1ra-1009/19 — art. 151 CP

Dosarul 1ra-1009/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea parțială a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2019, în cauza

penală în privința lui

Sîrbu Ion xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.10.2018 - 16.11.2018;

Instanța de apel: 12.12.2018 - 23.01.2019;

Instanța de recurs: 05.04.2019 - 22.05.2019;

C O N S T A T Ă:

Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-

i stabilită pedeapsa sub formă de 5 (cinci) ani închisoare, cu ispășirea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Sîrbu Ion în folosul lui Doroș Ilie suma de 30 000

(treizeci mii) lei, în contul prejudiciului moral, în rest acțiunea civilă s-a respins din

lipsă de probe.

S-a dispus încasarea de la Sîrbu Ion în folosul statului cheltuielile judiciare în

mărime de 336,00 (trei sute treizeci și șase) lei.

14 august 2018, în jurul orelor 23:30, în timp ce se deplasa împreună cu Doroș Ilie,

locuitor al satul xxxx, raionul xxxx din localitatea Verejeni spre satul Inești, raionul

Telenești în apropierea hotarului dintre localități, în cadrul unui conflict apărut spontan

între ei, în mod intenționat, i-a aplicat lui Doroș Ilie trei lovituri cu cuțitul în diferite

regiuni ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

201828D0192 din 05.09.2018 leziuni corporale grave periculoase pentru viață sub

formă de plagă penetrantă a abdomenului, cu lezarea intestinului subțire, plagă

penetrantă a hemitoracelui drept, hemotorace pe dreapta, plagă tăiată a gâtului.

1

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit de prima instanță prin care lui Sîrbu Ion să-i fie aplicată pedeapsa

penală sub formă de 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, a

suspenda condiționat executarea pedepsei pe termen de probațiune de 2 ani.

În motivarea cerințelor a invocat că în cadrul urmăririi penale, precum și în ședința

de judecată, inculpatul Sîrbu Ion și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii

incriminate.

Se căiește sincer în cele săvârșite și a cerut iertare de la partea vătămată pentru

cele întâmplate, cu atât mai mult că se cunosc de mai mult timp și sunt consăteni.

Instanța de fond nu a luat în considerație aceste circumstanțe atenuante și a aplicat

inculpatului o pedeapsă cu închisoare, astfel acesta nu va avea posibilitatea să-i

restituie dauna morală pe care el este de acord să o repare.

apelul declarat a fost respins ca nefondat.

4.1. Colegiul penal a constatat că instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată

și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în

sarcina lui Sîrbu Ion încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 151 alin. (1)

Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care

este periculoasă pentru viață.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului,

Colegiul a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6,

7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Având în vedere raționamentele expuse, Colegiul a constatat că instanța de fond

în acord cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, corect a aplicat lui Sîrbu Ion pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 5 (cinci) ani, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis, considerând-o legală, întemeiată și echitabilă, iar careva temeiuri de a casa

sentința primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei penale, nu au fost

stabilite.

Totodată, Colegiul a menționat că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

2

infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului. Suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea depinde de întrunirea cumulativă a

mai multor condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte,

pedeapsa aplicată și natura infracțiunii - condiții obiective, iar pe de altă parte, situația

și persoana infractorului - condiții subiective.

Abordând argumentele de apel invocate de avocatul apelant, și anume că

inculpatul a recunoscut vina și s-a căit de cele comise, instanța de apel a notat că aceste

circumstanțe nu pot justifica aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei, în contextul în care inculpatul a comis cu intenție directă o infracțiune gravă,

îndreptată împotriva vieții și sănătății persoanei, totodată, inculpatul anterior a fost în

conflict cu legea penală, însă, careva concluzii nu a făcut, nu a pășit pe calea corectării

și reeducării, ci a continuat să manifeste acțiuni care cad sub incidența legii penale.

Tot în acest sens, instanța de apel a specificat că circumstanțele ce țin de faptul că

inculpatul a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise, au fost luate în calcul

de către instanța de fond la individualizarea pedepsei penale, respectiv, aceleași

circumstanțe nu pot fi reținute și în cadrul individualizării pedepsei, sub aspectul

executării acesteia.

Ca consecință, instanța de apel a conchis că în cauza dedusă judecății, scopul

pedepsei penale exprimat prin restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, dar și a altor persoane v-a fi atins doar prin executarea efectivă de către

inculpat a pedepsei cu închisoare stabilită acestuia prin sentință, nefiind incidente

careva circumstanțe care ar justifica suspendarea executării pedepsei pentru un termen

de probațiune, după cum a solicitat partea apărării prin apelul declarat.

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod de procedură penală, solicită casarea

parțială a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei, și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care lui Sîrbu Ion, a-i fi stabilită pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal.

În motivarea recursului face referire la temeiurile și circumstanțele expuse în

apelul declarat de către avocatul Vrăjitoru Andrei în numele inculpatului, considerând

că instanța de apel neîntemeiat l-a respins, or pedeapsa stabilită lui Sîrbu Ion este mult

prea aspră și neechitabilă în coraport cu cele comise de ultimul.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință, solicitând

respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece soluția instanței de apel a fost

reținută în strictă conformitate cu prevederile art. 6,7,61,75,76-78 Cod penal, conform

cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

3

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului avocatul a invocat prevederile art. 427

alin. (1) pct. 13) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului, însă potrivit

solicitării din recurs, Colegiul deduce că motivele acestuia se încadrează în prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care indică că hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale. Instanța de recurs menționează însă că, prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul reține că, recurentul critică decizia contestată în partea ce ține de

pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens,

stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia și aplicarea

unui termen de probă.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond, Colegiul

consideră că acestea și-au motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în

sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

4

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia

cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de fond au ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia.

Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului privind aplicarea în privința lui

Sîrbu Ion a suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal,

solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de către recurent, este neîntemeiată, or

doar faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de

judecată, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în

privința inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma

„poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile

acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează că: „ Dacă...

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând numaidecât în

hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate, pe care

instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel menținând

sentința atacată în partea stabilirii pedepsei inculpatului, a pronunțat o decizie

întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită acestuia, răspunde scopului de corectare

și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini

pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile

morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de

libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel

în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna

situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în

sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

5

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sandu Daniela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

23 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Sîrbu Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6