1ra-336/2018 — art. 190 al. 5 CP

1ra-336/2018 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-336/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Criuleni din 27 iunie 2016 și decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017, declarat de inculpatul

Toderici Veaceslav XXX, născut la XXX, originar

și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 06.05.2016 pînă la 27.06.2016;

Instanța de apel de la 13.07.2016 pînă la 15.11.2016;

Instanța de recurs de la 17.01.2017 pînă la 23.05.2017;

Instanța de apel de la 10.07.2017 pînă la 01.11.2017;

Instanța de recurs de la 12.01.2017 pînă la 14.02.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal și condamnat la o pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de

8 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Toderici Veaceslav, în timp ce se afla la domiciliul lui Straistă Ion, amplasat în s.

Coșernița, r-nul Criuleni, cu scopul dobîndirii ilicite prin înșelăciune și abuz de

încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul că deține atelier de tîmplărie în or.

Cricova, mun. Chișinău și poate în termen de un an de zile să confecționeze un

iconostas la prețul de 14 000 euro pentru biserica din s. XX, r-nul XX, sub pretextul

cumpărării lemnului, a însușit inițial, la data de 23 septembrie 2009, suma de 5 000

euro, care îi aparțineau lui Oglindă Mihail și care conform cursului oficial al BNM

constituiau suma de 82 987,50 lei după care, insuflînd încredere pentru confecționarea

unor elemente pentru iconostas și asigurându-l pe Oglindă Mihail că lucrarea va fi

finisată în termenul indicat, a mai solicitat încă suma de 4 500 euro, sumă care la data

de 16 februarie 2010 i-a fost transmisă lui Toderici Veaceslav de către Straistă Ion și

care conform cursului oficial al BNM constituiau suma de 78 134,40 lei, însă până în

prezent iconostasul așa și nu a mai fost confecționat și transmis bisericii din s.

Coșernița, r-nul Criuleni, iar banii primiți de către inculpatul, Toderici Veaceslav

XXX, pentru confecționarea iconostasului au fost de către el însușiți, cauzînd în acest

mod părții vătămate un prejudiciu material în proporții deosebit de mari în sumă totală

de 161 121,90 lei.

Astfel, instanța de fond a constatat că prin acțiunile sale intenționate,

inculpatul, Toderici Veaceslav, a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5)

Cod penal, escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzare de daune în proporții deosebit de mari”.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Toderici

1

Veaceslav recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal și condamnat la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis,

să-i fie stabilită și sancțiunea penală complementară, în formă de privare de dreptul de

a administra afaceri pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului s-a invocat următoarele motive: deși instanța de fond corect

a încadrat acțiunile inculpatului, Toderici Veaceslav, în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, nu a luat în considerație că norma dată prevede sancționarea persoanei cu

închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, astfel instanța de fond urma

obligatoriu să-i aplice inculpatului, Toderici Veaceslav, pedeapsa complementară,

privarea de dreptul de a desfășură o anumită activitate.

3.1. Împotriva sentinței a înaintat apel și avocatul, Sergiu Spoială, în

interesele lui Toderici Veaceslav XXX, prin care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Toderici Veaceslav să

fie achitat din motiv fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În motivarea apelului declarat, avocatul, Sergiu Spoială, în interesele

inculpatului, Toderici Veaceslav, a invocat următoarele motive:

- instanța de fond a ignorat totalmente declarațiile lui Toderici Veaceslav,

și nu a luat în considerație situația în care în anul 2009, mai multe persoane, au

ajuns la o înțelegere cu privire la efectuarea unui obiect din lemn contra unei sume

de bani, această înțelegere a fost semnată de către toate părțile în actul de comandă.

Respectiv la (vol.I; f.d.8), este actul convenit între părți, prin care se confirmă

voința părților cu privire la prețul și termenul de executare a obiectului contractului,

însă termenul concret pentru executarea lucrării nu a fost specificat concret în

contract, din motiv că nici-una dintre părți nu a putut stabili cu exactitate termenul,

deoarece lucrarea era complicată;

- la materialele cauzei penale a fost anexată prin intermediul cancelariei

instanței de judecată o declarație făcută de către partea vătămată în prezența

apărătorului inculpatului și prin această declarație partea vătămată susține alte

circumstanțe decît cele invocate de către partea acuzării;

- declarațiile martorilor acuzării făcute în ședința de judecată sunt total

diferite decât cele date anterior la faza de urmărire penală și anume se prezumă

faptul că prezenți la întocmirea așa numitului contract-comandă, au fost prezenți 5

persoane, trei dintre care sunt martori ai acuzării și toate aceste trei persoane au dat

declarații contradictorii, vis-a-vis de cine a semnat recipisa, cine a dat banii, cine

era prezent, care au fost condițiile. Mai mult ca atît toți martorii acuzării au

confirmat faptul că inculpatul totuși a efectuat lucrări în proporții de 60%.

