunoscut vinovat, cât și temeinicia

acțiunii civile înaintate de către partea vătămată concluzii pe care instanța de

recurs le însușește, considerând că nu este necesară repetarea acestora.

În acest sens Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu

se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările,

care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Mai mult decât atât, Colegiul consideră necesar a menționa, că potrivit

prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel

pe care îl propune recurentul este o competență și prerogativă legală a

instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea

acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport

legal.

Astfel, Colegiul penal atestă, că la examinarea cauzei de către instanța de

apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar temeiurile invocate de către recurent prevăzute la art. 427

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la

10

examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au

comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Bordian

Stanislav în numele inculpatului Tolstobrov Alexandru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2018, în cauza penală

privindu-l pe Tolstobrov Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

11