1ra-1172/19 — art. 186 alin. 2 CP

1ra-1172/19 — art. 186 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1172/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Maria Ghervas

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie

2019, în cauza penală în privința lui:

Bîrladeanu Valentin Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx,

locuitor Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.02.2017 - 27.12.2017;

Instanța de apel: 01.02.2018 - 24.04.2018;

17.01.2019 - 27.02.2019;

Instanța de recurs: 04.07.2018 - 11.12.2018;

13.05.2019 - 19.06.2019.

C O N S T A T Ă:

Bîrladeanu Valentin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2)

lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu amendă, în mărime de 500 unități

convenționale.

S-a dispus încasarea de la Bîrladeanu Valentin în beneficiul lui Toma Denis

prejudiciul material în mărime de 500 Euro, conform cursului valutar la data

executării sentinței și 3 000 lei.

la 27.04.2016, în perioada de timp de la ora 09:40, până la ora 10:45, aflându-se pe

str. Valea Bîcului 5/1, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, folosindu-se de faptul că nu este observat de nimeni, prin deteriorarea

geamului, a pătruns în automobilul de model „Skoda Octavia” cu n/î X XX xxx,

parcat pe adresa nominalizată, de unde a sustras o geantă confecționată din piele de

culoare neagră în valoare de 500 lei în care se aflau bani în sumă de 3 000 lei, 500

euro, care conform ratei oficiale de schimb valutar al BNM din 27.04.2016 constituia

suma de 11 611,85 bani, un telefon mobil de model „IPhone 4” în valoare de 3 000

1

lei, în care se afla cartela sim cu nr. xxxxx, un portmoneu confecționat din piele de

culoare neagră în valoare de 500 lei, în care se afla buletinul de identitate pe numele

lui Toma Denis, pașaportul tehnic al automobilului de model „Skoda Octavia” cu n/î

X XX xxx, un pașaport tehnic al automobilului de model „Wolkswagen Passat” cu n/î

X XX xxx, permis de conducere, pe numele acestuia, două cartele de alimentare la

stația „Petrom”, chei de la apartament, chei de la vilă, chei de la serviciu, 3 perechi de

chei de la automobil, numeroase cartele de reducere, cauzând părții vătămate Toma

Denis, un prejudiciu material considerabil în sumă de 18 161,85 lei.

Prima instanță a încadrat acțiunile lui Bîrladeanu Valentin în baza art. 186 alin.

(2) lit. c) și d) Cod penal, - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Alexandru în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bîrladeanu

Valentin să fie achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii imputate.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- vinovăția acestuia nu este demonstrată, din moment ce declarațiile inculpatului

Bîrladeanu Valentin, martorilor Telechi Ion și Curcudel Liliana, precum și alte probe

puse la baza condamnării, n-au fost administrate, cercetate și apreciate corect;

- este absolut eronată și lipsită de logică versiunea primei instanțe, rezumându-se

exclusiv la învinuirea adusă de partea acuzării care este una absolut neîntemeiată,

nefondată dar și lipsită de rezistență deoarece nu este dovedită prin probe care ar

demonstra vinovăția inculpatului Bîrladeanu Valentin. În privința circumstanțelor și

versiunii părții apărării instanța de judecată practic nu s-a expus, nu a dat nici o

apreciere, cel mai probabil din lipsă de argumente;

- concluziile organului de urmărire penală sunt bazate pe presupuneri, și toate

dubiile că Bîrladeanu Valentin ar fi comis infracțiunea de sustragere, acuzarea de stat

precum și instanța de judecată le-a interpretat în defavoarea inculpatului și nu invers

așa cum prevede legea în art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală;

- deși s-a pronunțat o sentință de condamnare, la materialele cauzei nu a fost

prezentată absolut nici o probă ce ar demonstra că la 27 aprilie 2016 inculpatul s-ar fi

aflat cel puțin în apropiere de locul comiterii infracțiunii;

