1ra-1108/2019 — art. 327 alin. 2 lit. a, 361 alin. 2 lit. a, b, 326 alin. 2 lit. a, b, c, 332 alin. 1 CP

1ra-1108/2019 — art. 327 alin. 2 lit. a, 361 alin. 2 lit. a, b, 326 alin. 2 lit. a, b, c, 332 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-1108/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în următoarea componență:

președinte Iurie Diaconu

judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

judecând, în ședință, fără participarea părților recursul ordinar declarat de avocatul

Bobu Petru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 6 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

ANTONOVICI Dumitru XXXXX, născut

la XXXXX, originar din XXXXX, locuitor în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.01.2001 - 10.02.2006;

Instanța de apel: 09.10.2018 - 06.02.2019;

Instanța de recurs: 19.04.2019 - 18.06.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Antonovici D. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza următoarelor norme:

- art. 327 alin. (2) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de răspundere pe termen de 5 ani;

- art. 361 alin. (2) lit. a), b) Cod penal la 1 an închisoare;

- art. 326 alin. (2) lit. a), b), c) Cod penal la 3 ani închisoare;

- art. 332 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de răspundere pe termen de 2 ani.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa definitivă

pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea parțială a acestora, de 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de răspundere pe termen de 5 ani.

1

Totodată, Antonovici D. a fost achitat de învinuirea incriminată în temeiul art. 1893

alin. (2) Cod penal (red. 1961), în baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală,

din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

De la Antonovici D. a fost încasată suma de 3700 dolari SUA, ca bunuri dobândite

ilicit.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Miller R. în privința căruia cauza nu se

judecă în procedura de recurs.

de timp 1993-1995, exercitând funcția de șef al Arhivei Republicane a Actelor de Stare

Civilă și fiind persoană cu funcții de răspundere, având acces în locurile de păstrare ale

imprimatelor certificatelor de naștere și, fiind responsabil de evidenta, păstrarea și

folosirea exactă a lor, conform obligațiilor de serviciu, având scopul vânzării ilegale, a

sustras pe ascuns documentele oficiale - 653 imprimate ale certificatelor de naștere, seria

X-EM și nr.XXXXX, cauzând astfel daune considerabile intereselor publice, prin

discreditarea organelor de stat.

Tot el, în luna decembrie 1994, aflându-se în localul Arhivei nominalizate de pe str.

31 August 82, mun. Chișinău, intenționat, folosind atribuțiile sale contrar obligațiilor de

serviciu, a întocmit și eliberat nelegitim lui Botnari N. certificatul de naștere seria X-EM

nr. XXXXX, în care a introdus date intenționat false precum că mama ultimului Botnari

M. este evreică de naționalitate, iar însuși certificatul, ar fi fost eliberat la 10 noiembrie

1988.

Tot el, în aceiași perioadă de timp, aflându-se la domiciliul său de pe str. Neaga 9, ap.

1 din mun. Chișinău, a întocmit un document oficial de importantă deosebită - certificatul

de naștere seria X-EM nr. XXXXX a persoanei cu nume fictiv - Berenștein I. cu scopul de

a-1 vinde unei persoane necunoscute, pe imprimatul căruia a executat înscrieri intenționat

false precum că persoana s-a născut la 9 octombrie 1974, în mun. Chișinău și însuși

certificatul a fost eliberat la 16 mai 1985 de OSC Chișinău.

În aceeași perioadă la domiciliu, Antonovici D. a întocmit certificatul de naștere seria

X-EM nr. XXXXX a persoanei cu nume fictiv - Parcher N. cu scop de a-1 vinde, pe

imprimatul căruia a executat înscrieri intenționat false precum că persoana numită s-a

născut la 16 august 1972 în or. Soroca, iar certificatul a fost eliberat la 16 august 1986 de

către OSC Soroca.

