1ra-1283/19 — art. 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-1283/19 — art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1283/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

judecând în ședință fără participarea părților recursurile ordinare declarate de

inculpatul Sîrbu Vladimir și de avocatul său, Zagnat Cristian, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2019, în

cauza penală în privința lui

Sîrbu Vladimir Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și locuitor Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 19.07.2017-09.01.2019;

instanța de apel: 06.02.2019-05.03.2019;

instanța de recurs: 22.05.2019-02.07.2019;

C O N S T A T Ă:

Vladimir a fost achitat pe cauza penală de acuzare în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod

penal, pe motivul lipsei faptului infracțiunii.

Prin aceiași sentință Dohocher Iurie, Bucur Vlad și Bucur Veaceslav au fost

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-le

stabilită pedeapsă sub formă de 5 (cinci) ani închisoare fiecare, iar în temeiul art. 90

Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită acestora a fost suspendată condiționat

pe termen de probă de 3 (trei) ani fiecare, în privința cărora hotărârile nu se

contestă cu recurs ordinar.

comun acord cu Bucur Vlad, Bucur Veaceslav, Sîrbu Vladimir se învinuiesc de faptul

că, la data de 28.01.2017, aproximativ între orele 18.00-19.00, aflându-se la

domiciliul cet. Bucur Veaceslav din sat. Xxxx, r-nul Xxxx, unde se mai afla și

Cerevatov Serghei și Babei Victor, în urma unui conflict, spontan apărut, intenționat

au aplicat violență fizică față de Babei Victor, manifestată prin aplicarea mai multor

lovituri cu picioarele peste diferite părți ale corpului și anume în regiunea coastelor,

cauzându-i leziuni corporale care, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

50/D din 09.02.2017, sunt calificate ca vătămare corporală medie.

1

casarea acesteia și rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fi recunoscut culpabil Sîrbu

Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal și a-

i stabili pedeapsă sub formă de 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, iar în

temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare să fie suspendată condiționat pe

termen de probă de 5 ani.

Totodată procurorul a solicitat de a fi recunoscuți culpabili Bucur Veaceslav,

Bucur Vlad și Dohocher Iurie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2)

lit. e) Cod penal și de a le stabili pedeapsă sub formă de 5 ani închisoare fiecare în

penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare

stabilită să fie suspendată condiționat pe termen de probă de 5 ani.

În motivarea apelului s-a invocat că instanța de fond incorect a dat apreciere

probelor administrate de către acuzarea de stat, fiind pronunțată o sentință care este

contrară legii și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

s-a admis apelul procurorului, s-a casat această sentința și s-a pronunțat o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia:

Sârbu Vladimir, Dohocher Iurie, Bucur Vlad și Bucur Veaceslav au fost

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, fiindu-

le stabilită pedeapsa fiecăruia, sub formă de închisoare pe termen de câte 5 (cinci)

ani.

Conform art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

închisorii în privința lui Dohocher Iurie și Bucur Vlad, cu fixarea unui termen de

probațiune pe termen de câte 5 (cinci) ani fiecăruia.

Sîrbu Vladimir și Bucur Veaceslav vor executa pedeapsa închisorii în

penitenciare de tip semiînchis.

S-a respins demersul procurorului privind încasarea de la inculpați a cheltuielilor

de judecată, acestea fiind trecute în contul bugetului de stat.

4.1. Colegiul penal, analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a

constatat că Dohocher Iurie, de comun acord cu Bucur Vlad, Bucur Veaceslav, Sîrbu

Vladimir și o persoană, procedura penală în privința căruia este disjungată, la data

de 28.01.2017, aproximativ între orele 18.00-19.00, aflându-se la domiciliul cet.

Bucur Veaceslav din sat. Xxxx, r-nul Xxxx, în urma unui conflict,

spontan apărut, intenționat au aplicat violența fizică în privința lui Babei Victor,

manifestată prin aplicarea mai multor lovituri cu picioarele peste diferite

părți ale corpului și anume în regiunea coastelor, cauzându-i leziuni corporale

care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 50/D din 09.02.2017, sunt

2

calificate ca vătămare corporală medie.

Astfel, Dohocher Iurie, Bucur Vlad, Bucur Veaceslav și Sîrbu Vladimir, prin

acțiunile lor intenționate au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e)

Cod penal, pe semnele: vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de

art. 151 din Codul penal, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății,

săvârșită de mai multe persoane.

