1ra-572/2019 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-572/2019 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-572/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2018, declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, de avocatul Mihail Balaban și de inculpatul

Agapi Mihail XXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXXX,

XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 16.07.2018 – 26.09.2018,

instanța de apel: 25.10.2018 – 12.12.2018,

instanța de recurs: 01.02.2019 – 06.03.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Agapi Mihail

a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 6 luni închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Cererea acuzării privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare a fost

respinsă ca neîntemeiată.

12.00, angajații INI ai IGP și ai Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Ciocana, au

efectuat percheziția la domiciliul și depozitul lui Agapi M. din XXXXXX,

XXXXXX. În podul casei au fost depistate 7 plante uscate de canabis (cânepă), iar în

depozit - un pachețel improvizat cu masă vegetală uscată și mărunțită de culoare

1

verde cu un miros specific, care reprezintă marihuană, cu masa de 0,515 gr. Totodată,

fiind efectuată și percheziția corporală a acestuia, în buzunarul pantalonilor a fost

depistat un pachet din polietilenă, în care se afla 1,98 gr. de hașiș, pe care acesta îl

păstra pentru consum personal din vara anului 2017, fără scop de comercializare și

care, potrivit raportului de expertiză chimică nr. 34/12/l-R-6114 din 21.11.2017 și nr.

34/12/1-R-5995 din 14.11.2017, se atribuie la substanțe stupefiante, circulația cărora,

în lipsa autorizației corespunzătoare, este interzisă prin Legea nr. 382 din

06.05.1999, cu privire la circulația substanțelor stupefiante, psihotrope și a

precursorilor, Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05.10.2014, cu privire la aprobarea

tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora,

supuse controlului și nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor

stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic

ilicit, precum și cantitățile acestora. Ca urmare, potrivit actelor normative menționate,

7 plante uscate de canabis (cânepă) și 1,98 gr. de hașiș se atribuie la categoria

drogurilor în proporții mari, circulația lor fiind interzisă.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vinovăția și a solicitat

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Deoarece aceste probe dovedesc integral vinovăția inculpatului, instanța i-a

încadrat acțiunile pe art. 217 alin. (2) Cod penal, ca circulația ilegală a drogurilor,

adică păstrarea ilegală a drogurilor care conțin substanțe narcotice, săvârșită în

proporții mari și fără scop de înstrăinare.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că sancțiunea normei incriminate inculpatului prevede pedeapsă sub formă de

amendă, muncă neremunerată în folosul comunității sau închisoare, că acesta anterior

nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv, are la întreținere trei copii minori, nu se

află la evidența medicului narcolog și psihiatru, că nu au fost stabilite circumstanțe

agravante, cea atenuantă fiind – săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare

și căința sinceră, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă, în

condițiile beneficierii reducerii pedepsei în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, fără izolare de societate.

Or, eventuala aplicare a pedepsei pecuniare riscă să nu fie executată și se va

răsfrânge negativ asupra intereselor copiilor, amenda nefiind aplicabilă în speță,

deoarece va trezi sentimente de ură și jignire. Mai mult, nici pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, solicitată de apărare, nu va duce la

corectarea inculpatului, pedeapsa cu închisoare fiind echitabilă faptei comise.

Pe lângă aceasta, instanța a conchis că cererea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 3360 lei, suportate la efectuarea expertizelor

chimice, urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată or, acțiunea civilă nu a fost

depusă în cerere scrisă, inclusiv în copii, pentru a fi înmânată apărării.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat la 6 luni închisoare, cu executare, cu încasarea din contul

acestuia a cheltuielilor judiciare în sumă de 3360 lei.

Apelantul a invocat că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată, nu a

recunoscut în deplină măsură vina și nu a fost sincer, indicând că a păstrat în podul

2

casei numai două plante uscate de cânepă, care aveau înălțimea de aproximativ 1,7.m.

- 1,8 m. și în timpul transportării, posibil, plantele s-au deteriorat, de aceea expertul

le-a numărat ca fiind 7 plante.

Totodată, a fost stabilit că inculpatul este consumator de droguri, nu se află la

evidența medicului psihiatru și narcolog, se caracterizează satisfăcător, anterior nu a

fost tras la răspundere penală, însă a fost tras la răspundere contravențională în baza

art. 233 alin. (1), 229 alin. (1-3), 236 alin. (2) Cod Contravențional.

