1ra-1238/2019 — art. 151 alin. 4 CPP

1ra-1238/2019 — art. 151 alin. 4 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1238/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpat și de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019 și a

sentinței Judecătoriei Ungheni din 17 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Pruteanu Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

s. xxxxx r-nul xxxxx, fără domiciliu

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 02.08.2018 – până la 17.12.2018

instanța de apel:

de la 21.01.2019 – până la 26.02.2019

instanța de recurs ordinar:

de la 18.05.2019 – până la 10.07.2019

C O N S T A T Ă :

Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la

15 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost admisă cererea procurorului referitor la perceperea cheltuielilor judiciare,

fiind încasat de la Pruteanu Ion în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de

63.336 lei.

jurul orei 23:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se pe

teritoriul stânei situate în extravilanul s. Vărzăresti, din r-nul Nisporeni, unde se mai

afla și cunoscutul său Fînu Vasile, urmare a unui schimb de expresii și reproșuri avute

cu ultimul, precum și observând faptul că, acesta era vulnerabil pe motivul

imposibilității de a se apară aferent stării de ebrietate avansate și constituției

corporale, în lipsa unor motive întemeiate a inițiat un conflict cu acesta și urmărind

scopul cauzării vătămărilor corporale, a intrat în locuința situată pe teritoriul

menționat, de unde a luat un cuțit și în vederea realizării scopului infracțional avut,

având asupra sa cuțitul nominalizat, s-a apropiat de Fînu Vasile și dându-și seama, că

1

acesta este în imposibilitate de a se apăra și a opune rezistență, acționând prin intenție

directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, în lipsa unor motive

întemeiate și ținând în mâna sa cuțitul vizat, intenționat cu acest obiect tăietor-

înțepător i-a aplicat ultimului o lovitură în regiunea abdomenului, astfel cauzându-i

suferințe fizice insuportabile și vătămări corporale grave periculoase pentru viață, sub

formă de plagă tăiată-înțepată, penetrantă, oarbă a abdomenului, cu lezarea

duodenului, jejunului, rinichiului drept, traumatisme care potrivit raportului de

expertiză judiciară (medico-legală) cu nr. 201824D0079 din 29 iunie 2018 se califică ca

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, iar ulterior Fînu Vasile fiind

internat în instituții medicale, la 06 aprilie 2018 a decedat. Vătămările corporale grave,

periculoase pentru viață sunt în legătură cauzală directă cu decesul victimei Fînu

Vasile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Pruteanu Ion, a fost calificată de drept în baza art. 151 alin. (4) Cod penal

– vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este

periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei.

inculpatului, la data de 21 decembrie 2018, care a solicitat casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului a invocat că:

- inculpatul nu a recunoscut vina, iar probele prezentate de către partea acuzării

nu pot fi luate în considerație, deoarece sunt bazate pe depozițiile unui martor, care

dispune de retard mintal sever;

- în cadrul procesului penal, a fost audiat în calitate de martor, o persoană cu date

distorsionate, pe care nu îl cunoaște, care a făcut declarații mincinoase, deoarece nu a

recunoscut niciodată faptele imputate, pentru că nu le-a săvârșit.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

cercetării suplimentare a probelor administrate de prima instanță, ce au fost apreciate

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, corect a fost stabilită starea de fapt,

respectiv acțiunile inculpatului Pruteanu Ion just au fost încadrate în dispoziția art.

151 alin. (4) Cod penal.

Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță a adoptat

soluția incorectă de condamnare a inculpatului, respectiv, acesta urma să fie achitat

de sub învinuirea adusă, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a comis

careva erori de fapt, ce ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii

vinovăției ultimului în comiterea acțiunilor infracționale.

Instanța de apel a considerat că, afirmațiile inculpatului despre nevinovăția sa,

reprezintă opinia subiectivă a părții apărării, deoarece prima instanță în sentință

corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției

2

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, luând

în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și

cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală.

Deși, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, instanța

de apel a considerat că, aceasta a fost confirmată prin declarațiile succesorului părții

vătămate Fînu Nicanor, martorilor Carchilan Petru, Farîmă Oleg, Gulica Irina,

Gavrilița Ivan (date de anchetă distorsionate), precum și materialele cauzei: procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 29 martie 2018 și fototabelul anexă (v. 1, f.d. 16-

22); procesul-verbal de examinare a obiectului din 02 aprilie 2018 și fototabel anexă (v.

1, f.d. 66-73); procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 02 aprilie 2018 și

fototabel anexă (v. 1, f.d. 88-90); procesul-verbal de ridicare a obiectului din 18 aprilie

2018 (v. 1, f.d. 105); procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 18 aprilie 2018 și

fototabel anexă (v. 1, f.d 92-95); procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 22

mai 2018 și fototabel anexă (v. 1, f.d. 96-98); procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei din 18 aprilie 2018 și fototabel (v. 1, f.d. 99-102); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 27 iulie 2018 și fototabel anexă (v. 2, f.d. 235); raportul de

expertiză judiciară (medico-legală) 201824D0079 din 29 iunie 2018 (v. 2, f.d. 33-41);

raportul de expertiză judiciară (chimică) 1299-1300 din 4 iulie 2018 (v. 2, f.d.70-73);

raportul de expertiză judiciară (psihiatrică) 201835A0436 din 13 iulie 2018 (v. 2, f.d. 56-

60).

