1ra-1765/2018 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

1ra-1765/2018 — art. 145 alin. 2 lit. j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1765/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Florea Veaceslav Xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat temporar în mun. Chișinău, str. xxx, bl.

x, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Florea Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 12 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

De asemenea, s-a respins solicitarea procurorului privind încasarea de la

inculpatul Florea Veaceslav a cheltuielilor judiciare în sumă de 18500 lei.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că la 09.01.2018,

aproximativ la ora 20:00, inculpatul Florea Veaceslav, aflându-se în casa nr. x din

str. xxxx, com. xxx, mun. xxx, în rezultatul unui conflict preexistent pe fundalul

consumului de alcool, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând cu intenție

directă, având scopul de o omorî pe xxxxx, cu ajutorul unui cablu a strangulat-o,

cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 201803C0085, leziuni

grave care au condiționat decesul acesteia.

1

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Florea Veaceslav în baza art.

145 alin. (2) lit. j) Cod penal, - omorul intenționat, adică omorul unei persoane

săvârșit cu deosebită cruzime.

solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea de la

inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 18500 lei.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare

sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul

juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel

de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar

dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea

unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este

integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără

modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost

apreciate corect, prima instanță încadrând just acțiunile inculpatului în baza

dispozițiilor art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, după indicii calificativi - omorul

intenționat, adică omorul unei persoane săvârșit cu deosebită cruzime.

Ce ține de cheltuielile judiciare, instanța de apel a notat că procurorul a

solicitat încasarea sumei de 18500 lei, suportate pentru efectuarea raportului de

expertiză judiciară nr. 201803C0085 din 29.01.2018 (f.d. 53-58), prin care s-a

constatat că părții vătămate i-au fost cauzate prin acțiunile inculpatului vătămări

corporale grave și raportului de expertiză judiciară nr. 201836S0002 din

15.02.2018 (f.d. 101-103), prin care s-a stabilit starea de responsabilitate a

inculpatului Florea Veaceslav.

Instanța de apel a accentuat că prin prisma normelor de procedură penală art.

227-229 Cod de procedură penală, sumele solicitate de acuzatorul de stat nu

2

constituie cheltuieli judiciare care pot fi puse în sarcina inculpatului Florea

Veaceslav.

Instanța de apel a menționat că în conformitate cu art. 142 alin. (1) Cod de

procedură penală, expertiza judiciară se dispune în cazurile în care pentru

constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță

probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul

științei, tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea

cunoștințe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de

către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei judiciare. Dispunerea

expertizei judiciare se face, la cererea părților, de către organul de urmărire penală,

procuror sau de către instanța de judecată, precum și din oficiu de către organul de

urmărire penală sau procuror.

Mai mult, instanța de apel a notat că potrivit art. 75 alin. (3) al Legii cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016, în

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute

la art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală.

La fel, s-a indicat că conform art. 2 al Legii cu privire la expertiza judiciară

și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016, ordonator al expertizei

judiciare - este organul de urmărire penală, instanța de judecată sau un alt

participant al unui proces derulat conform legislației de procedură civilă, penală

sau contravențională (denumită în continuare legislație de procedură), care are

dreptul de a dispune sau de a solicita în mod independent efectuarea unei expertize

judiciare.

Astfel, instanța de apel a atestat că raportul de expertiză judiciară nr.

201803C0085 din 29.01.2018 (f.d. 53) a fost efectuat pentru a determina cauza

decesului părții vătămate Poparcea Taisia, iar raportul de expertiză judiciară

nr.201836S0002 din 15.02.2018 (f.d. 101) a fost efectuat pentru a determina dacă

Florea Veaceslav este responsabil și, subsecvent, deține calitatea de subiect al

infracțiunii. Prin urmare, s-a stabilit că ordonatorul expertizei la caz este organul

de urmărire penală, de către procuror în baza ordonanței.

