1ra-1476/2019 — art.152 alin.1, 179 alin.2, 190 alin.1, 179 alin.2, 192-1 alin.1 CP

1ra-1476/2019 — art.152 alin.1, 179 alin.2, 190 alin.1, 179 alin.2, 192-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1476/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 09

noiembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie

2019, declarat de inculpatul

Palamarciuc Arcadie XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.06.2018 – 09.11.2018,

instanța de apel: 03.12.2018 – 27.03.2019,

instanța de recurs: 11.06.2019 – 17.07.2019.

1

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură, Palamarciuc Arcadie

a fost condamnat în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la 2 ani închisoare, art. 152 alin.

(1) Cod penal la 3 ani închisoare, art. 190 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, art.

1921 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, art. 151 alin. (1) Cod penal la 6 ani

închisoare și art. 179 alin. (2) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 6 ani și 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 09.11.2018, deducându-se

durata aflării în arestare preventivă de la 18.09.2018 până la 09.11.2018.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Bezerdean S. prejudiciul

material în mărime de 2000 lei, iar părților vătămate Slivciuc A. și Slivciuc V. li s-a

explicat dreptul de a intenta acțiune în ordinea procedurii civile.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului a fost respinsă ca neîntemeiată.

Palamarciuc A., fiind în stare de ebrietate, intenționat, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient

survenirea acestor urmări, fără permisiunea proprietarului Palamarciuc F., a pătruns

ilegal în gospodăria și în locuința acesteia, situată în XXXXXX, XXXXXX, unde,

la cerințele legitime și insistente ale ultimei de a părăsi gospodăria și domiciliul,

categoric a refuzat, după care, înjurând și amenințând-o cu aplicarea violenței pe

Palamarciuc F. și pe rudele ei apropiate, care se aflau în domiciliu dat, având un

comportament agresiv și manifestând violență, a lovit cu pumnul în sticla ușii de la

casă, pe care a deteriorat-o și a sărit la bătaie a Bulat B., apoi a luat un lighean cu apă

din ogradă, pe care și l-a turnat în cap.

Tot el, la 20 mai 2018, în jurul orei 21.00, fiind în stare de ebrietate, aflându-se

în ograda bunicii sale Bacalîm A., situată în XXXXXX, XXXXXX, intenționat,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, în urma unui conflict inițiat între

el și consăteanul Bezerdean S., i-a aplicat acestuia câteva lovituri cu pumnii în

regiunea feței, cauzându-i fractura mandibulei pe dreapta cu deplasare și excoriații pe

urechea stângă care, conform raportului judiciar nr. 201829D0136 din 28.06.2018, se

califică ca vătămare corporală medie, după criteriul dereglării de sănătate de lungă

durată.

Tot el, la 24 mai 2018, în jurul orei 04.10, având scop de profit și un plan bine

chibzuit, în vederea dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a unor servicii

remunerate, prin intermediul companiei „Tinevga Grup”, situată în XXXXXX,

XXXXXX XXXXXX, a comandat un taxi pentru efectuarea serviciilor de transport

cu destinația Chișinău – XXXXXX XXXXXX, comanda fiind preluată de Țurcanu

L., iar în scop de a da dovadă de credibilitate în ce privește achitarea ulterioară a

2

serviciilor, conform tichetului de plată, l-a asigurat că ajungând în punctul de

destinație, în XXXXXX, XXXXXX, se va achita. Ca urmare Palamarciuc A.,

ajungând în punctul de destinație, nu și-a îndeplinit promisiunile față de Țurcanu L. și

a dispărut într-o direcție necunoscută, cauzând părții vătămate un prejudiciu

considerabil, în sumă de 1654,78 lei.

Tot el, în seara zile de 05 august 2018, aflându-se în automobilul „BMW”, n.î.