Mai mult, inculpatul a păstrat mai multe feluri de droguri în diferite locuri, ce

demonstrează că în mod intenționat le consuma, punând în pericol viața și sănătatea

membrilor familiei și a altor persoane, deoarece fiind sub influența drogurilor,

învinuitul putea să nu-și controleze acțiunile și să comită acțiuni violente. Or, acesta

este periculos și urmează a fi izolat de societate, nefiind exclus că, fiind la libertate,

va încerca și pe viitor să consume droguri, fiind stabilit că este dependent de droguri,

însă nu se tratează, nu s-a adresat la medicul narcolog pentru primirea tratamentului

corespunzător și nu a fost luat la evidență.

Pe lângă acesta, anterior inculpatul a fost tras la răspundere contravențională

pentru încălcări în domeniul transportului și nu se exclude că, sub influența

drogurilor, va încerca să conducă mijloace de transport, punând în pericol siguranța

traficului rutier.

Or, pedeapsa aplicată inculpatului nu va atinge scopul de restabilire a echității

sociale, reeducare și resocializare a acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni din partea condamnatului, iar infracțiunea săvârșită de către acesta nu și-a

pierdut pericolul social, urmând a fi izolat de societate, deoarece nu și-a făcut

concluziile necesare.

În același timp, organul de urmărire penală, la numirea expertizei chimice a

corpurilor delicte, a prezentat expertului în prealabil garanția privind plata ulterioară

a costului expertizelor și ulterior inspectoratul de poliție a transferat instituțiilor

corespunzătoare banii din bugetul său alocat pentru expertizele efectuate. Iar,

procurorul a solicitat încasarea cheltuielilor de la inculpat în beneficiul statului și nu a

organului de urmărire penală ori a inspectoratului or, anume din bugetul de stat pe

cauzele penale se alocă sursele financiare necesare pentru efectuarea expertizelor

judiciare.

2018, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Agapi Mihail, condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsă de 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că concluzia instanței de fond că corectarea

inculpatului este posibilă cu aplicarea art. 90 Cod penal este neîntemeiată, iar

executarea reală a pedepsei este în acord cu principiul proporționalității, ținând cont

de fapta comisă și urmările acțiunilor, de comportamentul post infracțional, care până

la începerea cercetării judecătorești și-a recunoscut vina. Or, pedeapsa aplicată

urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea penală,

precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea

3

condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și modifice

comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-

78 Cod penal, care stipulează că pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Or, nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale sau alte circumstanțe

care ar micșora esențial gravitatea faptei inculpatului, acesta fiind reținut și arestat și

într-o altă cauză penală, fiind învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171

alin. (4) lit. d) Cod penal, astfel că, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă în

raport cu circumstanțele cauzei penale.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, reieșind

din faptul că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, de cantitatea drogurilor depistate

asupra inculpatului și la domiciliul acestuia, de noile limite ale pedepsei, luând în

calcul pericolul social sporit al păstrării substanțelor narcotice, în vederea corectării și

reeducării, acestuia urmează a-i fi aplicată pedeapsa de 6 luni închisoare, cu

executare.

Circumstanțele invocate de prima instanță nu îndreptățesc faptele inculpatului

și nu generează aplicarea unei pedepse neechitabile, soluția instanței de fond nefiind

aptă să atingă scopul de corectare și reeducare a acestuia pentru a nu admite pe viitor

săvârșirea a unor astfel de infracțiuni, iar aplicarea pedepsei cu închisoare ar fi în

măsură să asigure conștientizarea celor comise și adoptarea unor concluzii corecte ce

țin de comportamentul în societate.

Totodată, potrivit art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Alin. (3) al aceluiași articol prescrie că instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să

suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Deci, nu se justifică cererea acuzării privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor chimice, în sumă de 3360 lei, or

acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate și sunt trecute în contul statului.

Mai mult, art. 228 alin. (4) Cod de procedură penală stipulează că expertul,

specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă pentru executarea

obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei însărcinări de

serviciu, astfel solicitarea privind încasarea cheltuielilor pentru efectuarea

expertizelor chimice este nefondată, deoarece norma procesual penală expres prevede

că sumele date ar putea fi încasate, cu excepția cazurilor când le-au executat în cadrul

unei însărcinări de serviciu, fapt neinfirmat de către acuzare.

