1r-10/19 — art. 311, 312 CPP

1r-10/19 — art. 311, 312 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1r-10/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători –Cobzac Elena, Țurcan Anatolie,

a examinat în ședință publică recursurile declarate de către avocatul Ctitor

Natalia în numele inculpatului Rotaru Ilie și de către inculpatul Rotaru Ilie,

împotriva încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2019,

prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii

preventive – arestul preventiv cu măsura preventivă liberarea provizorie sub control

judiciar

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

instanța de recurs ordinar: 24.07.2019 – 30.07.2019.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au prezentat:

procurorul - Ghervas Iurie, care a solicitat respingerea recursurilor ca fiind

inadmisibile.

avocatul - Ctitor Natalia, care a solicitat admiterea recursurilor pe motivele

de fapt și de drept expuse în cererile de recurs.

recurentul – Rotaru Ilie, care a solicitat admiterea recursurilor declarate pe

motivele invocate în acestea. Reiterând faptul că motivele care au servit ca temei

de aplicare a măsurii preventive- arestul preventiv au decăzut.

Asupra recursurilor, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Rotaru Ilie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (2) lit. b), d) Cod penal, s-a încetat procesul penal în privința lui Rotaru Ilie în

baza art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, din motivul expirării termenului de tragere

la răspundere penală, iar în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) Cod

penal, a fost liberat de răspundere penală. A fost recunoscut vinovat Rotaru Ilie în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul

gestionării bunurilor și al mijloacelor financiare pe un termen de 5 ani.

1

Prin aceeași sentință, față de Rotaru Ilie a fost aplicată măsura preventivă

„arestarea preventivă” pe un termen de până la intrarea în vigoare a sentinței, cu

menținerea măsurii de căutare a inculpatului, dispusă prin încheierea Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 12 aprilie 2017, calculându-i termenul de ispășire a

pedepsei din ziua reținerii lui Rotaru Ilie.

apel, solicitând casarea sentinței.

2.1. Cauza este pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

examinare a cauzei în instanța de apel, a solicitat înlocuirea arestului preventiv

dispus prin sentință cu o altă măsură preventivă mai blândă. Invocând faptul că nu

poate împiedica sau dăuna anchetei și aflării adevărului, din materialele cauzei

rezultă cert că este invalid de gradul II. Motivându-și solicitarea în baza prevederilor

art. 176-177, art. 185 alin. (4), art. 329 Cod de procedură penală.

2019, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea inculpatului Rotaru Ilie privind

înlocuirea măsurii preventive – arestul preventiv cu măsura preventivă – liberarea

provizorie sub control judiciar, indicându-se că poate fi atacată cu recurs la Curtea

Supremă de Justiție în termen de 15 zile .

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a menționat faptul că, în privința

inculpatului Rotaru Ilie există o sentință de condamnare, astfel că ținând cont de

recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se reține că o hotărâre

de condamnare pronunțată în prima instanță împotriva căreia s-a făcut apel, justifică

deținerea celui condamnat, astfel instanța europeană a decis că persoana condamnată

în prima instanță, indiferent de împrejurarea dacă a fost sau nu deținută până la acel

moment, se găsește în ipoteza prevăzută de art. 5 paragraf 1 lit. a) CEDO, care

autorizează privare de libertate „ pe baza condamnării” pronunțate împotriva ei.

Instanța de apel a ținut necesar să specifice faptul că, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a reținut în decizia B.V contra Austriei din 27 iunie 1968 că un

individ condamnat în prima instanță nu poate fi considerat deținut „ în vederea

aducerii sale în fața unei autorități judiciare competente atunci când există motive

verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune, în sensul art. 5 paragraf 1 lit. c)

CEDO, ci trebuie privit ca o persoană ce se găsește în situația prevăzută de art. 5

paragraf 1 lit. a) care antrenează privarea de libertate după condamnarea de către

un tribunal competent”. De asemenea Curtea a precizat că termenul de

„condamnare” este utilizat în sensul de „ declarare a persoanei ca vinovată”,

consecutivă stabilirii legale a existenței infracțiunii, cât li aplicarea pedepsei sau a

unei alte măsuri privative de libertate.

2

inculpatul Rotaru Ilie a declarat recurs, solicitând anularea încheierii, cu dispunerea

înlocuirii a arestului preventiv cu măsuri de control judiciar sau în bază de cauțiune.