2016, au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului și avocatului Spoială Sergiu

în numele inculpatului Toderici Veaceslav, cu menținerea sentinței primei instanțe.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță a examinat

complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor și corect a conchis că acțiunile lui Toderici V. confirmă săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

2

Instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită de instanța de fond este legală și

echitabilă în raport cu gravitatea faptei comise la stabilirea căreia s-a ținut cont de toate

circumstanțele atenuante prezente în speță, nefiind stabilite careva încălcări.

stat, care a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță

în alt complet de judecată, argumentând că în apelul declarat procurorul a solicitat

aplicarea pedepsei complimentare obligatorii prevăzută de sancțiunea normei penale în

baza căreia Toderici V. a fost condamnat, iar instanța de apel contrar prevederilor art.

414 alin. (5) Cod de procedură penală nu s-a pronunțat asupra argumentului dat, ceea

ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului. Prin urmare, consideră că în speță

este prezent temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată parțial decizia instanței de

apel în partea stabilirii pedepsei, în cauza penală în privința lui Toderici Veaceslav și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, instanța corect a

încadrat acțiunile lui Toderici V. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, însă nu s-a

pronunțat asupra pedepsei complimentare, obligatorii.

2017, a fost respins apelul avocatului Spoială Sergiu în numele inculpatului Toderici

Veaceslav, a fost admis apelul procurorului casată parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

Toderici Veaceslav XXX recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal și pedepsit la 8 ani închisoare în penitenciar de tip închis

i se aplică pedeapsa complementară privarea de dreptul de a ocupa funcții de

administrare a afacerilor pe un termen de 5 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

7.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect

a stabilit vinovăția inculpatului care se confirmă prin declarațiile părților vătămate

Oglindă Mihail, declarațiile martorilor Straistă Ion, Straistă Svetlana, Buga Dumitru,

Burlac Ion, Berezovschi Radu, precum și: procesul-verbal de cercetare la fața locului

din data de 25 martie 2016; procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 09

aprilie 2016; procesul-verbal de confruntare din data de 23 martie 2016; actul nr. 1 din

23 septembrie 2009; recipisa întocmită la data de 15 iunie 2014.

În aceste condiții, în urma examinării mijloacelor de probă sus citate, Colegiul

Penal conchide că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma

prevederilor art. 95, art. 101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportate la declarațiile date de

inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a stabilit corect situația

de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului, Toderici Veaceslav, încadrarea

juridică corectă și anume conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Cu referire la pedeapsa penală principală aplicată inculpatului, Toderici

Veaceslav, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,

verificînd legalitatea sentinței primei instanțe in privința ultimului constată că, instanța

3

de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și art. 75 Cod penal și la

stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

În concluzie, asupra celor relatate, instanța de apel remarcă că la individualizarea

pedepsei, instanța de fond a ținut cont de cele trei principii care urmează a sta la baza

individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului, Toderici Veaceslav XXX,

fiind legală, echitabilă și individualizată.

Totodată, instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului, Toderici

Veaceslav, au fost încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, care prevede pedeapsa

în formă de închisoare de la 8 ani, pînă la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii penale

privind corectarea și reeducarea inculpatului, Toderici Veaceslav, va fi pe deplin

atins, prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare, pe un termen de 8 ani, or,

aplicarea unei altei pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor

comise de către acesta.

În aceste condiții, urmează a fi notat că pedeapsa este principalul mijloc de

realizare a scopului legii penale. Mai mult decît atît, pentru ca echitatea socială să fie

reală, iar pedeapsa echitabilă, aceasta trebuie să fie dispusă cu respectarea strictă a

principiului diferențierii și individualizării pedepsei penale

Instanța de apel a notat necesitatea de drept de a interveni în sentința contestată la

capitolul neaplicării față de inculpatul, Toderici Veaceslav, a sancțiunii penale

complementare, reieșind din următoarele considerente

Reieșind din considerentele vizate, dar și avînd în vedere nemijlocit faptul că

norma de condamnare comisă de către inculpatul, Toderici Veaceslav, care prevede în

mod obligatoriu privarea de dreptul de a ocupa funcții, sau de a desfășură o anumită

activitate, instanța a considerat necesar de a numi inculpatului, Toderici Veaceslav,

sancțiunea complementară în formă de privare de dreptul de a ocupa funcții de

administrare a afacerilor pe un termen maxim prevăzut de norma de condamnare de 5

ani.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond neîntemeiat a omis a se expune

asupra aplicării acestei sancțiuni, de vreme ce aplicarea acesteia este obligatorie de

drept, totodată această sancțiune complementară este proporțională.

