1ra-1814/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-1814/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1814/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Popa

Marin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Căușeni sediul Ștefan Vodă din 19 aprilie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 11 iulie 2018, în cauza penală în privința lui

Gavriluța Mihail xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.02.2017 - 19.04.2018;

Instanță de apel: 18.06.2018 - 11.07.2018;

Instanță de recurs: 10.08.2018 - 06.11.2018.

A C O N S T A T A T :

Gavriluța Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.

c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Gavriluța Mihail în beneficiul părții vătămate

Dragan Veaceslav suma de 1 300 lei cu titlu de prejudiciu material.

Acțiunea civilă înaintată de Procuratura Ștefan Vodă privind încasarea

cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

între 29 iunie 2016 – 03 iulie 2016, având scopul de a sustrage bunurile altei

persoane, a pătruns în domiciliul lui Dragan Veaceslav, amplasat în xxxxx, de unde

pe ascuns a sustras un DVD de model „Camex”, un telefon mobil și un aparat radio

de model „Mason”, cauzându-i astfel proprietarului un prejudiciu material

considerabil, în sumă totală de 1 300 lei.

în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cerințelor sale a indicat că, pedeapsa aplicată este una prea aspră,

reieșind din faptul că este învinuit de comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, vina

recunoaște integral, nu are antecedente penale, cauza a fost examinată în lipsa sa,

1

respectiv fiind privat de posibilitatea de a solicita examinarea acesteia într-o

procedură mai simplă sau să pledeze pentru o pedeapsă neprivativă de libertate din

motiv că nu are antecedente penale.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, din materialele

cauzei penale nu rezultă data la care a fost reținut inculpatul și data la care i-a fost

adusă la cunoștință sentința Judecătoriei Căușeni sediul Ștefan Vodă din 19 aprilie

2018, din care motive, a reținut cele invocate de către inculpat, că a fost reținut la 07

iunie 2018 și tot la această dată i-a fost înmânată copia sentinței.

În acest context, instanța de apel invocând asigurarea dreptului la un proces

echitabil al inculpatului Gavriluța Mihail, a calculat curgerea termenului de apel din

data reținerii, și anume 07 iunie 2018, iar cererea de apel a fost depusă la 08 iunie

2018, adică în termen de 15 zile de la data începerii executării pedepsei.

4.2. Instanța de apel a stabilit că, prima instanță, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului Gavriluța Mihail încadrarea juridică corespunzătoare,

și anume art.186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a indicat că,

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7, 61, 75 Cod penal,

respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria

celor mai puțin grave, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a

fost tras la răspundere penală, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare,

ispășindu-și pedeapsa în penitenciar, în cadrul ședinței de judecată în prima instanță

s-a eschivat de a se prezenta, fiind anunțat în căutare, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia, prejudiciul cauzat prin infracțiune nu a fost recuperat.

Cu referire la argumentele inculpatului Gavriluța Mihail precum că, pedeapsa

aplicată este una prea aspră, reieșind din faptul că este învinuit în comiterea unei

infracțiuni mai puțin grave, vina recunoaște integral, nu are antecedente penale,

instanța de apel a indicat că, prima instanță a evaluat aceste circumstanțe în procesul

de individualizare a pedepsei penale.

Totodată, instanța de apel nu a stabilit că circumstanțele invocate de inculpat

sunt pertinente pentru aplicarea unei pedepsei mai blânde, sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, deoarece o asemenea categorie de pedeapsă nu

va asigura corectarea și reeducarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

La fel, instanța de apel a respins argumentele avocatului Popa Marin și ale

inculpatului Gavriluța Mihail precum că, prima instanță a dispus examinarea cauzei

în lipsa inculpatului, respectiv ultimul fiind privat de posibilitatea de a solicita

examinarea acesteia într-o procedură mai simplă sau să pledeze pentru o pedeapsă

neprivativă de libertate, deoarece efectele eschivării inculpatului de a se prezenta în

cadrul ședinței de judecată îi sunt în totalitate imputate acestuia, or, prima instanță a

2

luat toate măsurile necesare în vederea asigurării prezenței la ședința de judecată,

totodată, ultimul cunoștea despre faptul că în privința sa este intentată o cauză penală

privind furtul de la partea vătămată Dragan Veaceslav.

