1ra-1532/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-1532/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1532/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor, Guzun Ion

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Bargan Alexandru în numele inculpatului Bîrladeanu Valentin, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Bîrladeanu Valentin Xxxx, născut la xxxx,

originar din r-nul xxx, s. xxxx și domiciliat în mun.

xxxx, str. xxx, bl. x, ap. xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2017, Bîrladeanu Valentin a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu

amendă, în mărime de 500 unități convenționale.

De asemenea, s-a dispus încasarea de la Bîrladeanu Valentin în beneficiul lui

Toma Denis prejudiciul material în mărime de 500 Euro, conform cursului valutar

la data executării sentinței și 3000 lei.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Bîrladeanu

Valentin, la 27.04.2016, în perioada de timp de la ora 09:40, până la ora 10:45,

aflându-se pe str. Valea Bîcului 5/1, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, folosindu-se de faptul că nu este observat de nimeni, prin

deterioarea geamului, a pătruns în automobilul de model „Skoda Octavia” cu n/î

xxxxxx, parcat pe adresa nominalizată, de unde a sustras o geantă confecționată

din piele de culoare neagră în valoare de 500 lei în care se aflau bani în sumă de

3000 lei, 500 euro, care conform ratei oficiale de schimb valutar al BNM din

27.04.2016 constituia suma de 11611,85 bani, un telefon mobil de model „IPhone

4” în valoare de 3000 lei, în care se afla cartela sim cu nr. xxxxx, un portmoneu

confecționat din piele de culoare neagră în valoare de 500 lei, în care se afla

1

buletinul de identitate pe numele lui Toma Denis, pașaportul tehnic a

automobilului de model „Skoda Octavia” cu n/î xxxxx, un pașaport tehnic a

automobilului de model „Wolkswagen Passat” cu n/î xxxxx, permis de conducere,

pe numele acestuia, două cartele de alimentare la stația „Petrom”, chei de la

apartament, chei de la vilă, chei de la serviciu, 3 perechi de chei de la automobil,

numeroase cartele de reducere, cauzând părții vătămate Toma Denis, un prejudiciu

material considerabil în sumă de 18161,85 lei.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Bîrladeanu Valentin în baza

art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, - furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Alexandru în numele inculpatului Bîrladeanu Valentin, solicitând casarea acesteia,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Bîrladeanu Valentin să fie achitat de sub învinuirea în comiterea

infracțiunii imputate.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- vinovăția acestuia nu este demonstrată, din moment ce declarațiile

inculpatului Bîrladeanu Valentin, martorilor Telechi Ion și Curcudel Liliana,

precum și alte probe puse la baza condamnării, n-au fost administrate, cercetate și

apreciate corect;

- este absolut eronată și lipsită de logică versiunea primei instanțe,

rezumându-se exclusiv la învinuirea adusă de partea acuzării care este una absolut

neîntemeiată, nefondată dar și lipsită de rezistență deoarece nu este dovedită prin

probe care ar demonstra vinovăția inculpatului Bîrladeanu Valentin. În privința

circumstanțelor și versiunii părții apărării instanța de judecată practic nu s-a expus,

nu a dat nici o apreciere, cel mai probabil din lipsă de argumente;

- concluziile organului de urmărire penală sunt bazate pe presupuneri, și

toate dubiile că Bîrladeanu Valentin ar fi comis infracțiunea de sustragere,

acuzarea de stat precum și instanța de judecată le-a interpretat în defavoarea

inculpatului și nu invers așa cum prevede legea în art. 26 alin. (3) Cod de

procedură penală;

- deși s-a pronunțat o sentință de condamnare, la materialele cauzei nu a fost

prezentată absolut nici o probă ce ar demonstra că la 27 aprilie 2016 inculpatul

Bîrladeanu Valentin s-ar fi aflat cel puțin în apropiere de locul comiterii

infracțiunii;

- nici o probă a părții acuzării și constatată de instanța de judecată în mod

eronat, nu indică direct cum a avut loc spargerea, timpul concret, obiectul cu care

ar fi fost deteriorat automobilul, și alte circumstanțe importante care împreună ar

arăta fără echivoc vinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea infracțiunii de

furt;

2

- prima instanță a recunoscut vinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea

infracțiunii de furt a mai multor obiecte, deși inculpatul Bîrladeanu Valentin a

cumpărat telefonul, obiect al furtului, fără să cunoască despre proveniența bunului.