Colegiul a considerat că instanța de fond la pronunțarea sentinței, eronat a

apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură penală și în

așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-l achita pe Sîrbu Vladimir, învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, pe motiv că

lipsește faptul infracțiunii. De asemenea, Colegiul a considerat că instanța de fond, la

pronunțarea sentinței, eronat a ajuns la concluzia de a califica faptele inculpaților

Dohocher Iurie, Bucur Vlad, Bucur Veaceslav în baza art. 152 alin. (l) Cod penal, or

art. 152 alin. (1) Cod penal nu conține agravanta „ săvârșită de mai multe persoane”.

Așadar, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpaților Dohocher Iurie, Bucur

Vlad, Bucur Veaceslav și Sîrbu Vladimir în comiterea faptelor indicate, este dovedită

prin probele veridice, concludente, pertinente și utile, care coroborează între ele,

inclusiv declarațiile părții vătămate Babei Victor, martorilor Usatîi Valeriu, Doni

Valeria, documentele și procesele-verbale ale acțiunilor procesuale.

S-a considerat că declarațiile martorilor Usatîi Valeriu și Doni Valeria, deși nu

indică direct la circumstanțele faptelor imputate inculpaților, totuși sunt utile,

veridice, consecutive, date de către aceștia în ședința de judecată a instanței de fond,

declarații care coroborează cu declarațiile părții vătămate din cadrul urmăririi penale

și instanței de fond și celelalte probe, demonstrând pe deplin vinovăția inculpaților în

comiterea faptelor prevăzute la art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal.

De asemenea, Colegiul a conchis că declarațiile martorilor respectivi nu pot

servi drept temei de achitare a lui Sîrbu Vladimir sau de recalificarea faptelor

inculpaților Dohocher Iurie, Bucur Vlad și Bucur Veaceslav de la art. 152 alin. (2) lit.

e) Cod penal la art. 152 alin. (l) Cod penal, deoarece sunt pertinente, concludente,

utile și veridice, și coroborează între ele și demonstrează cu certitudine că anume

ultimii precum și Sîrbu Vladimir au comis infracțiunea imputată lor, prevăzută la art.

152 alin. (2), lit. e) Cod penal, anume ei au fost la locul infracțiunii și l-au maltratat

pe Babei Victor.

Totodată, Colegiul a considerat că nerecunoașterea vinovăției de către Sîrbu

Vladimir, nu echivalează cu achitarea lui, fiind calificată ca o metodă de apărare,

deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu

certitudine comiterea de către dânsul a infracțiunii imputate.

Instanța de apel a mai indicat că, instanța de fond, la pronunțarea soluției de

achitare a lui Sîrbu Vladimir, nu a indicat în sentință motivul respingerii declarațiilor

părții vătămate date la urmărirea penală cât și în ședința de judecată și aprecierii lor

3

ca neveridice, atâta timp cât ele au fost confirmate prin alte probe cercetate în instanța

de judecată.

Prin urmare, Colegiul a considerat că nu există nici un temei plauzibil de a

respinge declarațiile părții vătămate Babei Victor, prin care acesta a susținut faptul că

într-adevăr în seara zilei de 28.01.2017 a fost maltratat de către inculpați la domiciliul

lui Bucur Veaceslav din s. Xxxx, r. Xxxx, în același rând de către Bucur Veaceslav,

Bucur Vlad, Dohocher Iurie și Sîrbu Vladimir, și le-a pus la baza condamnării tuturor

inculpaților în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Subsecvent, Colegiul a apreciat că instanța de fond incorect a conchis că

declarațiile inculpaților Bucur Veaceslav, Bucur Vlad și Dohocher Iurie, precum că

Sîrbu Vladimir nu a aplicat violenta fizica asupra lui Babei Victor, corespund

adevărului și sunt confirmate prin declarațiile părții vătămate Babei Victor și a

martorului Usatîi Valeriu, deoarece deși partea vătămată a menționat că nu ține minte

dacă Sîrbu Vladimir a fost în seara de 28.01.2017 în domiciliul lui Bucur Veaceslav,

ulterior fiindu-i adresată întrebarea de concretizare, acesta a concretizat că și Sîrbu

Vladimir a fost prezent în acea seară, care de asemenea i-a aplicat diferite lovituri,

însă nu cunoaște dacă în urma loviturilor lui Sîrbu Vladimir a avut de suferit careva

vătămări corporale.