Tot el, exercitând funcția de arhivist principal în Arhiva Națională al Republicii

Moldova, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Miller R. în perioada de timp

martie-septembrie 1998, a primit de la Spataru Iu. 3700 dolari SUA (ce constituiau 1800

lei) pentru întocmirea unor documente oficiale false și în scopul de a-i face pe persoanele

neidentificate cu funcții de răspundere ai Arhivei Republicane a Actelor Stării Civile și

secției Pașapoarte și Vize ale CPS Râșcani, mun. Chișinău, asupra cărora ei aveau

influența, să întocmească și să elibereze un șir de documente, precum, că Spataru Iu. și

mama lui – Bilitei L., sunt de naționalitate evrei. Pentru realizarea scopului criminal, în

prima jumătate a lunii martie 1998, aflându-se în Arhiva Națională de pe str. Asachi, 67B

din Chișinău, Antonovici D. a înscris în cartea de înregistrare a Actelor de naștere pe anii

1984-1901, date intenționat false, precum, că Grosu T. - tatăl lui Biltei L., s-a căsătorit în

2

Tighina la 10 octombrie 1923 cu Șlenghel M., evreică de naționalitate, iar la 23 martie

1998, în baza acestor înscrieri false a întocmit și a eliberat lui Spataru Iu. certificatul de

arhivă nr. 24-12/III-703, în care a indicat date vădit false, precum, că Grosu T. s-a căsătorit

la 10 octombrie 1993 în Tighina cu Șlenghel M., evreică de naționalitate. În aprilie 1998,

Antonovici D., acționând împreună cu Miller R., au întocmit un document oficial fals de

importantă deosebită - certificatul de naștere seria X-BM nr. XXXXX pe numele Grosu

(Biltei) L. pe imprimatul căruia au înscris date vădit false, precum, că mama acesteia este

Grosu M., evreică de naționalitate, apoi l-au transmis lui Spataru Iu. conform înțelegerii

convenite cu el în prealabil. Primind banii și întocmind actele oficiale false enumerate, sub

influență lui Antonovici D. și Miller R., care acționau de comun acord, persoanele

neidentificate cu funcții de răspundere au întocmit și au eliberat certificat de naștere nr.

NA-IV XXXXX din 7 septembrie 1998 pe numele lui Grosu (Biltei) L., au efectuat

modificări în Centrul de Evidentă și Documentare a Populației (registrul), în care au

indicat date vădit false precum că Spataru Iu. și Bilitei L. sunt de apartenență etnică - evrei.

Cod de procedură penală, la 5 octombrie 2018, a fost atacată cu apel de către avocatul

Bobu P. în numele inculpatului Antonovici D., care a solicitat repunerea în termen a

apelului, admiterea acestuia, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat pe toate capetele

de acuzare.

În ședința instanței de apel, avocatul Bobu P. nu s-a prezentat, instanța apelând la un

apărător din oficiu, a supus examinării cererea declarată.

apelul avocatului Bobu P. declarat în numele inculpatului a fost respins, ca fiind depus

peste termen, cu menținerea sentinței atacate, fără careva modificări.

prevederilor din art. 403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța

de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul

a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale. Până la soluționarea repunerii în termen, instanța de

apel poate suspenda executarea hotărârii.

În speță, motivele invocate de apelant, ce vizează repunerea în termen a apelului, au

fost apreciate ca fiind nefondate. Astfel, fiind analizate materialele cauzei, instanța a

observat că inculpatul Antonovici D. a fost prezent la faza de urmărire penală, iar potrivit

procesului-verbal de prezentare a materialelor cauzei din 18 decembrie 2000, acesta fiind

asistat de avocatul ales, a luat cunoștință cu cauza penală (vol. II, f.d. 212-213), conform

notei informative (vol. II, f.d. 248), față de învinuitul Antonovici D. a fost aplicată măsura

preventivă - nepărăsirea localității.

Pe parcursul judecării cauzei în primă instanță și în instanța de apel, inculpatul

Antonovici D. nu s-a prezentat, iar prin încheierea din 11 aprilie 2001, a fost anunțat în

căutare. Prin informația Inspectoratului de poliție a fost pornit dosarul de căutare cu nr.

3

interesele inculpatului Antonovici D. au fost apărate de un avocat garantat de stat. Astfel,

se atestă că inculpatul a ignorat restricțiile impuse față de el și s-a eschivat de a se prezenta

la ședințele de judecată.