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile adoptate,

solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care lui Gavriluța Mihail în baza art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, să fie stabilită o

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau să fie încetat

procesul penal în baza Legii nr.210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia, în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.

În argumentarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel își motivează

decizia punând la bază faptul că, inculpatul s-ar fi eschivat de la examinarea cauzei în

prima instanță, abordare care este eronată prin prisma faptului că inculpatul Gavriluța

Mihail are o pregătire intelectuală slabă și nu a cunoscut cum trebui să acționeze după

trimiterea cauzei în instanța de judecată și schimbării domiciliului.

Mai mult, inculpatul în ședința de judecată a instanței de apel a confirmat că nu

a cunoscut despre data ședinței și nu a dorit niciodată să se eschiveze de la judecată,

precum și faptul că nu a știut cum să informeze procurorul sau instanța despre locul

aflării lui și că nu a putut ști că cauza se examinează la Căușeni, dar nu la Ștefan

Vodă.

Instanța de apel la emiterea deciziei nu a soluționat circumstanțele primordiale

care au fost invocate de inculpat, și anume: că îngrijește de mama sa pensionară și

bolnavă, cât și de fratele său invalid de gradul II, precum și că mai întreține un copil

minor.

Aceste circumstanțe determină că instanța, la individualizarea pedepsei, urma

să conștientizeze că pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2 ani este o

pedeapsă prea aspră în raport cu personalitatea celui vinovat, fapta săvârșită și

consecințele survenite.

La fel, prin stabilirea pedepsei închisorii inculpatul este în imposibilitate de a

repara prejudicial cauzat.

Mai mult, în cadrul cercetării judecătorești în ședința instanței de apel partea

vătămată a lipsit instanța nedorind să o asculte pe marginea circumstanțelor cauzei.

Astfel, reieșind din acțiunile inculpatului, manifestate prin: recunoașterea faptei

infracționale, regretând săvârșirea acestei fapte, promisiunea de a nu comite

infracțiuni în viitor și colaborare cu organele de urmărire penală; din comportamentul

liniștit al inculpatului, se poate deduce lipsa pericolului inculpatului Gavriluța Mihail

față de societate.

Acesta poate și dorește să se corecteze, din această cauză este posibil ca

Gavriluța Mihail să conviețuiască în deplin echilibru cu societatea. În cazul aplicării

răspunderii penale legate de închisoare față de ultimul, se va atenta la modul de viață

a inculpatului în viitor, nefiindu-i acordată o șansă să se integreze pozitiv în societate.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, or, la stabilirea pedepsei

inculpatului instanțele de fond au ținut cont de prevederile art.art.6, 7, 61, 75, 76-78

Cod penal.

La fel, în privința inculpatului nu pot fi aplicate prevederile Legii nr.210 din

3

29 iulie 2016 ,,Privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova”, deoarece acesta nu întrunește condițiile

necesare.

Cât privește argumentul că, prima instanță a examinat cauza fără citarea legală

a inculpatului, procurorul a indicat că, cauza penală a fost examinată în strictă

conformitate cu prevederile art.321 alin.(6) Cod de procedură penală.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

acestuia invocă temeiuri pentru recurs pct.4), 5), 13) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când judecata

a avut loc fără participarea inculpatului când participarea lui era obligatorie potrivit

legii, cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți

sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța

despre această imposibilitate, precum și când a intervenit o lege penală mai favorabilă

condamnatului.

La fel, din textul recursului se evidențiază că avocatul critică decizia instanțelor

de fond la capitolul individualizării pedepsei, temeiul care este prevăzut de pct.10)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Raportând materialele dosarului la criticele recurentului, Colegiul penal lărgit

conchide că temeiurile semnalate nu sunt prezente la caz, iar pentru a statua astfel s-a

rezultat din raționamentele ce urmează.

În primul rând, cu privire la temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.4), 5)

Cod de procedură penală, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de apel

corect a reținut că, efectele eschivării inculpatului de a se prezenta în cadrul ședinței

de judecată îi sunt în totalitate imputate acestuia, or, prima instanță a luat toate

măsurile necesare în vederea asigurării prezenței la ședința de judecată, totodată,

ultimul cunoștea despre faptul că în privința sa este intentată o cauză penală privind

furtul de la partea vătămată Dragan Veaceslav.