Totodată, instanța de apel a considerat că de facto, Dohocher Iurie, Bucur

Vlad și Bucur Veaceslav își recunosc vina în comiterea infracțiunii

încriminate, însă a apreciat critic afirmațiile acestora precum că, Sîrbu

Vladimir de rând cu ei nu i-a aplicat lovituri lui Babei Victor și nici nu a fost

în acea seară la domiciliul lui Bucur Veaceslav din sat. Xxxx, r-nul

Xxxx, deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date de către inculpați în scopul

de a-l exonera pe Sîrbu Vladimir de la răspunderea penală, deoarece sunt combătute

de celelalte probe analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, și care demonstrează cu certitudine și vinovăția lui Sîrbu Vladimir

în comiterea infracțiunii încriminate.

La numirea felului și măsurii de pedeapsă în privința lui Sîrbu Vladimir a ținut

cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi caracterul și gradul de pericol

social al infracțiunii săvârșite, că a fost săvârșită intenționat, de personalitatea lui

Sîrbu Vladimir care anterior a mai comis infracțiuni. Astfel, prin sentința Judecătoriei

Leova din 27.07.2010, procesul penal pornit în baza art. 186 alin. (2) Cod penal în

privința lui Sîrbu Vladimir a fost încetat în temeiul art. 109 Cod penal, în legătură cu

împăcarea părților; prin sentința Judecătoriei Orhei din 22.11.2012, Sîrbu Vladimir a

fost condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă

cu închisoare pe termen de 3 ani, în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-

a fost suspendată condiționat pe termen de probă de 2 ani; prin sentința Judecătoriei

Orhei din 17.09.2013, procesul penal pornit în baza art. 186 alin. (2) Cod penal în

privința lui Sîrbu Vladimir a fost încetat în temeiul art. 109 Cod penal, în legătură cu

împăcarea părților. Reieșind din cele indicate, Colegiul a concluzionat că Sîrbu

4

Vladimir nu a stat pe calea corectării și reeducării, nu a tras concluziile necesare și a

continuat să comită infracțiuni, iar pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pe

un anumit termen numită anterior, nu a dus îndreptarea și corectare acestuia.

Privitor la soluția instanței de fond ce ține de admiterea solicitării procurorului

de încasare de la inculpați în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată suportate în

cadrul efectuării rapoartelor de expertiză în mărime de 114 lei, deoarece cheltuielile

judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

avocatul acestuia, Zagnat Cristian, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 8) Cod de procedură penală, solicită, inculpatul remiterea cauzei la rejudecare în

aceiași instanță de apel, iar avocatul, menținerea sentinței instanței de fond.

În susținerea cerințelor recurenții indică motive similare, și anume faptul că

instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale și a constatat

vinovăția lui Sîrbu Vladimir bazându-se preponderent pe probele cercetate de prima

instanță, cărora li s-a dat citire și care inițial au fost puse la baza achitării acestuia.

Astfel, instanța a încălcat în mod direct dispoziția art. 415 alin. (21) Cod de procedură

penală.

Procurorul, în cadrul examinării cauzei în apel, a dat citire declarațiilor

martorilor Usatîi V. și Donii V., cu consemnarea faptului dat în procesul-verbal, însă

aceștia nu au fost prezenți la nici o ședință de judecată, mai mult la materialele cauzei

lipsește confirmarea citării martorilor nominalizați. Declarațiile martorilor respectivi

au fost puse de către instanța de fond la baza sentinței de achitare, iar instanța de apel,

având aceleași probe, din contra a statuat că acestea confirmă vinovăția lui Sîrbu

Vladimir.

Instanța de apel nu a cercetat amănunțit aspectele învinuirii înaintate lui Sîrbu

Vladimir, nu a verificat și apreciat conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală fiecare probă, nu a ținut cont în deplină măsură de declarațiile părții vătămate

care a declarat că pe Sîrbu Vladimir l-a văzut ca prin ceață, ceia ce înseamnă că nu l-

a văzut distinct și nu a comunicat cu certitudine că era acesta la fața locului.

Decizia instanței de apel a fost bazată pe declarațiile redate de partea vătămată în

cadrul ședinței în instanța de fond, iar comparând textul deciziei și textul din sentința

instanței de fond, cert se constată că aceste declarații sunt copiate și expunerea asupra

lor a fost efectuată doar formal, fără a intra în esență.