Drept urmare, instanța a reținut că contestarea cu apel peste un termen de mai mult de

12 ani trebuie să fie solid argumentată. Motivele unei asemenea repuneri în termen sunt

extrem de limitate și trebuie să fie probate. Asemenea perioadă este una extrem de mare și

este imposibil ca într-o atare perioadă apelantul să nu fi cunoscut despre existența

sentinței. În același timp, nu au fost, cel puțin enumerate, motivele ce ar justifica o

repunere în termen de peste 12 ani.

La caz, apelantul (avocatul inculpatului) a solicitat repunerea în termen motivând că a

făcut cunoștință cu materialele dosarului la 18 septembrie 2018. Din materialele cauzei se

atestă că apelantul, la 7 martie 2018, a depus o cerere de a face cunoștință cu materialele

dosarului anexând un mandat eliberat cu data de 21 ianuarie 2018, făcând cunoștință la 2

mai 2018, ulterior la 18 septembrie 2018. Prezentând mandatul din 21 ianuarie 2018,

avocatul deja cunoștea despre sentința contestată. Totodată, Colegiul a constatat că

termenul de contestare pentru avocat urmează a fi calculat din 2 mai 2018, în care în afara

oricărui dubiu avocatul trebuia, în mod normal și obișnuit, să cunoască sentința.

Modalitatea de indicare că a făcut cunoștință cu un volum și apoi cu altul este doar o

încercare de a justifica termenul omis și care nu poate fi repus.

În același context, instanța a menționat că, în cadrul examinării cererii de apel,

avocatul Bobu P. nu s-a prezentat. În cadrul examinării apelului ultimul fiind citat de două

ori, a depus cerere de amânare, pentru ședința din 28 noiembrie 2018, a solicitat amânarea

pe motiv de sănătate fără a prezenta careva dovezi în acest sens, iar pentru ședința din 6

februarie 2019, a solicitat amânarea invocând careva circumstanțe de ordin familiar fără a

prezenta careva dovezi, în această ordine de idei instanța a apreciat negativ poziția apărării

cât și a inculpatului Antonovici D. pe tot parcursul examinării cauzei penale ultimii

demonstrând eschivarea de la examinarea cauzei și folosirea cu rea-voință a drepturilor

procedurale.

numele inculpatului Antonovici D. declară recurs ordinar solicitând casarea hotărârii și

remiterea cauzei la rejudecare, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Din conținutul cererii de recurs se desprinde că recurentul nu este de acord cu soluția

despre respingerea pe motivul tardivității a cererii sale de apel, invocând că a fost în

imposibilitate de a se prezenta la ședința din 28 noiembrie 2018, din motive de sănătate,

documentul confirmător urmând a fi prezentat la următoarea ședință, iar la 5 februarie

2019 dânsul a contactat asistentul judiciar confirmându-i faptul că va fi prezent la ședința

din 6 februarie 2019. În seara zilei de 5 februarie 2019 au apărut circumstanțe întemeiate

pe care avocatul nu le-a putut intui din timp, mama sa fiind grav bolnavă, ceea ce a

condiționat lipsa iarăși motivată de la ședința din 6 februarie 2019, despre care fapt a fost

înștiințat același asistent judiciar.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 6)

Cod de procedură penală.

4

procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului depus de partea apărării,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

conchide că acesta urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în contextul ce

urmează.

Cu titlul preliminar, se relevă că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la

analiza chestiunilor de drept în privința cărora instanțele de fond au admis erori

procesuale, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se rezumă la

înlăturarea erorilor de drept admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de

judecare a cauzei, regulă stipulată și în art. 434 Cod de procedură penală.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederilor art. 435 alin. (1)

pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora, judecând recursul instanța este în

drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de

către aceiași instanța de apel, în alt complet de judecată, în cazul în care se constată

admiterea unor erori de drept la judecarea cauzei în ordine de apel.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul constată că, în esență, recurentul

critică soluția instanței de apel despre respingerea pe motivul tardivității a apelului declarat

de apărător în numele inculpatului Antonovici D., iar în susținerea acestei poziții

precizează circumstanțele în care au derulat evenimentele și cauzele care au dus la

imposibilitatea de a se prezenta la ședințele din 28 noiembrie 2018 și din 6 februarie 2019.

