1ra-739/19 — Art. 186 alin. 2 lit. d Cp

Dosarul nr. 1ra-739/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda, Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 decembrie

2018, în cauza penală privind-o pe

Grigoraș Maria XXXXX, născută la

XXXXX, originară din r-nul XXXXX,

domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.11.2016 – 11.01.2018;

Instanța de apel: 16.02.2018 – 19.12.2018;

Instanța de recurs: 25.02.2019 – 26.06.2019;

A C O N S T A T AT :

Grigoraș Maria a fost achitată de sub învinuirea formulată în rechizitoriu pe art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

de urmărire penală Grigoraș Maria, este învinuită precum că, în ziua de

31.07.2016 având scop de profit, s-a deplasat în extravilanul localității Zastînca,

Soroca, la livada de mere ce-i aparține lui Donțu Petru, de unde pe ascuns a

sustras o vită cornută mare cu vițel estimate la 10 mii lei ce-i aparțineau lui

Lupașco Ion, cauzându-i prejudiciu material considerabil.

solicitând casarea ei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții noi

privind condamnarea lui Maria Grigoraș pe marginea învinuirii ei formulate în

rechizitoriul pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

închisorii pe termen de un an, cu suspendarea condiționată a executării ei, prin

prisma art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de un an și admiterea

acțiunii civile înaintate de partea vătămată Ion Lupașcu, cu înacasarea în

1

beneficiului lui de la inculpată a prejudiciului material în cunatum de 10 mii lei,

invocând următoarele argumente:

- Este prezent caracterul neobiectiv al constatărilor judiciare, bazate în

special pe depozițiile inculpatei de nerecunoaștere a vinovăției, fără a ține cont

de cumulul probelor administrate la faza urmăririi penale, ce incontestabil îi

dovedesc vinovăția în faptele imputate rezultate din declarațiile părții vătămate

și a martorilor;

- vinovăția inculpatei se mai confirmă prin probele materiale administrate

la caz, după cum urmează: informația parvenită de la Direcția raională Soroca

pentru Siguranța Alimentelor, conform căruia pe numele lui Lupașcu Liviu au

fost înregistrate în posesie două bovine cu numerele crotaliilor MD

000000830081 și MD 000000859766; caracteristica negativă eliberată pe

numele inculpatei M. Grigoraș, ea nedispunând de loc permanent de domiciliu

pe teritoriul Soroca, făcând abuz de băuturi alcoolice.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea

sentinței fără modificări.

probele administrate în cauză, ce au servit obiect de cercetare judecătorească

atât în instanța de fond, cât și în cea de apel și referitor la care acuzarea

pretinde, că ar fi confirmată vinovăția Măriei Grigoraș, instanța de apel a

conchis caracterul argumentat și motivat a soluției judiciare privind achitarea ei

de sub învinuirea adusă pentru, că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, reținând în acest aspect, că

latura obiectivă a furtului se realizează prin sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, cea subiectivă caracterizându-se prin intenția directă cu scop de

profit, îndreptată spre sustragerea averii străine și însușirea ei, nici una din ele

neregăsindu-se în acțiunile inculpatei.

Astfel, instanța de apel a statuat că, partea acuzării în susținerea învinuirii

nu a îndeplinit cerințele legii cu privire la prezentarea probelor, ce ar servi

temei pentru condamnarea Mariei Grigoraș, inclusiv în instanța de apel după o

cercetare suplimentară a probatoriului, care în esență nu a fost pe măsură să

răstoarne soluția instanței de fond, de rând ce aspectele faptice a cauzei denotă

participarera ei nemijlocită la procurarea și îngrijirea bovinelor de comun cu

concubinul său Liviu Lupașcu, cu care au întreținut gospodărie comună pe

durata mai multor ani, fapt confirmat de martorii audiați pe caz.

În opinia instanței de apel argumentele apelului în susținerea vinovăției

inculpatei, sunt pur formale fiind bazate în exclusivitate pe presupuneri, fapt

inadmisibil în sensul art. 8 Cod de procedură penală. Aceasta pentru, că

acuzarea nu a reușit în mod convingător pe deoparte să dezbată declarațiile

inculpatei Măriei Grigoraș referitor la procurarea celor două vite în comun cu

concubinul său Liviu Lupașco și pe mijloace bănești comune, acumulate ca

rezultat al lucrărilor prestate în gospodăria lui Petru Donțu, iar pe dealtă parte

să prezinte date convingătoare ce ar confirma, că vitele au fost procurate în

exclusivitate de către Lupașcu Liviu pe mijloacele bănești, pretinse a-i fi

transmise de către feciorul său Ion Lupașco. Or, înregistrarea vitelor în poisesia

acestuia, nu confirmă și neparticiparea inculpatei la procurarea lor, în situația

2

în care toți martorii au confirmat, că pe parcursul a mai multor ani ei au

întreținut o gospodărie comună, fiind remunerați de către P. Donțu pentru

muncile prestate în gospodărie.