Instanța de apel a concluzionat că cheltuielile judiciare solicitate de către

acuzatorul de stat în sumă de 18500 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor

judiciare, reprezintă cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, or, normele

procesual penale nu prevăd încasarea din contul condamnatului a cheltuielilor

judiciare care constituie cheltuieli de expertiză obligatorie, necesare organului de

urmărire penală pentru acumularea probatoriului în dosar, iar la caz, expertiza a

fost dispusă de către organul de urmărire penală pentru a determina cauza

decesului părții vătămate și legătura cauzală dintre deces și acțiunile inculpatului

3

Florea Veaceslav, precum și pentru a determina dacă inculpatul este responsabil de

infracțiunea comisă.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, care indică temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și solicită

casarea deciziei instanței de apel în partea ce ține de soluția în privința cheltuielilor

judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța de apel în cadrul examinării cauzei și adoptării hotărârii nu a luat

în considerare faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate

cheltuieli în sumă de 18500 lei la realizarea expertizelor, sumă ce urma a fi

încasată de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art. 227 - 229

Cod de procedură penală, iar instanța, contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct.

14), art. 397 pct. 5) Cod de procedură penală, nu a dispus acest fapt;

- potrivit prevederilor: art. 227 alin. (1), (2) pct. 1), (3) Cod de procedură

penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, cheltuielile judiciare cuprind

sumele plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali, cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat

dacă legea nu prevede altă modalitate. Aliniatul (3) a normei indicate este o normă

generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile, ci să le achite la momentul

necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și

pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de

la părțile în proces;

- legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare

sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul

juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel

de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- prin modificările survenite în Codul de procedură penală în vigoare din

data de 09.02.2018, legislatorul a exclus prevederile art. 143 alin. (2) Cod de

4

procedură penală și deci norma legală care instituia obligația statului a suporta

cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale a fost exclusă;

- faptul că statul deja nu mai are obligația imperativă a suporta acele plăți la

efectuarea expertizelor în cauzele penale, luat în coraport cu dispoziția art. 229 al.

(1) Cod de procedură penală și constituie temeiul ce impune suportarea

cheltuielilor de judecată pretinse de la inculpat, or, după cum s-a expus, aceste

cheltuielile au fost suportate de către stat doar din cauza că a fost comisă -

infracțiunea în cauză, în caz contrar aceste cheltuieli nu ar fi fost generate;

- instanța de apel a omis din vedere prevederile art. 4 alin. (1) Cod de

procedură penală, conform cărora „în desfășurarea procesului penal se aplică

legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în

instanța judecătorească”.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului declarat de recurent, acesta

indică temeiul de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nominalizând instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele care se întemeiază

soluția în partea ce ține respingerea solicitării procurorului de a încasa cheltuielile

de judecată privind plata pentru efectuarea expertizelor dispuse în prezenta cauză

penală, din contul inculpatului Florea Veaceslav.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-

au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Colegiul penal lărgit analizând textul deciziei recurate (f.d. 154-161) în

coraport cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar,

5

fără a omite careva erori sub aspectele contestate, iar instanța de recurs nu

identifică nici un temei de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele

contestate.

Totodată, Colegiul penal lărgit invocă că în speță au fost efectuate două

rapoarte de expertiză, pe 29.01.2018 nr. 201803C0085 – costul de 3894 lei (f.d. 53-

56), și pe 15.02.2017 nr. 201836S0002 – costul de 14606 lei (f.d. 101-103).

Mai mult, potrivit textului recursului se atestă că în temeiul art. 227-229 Cod

de procedură penală, procurorul a solicitat instanțelor ierarhic inferioare,

dispunerea încasării din contul inculpatului Florea Veaceslav a sumei de 18500 lei,

cu titlu de plată pentru cheltuielile suportate de stat la efectuarea expertizelor

menționate, solicitare ce a fost respinsă corect de instanțele de judecată.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit relevă că potrivit art. 229 alin. (3) Cod

de procedură penală, „Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total

sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile

judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare

poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află

la întreținerea lor”.

Prin urmare, având în vedere că din materialele cauzei (f.d. 16, 32, 104) se

reține că inculpatul Florea Veaceslav are la întreținere doi copii, nu este angajat în

câmpul muncii (ce determină că este insolvabil), are gradul II de invaliditate,

piciorul stâng este cu proteză, Colegiul penal lărgit constată că nu este rezonabil și

echitabil obligarea inculpatului Florea Veaceslav la recuperarea sumei de 18500 lei

pentru plata expertizelor judiciare efectuate în speța dată, or acest fapt, în condițiile

expuse supra, ar putea influența negativ substanțial situația materială a doi copii

care se află la întreținerea inculpatului Florea Veaceslav.