Instanța de apel, analizând declarațiile succesorului părții vătămate, martorilor a

considerat că, acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt consecvente, consecutive

pe tot parcursul procesului, care coroborează cu probele materiale scrise, cercetate în

ședința de judecată.

În acest context, instanța de apel nu a avut temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor

puse la baza sentinței de condamnare.

În opinia instanței de apel, declarațiile inculpatului Pruteanu Ion privind

nevinovăția sa în comiterea faptei penale imputate se combat prin totalitatea de probe

pertinente, concludente, utile și veridice, cercetate în ședința de judecată și anume prin

declarațiile martorilor nominalizați și probele scrise, cercetate în ședința de judecată.

Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii.

De asemenea, instanța de apel a notat că, careva divergențe între declarațiile

martorilor și probele scrise, ce ar trezi dubii nu au fost reținute.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că, în acțiunile inculpatului sunt

prezente semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției

de către Pruteanu Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, nu poate servi temei de achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

administrate suficiente probe ce confirmă cu certitudine vinovăția ultimului în

comiterea infracțiunii nominalizate și a fost apreciată de către instanță ca o modalitate

de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

3

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a notat că, argumentele invocate de

apelant referitor la achitarea inculpatului, pe motiv că probele administrate în cauză

nu dovedesc vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, constituie în sine

un dezacord cu modul de apreciere a probelor administrate la dosar.

Cu privire la numirea pedepsei, instanța de apel a conchis că, prima instanță la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale,

conform dispozițiilor art. 7, 75 Cod penal, efectuând o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul acestuia în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea

infracțiunii imputate, considerând că în coraport cu fapta comisă, urmările

prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, este întemeiată concluzia

primei instanțe că corijarea și reeducarea persoanei vinovate este posibilă doar cu

izolarea acestuia de societate.

6.1 Inculpat, la data de 22 aprilie 2019, care solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, deoarece nu este vinovat și nu a săvârșit

infracțiunea imputată.

6.2 Avocatul Druță Boris în numele inculpatului, la data de 02.05.2019, care a

solicitat casarea acestora și adoptarea unei noi hotărâri, prin care Pruteanu Ion să fie

achitat.

În motivarea recursului invocă:

- instanțele de fond nu au respectat cerințele stipulate la art. 101 Cod de

procedură penală și nu au dat o apreciere serioasă probelor administrate la caz, iar

vina lui Pruteanu Ion nu a fost dovedită. Prima instanță a adoptat o soluție incorectă

de condamnare a inculpatului, care urmează a fi achitat;

- instanțele de fond au dat prioritate declarațiilor martorilor Carchilan Petru,

Farîmă Oleg, Gulica Irina, Gavrilița Ivan și cele ale succesorului părții vătămate Fînu

Nicanor, cu care inculpatul nu este de acord. Toți martorii au vorbit că pe Fînu Vasile,

l-a înjunghiat o persoană necunoscută și nicidecum nu vorbesc despre Pruteanu Ion;

- din conținutul deciziei instanței de apel, nu este clar stabilit, dacă inculpatul are

vreo atribuție concretă față de asasinarea lui Fînu Vasile;

- prin decizia instanței de apel lui Pruteanu Ion, i-au fost ignorate drepturile la

un proces echitabil.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de

procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat și a

solicitat de a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți,

iar decizia contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente:

4

Cu referire la recursul declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului

Potrivit pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

În prezenta cauză, Colegiul menționează că apărătorul inculpatului, în recursul

declarat, la motivele de drept a indicat ca temeiuri pentru casarea hotărârii instanței

de apel, art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța nu a fost compusă potrivit legii ori

au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33; precum și în cazul când instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Ținând cont de motivele invocate în recursul ordinar declarat de către recurent,

Colegiul penal atestă că, autorul prin prisma cazului de casare stipulat la pct. 2) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, nu a făcut o careva argumentare în acest sens și

nu a indicat careva motive de fapt și de drept ce ar justifica incidența faptului că

instanța nu a fost compusă potrivit legii ori prin ce împrejurări a considerat că, au fost

încălcate prevederile art. 30, 31 și 33 Cod de procedură penală, în prezenta speță.

Așadar, instanța de recurs va aprecia acest caz de casare indicat de către apărător la

temeiurile de drept a recursului ordinar declarat, ca unul formal și respectiv nu se va

expune asupra acestuia, deoarece nu a fost motivat astfel, încât instanța supremă să

verifice incidența lui la cauza supusă judecării.