XXXXX, ce aparține lui Rața A., domiciliat în XXXXXX, XXXXXX, care staționa

în preajma fâșiei forestiere a localității, având intenția răpirii mijlocului de transport

fără scop de însușire, profitând de starea de neputință cunoscută sau evidentă a lui

Rața A., care se afla în stare de inconștiență datorată consumului excesiv de alcool, l-

a scos pe acesta din automobil, lăsându-l fără cunoștință, culcat la pământ, apoi a

urcat la volanul autoturismului și a plecat într-o direcție necunoscută, ulterior,

abandonându-l în fața porții Bazei antigrindină nr. 13 din XXXXXX, XXXXXX,

cauzând părții vătămate o daună materială considerabilă, în sumă de 50.000 lei.

Tot el, la 15 august 2018, aflându-se în gospodăria lui Popa V. din XXXXXX,

XXXXXX, în timpul consumului băuturilor alcoolice împreună cu acesta și Strechii

I., pe fonul unui conflict apărut între ei, în rezultatul consumului excesiv de alcool, i-

a aplicat lui Strechii I. multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale

corpului, cauzându-i, conform raportului de expertiză nr. 201818D0069 din

11.09.2018, vătămări corporale sub formă de traumatism închis abdominal cu lezarea

splinei, care s-a complicat cu hemoperitoneum, echimozele feței, regiunii lombare,

scurgerea de sânge în sclera ochiului stâng, excoriația părții pieloase a capului, care

puteau fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul circumstanțelor indicate, care împreună se califică ca vătămare

corporală gravă, periculoasă pentru viață.

Tot el, în noapte de 11 spre 12 septembrie 2018, intenționat, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestor urmări, a pătruns ilegal, fără consimțământul părților

vătămate Slivciuc V. și Slivciuc A., în casa acestora de locuit, situată în XXXXXX,

XXXXXX, unde, la solicitarea părților vătămate de a părăsi domiciliul lor,

Palamarciuc A. a refuzat și le-a aplicat acestora multiple lovituri cu pumnii și

picioarele, peste diferite părți ale corpului, cauzându-i lui Slivciuc V., conform

raportului de expertiză nr. 201829D0174 din 27.09.2018, excoriații ale părții pieloase

a capului, gambei stângi, mâinii stângi, plăgi contuze ale nasului, buzei de sus și

mâinii drepte, echimoză la ochiul drept, care s-a produs prin mecanism de lovire

repetată cu obiect contondent și se califică ca vătămare corporală ușoară, după

criteriul dereglare de sănătate de scurtă durată, iar părții vătămate Slivciuc A.

cauzându-i, conform raportului de expertiză nr. 201829D0178 din 26.09.2018,

echimoze masive ale feței, cutiei toracice, gambei stângi, membrelor superioare și

inferioare, ambelor fese, care s-a produs prin mecanism de lovire cu obiect

contondent și se califică ca vătămare corporală ușoară, după criteriul dereglare a

sănătății de scurtă durată.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale.

3

Dat fiind că aceste probe dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului, instanța i-a

încadrat acțiunile în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, ca violarea de domiciliu, adică

pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul

acesteia și refuzul de a le părăsi la cererea ei, săvârșite cu aplicarea violenței sau cu

amenințarea aplicării ei, în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă

pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie

de dereglarea îndelungată a sănătății, în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, ca

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în

privința părților actului juridic anulabil, încheierea căruia este determinată de

comportamentul dolosiv și viclean care a produs daune considerabile, în baza art.

1921 alin. (1) Cod penal, ca răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire, în

baza art. 151 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață și a provocat pierderea unui

organ și în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, ca violarea de domiciliu, adică

pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul

acesteia și refuzul de a le părăsi la cererea ei, săvârșite cu aplicarea violenței.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 34, alin. (1),

61, 75 Cod penal, că inculpatul a săvârșit infracțiuni mai puțin grave și grave, în stare

de recidivă, că acesta se caracterizează negativ, anterior fiind condamnat de patru ori,

ca circumstanțe atenuante fiind reținute – recunoașterea vinovăției și căința sinceră,

cele agravante fiind – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară sau pentru fapte care au relevanță pentru

cauză, săvârșirea infracțiunii cu bună știință profitând starea de neputință a victimei,

care se datorează vârstei înaintate, săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare

de ebrietate, concluzionând din analiza cumulativă a criteriilor de individualizare a

pedepsei și coroborarea probelor, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează

proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al

pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat, sub aspectul

restabilirii ordinii de drept încălcate, că reeducarea și corectarea acestuia este posibilă

doar cu izolare de societate, aplicându-i o pedeapsă în limitele dispozițiilor normelor

incriminate.