Totodată, Colegiul penal lărgit invocă că prevederile din art. 229 Cod de

procedură penală, prevăd posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

pune în sarcina inculpaților plata cheltuielilor judiciare, oferind o marjă de

apreciere, pentru circumstanțele specifice fiecărei cauze judecate.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit subliniază faptul că, în cazul dispunerii

încasării cheltuielilor judiciare, urmează să se asigure un echilibru adecvat între, pe

de o parte, interesul statului și, pe de altă parte, interesul inculpatului și

posibilitatea financiară a acestuia de a le restitui.

Având în vedere faptul că procurorul nu a prezentat careva probe, ce ar

demonstra posibilitatea inculpatului Florea Veaceslav de a recupera cheltuielile

judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare, fără a cauză

careva prejudicii persoanelor aflate la întreținerea acestuia, instanța de recurs

ordinar ajunge la concluzia cu privire la respingerea recursului ordinar, ca fiind

inadmisibil, iar argumentele invocate în cererea de recurs nu pot fi acceptate,

6

acestea fiind neîntemeiate, reieșind din circumstanțele reținute în prezenta cauză

penală.

drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2018, în cauza penală

privindu-l pe Florea Veaceslav Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată pe 13 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

7

Dosarul nr. 1ra-1765/2018

13 noiembrie 2018 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

conform prevederilor art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală în cauza

penală privindu-l pe Florea Veaceslav XXXXX

ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 21 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe Florea Veaceslav

Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

separată ne exprimăm dezacordul cu soluția adoptată, deoarece considerăm că

recursul ordinar urma a fi admis în sensul invocat, cu casarea parțială a deciziei și

remiterea cauzei la rejudecare în alt complet în aceialși instanță în partea încasării

cheltuielilor judiciare.

Ciocana din 04 aprilie 2018 (cauza a fost examinată în procedura simplificată

prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală) Florea Veaceslav a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 12 ani 6 luni închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip închis. A fost respinsă solicitarea

procurorului privind încasarea de la inculpatul Florea Veaceslav a cheltuielilor

judiciare în sumă de 18500 lei.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat

casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea de la inculpat în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 18500 lei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2018, a fost

respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat, că prima instanță a stabilit

corect starea de fapt în corespundere cu probele administrate și cercetate în dosar și

care au fost apreciate în conformitate cu legislația, prima instanță în mod întemeiat

ajungând la concluzia că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 145

alin. (2) lit. j) Cod penal, potrivit indicilor calificativi - omorul intenționat a unei

persoane, săvârșit cu deosebită cruzime.

Respingând apelul procurorului în ce privește încasarea cheltuielilor judiciare

instanța de apel a constatat, că prin prisma prevederilor art. 227-229 Cod de

procedură penală, sumele solicitate de acuzatorul de stat nu constituie cheltuieli

judiciare care pot fi puse în sarcina inculpatului Florea Veaceslav, întemeindu-și

soluția în baza art.142 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 75 alin. (3) al Legii cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016.

8

Astfel, instanța de apel a concluzionat, că cheltuielile judiciare solicitate de către

acuzatorul de stat în sumă de 18500 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor

judiciare, reprezintă cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, or, normele procesual

penale nu prevăd încasarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care

constituie cheltuieli de expertiză obligatorie, necesare organului de urmărire penală

pentru acumularea probatoriului în dosar, iar la caz, expertiza a fost dispusă de către

organul de urmărire penală pentru a determina cauza decesului părții vătămate și

legătura cauzală dintre deces și acțiunile inculpatului Florea Veaceslav, precum și

pentru a determina dacă inculpatul este responsabil de infracțiunea comisă.

