1ra-985/2019 — art.264-1alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-985/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Diaconov Vladimir în numele inculpatului Mocanu Radion, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 11 octombrie 2018 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui

Mocanu Radion XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în s.

XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.07.2018– 11.10.2018;

Instanța de apel: 07.11.2018–30.01.2019;

Instanța de recurs: 03.04.2019–08.07.2019;

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în conformitate cu

prevederile art.3641 Cod de procedură penală, Mocanu Radion a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, la amendă în mărime de 860 unități

convenționale, echivalentul a 43 000 lei.

13 iunie 2018, aproximativ ora 1950, fără a deține permis de conducere, fiind anterior

judecat pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art.2641 alin.(4) din Codul penal și

respectiv, fiind conștient de faptul că legislația națională interzice de a conduce mijloace

de transport în stare de ebrietate alcoolică și nedispunând de permis de conducere, a condus

automobilul de model „XXXXX”, cu n/î XXXXX, deplasându-se pe una din străzile s.

Bahmut r-nul Strășeni, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat constatată prin

intermediul mijlocului tehnic-științific alcooltestul „Drager Alcotest 8510”, în rezultatul

căruia a fost depistată o concentrație a vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,48 mg/1 și

se califică conform art.13412 alin.(3) Cod Penal, ca stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

1

inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită lui R. Mocanu pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității sau cu închisoare, cu aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal.

În argumentarea apelului apărarea a invocat următoarele:

- la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont că situația financiară a

inculpatului este dificilă, salariul care îl primește de la SRL „BitriMax” este de 2 573 lei,

din acest salariu inculpatul o întreține pe bunica și sora sa, ultima este studentă;

- deși instanța de fond a menționat că inculpatul și-a procurat un automobil, însă

aceasta nu a luat în considerație că acest automobil este vechi și a fost procurat la un preț

mic în baza unui credit de la bancă;

- anterior în 2017 R. Mocanu a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni

similare și a fost sancționat cu muncă neremunerată în folosul comunității, prin urmare,

instanța nu a fost în drept de a-i stabili în prezenta cauză o pedeapsă cu amenda, care este

o sancțiune mai ușoară decât munca neremunerată în folosul comunității, dar este mai

dificil de realizat de către inculpat;

- stabilindu-i pedeapsa instanța de fond nu a ținut cont de condițiile de viață ale

familiei inculpatului.

declarat a fost respins ca nefondat.

În argumentarea deciziei instanța a reținut că, instanța de fond a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma prevederilor art.art.95, 101 Cod de Procedură penală prin

prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportate la

declarațiile date de inculpat în cadrul ședinței de judecată și în cadrul ședinței instanței de

apel și probele administrate, a stabilit corect situația de fapt, corect încadrând acțiunile

inculpatului în baza art.2641 alin.(4) Cod penal.

Verificând sentința contestată prin prisma temeiurilor invocate de către apelant și

anume că la stabilirea pedepsi instanța de fond nu a ținut cont de criteriile generale de

stabilire a pedepsei prevăzute la art.75 Cod penal, Colegiul penal a conchis că aceste

alegații sunt nefondate. În argumentarea acestei concluzii Colegiul penal a relevat că

pedeapsa stabilită este echitabilă și proporțională gravității faptei comise la numirea căreia

s-a ținut cont de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

avocatul V. Diaconov în numele inculpatului, care invocând temeiul de drept prevăzut la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acestora cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui R. Mocanu să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității sau cu închisoare, cu aplicarea art.90 Cod

penal, invocând următoarele argumente:

-pedeapsa stabilită este inechitabilă, iar decizia instanței de apel este neîntemeiată,

nemotivată și arbitrară;

- instanța de apel nu s-a pronunțat absolut în privința categoriei pedepsei numite, și

doar a menționat că pedeapsa cu amenda a fost stabilită în limitele legii, ignorând motivele

invocate în cererea de apel, or prin apel nu s-a contestat faptul că pedeapsa cu amenda a

fost stabilită în afara limitelor legale, dar s-a solicitat aplicarea în privința lui R. Mocanu

unei alte categorii de pedeapsă cum ar fi munca neremunerată sau închisoarea cu dispunerea

suspendării executării acesteia în temeiul art.90 Cod penal;

2

- în decizia adoptată instanța de apel nu a argumentat de ce consideră că pedeapsa cu

amenda stabilită este una echitabilă și de ce - în speță nu este posibil de aplicat o altă

categorie de pedeapsă cum ar fi munca neremunerată sau închisoarea cu aplicarea art.90

Cod penal;

- la momentul pronunțării deciziei, prin Legea nr.138 din 19.07.2018 din sancțiunea

art.264 1 alin.(4) Cod penal a fost exclusă pedeapsa amenzii, astfel instanța nu s-a pronunțat

asupra faptului dacă în privința inculpatului poate fi aplicată legea nouă.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

apărare, se întemeiază în drept pe dispoziția art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurenți.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt aplicabile

circumstanțelor cauzei, sau când nu este descrisă și argumentată esența încălcării.