Totodată, instanța a statuat că este neîntemeiată cererea acuzării privind

încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 1984 lei și la efectuarea perchezițiilor și

bunuri de birotică în sumă de 261 lei, reieșind din obligația statului, în sensul art. 6

CEDO, prin intermediul organului de urmărire penală, de a dovedi, potrivit art. 24, 56

Cod de procedură penală, având conform art. 96-97 Cod de procedură penală, sarcina

probațiunii, atât timp cât legea penală îi garantează acuzatului dreptul la prezumția

nevinovăției, stipulată în art. 8 Cod de procedură penală și liberându-l de obligația de

a-și demonstra nevinovăția, în conformitate cu art. 143 raportat la 227 Cod de

procedură penală.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i

4

fie stabilită pedeapsa definitivă, în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, de 12 ani

închisoare, cu încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1984 lei.

Apelantul a invocat că în circumstanțele comiterii infracțiunilor, precum și

ținând cont de faptul că inculpatul se caracterizează negativ, nu este angajat în

câmpul muncii, a săvârșit faptele în stare de ebrietate alcoolică, prin acțiunile

intenționate violente atentând la viața și integritatea victimelor, cât și asupra

desfășurării normale a relațiilor civile, ocrotite de legea penală, aplicarea unei

pedepse mai aspre ar fi una echitabilă, fiind în măsură să prevină comiterea de noi

infracțiuni similare atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Pe lângă aceasta, cheltuielile judiciare în sumă de 1984 lei, suportate la

efectuarea expertizelor medico-legale, urmează a fi încasate din contul inculpatului,

nefiind constatate circumstanțe care ar permite trecerea lor în contul statului

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de scopul pedepsei

care urmărește restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale, de gravitatea infracțiunilor comise, care sunt mai puțin grave și una gravă, de

urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului, care

anterior a fost condamnat și a comis infracțiunile în perioada de probațiune,

stabilindu-i pentru faptele săvârșite pedeapsa cu închisoare, cu respectarea

prevederilor ar. 84 Cod penal.

Totodată, instanța de fond corect și legal a reținut obligația pozitivă a statului

de a colecta probele necesare în vederea constatării faptei penale, identificării

făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului, și anume pentru

efectuarea expertizei medico-legale, din contul statului.

deciziei instanței de apel, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-e fie stabilită o

pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul a invocat că cauza a fost examinată în baza probelor administrate în

cadrul urmăririi penale și el, recunoscând toate probele acuzării, a considerat că îi va

fi stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate.

Mai mult, părțile vătămate nu au careva pretenții, fiindu-le reparat prejudiciul

material cauzat.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Însă, conform art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu

recurs sentințele în privința cărora inculpatul nu a folosit calea apelului, dacă legea

5

prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs

doar decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația.

Potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la

alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel.

În această consecutivitate, se reține că inculpatul nu a utilizat în prealabil calea

de atac – apelul, inclusiv în aspectul invocat în recurs, adică nu a atacat sentința în

latura pedepsei, apărarea nedeclarând în genere vreun apel, în situația în care legea

prevedea această cale de atac (pct. 1. – 5. din decizie).

Pe lângă aceasta, prin decizia atacată a fost respins doar apelul acuzării, care a

solicitat aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului. Or, ultimului nu i s-a înrăutățit

situația în raport cu cea indicată în sentința instanței de fond (pct. 2. – 4. din decizie).

Astfel, recursul de pe rol, în care se invocă doar stabilirea unei pedepse cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu are nici un suport legal, adică este unul

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Palamarciuc

Arcadie XXXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 09 noiembrie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6