În altă ordine de idei, vinovăția unei persoane nu este și nu poate fi dovedită prin

faptul că ultima a încheiat un contract de vânzare – cumpărare în formă verbală,

devenind legal proprietarul unui bun;

- inculpatul, atât la faza urmăririi penale cât și în instanța de judecată a

menționat că nu a sustras telefonul mobil respectiv, dar l-a procurat. Martorul

Telechi Ion a confirmat că a rugat inculpatul anterior să îi procure un telefon de

model „Iphone” la un preț rezonabil, deoarece în detrimentul activității pe care o

are zilnic, cea de reparații a telefoanelor, deseori vin persoane care mai și propun

spre vânzare telefoane, nu doar repară. Descifrările telefonice la prezenta cauză

penală demonstrează faptul că inculpatul a efectuat un singur apel la 27 aprilie

2016, atunci când a procurat telefonul și a primit 2 SMS-uri, dar nu demonstrează

și nu poate fi echivalat sau prezumat ca „sustragere a bunului”;

- nu este decât o versiune preconcepută a instanței de judecată, că din

moment ce în aceeași zi, după sustragerea telefonului mobil de la partea vătămată

Toma Denis, dat fiind faptul că Bîrladeanu Valentin a fost prima persoană care a

efectuat apeluri telefonice, asta prezumă în mod automat că dânsul și ar fi comis

infracțiunea de furt, ceea ce este absurd. Fără a examina versiunea părții apărării,

instanța de judecată în mod preferențial a acordat atenție pretinselor „probe” ale

acuzării, care de fapt nu demonstrează fapta de sustragere de către Bîrladeanu

Valentin a bunurilor părții vătămate Toma Denis.

2018 a fost respins ca nefondat apelul declarat, și menținută sentința primei

instanțe.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că nu există temei

pentru a da o nouă apreciere probelor, concluziile cuprinse în sentință sunt corecte,

deoarce sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul

procesului penal.

Totodată, s-a conchis că este corectă calificarea infracțiunii efectuată de

prima instanță privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal: furtul, sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Mai mult, instanța de apel a atestat că starea de fapt și de drept stabilită prin

sentință concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță.

Instanța de apel a mai indicat că a verificat declarațiile și probele examinate

în ședința de judecată de prima instanță, cum ar fi:

3

- declarațiile martorului Telechi Ion (f. d. 203-204, vol. I);

- declarațiile martorului Curcudel Liliana (f. d. 208, vol. I);

- plângerea părții vătămate Toma Denis din 27 aprilie 2016 (f. d. 14, vol. I);

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din 27 aprilie 2016 cu foto tabel

prin care a fost supus cercetării un automobilul de model „Skoda Octavia” cu nr/în

xxxxx parcat pe teritoriul Inspectoratului de Poliție Botanica, municipiul Chișinău

(f. d. 15-17, vol. I);

- procesul - verbal de ridicare din 07 iunie 2016, prin care a fost ridicat de la

Telechi Ion telefonul mobil de model „IPhone 4” cu IMEI: 01296300218815 (f. d.

51, vol. I);

- procesul - verbal de examinare a obiectului din 07 iunie 2016 prin care s-a

stabilit că obiectul supus examinării un telefon mobil de model „IPhone 4”cu

IMEI:01296300218815 (f. d. 52, vol. I);

- ordonanța de recunoaștere și anexarea în calitate de corp delict a telefonului

mobil de model „IPhone 4” cu IMEI:01296300218815 (f. d. 53, vol. I);

- procesul - verbal de examinare din 28 iulie 2016, prin care au fost supuse

examinării 4 acte care au fost expediate de către reprezentanții companiei SA

„Orange”, iar în urma vizualizării rezultatelor acestuia s-a depistatat că sunt

eliberate descifrările convorbirilor telefonice efectuate de pe numerele de telefon

cu cartela sim: xxxxxx (f. d. 57, vol. I);

- ordonanța de recunoaștere și anexare a descifrărilor convorbirilor telefonice de

la companiile de telecomunicații prin care s-a constatat că la 27 aprilie 2016 în ziua

comiterii furtului care a avut loc în perioada de timp de la ora 09:40 pînă la ora

10:45, la orele 17:17:34 și 17:17:43 de pe numărul de telefon xxxxx care aparține

părții vătămate Toma Denis au fost expediate 2-ă mesaje și tot la 27 aprilie 2016,

ora 17:18:52 de pe numărul xxxxxx care aparține părții vătămate Toma Denis a

fost efectuat un apel pe numărul xxxxxx care aparține inculpatului Bîrladeanu

Valentin (f. d. 42-49, vol. I).

