1ra-379/2019 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-379/2019 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-379/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Gheorghița Igor în numele părții vătămate Morărescu Veaceslav, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Gherciu Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.07.2017 - 27.06.2018;

Instanță de apel: 13.07.2018 - 03.10.2018;

Instanță de recurs: 26.12.2018 - 13.03.2019.

A C O N S T A T A T :

Gherciu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. d)

Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar

potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Morărescu Veaceslav a fost

admisă, fiind dispusă încasarea din contul lui Ghrciu Ion în beneficiul lui

Morărescu Veaceslav suma de 18 000 lei cu titlu de prejudiciu material.

23 iunie 2016, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, de

pe terenul agricol arendat de către Morărescu Veaceslav, aflat în preajma s. Izbiște,

r-nul Criuleni, a sustras în mod ascuns 200 kg de usturoi, prin ce i-a cauzat

ultimului o daună materială în sumă de 4 000 lei, ceia ce pentru partea vătămată

constituie o daună în proporții considerabile.

sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, sentința este neîntemeiată și

nefondată, iar probele administrate în cadrul urmăririi penale au fost incorect

apreciate, or, aceste probe se contrapun, nu confirmă cu certitudine volumul și

costul bunului sustras și nu confirmă comiterea de către Gherciu Ion a infracțiunii

1

incriminate.

Din declarațiile părții vătămate Morărescu Veaceslav, la care face trimitere

instanța de judecată ca probă ce confirmă vinovăția inculpatului, nu se confirmă că,

Gerciu Ion a sustras usturoiul, iar declarațiile de învinuire a acestuia sunt depuse în

instanța de judecată pentru a i se recupera paguba cauzată. Partea vătămată nu a

prezentat probe care ar confirma că de pe lotul, unde a fost sădit usturoiul s-ar fi

putut colecta anume 200 kg usturoi și că, prețul unui kg de usturoi este de 70 lei.

A indicat și faptul că, în plângerea depusă organului de poliție la 01 iulie

2016, Morărescu Veaceslav a indicat că persoane necunoscute i-au sustras 200 kg

de usturoi, cauzându-i o daună materială în sumă de 4 000 lei. Ulterior, în cererea

prin care solicită să fie recunoscut ca parte civilă și în ordonanța de recunoaștere ca

parte civilă, Morărescu Veaceslav la fel a indicat suma de 4 000 lei.

Mai mult, declarațiile părții vătămate Morărescu Veaceslav și ale martorului

Morărescu Elena sunt contradictorii materialelor cauzei penale, ambii soți

declarând că au fost sădite 7 sote cu usturoi, care integral a fost sustras la 23 iunie

însă conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 30 iunie 2016 cu

planșă ilustrativă, a fost supus examinării un lot de teren unde s-a constatat lipsa

usturoiului de pe 0.03 ha, dar nu de pe suprafața de 7 ari. Procesul-verbal a fost

semnat de către inspectorul de sector și partea vătămată Morărescu Veaceslav, care

la luarea de cunoștință cu materialele cauzei penale nu a exprimat dezacordul cu

conținutul acestui proces-verbal.

Totodată, în cadrul cercetării judecătorești martorul Fondos Nicolai a

confirmat faptul că, procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost întocmit de

către el, datele menționate în proces corespund adevărului, lipsa de usturoi s-a

constatat pe suprafața de 3 ari, dar nu de pe 7 ari, materialele le-a transmis

ofițerului de urmărire penală și la acel moment probe că, Gherciu Ion a comis

furtul de usturoi în materialele dosarului lipseau.

La fel, apărarea a indicat că, prima instanță incorect a dispus încasarea de la

Gherciu Ion a sumei de 18 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, or, nici partea

vătămată, nici acuzatorul de stat nu au prezentat un certificat de cost a unui

kilogram de usturoi în perioada indicată a furtului și date ce ar confirma roada de

pe suprafața de teren.

Mai mult, acțiunea civilă nu a fost înaintată de către partea vătămată în

corespundere cu cerințele normelor procesuale și nu au fost probate prin probe ce

ar confirma prejudiciul cauzat real prin infracțiune.