În motivarea recursului a invocat că:

- la 11 iulie 2019 instanței de apel s-au prezentat materialele din care

judecătorii instanței de apel erau obligați să concluzioneze că în cauza penală diferită

judecății nu există vinovați, deoarece toate cele prezentate sunt inventate;

- din materialele prezentate rezultă cert că nu poate împiedica sau dăuna

anchetei judecătorești precum și aflării adevărului;

- nu s-a luat în considerare că este invalid de gradul II, iar încarcerarea îi va

pune viața în pericol;

- nu se va eschiva de la venirea în fața instanței până cînd nu v-a fi emisă o

decizie finală pe cauza penală intentată, care se examinează deja de 3 ani;

- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. art. 176-177, 185, 329 Cod

de procedură penală, la emiterea încheierii;

- în încheierea contestată nu a fost indicată sursa din care s-a documentat

instanța de apel, s-a făcut referire la o decizie CEDO pe care nu a găsit-o.

5.1. La 24 iulie 2019, avocata Ctitor Natalia în numele inculpatului Rotaru

Ilie a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea încheierii instanței de apel din 11 iulie 2019, cu soluționarea

pozitivă a cererii inculpatului de înlocuire a măsurii preventive sub formă de arest

preventiv în măsura preventivă sub formă de control judiciar.

Invocând faptul că:

- încheierea este neîntemeiată și subiectivă, fiind un produs al copierii

dispozitivului sentinței, cu citarea unor norme procesuale, precum și a unui

precedent CEDO din 1963;

- motivarea unui act de dispoziție al instanței de judecată trebuie în mod

prioritar să fie argumentat pe fond, cu referire la circumstanțele atestate prin

probatoriu inserat în dosarul examinat;

- în motivarea încheierii, instanța de apel a făcut trimitere la un precedent al

CEDO „Neumeister vs Austria din 27.06.1968”, nefiind clară necesitatea, esența și

importanța precedentului dat în cauza penală examinată, mai mult ca atât p. 20-22 a

încheierii sunt contradictorii;

- precedentul CEDO la care a făcut referire instanța de apel nu poate fi aplicat

în speța în cauză deoarece precedentele CEDO au un caracter de recomandare,

statele având posibilitatea de a determina propriul regim juridic al relațiilor sociale,

prin acte normative, precedentul din anul 1968 nu mai are aplicabilitate or CEDO

timp de 50 de ani a modificat raționamentele juridice în aplicarea Convenției;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. art. 176, 185, 195, 329 Cod de

procedură penală.

3

invocate, Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile

din următoarele considerente.

Din materialele cauzei urmează că la data de 11 iulie 2019 prin încheierea

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost respinsă ca inadmisibilă cererea

inculpatului Rotaru Ilie privind înlocuirea măsurii preventive - arestul preventiv, cu

măsura preventivă - liberarea provizorie sub control judiciar ( f. d. 50-52).

Potrivit art. 175 alin. (1) Cod de procedură penală, „măsurile cu caracter de

constrângere prin care bănuitul, învinuitul, inculpatul este împiedicat să întreprindă

anumite acțiuni negative asupra desfășurării procesului penal, securității și ordinii

publice sau asupra asigurării executării sentinței constituie măsuri preventive.”

Art. 176 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că „măsurile preventive pot

fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire

penală, sau, după caz, de către instanța de judecată numai în cazurile în care există

suficiente temeiuri rezonabile, susținute prin probe, de a presupune că bănuitul,

învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de

instanță, să exercite presiune asupra martorilor, să nimicească sau să deterioreze

mijloacele de probă sau să împiedice într-un alt mod stabilirea adevărului în

procesul penal, să săvîrșească alte infracțiuni ori că punerea în libertate a acestuia

va cauza dezordine publică. De asemenea, ele pot fi aplicate de către instanță pentru

asigurarea executării sentinței.”

Instanța de recurs menționează că dreptul la libertate a persoanei este garantat

de Constituția Republicii Moldova- art. 25 și legislația procesual penală – art. 11,

conform cărora libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile și

nimeni nu poate fi reținut și arestat decât în cazurile și în modul stabilit de lege.

Din materialele dosarului urmează că, la data de 26 iunie 2017 de către

Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) a fost emisă sentința de condamnare a lui

Rotaru Ilie prin care acesta a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, însă procesul penal în privința

ultimului a încetat din motivul expirării termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală. Totodată Rotaru Ilie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă de

9 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activități în domeniul gestionării bunurilor și al mijloacelor

financiare pe un termen de 5 ani.

Prin aceiași sentință, față de Rotaru Ilie a fost aplicată măsura preventivă

„arestarea preventivă” pe un termen de până la intrarea în vigoare a sentinței, cu

menținerea măsurii de căutare a inculpatului, dispusă prin încheierea Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 12 aprilie 2017, calculându-i termenul de ispășire a

pedepsei din ziua reținerii lui Rotaru Ilie (f.d. 10-49).

