1ra-277/19 — Art. 287 alin. 3 Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 287 alin. 3 Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-277/19 — Art. 287 alin. 3 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-277/2019
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
19 martie 2019 mun. Chișinău
Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
președinte: Timofti Vladimir
judecători: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10
octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe
Lăpteanu Eduard XXXXX, născut la
XXXXX, originar din s. XXXXX,
domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 12.03.2018 – 28.06.2018;
Instanța de apel: 24.07.2018 – 10.10.2018;
Instanța de recurs: 05.12.2018 – 19.03.2019;
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 28 iunie 2018,
Lăpteanu Eduard a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 287 alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 4 (ani) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip semiînchis.
Acțiunea civilă s-a respins ca nefondată. Totodată, s-a încasat de la
Lăpteanu Eduard în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că Lăpteanu Eduard
la 30 decembrie 2017, aproximativ la orele 03.00, aflându-se într-un loc public,
în preajma localului de agrement „Magadan”, situat pe str. Vasile Alecsandri, din
or. Ungheni, manifestând o lipsă de respect față de societate, ca rezultat al unor
neînțelegeri pe care, le-a avut cu fosta sa prietenă Roșca Maria, în apropierea
localului sus menționat, ignorând regulile sociale și morale de comportament în
locurile publice, în prezența mai multor persoane, a numit-o pe ultima cu
cuvinte necenzurate. În continuare, i-a aplicat câteva lovituri cu palma peste
față, apoi, folosind o sticlă goală de bere ca obiect pentru vătămarea integrității
corporale, i-a aplicat o lovitură cu sticla în regiunea capului, cauzându-i
vătămări corporale ușoare sub formă de traumatism cranio-cerebral închis cu
comoție cerebrală.
1
Astfel, Lăpteanu Eduard prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit
infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) din Codul penal - huliganismul
agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,
însoțite cu aplicarea violenței asupra persoanei și care, prin conținutul lor, se
deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea obiectelor
pentru vătămarea integrității corporele.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Țurcan Vasile în numele
inculpatului Lăpteanu Eduard și de către avocatul Ceachir Anatolie în numele
inculpatului Lăpteanu Eduard.
3.1. În motivarea apelului, avocatul Țurcan Vasile a invocat că nu este de
acord cu sentința, considerând-o ilegală și nemotivată, deoarece acuzarea de
stat nu a răsturnat prezumția de nevinovăție în săvârșirea infracțiunii de
huliganism agravat, punând la baza sentinței de condamnare declarațiile părții
vătămate, care organelor de drept a solicitat să ia măsuri cu Lăpteanu Eduard
care a lovit-o cu un obiect asemănător unei sticle în regiunea capului și a
numit-o cu cuvinte necenzurate.
În motivarea apelului, avocatul face referire la declarațiile martorilor și a
părții vătămate și atrage atenția asupra raportului de expertiză medico-legală
din conținutul căruia consideră că reiese faptul că partea vătămată Roșca Maria
are vătămări corporale ușoare sub formă de traumatism cranio-cerebral închis
cu comoție cerebrală care puteau fi produse prin lovituri cu obiecte contondene
la care se referă: pumnii, picioarele, garafa din sticlă, etc, însă, în opinia apărării,
expertul nu a răspuns la două întrebări puse și anume: dacă leziunile suportate
puteau fi produse cu lovirea părții de jos a unei sticle direct în cap și sticla să nu
se spargă și dacă leziunile suportate puteau surveni în urma căderii libere de la
înălțimea corpului și lovirea de o suprafață netedă, dar din beton.
Consideră că, divergențele date nu au fost înlăturate de instanța de fond,
astfel Lăpteanu Eduard a fost condamnat ilegal. În plus, instanța de fond nu și-a
argumentat în motivarea sa neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în
privința inculpatului, reieșind din faptul că Lăpteanu Eduard nu a fost anterior
judecat, este prima oară când se află pe banca acuzaților, se caracterizează
pozitiv la locul de trai, iar partea vătămată l-a iertat. Mai mult, însăși procurorul
a solicitat aplicarea unei perioade de probațiune pe un termen de 3 ani.
3.2. Avocatul Ceachir Anatolie în numele inculpatului Lăpteanu Eduard,
declarând apel a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței primei instanțe,
rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care Lăpteanu Eduard să fie achitat.
În motivarea apelului, apărarea a invocat că cu sentința nu este de acord
considerând-o ilegală și nemotivată, deoarece este afectată de vicii
fundamentale și bazată pe erori grave de fapt și de drept.