Declarațiile date în instanța de fond de către Usatîi V., care este un martor

indirect ce a mărturisit doar din spusele lui Babei V., sunt dubioase, iar prin prisma

art. 8 Cod de procedură penală, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

Instanța de apel a pus la baza deciziei sale doar acte care nu sunt confirmate cu

nimic și nici nu se încadrează în noțiunea de probe, mai mult instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

5

5.2. Pe marginea recursurilor declarate, procurorul depune referință prin care

solicită respingerea acestora deoarece instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor recurenților și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii

contestate.

materialele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia că acestea urmează a fi admise, cu casarea deciziei instanței de apel, doar în

privința inculpatului Sîrbu Vladimir, și dispunerea rejudecării cauzei în această parte,

în aceiași instanță de apel, din următoarele considerente.

Colegiul menționează că conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)

Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl

admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Decizia instanței de apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În speță aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai

respectate la judecarea cauzei în ordine de apel.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și

la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra

hotărârii primei instanțe. Dispozitivul deciziei instanței de apel trebuie să corespundă

concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă

6

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelului declarat

nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală în legătură cu ce în baza

temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

urmează a fi casată parțial decizia recurată, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți.

Sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

incontestabil prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

În speță, prin sentința instanței de fond Sîrbu Vladimir a fost achitat de sub

învinuirea înaintată în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, pe motiv că lipsește

faptul infracțiunii.

Ulterior, instanța de apel prin admiterea apelului procurorului, a dispus

recunoașterea vinovăției și condamnarea lui Sîrbu Vladimir în baza art. 152 alin. (2)

lit. e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 5

ani.

Potrivit materialelor cauzei în cadrul examinării apelului declarat în instanța de

apel, au fost audiați inculpații și partea vătămată Babei Victor. Martorii Usatîi

Valeriu și Doni Valeria, declarațiile cărora de asemenea au fost puse la baza deciziei

de condamnare a lui Sîrbu Vladimir, nu au fost audiați din nou, așa cum prescriu

prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală. Mai mult ca atât, la

materialele cauzei lipsește careva confirmare a citării martorilor nominalizați.

Colegiul specifică că instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține

depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar în temeiul căruia a fost

achitat în prima instanță. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

Astfel, instanța de apel, rejudecând cauza și stabilind vinovăția lui Sîrbu

Vladimir după o sentință de achitare, fără audierea martorilor, la care face referire în

decizia sa, a pronunțat o hotărâre de condamnare, soluție care conține o eroare de

drept, deoarece o motivare a unei atare soluții trebuie să rezulte și dintr-o

administrare legală a probelor, în special atunci când se pronunță o nouă hotărâre,

după regulile pentru judecarea în primă instanță.

În altă ordine de idei, Colegiul menționează că potrivit art. 24 alin. (3), 101 alin.

(1), (4), 314, 315, 336 alin. (3) pct. 6), 384 alin. (3), (4), 419 Cod de procedură penală

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

7

pentru examinarea cauzelor în primă instanță; procesul-verbal al ședinței de judecată

trebuie să cuprindă consemnarea tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au

desfășurat, documentele și alte probe care au fost cercetate în ședința de judecată;

instanța de judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit,

sub toate aspectele, probele administrate; părțile participante la judecarea cauzei au

drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe

la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură; sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală; instanța își întemeiază sentința numai pe probele care

au fost cercetate în ședința de judecată; fiecare probă urmează să fie apreciată din

punctul de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punctul de vedere al coroborării lor.

Lecturând textul deciziei recurate, se constată că după ce instanța de apel a redat

fapta ca fiind considerată ca constatată, a menționat: „astfel, vinovăția inculpaților

Dohocher Iurie Ivan, Bucur Vlad Mihail, Bucur Veaceslav Mihail și Sîrbu Vladimir

Ion, în comiterea faptelor sus-indicate, este dovedită prin următoarea sistemă de

probe veridice, concludente, pertinente și utile, care coroborează între ele, cum ar

fi:”

Ulterior, instanța face doar o transcriere a probelor care au fost invocate de către

procuror, și printr-o frază generală a indicat că probele nominalizate coroborează

