1ra-896/2019 — art.187 alin. 2 lit.f CP

Dosarul nr. 1ra-896/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019, în cauza

penală în privința lui

Șolcov Ivan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în mun. XXXXX, str.

XXXXXX, nr.XX, ap.XX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.03.2018– 19.10.2018;

Instanța de apel: 20.11.2018–29.01.2019;

Instanța de recurs: 22.03.2019 – 12.06.2019;

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal,

C O N S T A T Ă:

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în conformitate cu

prevederile art.3641 Cod de procedură penală, Șolcov Ivan a fost recunoscut vinovat și

condamnat:

- în baza art.187 alin.(2) lit. b) și f) Cod penal la 3 ani, 6 luni închisoare, fără amendă;

- în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, 3 ani închisoare, fără amendă.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv

i s-a stabilit pedeapsa – 3 ani 7 luni închisoare, fără amendă.

În conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

24 noiembrie 2017, aproximativ la ora 2130 urmărind scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, în timp ce se afla în incinta farmaciei „Felicia” din mun. Chișinău,

str. Albișoara, nr.80/5A, împreună și de comun acord cu o altă persoană în privința căreia

cauza penală a fost disjungată, în mod deschis au sustras de pe rafturi bunuri materiale în

sumă totală de 615 lei, după care a fugit de la locul comiterii faptei, prin ce a cauzat SRL

„Econord-InD” daune în proporții considerabile.

I. Șolcov la 13 ianuarie 2018, aproximativ la ora 1130 urmărind scopul sustragerii

1

deschise a bunurilor altei persoane, în timp ce se afla în incinta magazinului „Linella” din

mun. Chișinău, str. V. Alecsandri, nr.143, în mod deschis a sustras de pe rafturi bunuri

materiale în sumă totală de 295 lei, după care a fugit de la locul comiterii faptei, prin ce a

cauzat SRL „Moldretail Group” daune în proporții considerabile.

parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

I. Șolcov să fie condamnat:

- în baza art.187 alin.(2) lit. b) și f) Cod penal (epizodul Econord-Ind) SRL, la 4 ani,

8 luni închisoare, fără amendă;

- în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal (epizodul Moldretail Group) la 4 ani, 8 luni

închisoare, fără amendă.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, definitiv a i se stabili pedeapsa – 5 ani 3 luni închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului procurorul a invocat, că pedeapsa stabilită de prima instanță

este prea blândă, la numirea căreia instanța nu a ținut cont de prevederile art.61,75 Cod

penal și de persoana lui I. Șolcov, care este predispus la comiterea infracțiunilor, or, în

privința acestuia anterior au fost pornite mai multe cauze penale, însă, care au fost încetate

pe motivul împăcării părților.

declarat a fost respins ca nefondat.

cauzei a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, probe, care în ansamblu dovedesc cu certitudine vinovăția lui I. Șolcov

în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.187 alin.(2) lit. b) și f) și 187 alin.(2) lit. f)

Cod penal.

Instanța de apel a respins alegațiile apelantului prin care se indică că inculpatului i

s-a stabilit o pedeapsă prea blândă și a indicat că soluționând chestiunea dată prima instanță

a ținut cont pe deplin de prevederile art.art.7, 61 și 75 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal a menționat, că pedeapsa stabilită este echitabilă și

proporțională în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, cu personalitatea lui I. Șolcov,

care a recunoscut vina, la medicul narcolog și psihiatru nu se află, pentru prima dată a fost

atras la răspundere penală, a recuperat prejudiciile cauzate prin infracțiunile comise.

Totodată, Colegiul a reținut că prima instanță just a concluzionat despre posibilitatea

aplicării în privința inculpatului a prevederilor art.90 Cod penal, în speță nefiind stabilite

careva impedimente pentru aplicarea prevederilor normei date, astfel fiindu-i oferită

inculpatului posibilitatea reală de a-și dovedi corectarea sa prin comportament exemplar.

Tot aici instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei s-a ținut cont și de

valoarea bunurilor sustrase de către inculpat în mărime de 615 lei de la farmacia „Felicia”

și de 295,20 lei de la magazinul „Linella”.

