1ra-1251/2019 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 30 noiembrie 2018, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Agachi Doina a fost condamnată în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau activități legate de gestionarea medicamentelor, substanțelor psihotrope pe un termen de 2 ani. În temeiul art. 96 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea i-a fost amânată până la împlinirea copilului minor Agachi D. a vârstei de 8 ani, adică până la 19.03.2026. De la Agachi Doina s-au încasat în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă de 3360 lei. 1

Instanța a constatat că inculpata Agachi D., pe parcursul anului 2017, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, din interes material, în scopul obținerii profitului bănesc, prin intermediul aplicațiilor web „Telegram” și „Wires”, intră în posesia ilegală, iar ulterior, tot prin intermediul aplicațiilor web înstrăina terțelor persoane pe teritoriul mun. Chișinău, droguri sintetice, sub formă de praf, în proporții deosebit de mari. Așadar, în perioada lunilor octombrie 2017 - 03 noiembrie 2017, Agachi D. a distribuit pe teritoriul XXXXXX și anume pe XXXXXX XXX - un pachețel; pe XXXXXX XXX - 2 pachețele; pe XXXXXX XXXXXX XXX - un pachețel; pe XXXXXX - un pachețel; pe XXXXXX XXXX - un pachețel; pe XXXXXX XXX - un pachețel; pe XXXXXX XX- un pachețel; pe XXXXXX XXX - un pachețel; pe str. XXXXXX XXX - un pachețel și pe XXXXXX - un pachețel, în total 11 pachețele, care conțineau drog sintetic sub formă de praf, fiind remunerată material. Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-224 din 26.01.2018, prin examinarea drogurilor prin metoda GC/VS, a substanței cu aspect de pulbere de culoare albă prezentată la examinare în plicuri numerotate de la 1 până la 11, ridicate la data de 04.11.2017, în rezultatul efectuării acțiunii de urmărire penală - verificarea declarațiilor la fața locului cu participarea Doinei Agachi, s-a depistat -a-Pyrrolidinopetiophenone (sinonime: a-Pyrrolidinovalerophenone; PVP ș.a.), care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante, incluse în „Tabelul 1. Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista nr. 1. Substanțele stupefiante. Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova nr. 1088 din 5 octombrie 2004. Cantitatea totală a substanței stupefiante (a- Pyrrolidinopetiophenone (sinonimi Pyrrolidinovalerophenone; PVP ș.a.) în cele 11 plicuri constituie 13,286 gr. (materie uscată): 0,378+1,874+1,835+1,829+0,935+0,917+0,916+0,938+0,924+1,865+0,866 gr). La 03 noiembrie 2017, Agachi D., aflându-se pe XX XXXXXX, în apropierea blocului locativ nr. XXX, a fost reținută de către colaboratorii de poliție în momentul intrării în posesie a unui pachet de formă dreptunghiulară, înfășurat cu o adezivă, în interiorul căruia se aflau 30 de pachețele de tip zip-lock, care conțineau droguri sintetice, sub formă de praf, care urmau să fie realizate terțelor persoane prin intermediilor aplicațiilor web. Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-6499 din 21.12.2017 în substanța cu aspect de pulbere de culoare albă, prezentată în 30 pachețele de tip zip-lock, ridicate la Agachi D., a fost depistat - PVP (a-pirrolidinovalerophenone), care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante, inclusă în Tabelul 1. „Substanțele stupefiante, substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale”. Lista nr. 1. „Substanțe stupefiante” aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004. Cantitatea substanței stupefiante (PVP), constituie în total 33,152 g (0,925 g, 0,915, 0,923 g, 0,916 g, 0,892g, 0,946 g, 0,932 g, 0,918 g, 0,925 g, 0,926 g, 0,460 g, 0,468 g, 0,397 g, 0,447 g, 0,481 g, 0,492 g, 0,502 g, 0,456 g, 0,402 g, 0,377 g, 2,051 g, 1,970 g, 2,002 g, 1,707 g , l,997g, 1,887 g, 1,889 g, 2,019 g, l,995 g, l,935 g). Instanța a reținut că inculpata a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și vina în săvârșirea acestora, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale și asupra cărora nu are obiecții. 2 Deoarece, probele administrate confirmă pe deplin vinovăția inculpatei, acțiunile ei urmează a fi încadrate în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, ca circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare, adică procurarea, păstrarea, transportarea și distribuirea de droguri, săvârșite în scop de înstrăinare, înstrăinarea ilegală a drogurilor săvârșite în proporții deosebit de mari, sancțiunea cărui prevede pedepasa închisorii de la 7 la 15 ani. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpata a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, dar a recunoscut integral vina, se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecată, că lipsesc circumstanțe agravante, concluzionând că urmează a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare în noile limite de la 4 ani 8 luni până la 10 ani, în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Totodată, luând în considerare că inculpata întreține un copil minor, fiul Agachi David, născut la 19.03.2018, instanța a conchis oportun și posibil a-i amâna executarea pedepsei închisorii până la atingerea copilului a vârstei de 8 ani.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Angela Pleșca, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 4 ani și 8 luni închisoare. Apelanta a invocat că instanța nu a luat în considerație faptul că, infracțiunea, incriminată inculpatei, conform art. 16 alin. (5) Cod penal se consideră deosebit de gravă și, în cazul dat, prevederile art. 96 alin. (1) Cod penal nu poate fi aplicate, deoarece norma dată stipulează că doar femeilor condamnate gravide și persoanelor care au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și opțional de grave, infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVII, instanța de judecată le poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani. 3.1. A declarat apel și avocatul Alexei Kebeș, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 4 ani și 6 luni închisoare, cu menținerea amânării executării pedepsei cu închisoarea, până la împlinirea copilului minor Agachi D. a vârstei de 8 ani, adică până la 19.03.2026. Apelantul a indicat că prima instanță a admis o eroare la stabilirea pedepsei, or, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, noile limite minime și maxime de pedeapsă sub formă de închisoare sunt de la 4 ani și 6 luni la 10 ani. Totodată, dacă în cauză sunt prezente circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 76 Cod penal, în coroborare cu prevederile art. 78 alin. (1), (2) Cod penal, pedeapsa poate fi micșorată până la minimul de 4 ani și 6 luni închisoare. 3 Anume această măsură de pedeapsă aplicată inculpatei va fi echitabilă și proporțională.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2019, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre. Lui Agachi Doina, recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare. În temeiul art. 96 alin.(1) Cod penal, pedeapsa cu închisoarea i-a fost amânată până la împlinirea copilului minor Agachi David a vârstei de 8 ani, adică până la 19.03.2026. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. Instanța de apel a statuat că prima instanță a reiterat prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, dar nu le-a apreciat corespunzător speței. Pedeapsa penală potrivit art. 61 alin. (l) Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Iar, potrivit alin. (2) al aceleiași dispoziții legale, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Iar potrivit alin. (2) al aceleiași dispoziții legale o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei Astfel, la individualizarea pedepsei inculpatei, ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii, care potrivit art. 16 alin. (5) Cod penal, face parte din categoria celor deosebit de grave, de persoana celui vinovat, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecată, de lipsa circumstanțelor agravante și prezența celor atenuante, ca căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare, în privința inculpatei în limitele prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal. Luând în considerație că fapta săvârșită se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, și raportând sancțiunea normei 4 incriminate la art. 3641 Cod de procedură penală, noile limite ale pedepsei stabilite inculpatei urmează a fi încadrate de la 4 ani și 8 luni până la 10 ani închisoare. Așadar, reținând lipsa circumstanțelor agravante și prezența circumstanțelor atenuate, dar și circumstanțele reale și personale ale inculpatei, este echitabil și proporțional de a aplica inculpatei, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 8 luni. Concomitent, reținând că inculpata are la întreținere un copil minor, fiul Agachi David, născut la 19.03.2018, aplicând prevederile art. 96 alin. (1) Cod Penal, este oportun și posibil de a-i amâna executarea pedepsei închisorii până la atingerea de către copilul a vârstei de 8 ani. Or, art. 96 Cod penal, stipulează că femeilor condamnate gravide și persoanelor care au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave, infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVI, instanța de judecată le poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani. Ținând cont de faptul că inculpata are un copil minor la întreținere, și urmează a-i stabili o pedeapsă de până la 5 ani închisoare și anume de 4 ani și 8 luni, ea întrunește condițiile art. 96 Cod penal, fiind posibil de amânat executarea pedepsei închisorii până la atingerea de către copilul minor a vârstei de 8 ani. Succesiv, prin aplicarea art. 96 Cod penal, va fi atins scopul indicat de legiuitor la art. 61 Cod penal, de rând ce art. 96 Cod penal nu poartă un caracter imperativ, ci reprezintă doar o posibilitate a instanței, o alternativă, de care poate fi făcut uz doar atunci când se atestă circumstanțe ce indică la posibilitatea corectării persoanei, prin amânarea executării pedepsei, iar în speță astfel de circumstanțe au fost identificate.