Verificând actele cauzei, în raport cu criticele titularului dreptului de recurs, Colegiul

Penal lărgit constată că instanța de apel, prin pronunțarea soluției de respingere a apelului

depus de avocatul Bobu P. în numele inculpatului, ca tardiv, cu menținerea sentinței

atacate, a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, mai concret instanța evaziv a prezentat argumentele care au stat la baza

soluției adoptate și nu a relevat circumstanțe importante pentru justa examinarea a cauzei.

Pentru a statua asupra acestei soluții, instanța de recurs a rezultat din următoarele

circumstanțe factologice.

Într-un prim aspect, urmează de reținut că sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău datează cu 10 februarie 2006, iar cauza a fost judecată în contumacie, în lipsa

inculpatului Antonovici D., dar în prezența avocatului acestuia Buruiană E. (a se vedea

f.d. 373, vol. II).

După o perioadă de 12 ani, avocatul Bobu P. fiind mandat de inculpatul Antonovici

D. (mandatul anexat la f.d. 401, vol. II), a adresat o cerere instanței de fond prin care a

intervenit cu solicitarea de a lua act de materialele acesteia cauze penale (f.d. 400, vol. II).

Potrivit datelor inserate pe cerere, se constată că aceasta a fost adresată instanței la 7

martie 2018, pe când avocatul a făcut cunoștință cu volumul I al dosarului la 2 mai 2018 și

cu volumul II la 18 septembrie 2018.

În continuare, apărătorului Bobu P. a declarat apel prin intermediul Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, la 5 octombrie 2018, acționând în interesele inculpatului

Antonovici D.

5

Rezultând din actele procedurale preparatorii întocmite de instanța de apel, se

constată că judecarea cauzei a fost desfășurată în două ședințe, prima ședință a fost fixată

la 28 noiembrie 2018 și cea de a doua a avut loc la 6 februarie 2019. Concomitent, la filele

dosarului 8, 14, 15 și 16 din vol. III, se regăsesc actele confirmătoare a celor expuse de

avocatul Bobu P. în cererea de recurs, și anume că acesta a fost în imposibilitate de a se

prezenta la ședința din 28 noiembrie 2018, din motive de sănătate, documentul confirmător

urmând a fi prezentat la următoarea ședință (la dosar există doar cererea apărătorului în

acest sens), iar la 5 februarie 2019 dânsul a fost contactat de asistentul judiciar prin

telefon, primul confirmându-i faptul că va fi prezent la ședința din 6 februarie 2019. În

seara zilei de 5 februarie 2019 au apărut circumstanțe întemeiate pe care avocatul nu le-a

putut intui din timp, mama sa fiind grav bolnavă, ceea ce a condiționat lipsa iarăși motivată

de la ședința din 6 februarie 2019, despre care fapt a înștiințat instanța, prin email,

adresându-i o cerere de amânare. (f.d. 15-16, vol. III)

Exceptând cele expuse, instanța de apel, totuși, la 6 februarie 2019, a formulat o

solicitare de acordare a asistenței juridice garantate de stat către Consiliul Național pentru

Asistență Juridică Garantată de Stat, pentru a-i asigura inculpatului Antonovici D. un

apărător din oficiu la ședința din aceiași dată (f.d. 18, vol. III). În aceiași zi, din cadrul

autorității susnumite s-a prezentat la ședință avocata Arnaut V., care studiind actele cauzei

a explicat instanței că nu poate reprezenta interesele inculpatului Antonovici D., deoarece

acesta a mandatat un apărător prin contract. Instanța de apel, potrivit procesului-verbal

(anexat la f.d. 17, vol. III), a ascultat opinia procurorului vizavi de cele menționate de

apărător și a decis examinarea în continuare în ordine de apel a cauzei date, atât în lipsa

inculpatului Antonovici D., cât și a avocatului ales de acesta Bobu P., inter alia constatând

rea-voința părților și abuzarea de drepturile lor procesuale.

Potrivit dispozitivului deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău adoptat la

6 februarie 2019, apelul avocatului Bobu P., declarat în numele inculpatului Antonovici

D., a fost respins, ca fiind depus peste termen, cu menținerea sentinței atacate.

