1reab-22/2019 — art.54-1a CP RSSU
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.54-1a CP RSSU
- Temei legal
- art.453 CPP
1reab-22/2019 — art.54-1a CP RSSU (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.1 reab - 22/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
16 iulie 2019 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
președinte Timofti Vladimir
judecători Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Boico Victor
judecând recursul în anulare declarat de Adjunctul Procurorului General,
Roșioru Mircea, prin care se solicită casarea sentinței Tribunalului militar
al diviziei nr. 236 de infanterie Dnepropetrovsk din 04 iunie 1944, în cauza
penală în privința lui
Zanosiev Mihail XXXXX, născut în
XXXX, originar și domiciliat XXXXX.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Tribunalului militar al diviziei nr. 236 de infanterie
Dnepropetrovsk din 04 iunie 1944, Zanosiev Mihail a fost condamnat în baza
art.54-1 „a” Cod penal al RSSU la 10 ani privațiune de libertate, cu interdicție în
drepturi pe un termen de 5 ani și confiscarea averii personale.
Potrivit sentinței inculpatul Zanosiev Mihail a fost declarat vinovat și
condamnat pentru faptul că, având atitudine ostilă față de puterea sovietică, în
luna aprilie 1931, în componența unui grup de persoane, a trecut frontiera de stat
pe teritoriul României, unde ulterior locuind pe teritoriul acestui stat a depus
jurământul de credință statului român. S-a aflat pe teritoriul României până la
ocupația de către autoritățile române a localității de baștină. În luna noiembrie
1941 s-a întors în satul natal și benevol s-a angajat în jandarmeria română în
calitate de polițist, activând în această funcție șase luni. Exercitându-și
obligațiunile de serviciu, inculpatul a fost preocupat de mobilizarea populației la
efectuarea diferitor lucrări obștești, a escortat și păzit cetățenii sovietici aflați în
arest.
În cadrul ședinței de judecată, inculpatul Zanosiev M. și-a recunoscut
parțial vinovăția în cele incriminate și a explicat că, datorită faptului că a fost
exclus din colhoz, iar alt loc de muncă nu a putut obține, în luna aprilie 1931 a
fugit din URSS în România. Această acțiune inculpatul a motivat-o și prin faptul că
în URSS condițiile de trai erau indecente, îndura foame. S-a aflat pe teritoriul
României până în anul 1940 și a lucrat toată această perioadă în calitate de
1
muncitor. Odată cu ocuparea temporară de către trupele române a teritoriului
XXXXX, cu permisiunea autorităților române, în luna noiembrie 1941 el a revenit
în satul natal. A activat în calitate de polițist în intervalul noiembrie 1941 - martie
A susținut că, în timpul serviciului în poliție, a executat dispozițiile
autorităților române ce intrau în obligațiile sale de serviciu, a mobilizat populația
la efectuarea diferitor lucrări obștești și a păzit cetățenii sovietici care se aflau în
arest. A mai susținut că nu a denunțat autorităților române activiștii sovietici.
La 25 aprilie 2019, adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea,
declară recurs în anulare și invocând temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1) Cod de
procedură penală, solicită casarea sentinței Tribunalului militar al diviziei nr. 236
de infanterie Dnepropetrovsk din 04 iunie 1944, încetarea procesului penal și
reabilitarea lui Zanosiev Mihail, în temeiul art. 3 din Legea Republicii Moldova din
08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, precum
și, din motivul că, în probele acumulate în procesul anchetării cazului și
examinării lui în ședința de judecată nu sunt suficiente pentru calificarea
acțiunilor inculpatului în baza art.54-1 „a” CP al RSSU - trădare de patrie,
deoarece ele nu confirmă faptul că inculpatul Zanosiev Mihail prin acțiunile sale a
prejudiciat potențialul militar, independența statală sau inviolabilitatea
teritorială a URSS, așa cum prevede acest articol.
De asemenea, instanța de judecată a încălcat în mod flagrant dreptul
inculpatului la apărare, examinând cauza penală în lipsa apărătorului, a cărui
participare era obligatorie.
Consideră că condamnarea lui Zanosiev Mihail constituie un viciu
fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea
pronunțată, deoarece a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Judecând argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei și
cu prevederile legii penale, Colegiul penal consideră că recursul declarat urmează
a fi admis cu casarea hotărârii judecătorești atacate, încetarea procesului penal și
reabilitarea condamnatului din următoarele considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1), coroborat cu art. 453 alin.(1) Cod de procedură
penală, Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de
Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după
epuizarea căilor ordinare de atac. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în
anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul
în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea
atacată.
Articolul 6 alin. (1) pct. 44) Cod de procedură penală, stipulează că prin viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată
se înțelege încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția
Europeană pentru Drepturile Omului, de alte tratate internaționale, de Constituția
Republicii Moldova și de alte legi naționale.
La 30 decembrie 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08.12.1992
privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.
2
Colegiul penal menționează, că potrivit art. 3 al Legii nominalizate, sunt
declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în
drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada
dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe
teritoriul actualei Republici Moldova, precum și pe teritoriul altui stat, inclusiv
cele care au fost condamnate pentru „trădare de patrie” și „agitație antisovietică”,
în temeiul art. 54-1 „a”, 54-1 „b” din Codul penal al RSSU și 58-10 alin. (2) Cod
penal al RSFSR.
Sub acest aspect, instanța de recurs reține că, Zanosiev Mihail a fost
condamnat la 04 iunie 1944, prin sentința Tribunalului militar al diviziei nr. 236
de infanterie Dnepropetrovsk, pentru trădare de patrie, fără a-i fi respectat
dreptul la un proces echitabil.
Ținând cont de cele constatate și de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2)
lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal găsește prezente în speța dată
motive întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de
condamnare a lui Zanosiev Mihail, cu casarea acesteia și, în temeiul prevederilor
art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cu încetarea procesului penal,
pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere
penală, și reabilitarea condamnatului.
În contextul celor expuse, Colegiul lărgit concluzionează că recursul în
anulare declarat de procuror este întemeiat și pasibil admiterii.
În conformitate cu art. 457 alin. (3), 453 alin. (1), 435 alin. (1) pct. 2)
lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul în anulare declarat de Adjunctul Procurorului General,
Roșioru Mircea, casează total sentința Tribunalului militar al diviziei nr. 236 de
infanterie Dnepropetrovsk din 04 iunie 1944, în cauza penală în privința lui
Zanosiev Mihail XXXXX, condamnat în baza art.54-1 „a” Cod penal al RSSU, cu
încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea
persoanei la răspundere penală și dispune reabilitarea acestuia.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 16 iulie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Boico Victor
3