2018, a fost admis apelul, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, în baza art.409

alin.(2) Cod de procedură penală, în latura civilă și pronunțată în această parte o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost

dispusă încasarea din contul lui Gherciu Ion în beneficiul lui Morărescu Veaceslav

suma de 2 000 lei cu titlu de prejudiciu material. În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

conchis corect că, inculpatul Gherciu Ion este vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, adică furtul, după semnele

2

calificative „sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea

de daune în proporții considerabile”, în urma cercetării probelor acumulate la

cauza penală, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul inculpatului că, ar fi

fost impus prin amenințări de către partea vătămată să-i achite banii, precum și de

către inspectorul de poliție prin promisiunea de a nu-i intenta un dosar penal, dar

și prin insistența cumnatei sale, Gherciu Iulia de a-i da părții vătămate bani,

deoarece sunt combătute prin declarațiile părții vătămate Morărescu Veaceslav și

ale martorului Fondos Nicolae.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că,

infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, este una mai puțin

gravă, inculpatul anterior acesta a comis o infracțiune similară, urmărirea penală

fiind încetată din motivul împăcării părților, la materialele dosarului nu sunt probe

care să demonstreze că, inculpatul se află la evidența medicului psihiatru și/sau

narcolog, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, circumstanțe atenuante sau

agravante, precum și temeiuri de liberare a inculpatului de răspundere penală nu au

fost stabilite, astfel că, pedeapsa aplicată de prima instanță, 2 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 2

ani va contribui la reeducarea inculpatului și conștientizarea acțiunilor comise.

4.2. În ceea ce privește latura civilă, instanța de apel a indicat că soluția

primei instanțe în această parte este eronată, și în acest context a reținut

următoarele.

Inițial, în plângerea depusă organului de poliție din 01 iulie 2016 și ulterior,

prin ordonanțele din 28 iunie 2016 și 08 iulie 2016, Morărescu Veaceslav a fost

recunoscut în calitate de partea vătămată și parte civilă pentru prejudiciul material

în sumă de 4 000 de lei cauzat de către Gherciu Ion (f.d.19, 31-32, 34).

Totodată, potrivit rechizitoriului (f.d.94), inculpatul a fost învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, fiind indicat

că, acesta i-a cauzat victimei o pagubă materială în sumă de 4 000 lei, învinuire

care nu a fost modificată ulterior.

În ședința de judecată, Morărescu Veaceslav a solicitat încasarea de la

Gherciu Ion a prejudiciului material în sumă de 20 000 lei și admiterea acesteia s-a

făcut cu încălcarea prevederilor art.325 Cod de procedură penală, or, prima

instanță a ieșit din limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Mai mult, în mod contrar argumentelor invocate, Morărescu Veaceslav nu a

demonstrat că, prejudiciul cauzat constituie 20 000 de lei, nefiind prezentate probe

că, prețul unui kilogram de usturoi este de 70 lei, iar certificatele anexate ulterior la

dosar nu constituie probe admisibile, deoarece nu au fost obținute în modul

prevăzut de lege, nefiind stabilită o expertiză în acest sens.

Așa deci, instanța de apel a concluzionat că, inculpatul Gherciu Ion a sustras

de la partea vătămată Morărescu Veaceslav cantitatea de 200 kg de usturoi, iar

nefiind demonstrat indubitabil că prețul unui kilogram de usturoi constituie 70 lei,

așa cum solicită partea vătămată, precum și nu s-a demonstrat nici faptul că, a

3

achitat suma de 2 000 de lei pentru munca prestată la cultivarea usturoiului și a

dispusă încasarea de la inculpatul Gherciu Ion în beneficiul părții vătămate și civile

Morărescu Veaceslav suma de 2 000 lei cu titlu de prejudiciu material.

Veaceslav, în temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat

cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, prima instanță la adoptarea soluției

corect a cercetat probele acumulate în cauza penală, acestea fiind corect apreciate

din punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și corect a constatat că pârții

vătămate Morărescu Veaceslav i-a fost cauzată o daună materială în sumă de

20 000 lei (200 kg usturoi x 70 lei/kg = 14 000 lei + 6 000 lei munca prestată) și

având în vedere că Gherciu Ion benevol i-a restituit părții vătămate suma de 2 000

lei, instanța a încasat de la ultimul partea nerestituită în sumă de 18 000 lei.