În acest sens avocatul consideră eronate concluziile instanței, precum că
probatoriul prezentat, administrat în cauză, răstoarnă prezumția de nevinovăție
a inculpatului, și că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 287 alin. (3) Cod penal. Astfel instanța a pus la baza sentinței de
condamnare declarațiile părții vătămate, care organelor de drept a solicitat să ia
măsuri cu Lăpteanu Eduard care a lovit-o cu un obiect în cap.
2
În opinia avocatului de către instanța de fond eronat au fost încadrate
juridic acțiunile inculpatului în baza prevederilor art. 287 alin.(3), deoarece
aceasta se bazează exclusiv pe declarațiile martorilor Pisari Laura și Bujor
Petru, fiind interpretate incorect elementele constitutive ale infracțiunii de
huliganism prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal.
Avocatul consideră că în ședința de judecată s-a constatat cu certitudine
din declarațiile părții vătămate Roșca Maria că ultima n-a văzut sticla de sub
bere la inculpatul Lăpteanu Eduard în mână, fiind lovită de către inculpat doar
cu palma peste față.
La fel în ședința de judecată martorul Bujor Petru, medic felcer a declarat
că, din spusele părții vătămate aceasta n-a indicat despre sticla de bere, doar că
a fost lovită cu palma sau cu pumnul. Totodată el a constatat lipsa urmelor sau
leziunilor corporale la examinarea părții vătămate la locul faptei, inclusiv și
refuzul ei de internare în spital.
Martorul Cimpoeș Elena a relatat că, prima l-a lovit pe inculpat partea
vătămată Roșca Maria cu capul și i-a spart buza, și doar ulterior el a lovit-o cu
palma pe Roșca Maria.
În opinia apărării instanța urma să facă și o analiză obiectivă prin prisma
coroborării și admisibilității Raportului de expertiză judiciară nr.201833D0012
din 25.01.2018 (f.d.28-29), care este efectuat doar în baza unor documente
medicale, fără a fi examinată nemijlocit și partea vătămată Roșca Maria.
Totodată, consideră, că după formă și conținut Raportul indicat contravine
prevederilor Legii cu privire la expertizele judiciare nr.68 din 14.05.2016, și a
prevederilor art. 144-145 Cod de procedură penală, astfel această probă nu
corespunde cerințelor prevăzute de art. 100, 101 Cod de procedură penală, prin
faptul că, trezeșe dubii serioase ce ține de admisibilitatea acestei probe,
susținând că la întocmirea acestuia s-au încălcat prevederile art. 94 alin.(1)
pct.2),8) Cod de procedură penală, iar prin prisma prevederilor art. 251 Cod de
procedură penală urma să fie declarată această probă nulă.
Apărarea a ajuns la concluzia, că în urma cercetării tuturor probelor
acuzării în cadrul ședințelor de judecată, vinovăția lui Lăpteanu Eduard în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal nu a fost
demonstrată cu probe concludente, pertinente și utile, în afara oricărui dubiu
rezonabil, astfel inculpatul urmând a fi achitat, din motivul că fapta incriminată
nu întrunește elementele infracțiunii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie
2018 au fost admise parțial apelurile, casată parțial sentința în partea stabilirii
pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanță.
Lui Lăpteanu Eduard recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa sub formă de
închisoare pe un termen de 4 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
Conform art. 90 Cod penal i-a fost suspendată condiționat executarea
pedepsei numite lui Lăpteanu Eduard pe un termen de probațiune de 2 ani, cu
obligarea inculpatului să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului care
pune în executare prezenta hotărâre.
3
În rest sentința a fost menținută.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat, că instanța de
fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si
coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare în privința inculpatului
Lăpteanu Eduard în baza art. 287 alin.(3) Cod penal „huliganismul agravat,
adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite cu
aplicarea violenței asupra persoanei și care, prin conținutul lor, se deosebesc
printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea obiectelor pentru
vătămarea integrității corporale.”
Prima instanța a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția
inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor
procesual-penale privind administrarea probelor.