4

Conform art. 342 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, toate chestiunile care

apar în timpul judecării cauzei se soluționează prin încheierea instanței de judecată.

Încheierile emise ca documente separate trebuie să corespundă tuturor rigorilor unei

hotărâri judecătorești. Prin urmare, Colegiul penal apreciază că instanța de apel,

luând în considerație prevederile enunțate supra, precum și chestiunea apărută în

timpul judecării cauzei penale ce-l vizează pe Rotaru Ilie corect a ajuns la concluzia

adoptării unei încheieri separate prin care s-a expus asupra inadmisibilității cererii

de înlocuire a măsurii preventive aplicate inculpatului prin sentință, bazându-se în

acest sens pe prevederile art. art. 342 alin. (2), 329 Cod de procedură penală, care

stipulează expres că încheierile privind măsurile preventive se adoptă sub formă de

documente aparte și se semnează de judecător sau, după caz, de toți judecătorii din

completul de judecată.

Colegiul penal remarcă faptul că, art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului prevede ca excepție cazul în care persoana „ este

deținută legal în urma condamnării de către un tribunal competent”. Curtea a

precizat că un stat poate ține în stare de arest o persoană chiar dacă aceasta a declarat

apel împotriva hotărârii de condamnare și de aplicare a pedepsei ( hot. Wemhoff v.

Germania din 27 iunie 1968). Articolul 5 paragraf 1 lit. a) CEDO impune

pronunțarea condamnării, ceea ce reprezintă baza legală a deținerii unei persoane,

de către un „tribunal competent”.

Mai mult, instanța de recurs subliniază faptul că art. 5 paragraf 1 lit. a) CEDO

nu face distincție de caracterul juridic al infracțiunii pentru care o persoană a fost

condamnată. El se aplică pentru orice „condamnare” privativă de libertate

pronunțată de o instanță, pe care dreptul intern al statului în cauză o califică drept

penală sau disciplinară ( hot. Engel și alții împotriva Țării de Jos, pct. 68 din 8 iunie

1976, Galstyan împotriva Armeniei, pct. 46, din 15 noiembrie 2007). Prin

„condamnare” se înțelege nu numai o stabilire a vinovăției, ci și impunerea unei

pedepse sau a unei alte măsuri privative de libertate (hot. Del Rio Prada împotriva

Spaniei din 21 octombrie 2013, James Wells și Lee împotriva Regatului Unit din 18

septembrie 2012, M. împotriva Germaniei din 17 decembrie 2009, Van

Droogenbroeck împotriva Belgiei din 25 aprilie 1983, B. împotriva Austriei din 28

martie 1990).

Ținând cont de rațiunea Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea

prevederilor art. 5 CEDO, Colegiul penal conchide că, persoana condamnată în

prima instanță, indiferent dacă a fost sau nu în detenție preventivă până la acel

moment, este în situația prevăzută de art. 5 § 1 lit. (a) CEDO, care permite privarea

de libertate a unei persoane „ după condamnare”, acest raționament neputând a fi

apreciat restrictiv, ca referindu-se numai la o condamnare finală, pentru că astfel s-

ar exclude posibilitatea arestării în ședința de judecată a persoanelor condamnate,

care au fost judecate în stare de libertate.

5

Colegiul penal ține să specifice faptul că conform prevederilor art. art. 329, 437

Cod de procedură penală, încheierea privind înlocuirea arestului preventiv cu altă

măsură preventivă, precum și refuzul înlocuirii, nu este pasibilă de atacare în instanța

ierarhic superioară.

Pe cale de consecință, luând în considerare partea dispozitivă a încheierii

atacate și dispozițiile art. 437 Cod de procedură penală, care stipulează că încheierile

pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit

legii, pot fi atacate separat cu recurs, Colegiul penal conchide că încheierea emisă la

11 iulie 2019 de către Curtea de Apel Chișinău în speța dată nu poate fi atacată

separat cu recurs, circumstanță care duce la respingerea recursurilor ca inadmisibile.

Totodată, în situația când instanța de recurs nu are competență să examineze

recursul v-a dispune respingerea recursului, fără a se expune asupra motivelor

invocate, prin urmare în prezent nu există temei legal de a se verifica legalitatea

încheierii instanței de apel din 11 iulie 2019 în speța dată.

(2), 449 alin. (1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de către avocatul Ctitor Natalia

în numele inculpatului Rotaru Ilie și de către inculpatul Rotaru Ilie împotriva

încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2019 prin care s-

a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii preventive

– arestul preventiv cu măsura preventivă liberarea provizorie sub control judiciar, cu

menținerea încheierii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2019 ora 15:00.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

6