- nici o probă a părții acuzării și constatată de instanța de judecată în mod eronat,

nu indică direct cum a avut loc spargerea, timpul concret, obiectul cu care ar fi fost

deteriorat automobilul, și alte circumstanțe importante care împreună ar arăta fără

echivoc vinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea infracțiunii de furt;

- prima instanță a recunoscut vinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea

infracțiunii de furt a mai multor obiecte, deși inculpatul a cumpărat telefonul, obiect

2

al furtului, fără să cunoască despre proveniența bunului. În altă ordine de idei,

vinovăția unei persoane nu este și nu poate fi dovedită prin faptul că ultima a încheiat

un contract de vânzare - cumpărare în formă verbală, devenind legal proprietarul unui

bun;

- nu este decât o versiune preconcepută a instanței de judecată, că din moment

ce în aceeași zi, după sustragerea telefonului mobil de la partea vătămată Toma

Denis, dat fiind faptul că Bîrladeanu Valentin a fost prima persoană care a efectuat

apeluri telefonice, asta prezumă în mod automat că dânsul și ar fi comis infracțiunea

de furt, ceea ce este absurd. Fără a examina versiunea părții apărării, instanța de

judecată în mod preferențial a acordat atenție pretinselor „probe” ale acuzării, care de

fapt nu demonstrează fapta de sustragere de către Bîrladeanu Valentin a bunurilor

părții vătămate Toma Denis.

fost respins ca nefondat apelul declarat, și menținută sentința primei instanțe.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că nu există temei pentru

a da o nouă apreciere probelor, concluziile cuprinse în sentință sunt corecte, deoarece

sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului

penal.

Totodată, s-a conchis că este corectă calificarea infracțiunii efectuată de prima

instanță privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal: furtul, sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

Mai mult, instanța de apel a atestat că starea de fapt și de drept stabilită prin

sentință concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță, care au fost

obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală

și sunt apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de apel a notat că în contextul evaluării activității primei

instanțe cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză, nu există temei pentru

a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse

în sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul, că vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul

administrat în cadrul procesului penal.

La soluționarea aplicării pedepsei, instanța de apel a reținut că prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 64 și 75 Cod penal, astfel,

pedeapsa penală este aplicată în limitele legii.

3

Instanța de apel a mai notat că în sentință se cuprind datele privind persoana

inculpatului și circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind luată în

considerare și gravitatea infracțiunii săvârșite, care, potrivit articolului 16 alin. (3)

Cod penal, se clasifică ca fiind mai puțin gravă.

Inculpatul este fără antecedente penale, este angajat în câmpul muncii, are un

copil minor, astfel s-a atestat că prima instanță motivat a stabilit categoria și măsura

de pedeapsă și, în așa mod, corect a concluzionat că scopul pedepsei se v-a obține

prin aplicarea pedepsei cu amendă. În consecință, s-a constatat că motivele invocate

în apel reprezintă opinia subiectivă a părții apărării.

Totodată, instanța de apel a conchis că versiunea inculpatului nu are acoperire

probatorie și se combate complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în

cauză. Probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de prima

instanță - relevate în cuprinsul sentinței, verificate în ședința instanței de apel,

dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii respective de către inculpat. Pe

parcursul procesului penal, inculpatul a fost asistat de avocat, astfel fiindu-i respectat

dreptul la apărare, iar inculpatul nu cade sub incidența legii cu privire la amnistie, or

nu a manifestat căință activă și nu a reparat prejudiciul material.

Mai mult, instanța de apel a notat că față de lucrul judecat de primă instanță, se

constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută în

sarcina lui Bîrladeanu Valentin, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului

6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Bargan Alexandru în numele inculpatului, care indicând temeiurile pentru recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Bîrladeanu Valentin să fie achitat.