între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inclusiv și a lui Sîrbu Vladimir în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Se constată că, instanța de apel a argumentat la general faptul că probele

respective confirmă vinovăția lui Sîrbu Vladimir, fără să aprecieze fiecare probă în

parte și să-și expună punctul său de vedere asupra fiecăreia și asupra admisibilității

sau inadmisibilității acestora, contrar prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală care stipulează că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Dacă instanța de apel admite apelul declarat, partea descriptivă a deciziei trebuie

să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat pronunțând hotărârea respectivă, să

indice din ce motive ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe,

totodată la adoptarea hotărârii e rezonabilă expunerea circumstanțelor faptelor

comise, luându-se în considerație cronologia evenimentelor și probele ce susțin

concluziile instanței privind vinovăția sau nevinovăția și aprecierea juridică a faptei.

În acest caz, după aprecierea probelor și încadrarea juridică a acțiunilor vinovatului

instanța la motivarea deciziei trebuie să argumenteze concluzia generală privind

volumul învinuirii dovedite în privința inculpatului și privind încadrarea juridică a

acțiunilor lui.

De asemenea, Colegiul constată că la baza condamnării lui Sîrbu Vladimir,

instanța de apel pune exclusiv declarațiile părții vătămate Babei Victor, care a

8

susținut faptul că într-adevăr în seara zilei de 28.01.2017 a fost maltratat de către

inculpați la domiciliul lui Bucur Veaceslav din s. Brăviceni, r. Orhei, în același rând

de către Bucur Veaceslav, Bucur Vlad, Dohocher Iurie și Sîrbu Vladimir.

Or, instanța de apel nu s-a expus nici într-un fel asupra declarațiilor părții

vătămate date pe tot parcursul procesului penal, și nu le-a supus aprecierii în

coroborare cu restul probelor existente la materialele cauzei, iar în consecință, a

adoptat o decizie de condamnarea lui Sîrbu Vladimir în baza de art. 152 alin. (2) lit.

e) Cod penal, printr-o motivare superficială, fără a clarifica toate aspectele esențiale

pentru cauză.

O sentință de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate

versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au fost înlăturate și apreciate în

modul corespunzător, și aceasta se adoptă numai în condiția în care în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

incontestabil prin ansamblul de probe cercetate în instanța de judecată.

Articolul 8 Cod de procedură penală, prevede ca principiu general al procesului

penal - prezumția nevinovăției, care stabilește că vinovăția persoanei trebuie să fie

dovedită în modul prevăzut de Codul de procedură penală, într-un proces judiciar

public, iar dubiile și presupunerile se interpretează în favoarea inculpatului.

Totodată, Colegiul atenționează că motivarea soluției pronunțate de instanța de

judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea

justiției, acordând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu

privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs,

elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Motivarea

hotărârilor de către instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora și prin

prevederile art. 6 din CEDO.

În atare situație, Colegiul penal lărgit consideră, că decizia instanței de apel

contravine prevederilor art. 414 ,417, 419 Cod de procedură penală deoarece nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Cu atât mai mult, instanța de apel,

rejudecând cauza și pronunțând o hotărâre de condamnare după o sentință de achitare,

urma să verifice probele care au fost puse de instanța de fond la baza sentinței de

achitare și să le respingă motivat.

Colegiul concluzionează, că erorile procesuale admise de către Curtea de Apel

cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și ele

nu pot fi reparate în prezenta procedură, or instanța de recurs nu este abilitată cu

atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesual penale.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra

necesității casării deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

În acest context se reține că nici sentința primei instanțe nu poate fi menținută,

ea fiind afectată de grave erori procedurale asupra cărora se expune instanța de apel

9

în decizia sa, și asupra cărora urmează să reflecteze instanța de apel la o nouă

judecare a cauzei.

De asemenea, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate lui Sîrbu Vladimir, să analizeze la modul cuvenit

prezența sau lipsa vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii imputate, ținând cont

de motivele expuse în pct. 6 al prezentei decizii și de motivele invocate în toate

recursurile declarate, iar ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Sîrbu Vladimir și de

avocatul său, Zagnat Cristian, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 martie 2019, în cauza penală privind învinuirea lui Sîrbu

Vladimir, Dohocher Iurie, Bucur Vlad și Bucur Veaceslav, doar în privința lui Sîrbu

Vladimir și dispune rejudecarea cauzei în această parte, în aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Sîrbu Vladimir urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă a fost reținut în

baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2019 și dacă

în privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau acesta

nu execută pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 17 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

10