În pofida faptului că inculpatul Lăpteanu Eduard nu și-a recunoscut vina în
comiterea infracțiunii incriminate, probele cercetate în cadrul ședințelor
judecătorești, probează vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, și
anume:
-Declarațiile părții vătămate Roșca Maria;
- Declarațiile martorilor Bujor Petru, Pisari Laura, Cimpoeș Elena, Istrati
Evghenii;
- raportul de expertiză medico-legală nr. 201833D0012 din data de
25.01.2018, din conținutul căruia reiese că, la partea vătămată Roșca Maria,
vătămările corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral închis cu
comoție cerebrală puteau fi produse prin lovituri cu sau de obiecte dure
contondente la care se referă pumnii, picioarele, garafa din sticlă ș.a. (f.d.28);
Reieșind din cele relatate, instanța de apel a considerat că, prima instanță
corect a constatat că prin acțiunile sale, inculpatul Lăpteanu Eduard a săvârșit
infracțiunea prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal. De asemenea, instanța de
fond a argumentat deplin poziția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării
în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor
legale.
Astfel, argumentele declarate de către avocații inculpatului în apelurile
depuse, precum că instanța de fond nu a dat o apreciere corectă probelor
cercetate în ședință nu pot fi reținute, deoarece nu au nici-un suport, mai mult,
toate probele administrate, au fost acumulate în strictă conformitate cu
legislația în vigoare, probe care la moment sunt în vigoare, or, acestea nu au fost
atacate în modul și termenul stabilit pentru verificarea legalității.
A fost respins de către instanța de apel și argumentul apelantului Ceachir
Anatolie privind nulitatea raportului de expertiză medico-legală din 25.01.2018,
deoarece acesta a fost efectuat în strictă conformitate cu Legea cu privire la
expertizele judiciare nr.68 din 14.05.2016 și prevederile art. 144-145 Cod de
procedură penală, nu a fost contestat la momentul finalizării urmăririi penale,
astfel partea apărării a decăzut din dreptul de a invoca nulitatea actului
procedural la etapa cercetării judecătorești în instanța de apel.
Concomitent, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că
instanța a ignorat declarațiile inculpatului și a pus la baza sentinței de
condamnare a lui Lăpteanu Eduard declarațiile părții vătămate Roșca Maria,
4
care sunt contradictorii cu depozițiile inculpatului și a martorilor acuzării, ori
probatoriul administrat de prima instanță și verificat în cadrul ședinței
instanței de apel, atestă faptul că prima instanță a argumentat pe deplin poziția
adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor
cauzei, atât și din punct de vedere al prevederilor legale.
În aceeași ordine de idei, instanța de apel nu a reținut ca fiind plauzibil și
argumentul apărării precum că din circumstanțele redate, acțiunile inculpatului
urmează a fi reîncadrate juridic în baza art. 78 sau 354 Cod contravențional,
deoarece conform probatoriului administrat s-a stabilit cu certitudine că prin
acțiunile sale inculpatul a încălcat grosolan ordinea publică, acțiuni însoțite cu
aplicarea violenței asupra persoanei și care, prin conținutul lor, se deosebesc
printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea obiectelor pentru
vătămarea integrității corporale.
Totodată, instanța de apel a reținut ca o versiune de apărare a inculpatului
și o tendință a acestuia de a se eschiva de răspundere penală afirmația precum
că nu a lovit-o pe partea vătămată Roșca Maria cu sticla de sub bere în cap,
deoarece aceste depoziții se combat prin declarațiile părții vătămate care a
invocat că, după lovitură cearta lua amploare. Inculpatul Lăpteanu Eduard avea
o sticlă de bere în mână și nu ține minte bine dacă a lovit-o inculpatul cu sticla
de bere în cap, deoarece era enervată, dar acest fapt l-a văzut prietena ei Pisari
Laura, care și a confirmat că partea vătămată a fost lovită sticla de cap.
Astfel, declarațiile părții vătămate, martorilor acuzării, instanța de apel le-a
considerat veridice, deoarece ele sunt consecutive, neschimbate pe parcursul
urmăririi penale și în ședința de judecată, precum și sunt confirmate prin
cumulul de probe cercetate în cadrul cercetării judecătorești, au fost date sub
jurământ, iar temeiuri de a nu crede acestora instanța de apel nu a stabilit.
A mai indicat instanța de apel că, din conținutul apelurilor declarate de
către avocați în interesele inculpatului Lăpteanu Eduard nu se desprinde vreun
motiv de natură juridică capabil să influențeze soluția procesului penal,
deoarece nu se referă la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii, fapt
ce ar condiționa reîncadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului în baza art. 78
alin.(2) sau art. 354 Cod contravențional.
