1re-88/2016 — art. 264 1 alin. 1 CP

1re-88/2016 — art. 264 1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1re-88/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir și Toma Nadejda,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

avocatul Crețu Ion în numele inculpatului Mocanu Artur, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2016, în cauza

penală privindu-l pe,

Mocanu Artur Mihail, născut la 26 iunie 1989,

originar din mun. Chișinău și domiciliat în or.

Ialoveni, str. Constanța nr.80.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în anulare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Mocanu Artur a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal și i-a fost stabilită o pedeapsă sub forma

de amendă în mărime de 300 unități convenționale, echivalentul a 6000 lei.

În conformitate cu art. 79 alin. (1) Cod penal, lui Mocanu Artur nu i-a fost

aplicată pedeapsa complementară obligatorie - privarea lui de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

Artur la 14 mai 2015, aproximativ ora 06:30 min, a fost reținut de colaboratorii

Inspectoratului Național de Patrulare pe str. Alba Iulia, mun. Chișinău, la volanul

automobilului de model „HONDA CIVIC” cu n/î C QF 171, condus la IMSP

Dispensarul Republican de Narcologie, unde în urma testării efectuate, prin procesul

verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și

stării de ebrietate, i-a fost constatată starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile inculpatului Mocanu Artur, au fost încadrate de către prima instanță

în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de

către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

1

În temeiul cererii inculpatului Mocanu Artur, prin înscris autentic, admis de

prima instanță, cauza penală a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală.

Buiucani, mun. Chișinău, Gheorghiștean Irina, prin care a solicitat casarea sentinței

primei instanțe, rejudecarea cauzei penale, cu adoptarea unei noi hotărâri conform

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mocanu Artur să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 375 unități convenționale,

precum și aplicarea pedepsei complementare obligatorii - privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, pe un termen de 3 ani, invocînd în motivare că:

- la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a ținut cont în deplină măsură de

instituția individualizării pedepsei;

- instanța de judecată la stabilirea pedepsei penale, nu a ținut cont de

personalitatea inculpatului, caracterul faptei imputate, nu a apreciat la justa valoare

pericolul social al infracțiunii săvârșite, aplicând neîntemeiat prevederile art. 79

alin.(1) Cod penal, deoarece eronat a indicat în sentință în calitate de circumstanțe

atenuante la comiterea infracțiunii de către Mocanu Artur - comportamentul

inculpatului în timpul și după consumarea infracțiunii, acordarea ajutorului la

descoperirea infracțiunii comise, de circumstanțe atenuante ale vinovăției lui, faptul

că în urma acțiunilor infracționale nu a survenit careva circumstanțe negative pentru

interesele altor persoane, circumstanțe care nu corespund materialelor cauzei penale,

iar careva caracteristici privind personalitatea lui Mocanu Artur la materialele cauzei

penale lipsesc, argumentele apărării fiind pur declarative, fără a fi probate în careva

mod;

- instanța de judecată prin aplicarea art. 79 alin. (1) Cod penal, nu a atins

scopul pedepsei penale, fiind ignorate prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal.

2016, a fost admis recursul declarat, casată parțial sentința primei instanțe în partea

stabilirii pedepsei complementare, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre,

prin care Mocanu Artur a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 330 unități convenționale, ceea ce constituie echivalentul a 6600 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat, iar la aprecierea măsurii și mărimii de pedeapsă,

prima instanță nu a luat în considerare în deplină măsură caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii săvârșite, de circumstanțele săvârșirii acesteia.

2

În acest sens, instanța de recurs a conchis că circumstanța atenuantă invocată

de către prima instanță, precum că activitatea inculpatului în cadrul SRL „INDELIT”

este dependentă de conducerea mijlocului de transport, că activitatea lui în cadrul

agentului economic nominalizat este sursa de existență, ar duce doar la aplicarea

unei pedepse mai blânde prevăzute de sancțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(1) Cod

penal, dar nu și posibilitatea aplicării prevederilor art. 79 Cod penal, excluzând

pedeapsa complementară, deoarece această circumstanță atenuantă nu este suficientă

pentru a aplica asemenea prevederi în cazul conducerii mijlocului de transport în

stare de ebrietate, ce ar pune în primejdie securitatea traficului rutier, adică, acestea

nu pot fi considerate și ca circumstanțe excepționale, or careva excepție de la

normele sociale acestea nu conțin.

Astfel, instanța de recurs a constatat că circumstanțele invocate de către prima

instanță nu îndreptățesc fapta comisă de către inculpat și deci, nu pot genera

aplicarea unei pedepse neechitabile, mai mult, soluția adoptată de către prima

instanță nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu

admite pe viitor săvârșirea a astfel de infracțiuni, or aplicarea unei pedepse penale

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport ar asigura conștientizarea

de către Mocanu Artur a celor comise, cu tragerea unor concluzii corecte ce țin de

securitatea la trafic.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel în vederea corectării și reeducării

inculpatului, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal.