4

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii, în partea privind

neîncasarea cheltuielilor judiciare și dispunerea rejudecării cauzei în această parte, în

aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că în situația în care art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor

judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată, or,

procurorul, în apelul declarat, a făcut dovada cheltuielilor suportate de stat la

efectuarea expertizelor judiciare.

Cheltuielile de judecată într-o cauză penală sunt provocate de săvârșirea

infracțiunii, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea

legii penale celui ce a comis-o, deci cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională,

fără săvârșirea căreia nu s-ar fi produs aceste cheltuieli.

Pe lângă aceasta, obligația inculpatului condamnat de a suporta cheltuielile

judiciare este principală, având în vedere că săvârșirea infracțiunii atrage în mod

inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, inclusiv pentru a i se

aplica infractorului pedeapsa, sunt suportate cheltuieli judiciare care îi revin acestuia

în principal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Mihail Balaban, în care solicită

casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a indicat că soluția instanței de fond privind aplicarea unei pedepse

cu suspendarea condiționată a executării ei nu este motivată în corespundere cu

prevederile art. 7, 61, 75-77 Cod penal.

Totodată, instanța de apel nu a apreciat faptul că inculpatul a recunoscut vina și

nu s-a expus asupra comportamentului post infracțional al acestuia, fiind prezentate

probe care confirmă că a conștientizat fapta, precum și că este angajat și a participat

în calitate de voluntar la diferite manifestații culturale, fiind ignorat și faptul că are la

întreținere trei copii minori.

Astfel, instanța de apel a indicat că nu au fost stabilite circumstanțe

excepționale sau altele care ar micșora esențial gravitatea faptei săvârșite, invocând

că acesta a fost reținut și arestat într-o altă cauză penală, fiind învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Or, concluzia instanței de apel contravine probelor administrate, fiind stabilit

că inculpatul a fost reținut și percheziționat în cadrul cauzei penale pornită la

26.06.2017 în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, ulterior fiind scos de sub

urmărirea penală, deoarece nu s-au adeverit presupunerile că acesta se ocupa de

vânzarea substanțelor narcotice.

Mai mult, plasarea inculpatului în detenție nu va influența pozitiv asupra

corectării acestuia, din contra se va răsfrânge negativ asupra familiei și întreținerii

copiilor minori, iar retragerea din câmpul de muncă va avea un impact negativ asupra

personalității lui or, executarea pedepsei cu închisoare pentru săvârșirea unor

infracțiuni nesemnificative nu influențează pozitiv comportamentul persoanei.

5

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală.

5.2. Inculpatul, la fel, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că instanța de apel a interpretat eronat legea și nu a aplicat

prevederile legale de rigoare la individualizarea pedepsei, ignorând circumstanțele că

are familie și trei copii minori la întreținere, este angajat în câmpul muncii, se

caracterizează pozitiv și participă ca voluntar la diferite activități în localitate.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont

de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se

dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea altor cazuri când prin

alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, instanțele just, argumentat și în

limitele competenței legale statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea

expertizelor chimice urmează a fi făcută din contul mijloacelor bugetului de stat,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul acuzării.

Pe lângă aceasta, cu referire la argumentele invocate în recursurile ordinare ale

avocatului și inculpatului (pct. 5.1. și 5.2. din decizie), se reține că la stabilirea pedepsei,

instanța de apel, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal,

3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

6

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare (pct. 4. din decizie).

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel, just a concluzionat că reieșind din

cantitatea drogurilor depistate asupra inculpatului și la domiciliul lui, luând în calcul

pericolul social sporit al păstrării substanțelor narcotice, chiar și în prezența

circumstanțelor invocate de apărare (pct. 5.1., 5.2. din decizie), suspendarea condiționată

a executării pedepsei închisorii în baza art. 90 Cod penal, ar reprezenta o soluție de

pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul

restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5.- 5.2. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura

cheltuielilor judiciare și a pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414 alin.

(1) și (2), instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial

condamnatul, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare și a pedepsei penale în alt sens decât cel pe

care îl propune acuzarea și apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursurile

ordinare, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

7

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatului

o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt

vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, de avocatul Mihail Balaban și de

inculpatul Agapi Mihail XXX, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2018, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 aprilie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8