În argumentarea recursului, a invocat:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre

de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blânde;

- decizia instanței de apel este eronată, nefondată, lipsită de suport normativ și

faptic, rezultă din aprecierea subiectivă și incompletă a legislației în vigoare precum

și a probelor puse la baza acesteia, urmând a fi casată integral;

4

- instanța de apel, în mod artificial dă un „răspuns” motivelor expuse în cererea

de apel, prin argumente abstracte, care nu sunt concrete și nu explică în mod concis

„caracterul nefondat” al apelului înaintat de către apărător în numele lui Bîrladeanu

Valentin;

- este o descriere teoretică generală a conținutului unei sentințe cu referiri care

nici nu au fost criticate de către inculpat sau apărător. Or, apărarea nu a invocat

careva critici în privința procedurii sau în privința a careva încălcări care ar atrage

nulitatea probelor;

- partea vătămată Toma Denis a menționat doar ceea ce i-a fost sustras dar nu a

indicat absolut ce ar duce la concluzia că Bîrladeanu Valentin ar fi comis fapta de

sustragere a bunurilor acesteia;

- martorul Telechi Ion nu a declarat careva date sau indici care ar confirma că

Bîrladeanu Valentin ar fi comis infracțiunea;

- este eronată poziția instanțelor de judecată ierarhic inferioare referitor la

aprecierea critică a declarațiilor martorului Curcudel Liliana. Or, ultima în cadrul

ședinței de judecată, sub jurământ, a explicat că Bîrladeanu Valentin nu părăsea locul

de muncă niciodată mai mult de 10-15 minute;

- la materialele cauzei nu a fost prezentată absolut nici o probă ce ar demonstra

că la 27 aprilie 2016 inculpatul s-ar fi aflat cel puțin în apropiere de locul comiterii

infracțiunii, nemaivorbind de adresa exactă;

- deși inculpatul este învinuit și judecat pentru sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, din motivarea instanței de judecată se deduce că, din

moment ce inculpatul a cumpărat telefonul, cunoștea și trebuia să cunoască că oricare

tranzacție în virtutea răspunderii pe care o duce mai mult ca atât operează cu primirea

telefoanelor spre reparație și eliberarea acestora, să perceapă acte de proprietate,

inclusiv a telefonului, ca să evite riscurile dobândirii ilicite a acestuia, acest fapt

presupune în mod cert sustragerea de către cumpărător a bunului cumpărat;

- este absolut eronată și lipsită de logică versiunea instanțelor de fond și de

apel, rezumându-se exclusiv la învinuirea adusă de partea acuzării, care este una

absolut neîntemeiată, nefondată dar și lipsită de rezistență, deoarece nu este dovedită

prin probe directe, care ar demonstra vinovăția Bîrladeanu Valentin. În privința

circumstanțelor și versiunii părții apărării, prima instanță și instanța de apel, practic

nu s-au expus, nu au dat nici o apreciere, cel mai probabil din lipsă de argumente;

- prima instanță și cea de apel au formulat o concluzie absolut greșită despre

faptul că inculpatul ar fi sustras bunurile părții vătămate întrucât nu există nici o

probă directă ce ar indica acest fapt. Mai mult, probele considerate de instanța de

judecată și puse la baza sentinței de condamnare nu coroborează între ele și nu pot

dovedi nicidecum vinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea infracțiunii de furt;

5

- nu este decât o versiune preconcepută a instanței de judecată, că din moment

ce în aceeași zi, după sustragerea telefonului mobil de la partea vătămată Toma

Denis, dat fiind faptul că Bîrladeanu Valentin a fost prima persoană care a efectuat

apeluri telefonice, asta prezumă în mod automat că dânsul ar fi comis infracțiunea de

furt, ce este absurd;

- fără a examina versiunea părții apărării, instanța de judecată în mod

preferențial acordă atenție pretinselor „probe” ale acuzării, care de fapt nu

demonstrează fapta de sustragere de către Bîrladeanu Valentin a bunurilor părții

vătămate Toma Denis.

decembrie 2018, s-a admis recursul ordinar declarat, s-a casat total decizia instanței

de apel și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

6.1. Verificând materialele cauzei prin prisma aspectelor și temeiurilor de recurs

invocate, Colegiul penal a constatat că în speță se confirmă temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând partea descriptivă a deciziei instanței de apel, Colegiul a atestat că

instanța de apel contrar cerințelor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul avocatului, expunându-se

evaziv și neclar, și nu a examinat nici chestiunile esențiale supuse atenției sale, cum

ar fi:

- vinovăția acestuia nu este demonstrată, din moment ce declarațiile

inculpatului Bîrladeanu Valentin, martorilor Telechi Ion și Curcudel Liliana, precum

și alte probe puse la baza condamnării, n-au fost administrate, cercetate și apreciate

corect;

- deși s-a pronunțat o sentință de condamnare, la materialele cauzei nu a fost

prezentată absolut nici o probă ce ar demonstra că la 27 aprilie 2016 inculpatul

Bîrladeanu Valentin s-ar fi aflat cel puțin în apropiere de locul comiterii infracțiunii;

- nici o probă a părții acuzării și constatată de instanța de judecată în mod

eronat, nu indică direct cum a avut loc spargerea, timpul concret, obiectul cu care ar

fi fost deteriorat automobilul, și alte circumstanțe importante care împreună ar arăta

fără echivoc vinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea infracțiunii de furt;

- prima instanță a recunoscut vinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea

infracțiunii de furt a mai multor obiecte, deși inculpatul Bîrladeanu Valentin a

cumpărat telefonul, obiect al furtului, fără să cunoască despre proveniența bunului.

În altă ordine de idei, vinovăția unei persoane nu este și nu poate fi dovedită prin

6

faptul că ultima a încheiat un contract de vânzare – cumpărare în formă verbală,

devenind legal proprietarul unui bun;

- inculpatul, atât la faza urmăririi penale cât și în instanța de judecată a

menționat că nu a sustras telefonul mobil respectiv, dar l-a procurat. Martorul

Telechi Ion a confirmat că a rugat inculpatul anterior să îi procure un telefon de

model „Iphone” la un preț rezonabil, deoarece în detrimentul activității pe care o

are zilnic, cea de reparații a telefoanelor, deseori vin persoane care mai și propun

spre vânzare telefoane, nu doar repară. Descifrările telefonice la prezenta cauză

penală demonstrează faptul că inculpatul a efectuat un singur apel la 27 aprilie

2016, atunci când a procurat telefonul și a primit 2 SMS-uri, dar nu demonstrează și

nu poate fi echivalat sau prezumat ca „sustragere a bunului”.

Colegiul penal a constatat că anume asupra acestor motive invocate în apelul

părții apărării, instanța de apel nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără

argumentarea cuvenită.

Așadar, instanța de recurs a reținut că din conținutul părții descriptive a deciziei

atacate, rezultă că instanța de apel contrar prevederilor art. 101, 414 Cod de

procedură penală, a adoptat soluția în cauză și nu s-a expus asupra acestor motive

invocate în apel și nu a întreprins măsurile necesare de a elucida toate circumstanțele

cauzei, fără a evalua și a exclude în totalitate divergențele din probele administrate la

faza de urmărire penală, examinate în prima instanță, verificate în ședința instanței de

apel.

Prin urmare, s-a remarcat că instanța de apel în motivarea soluției nu s-a expus

asupra chestiunii esențiale din această speță invocate de partea apărării, și anume

asupra faptului care anume probe demonstrează că anume Bîrladeanu Valentin a

comis infracțiunea de furt, că se afla la ora și data indicată în rechizitoriu la locul sau

în apropierea locului comiterii infracțiunii, și care combat versiunea părții apărării că

inculpatul care desfășura activitatea de reparație a telefoanelor mobile, a ajuns în

posesia telefonului mobil de model ”Iphone 4” după ce l-a procurat de la niște

persoane necunoscute.

Totodată, instanța de apel nu a motivat nici argumentul că la inculpat a fost

depistat doar telefonul mobil menționat, iar celelalte bunuri descrise în actul de

învinuire ca fiind sustrase de la partea vătămată nu au fost ridicate de la acesta.