Mai mult ca atât, participarea inculpatei la procurarea bovinelor și

restituirea costului lor, a confirmat-o nemijlocit și vînzătoarea Sandu Zinaida,

susținând că doar prima rată a fost achitată de ambii concubini, celelalte două

rate doar de către inculpată, ceea ce face a fi incertă modalitatea în care

inculpata ar putea sustrage vitele pe care li-a procurat în comun cu concubinul

său, participând la creșterea și îngrijirea lor ca o proprietate comună.

declară recurs ordinar procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic

Elena, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu

remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, deoarece din partea

descriptivă instanța de fond motivează soluția de achitare prin prisma altui

temei de achitare decât cel indicat în dispozitivul hotărârii, iar de către instanța

de apel în mod pripit a fost menținută această concluzie a primei instanțe, fără a

da o apreciere acestui fapt la judecarea cauzei în ordine de apel;

- Probele prezentate de către procuror în confirmarea învinuirii formulate

inculpatei, sunt suficiente, veridice, pertinente, concludente și incontestabile,

care ar putea fi puse la baza unei decizii de condamnare în conformitate cu

învinuirea adusă, însă de către instanță nu au fost apreciate din punct de vedere

al coroborări.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului declarat, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit

căruia, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau este expus neclar.

3

Colegiul penal consideră, că aceste temeiuri de casare nu și-au găsit

confirmare la judecarea recursului declarat, nefiind stabilite presupusele erori

de drept invocate de recurent.

Astfel, Colegiul penal relevă, că instanța de apel, respectând prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, judecând apelul înaintat de procuror, a

verificat minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate

suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel ajungând la

concluzia corectă enunțată supra, la pct. 4, și pe larg motivată în pct.5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o susține și a cărei reiterare

nu o consideră necesară.

Mai mult, Colegiul penal consideră că, în conformitate cu prevederile art.

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde

temeiurile de fapt și de drept și motivele adoptării soluției.

De asemenea Colegiul penal ține să menționeze, că deși recurentul invocă

în calitate de temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, din conținutul recursului declarat se atestă, că recurentul nu

argumentează ilegalitatea hotărârii judecătorești din punct de vedere al erorii

de drept indicate, exprimându-și doar dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor înfăptuită de către instanța de apel, invocând doar faptul că a fost

respinsă puterea de acuzare a acestora fără o motivare plauzibilă.

Cu referire la aceste argumente Colegiul penal reține, că, instanța de apel,

analizând probele administrate de către organul de urmărire penală, cercetate

și verificate de către instanțele de judecată cu respectarea prevederilor art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia

corectă cu privire la menținerea sentinței de achitare a inculpatei Grigoraș

Maria de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, temei pe larg motivat

în partea descriptivă a sentinței.

Mai mult decât atât, Colegiul penal consideră necesar de a sublinia și faptul

că, potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea probelor

așa cum propune recurentul este o competență și prerogativă legală a

instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de casare separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, prin urmare,

invocarea acestei chestiuni în calitate de temei de casare în recursul ordinar

este lipsită de suport legal.

Totodată Colegiul penal menționează că, argumentele recurentului, precum

că inculpata ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

4

penal, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel,

care le-a respins, oferind în acest sens o motivare argumentată și temeinică,

expusă pe larg în prezenta decizie la pct. 5, soluție, pe care instanța de recurs o

însușește și a cărei reluare consideră că nu se mai impune.

Prin urmare, instanța de recurs nu a constatat existența cărorva temeiuri

de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea soluției instanței de apel privind

menținerea sentinței de achitare a inculpatei Grigoraș Maria, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, fiind în acest sens solidară cu concluziile

instanței de apel.

În concluzie Colegiul penal conchide, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419

Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de către recurent prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au

comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 19 decembrie 2018, în cauza penală privind-o pe Grigoraș

Maria XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

5