Analizând partea descriptivă a deciziei contestate, se constată că apelul declarat de

apărătorul inculpatului Antonovici D. a fost respins, ca tardiv, din următoarele motive

pretinse a fi întemeiate: „....contestarea cu apel peste un termen de mai mult de 12 ani

trebuie să fie solid argumentată. Motivele unei asemenea repuneri în termen sunt extrem

de limitate și trebuie să fie probate. Asemenea perioadă este una extrem de mare și este

imposibil ca într-o atare perioadă apelantul să nu fi cunoscut despre existența sentinței. În

același timp, nu au fost, cel puțin enumerate, motivele ce ar justifica o repunere în termen

de peste 12 ani.

La caz, Colegiul penal atestă că, apelantul (avocatul inculpatului) a solicitat

repunerea în termen motivând că a făcut cunoștință cu materialele dosarului la 18

septembrie 2018. Din materialele cauzei se atestă că apelantul, la 7 martie 2018, a depus

o cerere de a face cunoștință cu materialele dosarului anexând un mandat eliberat cu data

de 21 ianuarie 2018, făcând cunoștință la 2 mai 2018, ulterior la 18 septembrie 2018.

Prezentând mandatul din 21 ianuarie 2018, avocatul deja cunoștea despre sentința

contestată. Totodată, Colegiul a constatat că termenul de contestare pentru avocat

urmează a fi calculat din 2 mai 2018, în care în afara oricărui dubiu avocatul trebuia, în

6

mod normal și obișnuit, să cunoască sentința. Modalitatea de indicare că a făcut

cunoștință cu un volum și apoi cu altul este doar o încercare de a justifica termenul omis

și care nu poate fi repus.

În acest context, Colegiul penal reține că, în cadrul examinării cererii de apel,

avocatul Bobu P. nu s-a prezentat. În cadrul examinării apelului ultimul fiind citat de

două ori, a depus cerere de amânare, pentru ședința din 28 noiembrie 2018, a solicitat

amânarea pe motiv de sănătate fără a prezenta careva dovezi în acest sens, iar pentru

ședința din 6 februarie 2019, a solicitat amânarea invocând careva circumstanțe de ordin

familiar fără a prezenta careva dovezi, în această ordine de idei instanța a apreciat

negativ poziția apărării cât și a inculpatului Antonovici D. pe tot parcursul examinării

cauzei penale ultimii demonstrând eschivarea de la examinarea cauzei și folosirea cu

rea-voință a drepturilor procedurale.”

Din statuările instanței de apel se desprinde că instanța și-a fundamentat soluția pe

următoarele concluzii:

- contestarea cu apel peste un termen de mai mult de 12 ani trebuie să fie solid

argumentată;

- prezentând mandatul din 21 ianuarie 2018, avocatul deja cunoștea despre

sentința contestată;

- termenul de contestare pentru avocat urmează a fi calculat din 2 mai 2018,

termen în care în afara oricărui dubiu avocatul trebuia, în mod normal și obișnuit, să

cunoască sentința;

- părțile au demonstrat eschivarea de la examinarea cauzei și folosirea cu rea-

voință a drepturilor procedurale.

Față de cele ce preced, Colegiul Penal lărgit menționează că o atare argumentare

întru susținerea soluției de respingere a apelului ca tardiv, nu poate fi reținută ca fiind una

fondată și plauzibilă. Mai mult, în opinia instanței de recurs în cauza dată nu au fost

elucidate circumstanțele importante pentru justa soluționare a acesteia, și anume instanța

de apel nu a stabilit cu certitudine care a fost momentul de la care începe a curge termenul

de atac, după care instanța a înlăturat abuziv din proces apărătorul mandatat de inculpat,

înlocuindu-l cu unul din oficiu, totodată neclarificând cu suficientă prudență motivele

neprezentării avocatului Bobu P. la ședințele din 28 noiembrie 2018 și 6 februarie 2019.

Or, pe această linie de considerente, se relevă că, termenul de apel este un termen

procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta având un caracter

imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de

atac. Subsecvent, art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, prevede că, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. O

altă prevedere legală, la fel de importantă, stipulată de art. 403 alin. (1) Cod de procedură

penală, reglementează faptul că apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege

este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost

determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la

începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

7

Nu poate fi omisivă, în această cauză și prevederea din art. 404 alin. (1) Cod de

procedură penală, potrivit căreia participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât și

la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței poate declara apel

și peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau

încasării despăgubirilor materiale.