În acest context, instanța de recurs respinge ca fiind neîntemeiat argumentul

recurentului că, inculpatul în ședința de judecată a instanței de apel a confirmat că nu

a cunoscut că cauza se examinează la Căușeni, dar nu la Ștefan Vodă, deoarece cauza

a fost examinată de către Judecătoria Căușeni sediul Ștefan Vodă.

Mai mult, la fila dosarului 114 este anexată recipisa întocmită de inculpat în

care acesta se obligă să se prezinte la 12 iunie 2017 ora 08.00 la Inspectorul de Poliție

Căușeni, tot odată fiind informat din care motiv se află în căutare.

4

În al doilea rând, referitor la temeiul de casare prevăzut de pct.10) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite

de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal lărgit consideră, că la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanțele de fond au acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a fost tras la răspundere penală,

fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, ispășindu-și pedeapsa în

penitenciar, în cadrul ședinței de judecată în prima instanță s-a eschivat de a se

prezenta, fiind anunțat în căutare, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar prejudiciul

cauzat prin infracțiune nu a fost recuperat.

Colegiul penal lărgit remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

5

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și

nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor și alte persoane.

Cu referire la alegațiile recurentului că, instanța de apel nu a soluționat

circumstanțele primordiale care au fost invocate de inculpat, și anume: că îngrijește

de mama sa pensionară și bolnavă, cât și de fratele său invalid de gradul II, precum și

că mai întreține un copil minor, instanța de recurs ține să menționeze că în acest sens

nu au fost prezentate careva probe, argumentele inculpatului la acest capitol fiind

declarative.

În al treilea rând, cu privire la temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.13) Cod

de procedură penală, Colegiul penal lărgit reține că, recurent sub acest aspect face

trimitere la Legea nr.210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia, în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”, însă nici

acest temei nu și-a găsit confirmare.

Astfel, potrivit art.1 alin.(1), (2) al legii menționate, prezenta lege se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă

căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate

pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de

probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă

aceste persoane cad sub incidența prevederilor art.2–9, 11 și 12.

Căința activă a persoanei se determină în conformitate cu criteriile stabilite la

art.57 din Codul penal nr.985-XV din 18 aprilie 2002, fără a ține cont de criteriul

gravității faptei comise.

Articolul 57 alin.(1) Cod penal, prevede că, persoana care pentru prima oară a

săvârșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere

penală dacă ea, după săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a

contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale

cauzate sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Instanța de recurs este în drept să aplice amnistierea inculpatului, prin casarea

hotărârilor adoptate de către instanțele de fond si pronunțarea unei soluții de încetare

a procesului penal, dacă la recursul ordinar este anexat acordul scris al inculpatului și

sunt prezentate probe că partea vătămată nu are anumite pretenții pecuniare față de

primul. Semnăturile de pe cererile prezentate trebuie să fie legalizate în modul

prevăzut de legislația în vigoare.

De asemenea, instanța de recurs este în drept să aplice amnistia, dacă sunt

prezentate probe că inculpatul a recuperat integral prejudiciul stabilit, prin hotărârile

instanțelor de fond, cu condiția că deliberând, instanța de recurs va ajunge la

concluzia că instanțele ierarhic inferioare au determinat corect cuantumul

prejudiciului cauzat părții vătămate, Legea nr. 210 fiind aplicabilă speței.

Astfel, la materialele cauzei nu este anexat acordul scris al inculpatului și nu au

fost prezentate probe că a recuperat prejudiciu material cauzat părții vătămate, deci

Gavriluța Mihail nu întrunește condiții privind aplicarea în privința sa a Legii nr.210

din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova”.

Astfel, Colegiul penal lărgit opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind nu sunt incidente cauzei deferite judecății, iar instanța de apel și-a

motivat just soluția adoptată, fapt ce determină incontestabil a concluzia că recursul

6

ordinar este neîntemeiat.

Prin urmare, recursul de pe rol fiind neîntemeiat, urmează a fi respins ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Popa Marin în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 11 iulie 2018, în cauza penală în privința lui Gavriluța Mihail xxxxx, cu

menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 decembrie 2018.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

7