În opinia recurentului, concluziile instanței de apel sunt preluate din apelul

apărării, fără însă a da o apreciere argumentelor și probelor invocate de partea

vătămată. În acest sens, instanța de apel a indicat doar că partea vătămată a solicitat

respingerea cererii de apel și, în același timp, a indicat că aceasta ar fi probat pe

deplin acțiunea civilă înaintată. Prin aceasta, instanța de apel a denaturat poziția

procesuală a părții vătămate, a neglijat în totalitate argumentele părții vătămate în

instanța de apel, ceea ce presupune a priori desconsiderarea prevederilor

art.art.413, 414 Cod de procedură penală, prin ce a fost încălcat dreptul la un

proces echitabil, garantat de art.6 din CțEDO.

La fel, consideră recurentul că, instanța de apel transpunând în decizie

doar argumentele apelantului indicate în cererea de apel, denotă că acesta este

părtinitoare, iar prin omisiunea instanței de apel de a motiva soluția adoptată în

defavoarea părții vătămate, decizia nu este suficient motivată și că poziția sa, nu a

fost examinată în mod echitabil, ceea ce presupune încălcarea art.6 din Convenția

Europeană.

La fel, este inexplicabil faptul cum instanța de apel a ajuns la concluzia de a

dispune încasarea din contul inculpatului a sumei de 2 000 lei, în baza căror norme

a dat aprecierea dată, căror acte, probe, ne fiind altceva decât o soluție subiectivă și

relativă, instanță din oficiu calculând un kg de usturoi la prețul de 10 lei.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece soluția

instanței de apel este corectă, or, prima instanță dispunând încasarea prejudiciului

material în sumă de 20 000 lei a depășit limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

4

neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că

titularul acestuia invocă temeiul de casare prevăzut la pct.6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul

penal conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea

soluției de admiterea a apelului avocatului inculpatului, casării parțiale a sentinței

primei instanțe în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri, a respectat

prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată.

Deci, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de apel dispunând

încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a sumei de 2 000 lei

cu titlu de prejudiciu material, corect a reținut că, prima instanță a depășit limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu, or, potrivit rechizitoriului ,,…i-a cauzat

victimei o daună materială, în sumă de 4 000 lei.”, însă prima instanță a dispus

spre încasare prejudiciul material în sumă de 18 000 lei, fapt ce contravine

prevederilor art.325 Cod de procedură penală.

Mai mult, suma de 4 000 lei, în cadrul urmăririi penale a fost indicată de

însăși partea vătămată Morărescu Veaceslav, iar în cadrul examinării cauzei nu a

fost demonstrat indubitabil că prețul unui kilogram de usturoi constituie 70 lei, așa

cum a solicitat partea vătămată, precum și nu s-a demonstrat și faptul că partea

vătămată a achitat suma de 2 000 de lei pentru munca prestată la cultivarea

usturoiului.

Deci soluția instanței de apel este apreciată de instanța de recurs ca fiind

corectă, iar decizia adoptată corespunde normelor de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal reține că, recurentul î-și exprimă dezacordul cu

decizia instanței de apel, invocând că prin expunerea în decizie a argumentelor

apelului instanța a fost părtinitoare, a neglijat în totalitate argumentele părții

vătămate prin ce a încălcat dreptul la un proces echitabil, că soluția instanței este

subiectivă și relativă, argumente care însă nu și-au găsit confirmare, deoarece

examinând cauza în ordine de apel la apelul apărării, instanța de apel, conform

art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel, partea vătămată a rămas pe aceeași poziție, neavând careva

argumente noi, iar dezacordul unei părți cu soluția instanței nu poate fi apreciată ca

parțialitate a instanței și subiectivitatea deciziei.

La fel, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului prin

care se susține că decizia instanței de apel nu este motivată detaliat, făcând în acest

sens trimitere la practica CtEDO, or, din decizia instanței de apel rezultă că aceasta

și-a motivat soluția adoptată, expunându-se argumentat asupra soluției adoptate.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile

art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărârii contestate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gheorghița Igor în

numele părții vătămate Morărescu Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Gherciu Ion xxxxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 aprilie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

6