1ra-1095/2019 — art. 361 al. 2 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-1095/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Natalia Andronic, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2019

în cauza penală, în privința lui

Ababi Nadejda XXXXX, născută la XXXXX,

originară din XXXXX, domiciliată în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 24.10.2018 până la 21.11.2018;

Instanța de apel de la 26.12.2018 până la 11.03.2019;

Instanța de recurs de la 19.04.2019 până la 26.06.2019.

a c o n s t a t a t :

Nadejda Ababi a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzută de art.

361 alin. (2) lit. b) Cod penal și în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală i-

a fost aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, echivalentul a 25 000 lei.

Cheltuielile judiciare în mărime de 4 590 lei, au fost trecute în contul statului.

în perioada anului 2017, având interdicția de a traversa frontiera statului Turc,

urmărind scopul obținerii și folosirii pașaportului moldovenesc fals pentru trecerea

ulterioară a frontierei statului Turc, a determinat persoane neidentificate până la

moment de organul de urmărire penală, să confecționeze un pașaport moldovenesc,

pe numele Nadejda Deneva a.n. XXXXX, în care să fie imprimat fotografia acesteia.

Ulterior, obținând și deținând pașaportul moldovenesc fals cu seria XXXXX, cu

datele menționate, continuându-și acțiunile sale criminale, pentru realizarea până la

capăt a scopului propus, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, la

04.07.2017, încercând să traverseze frontiera statului Turc, în urma verificărilor, s-a

1

depistat că pașaportul Republicii Moldova cu nr. XXXXX eliberat la 13.07.2009 pe

numele Nadejda Deneva a.n XXXXX, conține semne vădite de falsificare, iar drept

rezultat cet. Nadejda Ababi a fost întoarsă în Republica Moldova și a fost declarată

inadmisă în Turcia.

Peste careva timp, pe direcția intrare al Aeroportului Internațional Chișinău,

situat pe bd. Dacia 80/3 mun. Chișinău, a fost transmis pasagerul- cet. Republicii

Moldova Nadejda Ababi, care deținea asupra sa doua pașapoarte ale Republicii

Moldova, în urma verificărilor depistându-se că pașaportul Republicii Moldova cu nr.

XXXXX eliberat la 13.07.2009 pe numele Nadejda Deneva a.n XXXXX, conține semne

vădite de falsificare.

Conform raportului de expertiză nr. 493 din 01.11.2017, s-a stabilit că blancheta

pașaportului Republicii Moldova cu nr. XXXXX eliberat la 13.07.2009 pe numele

Nadejda Deneva a.n XXXXX, a fost confecționat la întreprinderea poligrafică

specializată în confecționarea blanchetelor de documente, dar conține manipulări

redate prin rebroșarea blanchetei cu un alt fir de broșare și substituirea paginilor nr.

1-2, 31-32 cu seria și numărul XXXXX, iar pagina nr. 2 din pașaportul Republicii

Moldova cu seria și numărul XXXXX eliberat pe numele cet. Nadejda Deneva a.n

XXXXX conține manipulări, redate prin înlocuirea paginii cu date personale inițiale cu

pagina cu date personale actuală.

Astfel, instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatei conform rechizitoriului,

și anume ,,Confecționarea, deținerea, folosirea documentelor oficial fals, care acordă drepturi

sau eliberează de obligații, săvârșită de două peroane”.

solicitat casarea parțială a sentinței în partea încasării cheltuielilor judiciare,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a se dispune încasarea

din contul inculpatei 4 590 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea

expertizelor.

În susținerea apelului procurorul a susținut că, efectuarea cheltuielilor judiciare

într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a

comis-o ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece

fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

a fost respins apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței fără

modificări.

2

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, sentința instanței de fond

la capitolul încadrării juridice și aplicării pedepsei nu a fost contestată, ci este

contestată în partea soluționării chestiunii referitor la cheltuielile de judecată.

Astfel, cu referire la solicitarea apelantului ce ține de încasarea din contul

inculpatei în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 4 590 lei, pentru

efectuarea raportul de expertiză nr. 493 din 01.11.2017 și a raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 335 din 24.07.2017, instanța de apel le-a respins ca fiind

neîntemeiat, or, conform art. 229 alin. (1) și (3) Codul de procedură penală, care

stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Concomitent, soluția instanței de fond este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3)

Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Conform art. 75 alin. (3) Legea cu privire la expertiza judiciară și statul

expertului judiciar, plata pentru serviciile de efectuare a expertizei judiciare, în

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la

art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală.

Conform art. 142 alin. (2) Codul de procedură civilă, părțile, din inițiativă

proprie și pe cont propriu, sunt în drept să înainteze cerere despre efectuarea

expertizei pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate

în apărarea intereselor lor.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, expertiza care a fost dispusă de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială

a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii cheltuielilor de judecată, cu menținerea

sentinței în această parte.

În motivarea cererii de recurs, procurorul susține că instanța de apel eronat a

respins ca fiind nefondată solicitarea acuzării de a dispune încasarea de la inculpată

în contul statului suma de 4 950 lei, or, instanțele de apel au omis să ia în calcul

3

prevederile legale în vigoare la momentul efectuării urmăririi penale și judecării

cauzei.

către procuror, respectiv în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul

penal concluzionează că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Instanța de recurs remarcă că, examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temeiul de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate neîntemeiat

de titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

Autorul recursului consideră că, instanța de apel eronat a respins solicitarea

acuzării de a dispune încasarea de la inculpată în bugetul statului a cheltuielilor

judiciare sumă de 4 950 lei, deoarece statul nu este obligat să suporte aceste cheltuieli.

Astfel, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind soluționarea chestiunii legate de cheltuielile

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect

ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct.

2), 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța

de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se

dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate

și a caracterului vătămărilor integrității corporale, altor cazuri când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză, instanța de apel just, argumentat și în limitele

competenței legale statuând că, în speță, respectivele cheltuieli urmează a fi făcute din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de apel și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

4

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din Convenția europeană cu privire la drepturile omului, impune în

special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,

argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază

relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

De asemenea, Colegiul penal ține să remarce că, pornind de la relevanțele art. 229

alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de

apel care corect a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la

încasarea din contul inculpatei în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în suma

de 4 950 lei, cheltuieli care au fost suportate pentru efectuarea raportului de expertiză

nr. 493 din 01.11.2017 și a raportului de constatare tehnico-științifică nr. 335 din

24.07.2017.

Ca urmare, Colegiul penal conchide că, temeiurile indicate de către procuror nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Chișinău, Natalia Andronic, împotriva deciziei Colegiului penal al

5

Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2019, în cauza penală în privința lui Ababi

Nadejda XXXXX ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6