În concluzie Colegiul penal a menționat că pedeapsa stabilită inculpatului este în

corespundere și cu regula nr. 6 din Recomandarea nr.R (92) 16 a Comitetului de miniștri

către statele membre referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în

comunitate, potrivit căreia „natura și durata sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate

trebuie de asemenea să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent

a fost condamnat sau o persoană este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia ținând

cont de circumstanțele săvârșirii infracțiunii.”

2

acuzatorul de stat, care invocând temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.6),10)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea soluției solicitate s-au invocat următoarele argumente:

-la aplicarea pedepsei inculpatului instanțele practic nu au argumentat în nici un fel

oportunitatea aplicării în privința acestuia a pedepsei diminuate spre minimul numit;

- instanțele nu au luat în considerație că inculpatul nu a comis o singură infracțiune,

dar mai multe infracțiuni grave;

- suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului,

reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite;

- în speță nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante, iar pedeapsa aplicată nu

va atinge scopul prevăzut la art.61 Cod penal;

- recunoașterea vinovăției în sine este o circumstanță care permite aplicarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală și nu poate fi catalogată ca o circumstanță

atenuantă în sensul art.76 Cod penal;

- instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale în conformitate

cu rigorile legale și a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanție de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanție de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă temei de recurs pct.6) și 10)

alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanție de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârilor atacate sub aspectele invocate, Colegiul penal

reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în speța dată.

Totodată, Colegiul penal reține că acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului,

însă critică hotărârile contestate în partea pedepsei, nefiind de acord cu termenul de

pedeapsă stabilit și cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, instanța de recurs consideră că, în mod just, instanța de apel a menținut

3

sentința primei instanțe, concluzionând că la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa

inculpatului, instanța de fond echitabil a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevând

în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei și anume - gradul prejudiciabil al faptelor

comise, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea,

examinarea cauzei în ordinea procedurii prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală,

corect menționând că scopul pedepsei poate fi atins fără punerea în executare a pedepsei.

Așadar, lui I. Șolcov în baza art.187 alin.(2) lit. b) și f) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa închisorii pe un termen de 3 ani 6 luni și respectiv în baza art.187 alin.(2) lit. f)

Cod penal, 3 ani, iar în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, definitiv i-a

fost stabilit 3 ani și 7 luni închisoare, fără amendă, executarea pedepsei fiind suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5 ani.

Excepție de la aceasta regulă, potrivit art.90 alin.(4) Cod penal fac doar infracțiunile

deosebit de grave, excepțional de grave, cât și cazurile recidivei periculoase sau deosebit

de periculoase.

În continuare Colegiul menționează că, sancțiunea art.187 alin.(2) Cod penal, în baza

cărora a fost condamnat I. Șolcov, prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 7 ani, iar potrivit

art.16 Cod penal, acestea fac parte din categoria infracțiunilor grave, în speță nefiind

prezentă starea de recidivă periculoasă sau deosebit de periculoasă.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată, urmează să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul săvârșirii, de persoana celui vinovat de toate

circumstanțele cauzei.

Pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pe lângă scopul

său represiv, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul penal menționează că, reieșind din criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute la art.75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia.

Astfel, deși inculpatul a comis două infracțiuni grave, însă faptul că acesta a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a recuperat prejudiciul cauzat, și este pentru

4

prima dată atras la răspundere penală, au permis instanției de judecată, să-i aplice lui

I. Șolcov o pedeapsă echitabilă, care corespunde prevederilor art.art.7, 61, 75 și 90 Cod

penal, hotărâre, pe care Colegiul penal o apreciază ca fiind corectă și legală.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal remarcă faptul că recursul repetă

textul apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța

de apel în conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra acestora.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanție de apel cuprinde fondul apelului

și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel

fiind argumentată, motivată și conform prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Generalizând cele menționate mai sus Colegiul penal conchide că instanțele de fond,

ținând cont de gravitatea infracțiunilor, de consecințele survenite, de cuantumul

prejudiciului cauzat de I. Șolcov în mărime de 615 lei de la farmacia „Felicia” și de 295,20

lei de la magazinul „Linella”, precum și de persoana inculpatului, corect i-au stabilit

acestuia pedeapsa închisorii pe un termen de 3 ani și 7 luni, iar la aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal, nu au fost stabilite careva impedimente.

Analizând materialele cauzei în raport cu motivele invocate în prezentul recurs,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate de către procuror, impunându-se în consecință inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Șolcov Ivan, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iulie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

5