În continuare, instanța de apel a notat că probele relevate și analizate supra,

au fost obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de

procedură penală și sunt apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală.

Mai mult, instanța de apel a notat că în contextul evaluării activității primei

instanțe cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză, nu există temei

pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile

cuprinse în sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul, că

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin

probatoriul administrat în cadrul procesului penal.

La soluționarea aplicării pedepsei, instanța de apel a reținut că prima instanță

a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 64 și 75 Cod penal, astfel,

pedeapsa penală este aplicată în limitele legii.

4

Instanța de apel a mai notat că în sentință se cuprind datele privind persoana

inculpatului și circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind luată în

considerare și gravitatea infracțiunii săvârșite, care, potrivit articolului 16 alin. (3)

Cod penal, se clasifică ca fiind mai puțin gravă.

Inculpatul este fără antecedente penale, este angajat în câmpul muncii, are

un copil minor, astfel s-a atestat că prima instanță motivat a stabilit categoria și

măsura de pedeapsă și, în așa mod, corect a concluzionat că scopul pedepsei se v-a

obține prin aplicarea pedepsei cu amendă. În consecință, s-a constatat că motivele

invocate în apel reprezintă opinia subiectivă a părții apărării.

Totodată, instanța de apel a conchis că versiunea inculpatului nu are

acoperire probatorie și se combate complet prin împrejurările stabilite și probele

administrate în cauză. Probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și

apreciate de prima instanță – relevate în cuprinsul sentinței, verificate în ședința

instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii respective de către

inculpat. Pe parcursul procesului penal, inculpatul a fost asistat de avocat, astfel

fiindu-i respectat dreptul la apărare, iar inculpatul nu cade sub incidența legii cu

privire la amnistie, or nu a manifestat căință activă și nu a reparat prejudiciul

material.

Mai mult, instanța de apel a notat că față de lucrul judecat de primă instanță, se

constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul

de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută în

sarcina inculpatului Bîrladeanu Valentin, astfel fiind în corespundere cu exigențele

articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Bargan Alexandru în numele inculpatului Bîrladeanu Valentin, care indică

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală și solicită casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Bîrladeanu Valentin să fie achitat de sub învinuirea în comiterea

infracțiunii imputate.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a

fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în

baza unei legi mai blânde;

5

- decizia instanței de apel este eronată, nefondată, lipsită de suport normativ

și faptic, rezultă din aprecierea subiectivă și incompletă a legislației în vigoare

precum și a probelor puse la baza acesteia, urmând a fi casată integral;

- instanța de apel, în mod artificial dă un „răspuns” motivelor expuse în

cererea de apel, prin argumente abstracte, care nu sunt concrete și nu explică în

mod concis „caracterul nefondat” al apelului înaintat de către apărător în numele

inculpatului Bîrladeanu Valentin;

- este o descriere teoretică generală a conținutului unei sentințe cu referiri

care nici nu au fost criticate de către inculpat sau apărător. Or, apărarea nu a

invocat careva critici în privința procedurii sau în privința a careva încălcări care ar

atrage nulitatea probelor;

- partea vătămată Toma Denis a menționat doar ceea ce i-a fost sustras dar

nu a indicat absolut ce ar duce la concluzia că inculpatul Bîrladeanu Valentin ar fi

comis fapta de sustragere a bunurilor acesteia;

- martorul Telechi Ion nu a declarat careva date sau indici care ar confirma că

Bîrladeanu Valentin ar fi comis infracțiunea;

- este eronată poziția instanțelor de judecată ierarhic inferioare referitor la

aprecierea critică a declarațiilor martorului Curcudel Liliana. Or, ultima în cadrul

ședinței de judecată, sub jurământ, a explicat că Bîrladeanu Valentin nu părăsea

locul de muncă niciodată mai mult de 10-15 minute;