În consecință, Colegiul penal a atestat că instanța de apel a adoptat o decizie de

menținere a sentinței de condamnare a lui Bîrladeanu Valentin în baza de art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, printr-o motivare superficială, fără a clarifica aspectele

esențiale descrise supra, și a lăsat fără o argumentare cuvenită motivele invocate în

apelul declarat, prin ce a fost afectată soluția adoptată, or aceasta nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază și astfel recursul declarat de avocat în numele

7

inculpatului a fost admis, iar decizia instanței de apel casată total, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

2019, apelul declarat de către avocat în numele inculpatului a fost admis, s-a casat

total sentința instanței de fond și s-a pronunțat o hotărâre nouă potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia:

Bîrladeanu Valentin a fost achitat pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

7.1. Instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 24, 27, 99-101 Cod de

procedură penală, a conchis a pune la baza actului de dispoziție emis probele

cercetate în cadrul instanței de apel, cărora le-a dat o apreciere proprie, prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, considerând că analiza probelor

pe cauză prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, indică incontestabil la faptul

că probatoriul existent la care se referă instanța în sentință în nici un caz nu

demonstrează, fără niciun dubiu rezonabil, că inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, concluzia fiind una pripită și

absolut nefondată, motiv pentru care sentința a fost casată.

Reieșind din materialele dosarului, Colegiul a constatat că, organul de urmărire

penală a încadrat acțiunile lui Bîrladeanu Valentin în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d)

Cod penal, după semnele calificative - furtul, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Astfel, Bîrladeanu Valentin este învinuit că, la 27.04.2016, în perioada de timp

de la ora 09:40 până la ora 10:45, aflându-se pe str. Valea Bîcului 5/1, mun. Chișinău,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, folosindu-se de faptul că nu este

observat de nimeni, prin deteriorarea geamului, a pătruns în automobilul de model

„Skoda Octavia” cu n/î X XX xxx parcat pe adresa nominalizată, de unde a sustras o

geantă confecționată din piele de culoare neagră în valoare de 500 lei în care se aflau

bani în sumă de 3 000 lei, 500 euro care conform ratei oficiale de schimb valutar al

BNM din 27.04.2016 constituie suma de 11 611,85 bani, un telefon mobil de model

„IPhone 4” în valoare de 3 000 lei în care se afla cartela sim cu nr. xxxxx, un

portmoneu confecționat din piele de culoare neagră în valoare de 500 lei în care se

afla buletinul de identitate pe numele cet. Toma Denis, pașaport tehnic al

automobilului de model „Skoda Octavia” cu n/î X XX xxx, un pașaport tehnic al

automobilului de model „Wolkswagen Passat” cu n/î X XX xxx, permis de

conducere, pe numele acestuia, două cartele alimentare la stația „Petrom”, chei de la

apartament, chei de la vilă, chei de la serviciu, 3 perechi de chei de la automobil,

numeroase cartele de reducere, cauzând părții vătămate cet. Toma Denis un

prejudiciu material considerabil în sumă de 18 161, 85 lei.

8

Cercetând înscrisurile anexate la materialele cauzei penale, instanța de apel a

ajuns la concluzia că fapta imputată lui Bîrladeanu Valentin nu a fost săvârșită de

aceasta.

Declarații lui Bîrladeanu Valentin, Colegiul le-a considerat corespunzătoare

adevărului, deoarece pe parcursul întregului proces penal, atât la urmărirea penală, cât

și în ședințele instanței de fond dânsul a dat declarații consecvente, concludente, iar

pe parcursul judecării cauzei n-au fost aduse careva probe pertinente, concludente,

utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra că Bîrladeanu Valentin a

comis fapta incriminată prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Dimpotrivă, majoritatea absolută de probe, analizată și apreciată prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, coroborează cu declarațiile

inculpatului și nu confirmă că acesta a săvârșit infracțiunea incriminată.

Analizând declarațiile părții vătămate Toma Denis și declarațiile martorilor

Telechi Ion și Curcudel Liliana, apreciindu-le, conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor

cu celelalte probe, pe care le vom analiza mai departe, Colegiul a constatat că

declarațiile date sunt consecvente și conținutul acestora coroborează cu celelalte

probe prezentate și verificate în cadrul cercetării judecătorești.