Totodată, instanța de apel a menționat că, la stabilirea pedepsei prima
instanți-a aplicat inculpatului Lăpteanu Eduard o pedeapsă prea aspră, ori
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în
strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La
stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,
de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum
și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Instanța de apel a reținut, că inculpatul a comis infracțiunea și a realizat-o
în mod intenționat. Totuși, privarea efectivă de libertate a inculpatului la o
vârstă atât de tânără, în condițiile în care are loc formarea personalității sale,
este la prima abatere cu caracter penal, este apreciată de către instanță ca o
circumstanță care cu precădere va deforma personalitatea inculpatului.
5
Instanța de apel a considerat admisibil la caz de a-i acorda, în limitele legii
o șansă inculpatului de a se reabilita față de societate pentru fapta comisă și de
a demonstra abilitățile de personalitate cu șanse de realizare.
Apreciind în ansamblu circumstanțele cauzei inclusiv personalitatea
inculpatului Lăpteanu Eduard, luând în considerație în special politica penală a
statelor europene ce derivă din Recomandările Comitetului de Miniștri al
Consiliului Europei potrivit căreia instanțele de judecată ar trebui să recurgă
mai des la pedepse alternative detențiunii când este cazul, instanța de apel a
ajuns la concluzia aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod
penal, adică suspendarea condiționată a pedepsei privative de libertate.
Împotriva deciziei instanței de apel, la 16 noiembrie 2018, în termen,
declară recurs ordinar procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,
Devder Djulieta, prin care solicită admiterea recursului, casarea parțială a
deciziei în partea ce ține de individualizarea pedepsei, cu menținerea sentinței
fără modificări.
În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de art. 427
alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a indicat următoarele
argumente:
- Instanța de apel verificând cauza sub aspectul individualizării pedepsei
penale, urma să țină cont de toate prevederile ce reglementează pedeapsa
penală, individualizarea pedepsei, precum și alte criterii ce țin de tratamentul
juridic penal;
- Instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75
Cod penal, incorect ajungând la concluzia stabilirii pedepsei nonprivative de
libertate.
Judecând recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei și
motivele invocate, Colegiul conchide că acesta urmează a fi admis, din
următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. (2) lit.a) judecând recursul,
instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată și ia
hotărârea de a menține hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit
admis.
În recursul declarat de procuror, se invocă temeiurile stipulate în pct. 6),
10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise
de instanțele de fond și apel, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice
dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o
eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și în cazul aplicării
pedepselor individualizate contrar prevederilor legale.
Din conținutul recursului declarat, rezultă că procurorul critică decizia
instanței de apel privitor la aplicarea în privința inculpatului a prevederilor
art. 90 Cod penal, din considerentul că concluziile instanței de apel în această
parte sunt greșite.
Astfel, Colegiul penal lărgit notează că din analiza materialelor cauzei,
rezultă cert că prima instanță a apreciat obiectiv prin prisma art. 101 Cod de
6
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și
coroborării lor, cumulul de probe administrat la urmărirea penală și examinate
în ședința de judecată a primei instanțe, descrise în sentință, corect a adoptat
soluția de condamnare a lui Lăpteanu Eduard, în baza art. 287 alin. (3) Cod
penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani,
cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel greșit a admis
apelurile declarate de către avocatul Țurcanu Vasile în numele inculpatului
Lăpteanu Eduard și de către avocatul Ceachir Anatolie în numele inculpatului
Lăpteanu Eduard, a casat sentința în latura stabilirii pedepsei cu pronunțarea în
această parte a unei noi hotărâri, prin care inculpatului Lăpteanu Eduard
recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod
penal, i s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 4 ani, cu aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat executarea pedepsei pe
un termen de probațiune de 2 ani.
Astfel, analizând decizia instanței de apel sub aspectul menționat, în raport
cu circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul lărgit consideră că, soluția
instanței de apel în partea stabilirii modului de executare a pedepsei este
neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de norma
prevăzută de art. 75 Cod penal, ce prevede că persoanei recunoscute vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în
Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
Generale a Codului penal.
În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, prin criterii
generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de
care sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei
pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată,
legea penală le acordă o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului
individualizării pedepsei penale, luând în considerație caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele ce
atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influența pedepsei
aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Totodată, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie să
i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia
persoana a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a aplica și
prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în
cazul în care nu sunt careva impedimente.
Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere
statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică
persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții
drepturilor lor.
Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea
condamnaților, cât și din partea altor persoane.
7
Categoria și termenul pedepsei ce urmează a fi stabilit este în dependență
de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod penal,
precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.