Artur, a declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea integrală a deciziei

instanței de recurs, cu transmiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de recurs,

în alt complet de judecată, invocînd că:

- instanța de recurs la adoptarea deciziei a încălcat drepturile lui Mocanu

Artur, ce s-a manifestat prin faptul că deși prin decizia instanței de recurs din 25

ianuarie 2016 s-a decis casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei

complementare, instanța de recurs deși era obligată să modifice sentința doar în

partea pedepsei complementare, dar nu să modifice și pedeapsa principală aplicată

inculpatului prin sentință, sub formă de amendă în mărime 300 unități convenționale,

aplicîndu-i greșit o pedeapsă de 330 unități convenționale, încălcînd astfel și

prevederile art. 436 alin. (3) Cod de procedură penală;

- în motivarea deciziei, instanța de recurs nu s-a expus asupra corectitudinii

aplicării pedepsei principale de către prima instanță și nu și-a motivat argumentele

ce țin de modificarea acestei pedepse, expunîndu-se doar asupra aplicării pedepsei

complementare;

- instanța de recurs a încălcat prevederile art. 449 alin. (2), 417 alin. (1) pct. 8

Cod de procedură penală;

- instanța de recurs nu a stipulat motivele de fapt și de drept privind

schimbarea pedepsei principale;

3

- instanța de recurs nu a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală;

- neîntemeiat a fost exclusă posibilitatea aplicării art. 79 alin. (1) Cod penal,

instanța de recurs invocînd greșit că lipsesc careva circumstanțe excepționale;

- motivarea instanței de recurs privind necesitatea aplicării pedepsei

complementare este neîntemeiată și întreprinsă cu lezarea drepturilor inculpatului în

cadrul unui proces penal;

- potrivit prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, care se aplică în cazul lui

Mocanu Artur, persistă circumstanțe de aplicare a acestui articol și anume de la bun

început cînd a fost stopat de către colaboratorii de poliție inculpatul s-a supus

indicațiilor, adică de bună voie a mers la Dispensarul Narcologic pentru a fi supus

expertizei, contribuind la colectarea probelor. Prin aceasta se dovedește faptul că

Mocanu Artur a avut un comportament adecvat în timpul săvîrșirii infracțiunii și

după săvîrșirea infracțiunii. La fel, în timpul audierii în calitate de bănuit, învinuit a

recunoscut vina fără a împedica desfășurarea normală a urmăririi penale. Aceste

circumstanțe nu au fost luate în considerație de către instanța de recurs;

- instanța recurs eronat a aplicat prevederile art. 7 alin. (1) și 75 alin. (1) Cod

penal, fără a motiva aplicarea acestora;

- este evident faptul că în acțiunile lui Mocanu Artur persistă circumstanțe

atenuante și anume căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

angajarea oficială în cîmpul muncii, adică condiții de trai satisfăcătoare. Prin

existența unor astfel de circumstanțe, a fost posibil ca să nu fie aplicată pedeapsa

complimentară în privința lui Mocanu Artur;

- în privința lui Mocanu Artur a fost încălcat art.6 § 1 al Convenției Europene;

- un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea

atacată, instanța de recurs eronat a apreciat argumentele recursului și neîntemeiat a

modificat pedeapsa principală fără a motiva în decizie necesitatea modificării și mai

mult s-a dispus casarea doar în partea pedepsei complimentare.

(1) pct. 11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia din considerentul că motivele invocate de recurent

nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală, pedeapsa stabilită este în dependență de

circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și

efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală.

materialelor din dosar, ținînd seama de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare se

declară în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.

4

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs în anulare în termen.

Art. 453 Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a

afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Conform pct. 44) art. 6 Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată reprezintă o încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul indică

prezența viciului fundamental, sub aspectul încălcării art. 6§1 CEDO, invocînd

precum că „un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea

atacată, instanța de recurs eronat a apreciat argumentele recursului și neîntemeiat

a modificat pedeapsa principală fără a motiva în decizie necesitatea modificării și

mai mult s-a dispus casarea doar în partea pedepsei complimentare”.

În aceiași ordine de idei, cu referire la acest motiv, Colegiul penal constată că

este unul neîntemeiat și interpretat arbitrar de recurent, astfel acesta nu poate fi

acceptat de instanța de recurs în anulare, deoarece în urma examinării materialelor

cauzei penale nu s-a identificat prezența unui viciu fundamental, or eroarea indicată

de recurent reprezintă doar o eroare materială, conform art. 249 Cod de procedură

penală, sub aspectul că a fost indicat greșit în dispozitivul deciziei (f.d.82), cuvîntul

„complementare”.

Totodată, se atestă că din textul recursului în anulare declarat se evidențiază

contradictorialitatea acestuia, prin faptul că recurentul, pe lîngă prezența

presupusului viciu fundamental, critică individualizarea pedepsei aplicate

condamnatului, or aceste alegații nu pot fi satisfăcute la etapa recursului în anulare,

deoarece în speța dată deja există o hotărîre judecătorească irevocabilă.

Astfel, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este

principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci cînd

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu

mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România,

Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că nici

o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri judecătorești

definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată și al unei noi

soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie

exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru a

efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat

5

și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei

pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul

în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și

obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

La fel, Colegiul penal indică că din textul deciziei atacate, rezultă că instanța

de recurs ordinar corect a casat în partea stabilirii pedepsei sentința primei instanțe,

și a menționat just că la aprecierea măsurii și mărimii de pedeapsă, instanța de fond

nu a luat în considerare în deplină măsură caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele săvîrșirii ei, în rezultat instanța de recurs

ordinar aplicînd corect o pedeapsă mai aspră, în baza recursului declarat de procuror,

argumentînd corespunzător cerințelor prevăzute de art. 7, 61, 75, 79 Cod penal și art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, motivele aplicării pedepsei principale și

complementare, iar instanța de recurs nu identifică prezența cărorva erori de drept

esențiale ce ar pune la îndoială veridicitatea acestor argumente. Mai mult ca atît, în

speța dată, privitor la pedeapsă este aplicabilă Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2016, nu este afectată de un viciu

fundamental, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care și-a întemeiat soluția,

astfel este legală și întemeiată, iar recursul în anulare declarat, este inadmisbil fiind

vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Crețu Ion în

numele inculpatului Mocanu Artur, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 ianuarie 2016, în cauza penală privindu-l pe, Mocanu Artur

Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 octombrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

6