În argumentarea recursului său procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Scutelnic Cătălin, indică temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, și a solicitat casarea deciziei instanței de apel în partea ce

ține de soluția în privința cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în

această parte, în instanța de apel, în alt complet de judecată, invocând că: instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; instanța de apel în cadrul

examinării cauzei și adoptării hotărârii nu a luat în considerare faptul, că în cadrul

cauzei penale de către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 18500 lei la

realizarea expertizelor, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat în beneficiul statului,

conform prevederilor art.227 - 229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar

prevederilor art. art.385 alin. (1) pct. 14), art. 397 pct. 5) Cod de procedură penală, nu

a dispus acest fapt; potrivit prevederilor: art.227 alin.(1), (2) pct. 1), (3) Cod de

procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, cheltuielile judiciare cuprind sumele

plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor,

experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali,

cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate. Aliniatul (3) a normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să

suporte cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil

prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces; legislatorul a expus

suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală obligativitatea suportării

cheltuielilor judiciare de către condamnat; efectuarea cheltuielilor judiciare într-o

cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea

urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca

urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat; prin modificările

survenite în Codul de procedură penală în vigoare din data de 09.02.2018, legislatorul

a exclus prevederile art.143 alin. (2) Cod de procedură penală și deci norma legală

care instituia obligația statului a suporta cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în

cauzele penale a fost exclusă; faptul că statul deja nu mai are obligația imperativă a

suporta acele plăți la efectuarea expertizelor în cauzele penale, luat în coraport cu

dispoziția art. 229 al. (1) Cod de procedură penală și constituie temeiul ce impune

suportarea cheltuielilor de judecată pretinse de la inculpat, or, după cum s-a expus,

9

aceste cheltuielile au fost suportate de către stat doar din cauza că a fost comisă -

infracțiunea în cauză, în caz contrar aceste cheltuieli nu ar fi fost generate; instanța de

apel a omis din vedere prevederile art. 4 alin. (1) Cod de procedură penală, conform

cărora „în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească”.

Analizând textul deciziei recurate (f. d. 154-161) în coraport cu motivele invocate

de recurent, se atestă că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, eronat și-a motivat soluția, n-a răspuns la argumentele procurorului

privind modificările survenite în Codul de procedură penală în vigoare din data de

09.02.2018, conform cărora legislatorul a exclus prevederile art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală, fiind exclusă norma legală care instituia obligația statului a suporta

cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale. Totodată, se reține că în

speță au fost efectuate două rapoarte de expertiză, pe 29.01.2018 nr.201803C0085 –

costul de 3894 lei (f.d. 53-56), și pe 15.02.2017 nr. 201836S0002 – costul de 14606 lei

(f.d.101-103).

În speță, instanța de apel nu și-a motivat soluția, ci doar a transcris în decizia sa

atât dispozițiile art. 227-229, 142-143 Cod procedură penală, cât și cele prevăzute de

art. 75 din Legea cu privire la expertiza judiciară și expertul judiciar nr.68 din

14.04.2016, fără a da o apreciere și a-și motiva soluția și aplicabilitatea acestora.

Astfel, considerăm, că la caz, argumentele procurorului sunt întemeiate, fiind

constatată în speță prezența erorii de drept prevăzută art. 427 al. 1 pct. 6) Cod

procedură penală, urmând să fie casată decizia CA în partea soluționării chestiunii

cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei la rejudecare în această parte.

În această situație considerăm, că instanța de recurs nu poate corecta eroarea

stabilită, deoarece , reieșind din prevederile art. 424, 425 și 435 Cod de procedură

penală, instanța de recurs nu poate să corecteze această eroare.

În acest sens considerăm, că instanța de recurs nu poate oferi o altă motivare,

bazată pe anumite circumstanțe de fapt, care nu au fost anterior constatate de către

instanța de apel, să dea de sine stătător apreciere unor probe care întemeiază soluția de

respingere a solicitărilor procurorului, așa cum a procedat instanța de recurs în decizia

în speță, indicând, că în baza art. 229 al. 3 Cod penal, inculpatul urmează a fi scutit de

plata cheltuielilor judiciare pe motiv că, obligarea inculpatului Florea Veaceslav să

recupereze suma de 18500 lei pentru plata expertizelor judiciare ar putea influența

negativ substanțial situația materială a doi copii care se află la întreținerea acestuia,

cauza urmând a fi remisă la rejudecare în instanța de apel.

Judecător Nadejda Toma

Judecător Elena Cobzac

10