Astfel, Colegiul penal lărgit indică asupra faptului, că există temei legal
pentru casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței, deoarece la
individualizarea pedepsei, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență
dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal.
Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că prima instanță la stabilirea
pedepsei inculpatului Lăpteanu Andrei a ținut cont de gravitatea faptelor
comise, de circumstanțele cauzei, de influența pedepsei asupra corectării și
reeducării inculpatului, reținând că inculpatul nu și-a recunoscut vina și nu
manifestă căință sinceră față de cele săvârșite, având înclinări spre a atenta la
ordinea publică și integritatea fizică a persoanei.
Pe când instanța de apel greșit și-a motivat soluția de individualizare a
executării pedepsei în privința inculpatului, susținând o poziție pripită în ce
privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța
între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei,
precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință
pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării
pedepsei cu executarea suspendată în privința lui Lăpteanu Eduard.
Instanța de apel insuficient a abordat condițiile ce vizează circumstanțele
cauzei și persoana celui vinovat.
Circumstanțele cauzei, potrivit art. 75 Cod penal, se referă atât la cele care
atenuează răspunderea, cât și la cele care agravează răspunderea, de care
instanța este obligată să țină cont la individualizarea pedepsei.
Așadar, instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod
penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o
categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a
demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.
În același rând, Colegiul remarcă că, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal,
lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a
aplica prevederile acestei norme.
Îndeplinirea condițiilor de lege, poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a
procesului penal, pentru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.
În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei instanța
după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a
acesteia în baza criteriilor generale de individualizare, completează acest
rezultat printr-un act de individualizare a executării pedepsei.
Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării
pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare
de a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt
îndeplinite anumite condiții.
Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei
prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura
infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea
instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.
8
La rândul său, Colegiul penal lărgit, constată că la individualizarea pedepsei
penale stabilite inculpatului în prezenta speță, instanța de apel nu a indicat
suficient motivele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința
inculpatului, dat fiind faptul că aceleași circumstanțe și împrejurări au fost
reținute și la aplicarea termenului pedepsei cu închisoare prevăzută de norma
imputată, or, aceste circumstanțe indică că acelorași situați de drept le-au fost
acordate o dublă valență juridică.
În acest sens instanța de recurs menționează că inculpatul la momentul
săvârșirii infracțiunii avea vârsta de 34 ani, astfel că calificativul instanței de
apel ” o vârstă atât de tânără, în condițiile în care are loc formarea personalității
sale” este considerat unul total eronat, deși anume acesta a fost pus la baza
aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.
De asemenea Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului, că
instanța de apel a trecut cu vederea circumstanțele care îl caracterizează pe
inculpat și anume faptul, că acest anterior a fost sancționat în repetate rânduri
în mod contravențional pentru aplicarea violenței și huliganism nu prea grav,
fapt remarcat de către prima instanță la stabilirea pedepsei, care a indicat căa
constatat că inculpatul, având înclinări spre a atenta la ordinea publică și
integritatea fizică a persoanei.
De asemenea prima instanță a indicat că inculpatul nu și-a recunoscut vina
și nu a manifestat căință sinceră față de cele săvârșite.
În concluzie, Colegiul statuează că pedeapsa stabilită de către instanța de
apel cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat
executarea pedepsei nu este echitabilă, deoarece nu este capabilă de a contribui
la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității
sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât
de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară
demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de
nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la
consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă
generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea
infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În consecință, Colegiul penal lărgit statuează, că pedeapsa individualizată
de prima instanță corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului
prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea condamnaților, cât și a altor persoane.
În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, urmează
a fi admis cu casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 10 octombrie 2018 în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod
penal față de inculpat, fiind confirmată prezența erorilor de drept, prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, cu menținerea în
această parte a sentinței Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 28 iunie 2018.
În conformitate cu art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură
penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,
9
D E C I D E :
Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, se casează parțial decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2018 în partea aplicării
prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpatul Lăpteanu Eduard XXXXX, cu
menținere în această parte a sentinței Judecătoriei Ungheni, sediul Central din
28 iunie 2018.
Termenul executării pedepsei stabilite inculpatului Lăpteanu Eduard
XXXX, se va calcula din momentul reținerii, cu includerea în acest termen a
timpului ținerii lui Lăpteanu Eduard XXXXX în stare de arest începând cu 28
iunie 2018 până la 10 octombrie 2018.
În rest, celelalte dispoziții ale deciziei contestate se mențin.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 aprilie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Boico Victor
10