Din conținutul cererii de recurs ordinar declarate de avocatul V. Diaconov, se

constată că acesta critică hotărârile judecătorești pronunțate în speță considerându-le

neîntemeiate și neargumentate în partea stabilirii categoriei de pedeapsă, considerând că

instanțele urmau ai numi inculpatului R. Mocanu o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității sau cu închisoare, cu aplicarea art.90 Cod penal.

În același timp, instanța de recurs constată că, autorul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele inferioare, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în

sarcina inculpatului, respectiv Colegiul penal în această parte nu se va expune.

În continuare, analizând criticile formulate de recurent, prin prisma temeiurilor

prevăzute de pct.6) și 10) din alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală, instanța de recurs

apreciază argumentele invocate, ca fiind neîntemeiate, or, efectuând o verificare a

materialelor din dosar se constată că, instanțele de fond la soluționarea chestiunii privind

individualizarea pedepsei, au adoptat soluții corecte.

În argumentarea acestei concluzii Colegiul penal va reține că sancțiunea normei

penale în baza căreia a fost condamnat R. Mocanu prevede amendă în mărime de la 1 050

la 1 150 unități convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240

ore, sau închisoare de până la 1 an.

Astfel, în cazul în care sancțiunea articolului prevede pedepse alternative,

individualizarea categoriei pedepsei se începe de la pedeapsa cea mai blândă, care

întotdeauna este înscrisă prima în sancțiune conform ierarhiei pedepselor legiferate în

art.62 Cod penal.

La individualizarea categoriei pedepsei, instanța de judecată trebuie să țină cont de

criteriile prevăzute de art.75 Cod penal și scopurile pedepsei prevăzute în art.61 Cod penal.

3

Constatarea de către instanță de apel a imposibilității aplicării inculpatului pedepsei

sub formă de munca neremunerată în folosul comunității, Colegiul penal o consideră

justificată, deoarece spre deosebire de pedepsele cu închisoare sau amendă, care pot fi

aplicare coercitiv indiferent de voința infractorului, sancțiunile și măsurile comunitare

necesită cooperarea acestuia pentru a-și atinge scopurile, de aceea munca neremunerată

în folosul comunității poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o

asemenea pedeapsă.

Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în prima instanță (f.d.81-verso)

fiindu-i acordat ultimul cuvânt, inculpatul R. Mocanu a solicitat să-i fie stabilită o pedeapsă

mai blândă sub formă de amendă, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, ca urmare corect instanța de fond ținând cont de faptul că inculpatul nu și-a

exprimat acordul la executarea pedepsei sub formă de munca neremunerată, a fost în

imposibilitate de a aplica o asemenea pedeapsă.

Totodată, Colegiul consideră că instanța de apel corect a respins apelul apărătorului

în numele inculpatului, or, instanța ierarhic inferioară nu a constatat nici un temei de a

admite solicitarea apelantului privind aplicarea inculpatului R. Mocanu a unei pedepse sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau a pedepsei închisorii. Prin

asemenea soluție, instanță de apel contrar prevederilor art.410 Cod de procedură penală,

ar fi agravat situația inculpatului în propriul apel, deoarece, pedeapsa sub formă de „muncă

neremunerată în folosul comunității” și „închisoare” sunt reglementate ca fiind pedepse

mai grave decât pedeapsa sub formă de „amendă”, iar sentința nu a fost contestată de

acuzatorul de stat sub aspectul blândeții pedepsei.

Ținând cont de cele menționate, Colegiul penal conchide că, la individualizarea

pedepsei penale în privința inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale

de individualizare prevăzute de art.75 Cod penal, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Prin urmare Colegiul constată, că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de

instanța de fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în

art.61 Cod penal și se apreciază că, pedeapsa sub formă de amendă, față de natura și

gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale

ale inculpatului, este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la

reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de

drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Mai mult, Colegiul penal remarcă faptul că, deși sancțiunea art.2641 alin.(4) Cod

penal, prevedea: “amenda de la 1 050 până la 1 150 unități convenționale”, instanța de fond

reieșind din circumstanțele cauzei și ținând cont de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, în mod just i-a stabilit amenda în mărime de 860 unități convenționale.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanță a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-417 Cod

de procedură penală, iar argumentele invocate de recurent care critică măsura de pedeapsă

aplicată inculpatului, considerând-o inechitabilă și astfel, în opinia acestuia, s-au comis

erori de drept stipulate în pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, sunt

neîntemeiate, deoarece instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă în concordanță cu

prevederile legii.

4

Prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Diaconov Vladimir în

numele inculpatului Mocanu Radion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 ianuarie 2019 în cauza penală în privința lui Mocanu Radion, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

5