Cu referire la prezența în speță a temeiului de casare invocat de către apărătorul

inculpatului, prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

penal relevă că, această normă procesuală, de fapt, stipulează 5 cazuri de casare, după

cum urmează:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii;

- dispozitivul hotărârii este expus neclar;

- instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, reieșind din textul recursului declarat nu se atestă și nici nu se întrevede o

careva argumentare sub aspectul prezenței vreunui temei pentru recurs din cele

5

prevăzute la norma procesuală enunțată mai sus. Prin urmare, invocarea normei

menționate ca temei pentru recurs, Colegiul penal o apreciază ca fiind una declarativă

și nemotivată, ceea ce este inadmisibil la declararea recursului ordinar.

Cu toate că, apărătorul nu a indicat și nu a motivat care din cazurile prevăzute la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală a fost admis ca eroare de drept la

judecarea cauzei în ordine de apel, analizând hotărârea contestată a instanței de apel,

Colegiul apreciază că, în prezenta speță instanța ierarhic inferioară și-a motivat decizia

în concordanță cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel

aceasta cuprinzând temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la respingerea apelului

declarat în prezenta cauză, fiind motivată just adoptarea unei asemenea soluții.

Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat și prevederile art. 414

Cod de procedură penală, expunându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel și

prin hotărârea sa a oferit răspunsuri argumentate asupra acestora, în coraport cu

circumstanțele stabilite în prezenta speță, ce au fost verificate în ședință de judecată.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, temeiul pentru recurs invocat de

apărătorul inculpatului și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

nu este incident în prezenta speță.

Totodată, Colegiul constată că prezentul recurs declarat de către apărătorul

inculpatului se referă în bună parte la chestiunea de apreciere a probelor. Astfel,

reieșind din analiza textuală a acestui recurs ordinar declarat de apărător în cauza

deferită judecării, se constată că acesta expune inclusiv conținutul unor probe

cercetate de instanțele de fond, după care în cele din urmă consideră că acestea nu

constituie un ansamblu de dovezi ce ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și

utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere

al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată

la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării

recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu va analiza și verifica probele

administrate în cauză. În speța deferită judecării nu s-a constatat discrepanța între cele

reținute de instanțele de fond în vederea condamnării inculpaților și conținutul real al

6

probelor sau ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decât cea pe care materialul probator o redă.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită recurenții.

Deci, Colegiul penal lărgit consemnează că instanțele ierarhic inferioare,

verificând cele imputate inculpatului Pruteanu Ion, au conchis corect că în speța dată

au fost acumulate și prezentate instanței probe verosimile, pertinente și concludente,

ce demonstrează vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal, precum a fost indicat în actul de învinuire.

De asemenea, Colegiul atestă că, recurentul în prezenta speță nu a argumentat și

nu a specificat prin ce anume i s-a încălcat inculpatului dreptul la un proces echitabil

sau prin ce circumstanțe nu s-a respectat față de el cerințele art. art. 5, 13 CEDO, din

care motiv instanța de recurs nu se va expune asupra acestor critici, apreciindu-le ca

declarate formal.

Prin urmare, Colegiul statuează că hotărârea instanței de apel, a fost adoptată în

corespundere cu prevederile art. 414-419 Cod de procedură penală și din atare

considerente, recursul ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în numele

inculpatului este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul Pruteanu Ion

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu corespunde cerințele de formă

și conținut prevăzute în art. 429 și 430.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat.

Dispozițiile art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie

să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art.

427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de instanță.

Verificând motivele recursului declarat, Colegiul penal constată că, inculpatul

printr-o frază generală își declară dezacordul cu hotărârile judecătorești adoptate la

caz, indicând doar că nu este vinovat, însă acesta nu specifică concret temeiul prevăzut

de legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu abordează careva

probleme de drept, nu indică la careva erori comise de instanțele de fond ce ar genera

casarea acestora, nu-și argumentează recursul în sensul declarat și nu indică careva

temei pentru recurs din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

adică în adresa instanței supreme a parvenit un recurs nemotivat din partea

inculpatului Pruteanu Ion.

Tototodată, Colegiul menționează că, alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

prevede 16 puncte cu temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a

7

procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în

instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală, să motiveze recursul și să indice eroarea ce s-a comis, în coraport cu cel puțin

unul din temeiurile enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

În cazul în care autorul nu invocă concret sau nu semnalează în recurs temeiul

pe care se bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după formă și conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) al art. 430 Cod de procedură penală și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Astfel, Colegiul constată că, recursul ordinar declarat de inculpat, nu întrunește

condițiile legale de formă și conținut, iar instanța de recurs nu este în drept să

completeze recursul inculpatului cu circumstanțe de fapt și de drept, care l-ar justifica

sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În consecință, dat fiind faptul că în fața instanței de recurs nu este stabilit cadrul

discuției, fără motivarea recursului, în corespundere cu prevederile legale enunțate

mai sus, Colegiul conchide că recursul inculpatului Pruteanu Ion, este inadmisibil,

deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut, prevăzute în art. 429 și 430

Cod de procedură penală.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Pruteanu Ion Xxxxx, pe motiv că recursul declarat de către avocatul Druță Boris în

numele inculpatului este vădit neîntemeiat, iar recursul declarat de către inculpat nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 08 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8