- la materialele cauzei nu a fost prezentată absolut nici o probă ce ar

demonstra că la 27 aprilie 2016 inculpatul Bîrladeanu Valentin s-ar fi aflat cel

puțin în apropiere de locul comiterii infracțiunii, nemaivorbind de adresa exactă;

- deși inculpatul este învinuit și judecat pentru sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, din motivarea instanței de judecată se deduce că, din

moment ce inculpatul a cumpărat telefonul, cunoștea și trebuia să cunoască că

oricare tranzacție în virtutea răspunderii pe care o duce mai mult ca atât operează

cu primirea telefoanelor spre reparație și eliberarea acestora, să perceapă acte de

proprietate, inclusiv a telefonului, ca să evite riscurile dobândirii ilicite a acestuia,

acest fapt presupune în mod cert sustragerea de către cumpărător a bunului

cumpărat;

- este absolut eronată și lipsită de logică versiunea instanțelor de fond și de

apel, rezumându-se exclusiv la învinuirea adusă de partea acuzării, care este una

absolut neîntemeiată, nefondată dar și lipsită de rezistență, deoarece nu este

dovedită prin probe directe, care ar demonstra vinovăția inculpatului Bîrladeanu

Valentin. În privința circumstanțelor și versiunii părții apărării, prima instanță și

instanța de apel, practic nu s-au expus, nu au dat nici o apreciere, cel mai probabil

din lipsă de argumente;

- prima instanță și cea de apel au formulat o concluzie absolut greșită despre

faptul că inculpatul ar fi sustras bunurile părții vătămate întrucât nu există nici o

probă directă ce ar indica acest fapt. Mai mult, probele considerate de instanța de

6

judecată și puse la baza sentinței de condamnare nu coroborează între ele și nu pot

dovedi nicidecum vinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea infracțiunii de

furt;

- nu este decât o versiune preconcepută a instanței de judecată, că din

moment ce în aceeași zi, după sustragerea telefonului mobil de la partea vătămată

Toma Denis, dat fiind faptul că Bîrladeanu Valentin a fost prima persoană care a

efectuat apeluri telefonice, asta prezumă în mod automat că dânsul ar fi comis

infracțiunea de furt, ce este absurd;

- fără a examina versiunea părții apărării, instanța de judecată în mod

preferențial acordă atenție pretinselor „probe” ale acuzării, care de fapt nu

demonstrează fapta de sustragere de către Bîrladeanu Valentin a bunurilor părții

vătămate Toma Denis.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că prima

instanță și instanța de apel just au constatat circumstanțele de drept și de fapt ale

cauzei, și corect au încadrat acțiunile făptuitorului, au apreciat probele prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, iar instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor din apel, iar motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii contestate.

Totodată, indică că din conținutul recursului se evidențiază că recurentul, de

fapt, își motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probator, nu se conțin în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să

dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul invocă ca temeiuri de recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, și anume cazurile

când: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

7

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blânde”.

Verificând materialele cauzei prin prisma aspectelor și temeiurilor de recurs

invocate, Colegiul penal lărgit constată că în speță se confirmă temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și

în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite

instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de

casare.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod

de procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont

pe deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

La acest capitol, analizând partea descriptivă a deciziei instanței de apel (f.d.

24-30, vol. II) se atestă că instanța de apel contrar cerințelor art. 414 alin. (5) Cod

8

de procedură penală nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

avocatului, descrise și în pct. 2 a prezentei decizii, expunându-se evaziv și neclar,

și nu a examinat nici chestiunile esențiale supuse atenției sale, cum ar fi:

- vinovăția acestuia nu este demonstrată, din moment ce declarațiile

inculpatului Bîrladeanu Valentin, martorilor Telechi Ion și Curcudel Liliana,

precum și alte probe puse la baza condamnării, n-au fost administrate, cercetate și

apreciate corect;

- deși s-a pronunțat o sentință de condamnare, la materialele cauzei nu a

fost prezentată absolut nici o probă ce ar demonstra că la 27 aprilie 2016

inculpatul Bîrladeanu Valentin s-ar fi aflat cel puțin în apropiere de locul

comiterii infracțiunii;