Cauza penală privindu-l pe Antonovici D. a fost judecată în lipsa acestuia, dânsul

fiind prezent doar la începutul examinării, după care s-a eschivat de la ședințele de

judecată, fiind prin încheierea primei instanțe din 11 aprilie 2001, anunțat în căutare, iar

potrivit informației Inspectoratului de poliție, în privința acestuia există pornit dosarul de

căutare cu nr. 2003020314.

În acest context, instanța de recurs evidențiază că, pentru justa soluționare a cauzei

deferite judecății este imperios de a stabili momentul de când începe a curge termenul de

atac al sentinței pentru partea apărării. Pentru calcularea corectă a termenului dat trebuie să

se țină cont de circumstanțele acestei cauze, de existența mandatului prezentat de avocatul

Bobu P., de solicitările acestuia de a face cunoștință cu actele cauzei, întrucât calcularea

corectă a curgerii termenului procedural influențează direct momentul expirării lui,

concomitent ținându-se cont că, la materialele cauzei nu este anexată dovadă recepționării

de către Antonovici D. a copiei de pe sentință.

În opinia instanței de recurs, această cauză merită o atenție aparte, pentru că îi sunt

incidente mai multe mecanisme procedurale, care urmează a fi coroborate pentru a se

ajunge la soluția corectă. Pe de o parte, sentința a fost adoptată în 2006, la data desfășurării

evenimentelor fiind în vigoare a altă redacție a legii procesuale, în lipsa inculpatului, iar pe

de altă parte tardivitatea apelului aduce atingere directă unuia din cei mai importanți piloni

ai echității procedurii - principiului securității raporturilor juridice.

Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității raporturilor

juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza Ghirea contra

Moldovei, unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care reprezintă unul din

elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune că fiecare parte

beneficiară de o posibilitate rezonabilă de ași prezenta cazul în condițiile, că nu ar pune-o

într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte.” Prin alte cuvinte, aplicarea

regulilor referitoare la termenele limită este de natură să aducă atingere principiului

egalității armelor în cazul în care părțile nu beneficiază de aceleași mijloace pentru a-și

susține argumentele în fața instanței. Totodată, se atenționează că respingerea unei cereri

în căile de atac, pe motivul tardivității, fără o motivarea coerentă, întemeiată și

convingătoare, se raliază aceluiași segment de încălcare a Convenției.

Recent, Curtea de la Strasbourg, în hotărârea Bodiu vs. Republica Moldova din 18

iunie 2019, s-a expus asupra importanței interpretării termenelor procedurali menționând,

inter alia, că instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele pentru extinderea unui

termen procedural ar putea justifica ingerința în principiul autorității de lucru judecat, în

special în cazul în care legislația internă nu limitează marja discreționară a instanțelor în

privința timpului sau a motivelor prelungirii termenului.

Fiind consecvenți în cele expuse, se notează că, în principiu, instanța de apel a fost

obligată să expună circumstanțele ce țin de tardivitatea cererii adresate de avocatul Bobu

8

P. în interesele inculpatului, prin audierea acestuia in personam și cu adoptarea unor soluții

motivate, or, lipsa unor argumente plauzibile în vederea susținerii respingerii apelului ca

tardiv, atestă vicierea procedurii penale desfășurate de instanță.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe

statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr. 25236/02),

hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a

considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție nu

puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce ține de un proces echitabil, fără

o apreciere directă a circumstanțelor factologice prezentate de partea apărării (a se vedea

Botten v. Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions

1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72). Având în vedere că Curtea Supremă de Justiție nu

are competența să facă o examinare directă în fapt, ea are competența de a dispune

rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic inferioară. În cazul de față echitatea cere ca

Curtea Supremă de Justiție să dispună rejudecarea cauzei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile expuse

în dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să judece cauza în strictă conformitate cu exigențele legii

procesual-penale și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, având în vedere

motivele casării ei, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în acord cu art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Bobu Petru în numele inculpatului,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 6 februarie 2019, în

cauza penală în privința lui Antonovici Dumitru și dispune rejudecarea cauzei în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 16 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

9