Reieșind din circumstanțele indicate, instanța de apel a respins ca nefondat apelul

declarat de avocatul, Sergiu Spoială, în interesele inculpatului, Toderici Veaceslav și a

admis apelul declarat de către procuror, casînd sentința pronunțată în partea neaplicării

față de Toderici Veaceslav, a sancțiunii complementare, și pronunțînd în această parte

o hotărîre nouă, conform ordinii prevăzute pentru prima instanță

făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 1), 3), 5), 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor. Totodată, menționează că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, ori sunt prezente relații civile.

8.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

4

inculpatul Toderici Veaceslav, solicitînd respingerea acestuia, deoarece decizia

instanței de apel este corectă și corespunde legii.

inculpatul Toderici Veaceslav, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia,

deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Recurentul în recursul său invocă ca temei de casare a hotărîrii instanței de apel

pct. 1), 3), 5), 6), 8), 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care

reglementează situația cînd hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru

a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, dacă: nu au fost

respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei; ședința de judecată

nu a fost publică, în afară de cazurile cînd legea prevede altfel; cauza a fost judecată în

primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent,

și anume că, în viziunea sa, nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, însă sunt relații civile între părți.

De asemenea, Colegiul penal, verificînd argumentele recursului, în raport cu

actele cauzei și decizia instanței de apel care este recurată, constată că instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu exigențele stipulate exhaustiv în art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus, la caz, la respingerea avocatului inculpatei și admiterea apelurilor

declarate de procuror și avocatul părții vătămate.

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia

corectă de casare a sentinței instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

condamnarea lui Toderici Veaceslav, care este expusă desfășurat și argumentat în pct.

7.1. din prezenta decizie.

Or, în fapt, hotărîrea instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de

apărătorul inculpatei, procuror și avocatul părții vătămate în apelurile declarate,

5

specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, pronunțînd o hotărîre

legală.

Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de apreciere a

probelor dată de instanța de apel, invocată de recurent în cererea de recurs ține de

starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond și

apel.

Prin urmare, Colegiul penal reține că, regula generală desprinsă din dispozițiile

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului

ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau

face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Așa dar, pornind de la temeiul invocat de recurent: pct. 8) din alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală, Colegiul relevă că, potrivit dispoziției punctului respectiv:

„hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii”, însă acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea cauzei,

nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Mai mult ca atît, Colegiul menționează că, motivarea hotărîrii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii

ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

Investite cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, just a stabilit și a reținut în sarcina lui Toderici Veaceslav încadrarea

juridică corespunzătoare prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod penal.

Din materialele dosarului rezultă, că instanțele de apel la examinarea cauzei a

ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios,

dîndu-le o apreciere proprie, justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii încriminate.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

În speță, instanța de apel a cercetat toate probele administrate în cauză și le-a dat

o apreciere obiectivă, care în ansamblu, au confirmat vinovăția inculpatei de cele

imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată minuțios în

textul prezentei decizii și temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe,

instanța de recurs nu a stabilit.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpata în comiterea infracțiunii de

escrocherie nu poate servi temei pentru achitarea acesteia, dat fiind faptul că, în cursul

judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina acesteia în

comiterea infracțiunii nominalizate, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt

apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la

apărare, urmîndu-se scopul evitării răspunderii penale.

Versiunea inculpatei este combătută prin probe pertinente, concludente, utile și

veridice, iar pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel a fost stabilit cu

6

certitudine că acțiunile lui Toderici Veaceslav întrunesc elementele constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Colegiul penal apreciază critic argumentele recurentului precum că faptele

inculpatului nu constituie elementele infracțiunii incriminate, pe motiv că relațiile

dintre inculpat și partea vătămată poartă caracter civil și nu penal.

Analizînd natura raporturilor juridice între inculpat și partea vătămată menționate,

este evident că acestea poartă un caracter penal. Conform art. 113 alin. (1) Cod penal,

se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Astfel, obiectul infracțiunii de escrocherie - obiectul juridic nemijlocit îl

constituie relațiile sociale a căror existență și desfășurare normală, sunt condiționate de

ocrotirea relațiilor patrimoniale.

Obiectul material - banii care aparțineau lui Oglindă Mihail, însușite ulterior prin

abuz de încredere de către Toderici Veaceslav.