Reieșind din prevederile art. 27 alin. (2), 101 alin. (3) Cod de procedură penală,

instanța a reținut că declarațiile părții vătămate Toma Denis și a martorilor Telechi

Ion și Curcudel Liliana au aceiași putere probantă cu declarațiile inculpatului, astfel

urmând să fie confirmate și apreciate de rând cu alte probe materiale anexate la cauza

penală și prezentate spre cercetare.

Instanța de apel a constatat că, partea vătămată a relatat organului de urmărire

penală cât și instanței de judecată doar faptul dispariției din automobilul său a

bunurilor indicate în rechizitoriu, însă nu a comunicat informații cu privire la

persoana care a comis fapta criminală. Aceasta, fiind audiată în instanță a comunicat

instanței că nu cunoștea inculpatul până la cazul judecat și nu a văzut persoana care i-

a furat bunurile din automobil. Mai mult, din declarațiile martorului Telechi Ion, care,

la fel, sunt puse la baza condamnării inculpatului, nu rezultă că anume Bîrladeanu

Valentin a comis furtul incriminat, or, din depozițiile acestuia se constată doar

achiziționarea telefonului mobil de model „IPhone 4” de la acesta.

Astfel, partea vătămată nu a indicat expres asupra faptului că, anume Bîrladeanu

Valentin a sustras bunurile din automobilul său, iar cele declarate de către martorul

Telechi Ion au fost susținute de către inculpat, explicând, că telefonul mobil de model

„IPhone 4” l-a procurat de la două persoane necunoscute. La solicitarea inculpatului

de a-i fi prezentate actele de identitate, aceștia au refuzat, motivând că nu le dețin la

acel moment. A procurat telefonul respectiv, din cauza prețului mic și din motivul că,

9

anterior, martorul Telechi Ion cunoscând despre activitatea acestuia (reparația

telefoanelor mobile) i-a solicitat vânzarea unui asemenea telefon.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal a reținut că poziția inculpatului se

confirmă cu certitudine și prin declarațiile martorului Curcudel Liliana și nu a reținut

poziția instanței de fond precum că declarațiile acestui martor urmează a fi apreciate

critic deoarece aceasta a redat evenimentele descrise, prin aceia că a verificat prin

registru faptul că dânsa ar fi fost la locul de lucru aflat în vecinătate cu ghișeul unde

lucra inculpatul iar evenimentele din 27.04.2017, nu s-au descris de către aceasta din

cele memorate, or Curcudel Liliana care a declarat că: „nu ține minte ca în ziua de

27.04.2016 Bîrladeanu, să fi plecat undeva pe mai mult timp ... cu certitudine poate

confirma faptul că începând cu ora 09:00 Bîrladeanu a fost la serviciu și permanent s-

a aflat pe loc.”, astfel martorul a relatat cele memorate și întru confirmarea acestora a

verificat și registrul.

De asemenea, Colegiul nu reținut poziția instanței de fond or, faptul că

Bîrladeanu Valentin a efectuat apeluri și a trimis sms-uri pe telefonul achiziționat de

model „IPhone 4”, în scopul verificării funcționalității acestuia, nu constituie dovadă

că acesta a comis fapta care-i este imputată.

Prin urmare, Colegiul penal a conchis că, nu s-a demonstrat nici printr-o careva

probă că Bîrladeanu Valentin a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal.

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută sentința

instanței de fond, deoarece apelul avocatului greșit a fost admis.

În motivarea recursului, procurorul indică că instanța de apel nu a luat măsurile

necesare pentru ca probele concludente și utile, prezentate de partea acuzării să fie

cercetate și apreciate la justa lor valoare, astfel că toate elementele de fapt să aibă o

relevanță juridică, iar prin această activitate, instanța de apel a provocat o stare de

incertitudine și neclaritate cu privire la soluția adoptată.