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Recurenta a indicat că instanța ilegal a aplicat în privința lui Agachi Doina prevederile art. 96 alin. (1) Cod penal, deoarece aceasta a comis o infracțiune deosebit de gravă, iar norma penală se referă doar în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni ușoare sau mai puțin grave. Instanța de apel nu a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii comise și nu a luat în considerație faptul că inculpata a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, pentru care legiuitorul a stabilit o pedeapsă privativă de libertate de la 7 la 15 ani închisoare. Conform art. 16 Cod penal, această infracțiune se consideră deosebit de gravă și respectiv este imposibil din punct de vedere legal de aplicat prevederile art. 96 Cod penal, care prevede posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii pentru femeile condamnate pentru săvârșirea infracțiunilor ușoare și mai puțin grave. Legea indică în mod expres excepția aplicării amânării executării pedepsei 5 în cazul condamnării pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatei, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând corect cont că inculpata a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, dar nu are antecedente penale, este caracterizată pozitiv, nu au fost stabilite circumstanțe agravante, întreține un copil minor, cele atenuante fiind căința sinceră și recunoașterea vinovăției, cât și de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Prin urmare, pedeapsa cu închisoare de 4 ani și 8 luni a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei în corespundere cu prevederile legale, care coroborează și cu solicitarea invocată de partea acuzării în apel. 6 Totodată, potrivit art. 96 alin. (1) Cod penal, femeilor condamnate gravide și persoanelor care au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave, infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVII, instanța de judecată le poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani. Această modalitate a liberării de pedeapsa penală se referă la o categorie aparte de condamnați, care au copii în vârstă de până la 8 ani și reflectă o manifestare a principiului umanismului atât față de persona condamnată, cât și față de copil și este una facultativă, fiind o apreciere proprie a instanței de judecată, în baza materialelor și probelor aduse în acest sens. Deci, în cazul în care instanța de apel a reținut că inculpata are un copil minor la întreținere, și acesteia i-a fost stabilită o pedeapsă de până la 5 ani închisoare și anume de 4 ani și 8 luni, dânsa întrunește condițiile art. 96 Cod penal, fiind posibilă amânarea executării pedepsei până la atingerea de către copilul minor Agachi D. a vârstei de 8 ani, adică până la 19.03.2026. Or, art. 96 alin. (1) Cod penal, prescrie clar că excepția aplicării acestei norme este condiția pedepsei închisorii pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracțiunea deosebit de gravă, prevăzută la cap. VIII Cod penal, adică inclusiv cea indicată la art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal. În speță, însă, inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de gravă, dar pe un termen mai mic de 5 ani închisoare. Prin urmare, motivul recurentului că: „...este imposibil din punct de vedere legal de aplicat prevederile art. 96 Cod penal, care prevede posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii pentru femeile condamnate pentru săvârșirea infracțiunilor ușoare și mai puțin grave. Legea indică în mod expres excepția aplicării amânării executării pedepsei în cazul condamnării pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave”, nu are suport legal. Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei. Însă, pornind de la relevanțele art. 96 alin. (1) Cod penal, 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate și poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal. 7 Împrejurările enunțate denotă în mod evident, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că a aplicat inculpatei o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2019, în privința inculpatei Agachi Doina XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iulie 2019. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun 8