Latura subiectivă - comiterea de către Toderici Veaceslav a acțiunilor de însușire

prin abuz de încredere prin intenție directă și prin scop de profit.

Latura obiectivă - dobîndirea ilicită de către Toderici Veaceslav a bunurilor lui

Oglindă Mihail prin înșelăciune și abuz de încredere.

Poziția inculpatului, prin care se neagă prezența intenției în acțiunile sale,

Colegiul o consideră una neargumentată, respectiva poziție vine în contradicție cu

cumulul de probe cercetate în ședințele de judecată și care confirmă pe deplin

vinovăția lui Toderici Veaceslav în faptele incriminate.

Potrivit circumstanțelor constatate în cauza deferită judecății, intenția inculpatului

a fost demonstrată prin faptul că dânsul și-a asumat angajamente față de partea

vătămată, dar nu intenționa să le execute.

În continuare, având în vedere că recurentul invocă despre faptul că între inculpat

și partea vătămată au existat relații civile, Colegiul penal pentru a da răspuns la aceste

alegații, și anume în partea ce ține de delimitarea infracțiunii de escrocherie de un

litigiu civil, ține să specifice despre statuările doctrinare și jurisprudențiale în materie.

Astfel, la delimitarea nominalizată trebuie de luat în considerare că temeiul aplicării

răspunderii în baza art. 190 Cod penal, apare în cazul imposibilității apărării

drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile.

Sub incidența legii penale intră doar acele încălcări care demonstrează rea-voință

și fraudă din partea făptuitorului. Nu este supus îndoielii faptul că atunci cînd

făptuitorul folosește documente false, încheie tranzacții în numele unei persoane

juridice inexistente, își arogă funcții și calități pe care în realitate nu le are, își

demonstrează reaua-voință în raport cu victima. Or, nu putem afirma, retrospectiv, că

inculpatul nu a fost în măsură să-și execute obligațiile patrimoniale asumate față de

partea vătămată, dat fiind că dânsul a recurs la procedee frauduloase în detrimentul

victimei.

Mai mult, nu poate fi invocată imposibilitatea făptuitorului de a îndeplini

obligațiile asumate deoarece nu erau suficienți bani – ca temei de a nu-i fi aplicată

răspunderea penală – dacă a manifestat rea-voință sau intenție frauduloasă față de

obligațiunile asumate în raport cu victima.

În esență, delimitarea dintre escrocherie și încălcarea normelor de drept civil

trebuie făcută luându-se în considerare două aspecte de maximă importanță:

- atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor;

7

- prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele.

La caz, s-a constatat cu certitudine că, Toderici Veaceslav, având scopul și

intenția de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul că deține atelier de tîmplărie în or.

Cricova, mun. Chișinău și poate în termen de un an de zile să confecționeze un

iconostas la prețul de 14 000 euro pentru biserica din s. Coșernița, r-nul Criuleni, sub

pretextul cumpărării lemnului, a însușit inițial, la data de 23 septembrie 2009, suma de

5 000 euro, care îi aparțineau lui Oglindă Mihail și care conform cursului oficial al

BNM constituiau suma de 82 987,50 lei după care, insuflînd încredere pentru

confecționarea unor elemente pentru iconostas și asigurându-l pe Oglindă Mihail că

lucrarea va fi finisată în termenul indicat, a mai solicitat încă suma de 4 500 euro,

sumă care la data de 16 februarie 2010 i-a fost transmisă lui Toderici Veaceslav de

către Straistă Ion și care conform cursului oficial al BNM constituiau suma de 78

134,40 lei, însă până în prezent iconostasul așa și nu a mai fost confecționat și transmis

bisericii din s. Coșernița, r-nul Criuleni, iar banii primiți de către inculpatul, Toderici

Veaceslav XXX, pentru confecționarea iconostasului au fost de către el însușiți,

cauzînd în acest mod părții vătămate un prejudiciu material în proporții deosebit de

mari în sumă totală de 161 121,90 lei.

Prin urmare, Colegiul conchide că motivarea recursului inculpatului prin prisma

pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală se consideră necorespunzătoare

potrivit cerințelor avute în vedere de legislator la stabilirea acestui temei de recurs.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul penal constată că acțiunilor lui

Toderici Veaceslav i s-au dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de

pedeapsă acesteia a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod

penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptelor comise, de persoana celui

vinovat și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, fapt care a permis aplicarea

în privința acestuia a pedepsei închisorii în limita sancțiunii normei penale, cu privare

de dreptul de a exercita activitatea de gestionare a mijloacelor financiare.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze

asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Toderici Veaceslav

XXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie

2017, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 14 martie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8