- nici o probă a părții acuzării și constatată de instanța de judecată în mod

eronat, nu indică direct cum a avut loc spargerea, timpul concret, obiectul cu care

ar fi fost deteriorat automobilul, și alte circumstanțe importante care împreună ar

arăta fără echivoc vinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea infracțiunii de

furt;

- prima instanță a recunoscut vinovăția lui Bîrladeanu Valentin în comiterea

infracțiunii de furt a mai multor obiecte, deși inculpatul Bîrladeanu Valentin a

cumpărat telefonul, obiect al furtului, fără să cunoască despre proveniența

bunului. În altă ordine de idei, vinovăția unei persoane nu este și nu poate fi

dovedită prin faptul că ultima a încheiat un contract de vânzare – cumpărare în

formă verbală, devenind legal proprietarul unui bun;

- inculpatul, atât la faza urmăririi penale cât și în instanța de judecată a

menționat că nu a sustras telefonul mobil respectiv, dar l-a procurat. Martorul

Telechi Ion a confirmat că a rugat inculpatul anterior să îi procure un telefon de

model „Iphone” la un preț rezonabil, deoarece în detrimentul activității pe care o

are zilnic, cea de reparații a telefoanelor, deseori vin persoane care mai și propun

spre vânzare telefoane, nu doar repară. Descifrările telefonice la prezenta cauză

penală demonstrează faptul că inculpatul a efectuat un singur apel la 27 aprilie

2016, atunci când a procurat telefonul și a primit 2 SMS-uri, dar nu demonstrează

și nu poate fi echivalat sau prezumat ca „sustragere a bunulu”.

Astfel, anume asupra acestor motive invocate în apelul părții apărării,

relatate supra, instanța de apel nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial,

fără argumentarea cuvenită.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul părții

descriptive a deciziei atacate (f.d. 24-30, vol. II), rezultă că instanța de apel contrar

prevederilor art.101, 414 Cod de procedură penală, a adoptat soluția în cauză și nu

s-a expus asupra acestor motive invocate în apel și nu a întreprins toate măsurile de

a elucida toate circumstanțele cauzei, fără a evalua și a exclude în totalitate

divergențele din probele administrate la faza de urmărire penală, examinate în

prima instanță, verificate în ședința instanței de apel.

9

Prin urmare, se constată că instanța de apel în motivarea soluției nu s-a

expus asupra chestiunii esențiale din această speță invocate de partea apărării, și

anume asupra faptului care anume probe demonstrează că anume inculpatul

Bîrladeanu Valentin a comis infracțiunea de furt, că se afla la ora și data indicată în

rechizitoriu la locul sau în apropierea locului comiterii infracțiunii, și care combat

versiunea părții apărării că inculpatul Bîrladeanu Valentin care desfășura

activitatea de reparație a telefoanelor mobile, a ajuns în posesia telefonului mobil

de model ”Iphone 4” după ce l-a procurat de la niște persoane necunoscute.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel nu a motivat nici

argumentul că la inculpat a fost depistat doar telefonul mobil menționat, iar

celelalte bunuri descrise în actul de învinuire ca fiind sustrase de la partea vătămată

nu au fost ridicate de la inculpatul Bîrladeanu Valentin.

Astfel, se mai invocă că art. 8 Cod de procedură penală, prevede ca principiu

general al procesului penal – prezumția nevinovăției, care stabilește că vinovăția

persoanei trebuie să fie dovedită în modul prevăzut de Codul de procedură penală,

într-un proces judiciar public, iar dubiile și presupunerile se interpretează în

favoarea inculpatului.

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat o

decizie de menținere a sentinței de condamnare a inculpatului Bîrladeanu Valentin

în baza de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, printr-o motivare superficială, fără

a clarifica aspectele esențiale descrise supra, și a lăsat fără o argumentare cuvenită

motivele invocate în apelul declarat, prin ce a fost afectată soluția adoptată, or

aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și astfel recursul declarat de

avocatul Bargan Alexandru în numele inculpatului Bîrladeanu Valentin urmează a

fi admis, iar decizia instanței de apel casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel.

În acest context, Colegiul penal lărgit indică că potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că

o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului

penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Totodată, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real

chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme

pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

10

nominalizate în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale

în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica

relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bargan Alexandru în

numele inculpatului Bîrladeanu Valentin, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Bîrladeanu Valentin Xxxxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată pe 10 ianuarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Guzun Ion

11