Declarațiile martorului Curcudel Liliana nu pot fi reținute, deoarece aceasta a

redat evenimentele descrise, prin aceia că a certificat doar un registru prin care nu se

ducea evidența prezenței și activității inculpatului, ba dimpotrivă doar a martorului,

iar faptul că dânsa ar fi fost la locul de lucru aflat în vecinătate cu ghișeul unde activa

inculpatul, nu indică că Bîrladeanu Valentin ar fi avut un alibi asigurat pentru ziua

respectivă când a fost comis furtul.

O altă abordare greșită a instanței de apel, a fost admisă în partea ce ține de

declarațiile inculpatului, care conțin divergențe referitor la prezența sau nu a cartelei

sim în telefon, la momentul achiziționării și testării acestuia. Totodată inculpatul nu a

10

putut explica dacă cartela în cauză ar fi fost restituită persoanei care i-ar fi vândut

telefonul.

Instanța de apel, criticând probele prezentate de acuzare printr-o singură frază, a

încălcat principiul nemijlocirii, astfel încât nu a perceput direct faptele și

împrejurările relatate de partea acuzării, nu le-a supus unei aprecieri corecte, ceia ce

constituie o gravă de eroare de fapt ce constă din contradicțiile evidente între cele

reținute prin soluția adoptată și probele administrate.

8.1. Avocatul Bargan Alexandru depune referință în numele inculpatului,

solicitând respingerea recursului declarat de către procuror, cu menținerea hotărârii

emise fără modificări, indicând că argumentele superficiale dar și aprecierile eronate

invocate de către partea acuzării în cererea de recurs, nu pot constitui motiv de a

desființa o hotărâre judecătorească perfect legală și întemeiată.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază că

procurorul în recursul declarat invocă drept temei de casare prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției este expusă

neclar, însă Colegiul consideră că acest temei nu și-a găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, în acest sens menționând următoarele.

Recurentul în recursul său indică eroarea prevăzută de art. 427 Cod de procedură

penală, dar de fapt expune dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de

apel, probe care în viziunea sa confirmă vinovăția inculpatului.

11

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul reține că instanța de apel judecând cauza și verificând probele cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire

la nevinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Astfel, din conținutul hotărârii instanței de apel, rezultă că aceasta corect a

constatat că fapta nu a fost săvârșită de către Bîrladeanu Valentin, ulterior motivând

concluzia de nevinovăție a inculpatului prin cumulul de probe administrate în cauză,

nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent, solicitarea

recurentului privind casarea hotărârii instanței de apel, neavând suport probatoriu,

contravine probelor administrate în cauză.

Generalizând cele expuse, Colegiul conchide în mod convingător, că partea

acuzării în susținerea învinuirii nu a îndeplinit cerințele legii cu privire la prezentarea

probelor, ce ar servi temei pentru condamnarea lui Bîrladeanu Valentin, ca de altfel

și recursul declarat fiind unul formal cu invocarea probelor ce aparent indică la

vinovăția ultimului.

În aceiași ordine de idei, Colegiul menționează, că aprecierea probelor ține de

examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond sau în instanța de apel, iar

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărâri de condamnare sau de achitare, mai mult ca atât, temeiul invocat nu se

încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal menționează că instanța de apel a adoptat o hotărâre

legală și întemeiată, temeiul invocat de recurent prevăzut la pct. 6) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea. Prevederile legale obligatorii au

12

fost respectate la judecarea cauzei în apel și Colegiul s-a expus motivat asupra

admiterii apelului apărării, cât și s-au indicat detaliat motivele adoptării soluției.

Totodată, Colegiul indică că criticile formulate de recurent, au format obiect de

discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 7.1.,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai

impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și

cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și

a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea acesteia, constatându-se

astfel că recursul declarat este inadmisibil.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele inferioare. În cazul în care instanțele și-au motivat

decizia, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe.

Având în vedere considerentele expuse și raportând situația reținută în cauză la

prevederile art. 432 alin.(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează

că la judecarea cauzei în ordine de apel instanța de apel a respectat prevederile legale

relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar recursul declarat de

către procuror este inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Bîrladeanu Valentin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 16 iulie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Maria Ghervas

13