1ra-336/2019 — art. 145 al. 1 CP

1ra-336/2019 — art. 145 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-336/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

11 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul Vitali Cebotari și succesorul

părții vătămate Vitalie Radu, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 07 august 2018, în cauza penală în privința lui

Sulac Ivan XXXXX, născut la XXXXX, originar și

locuitor al XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 24.11.2014 - 18.11.2016;

instanța de apel: 07.03.2017 - 07.08.2018;

instanța de recurs: 14.12.2018 - 11.06.2019.

a c o n s t a t a t :

lui Ivan Sulac, acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal,

pe motiv că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare.

Sulac, acționând în stare de legitimă apărare – situație care înlătură caracterul penal al

faptei, nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii încadrate de către procuror în baza art.

145 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi „omorul intenționat al unei persoane”,

și care în rechizitoriu se pretinde a fi săvârșită în circumstanțele care succed: la 22 aprilie

2012, aproximativ între orele 04:00-04:30, Ivan Sulac, aflându-se la intersecția străzilor

Prospectul Republicii, Mihail Viteazu și Doinelor din or. Cahul, în regiunea stației de

autobuze din or. Cahul, unde s-a deplasat cu automobilul său de model „Rover 820”,

nr. de înmatriculare XXXXX, fiind urmărit pe traseu de către Mihail Radu pe fonul unor

relații ostile apărute în urma unui incident din fața disco barului „Insomnia”, petrecut

anterior la scurt timp, urmărind scopul omorului intenționat, în cadrul cerții cu Mihail

Radu, fără a exista vreun pericol iminent pentru viața și sănătatea sa, aflându-se în

automobilul său, pe locul conducătorului auto, a efectuat o împușcătură din pistolul

său de model ,,Glok – 19”, calibrul 9x19 mm, seria nr.SLE955, în exterior în direcția

1

pieptului lui Mihail Radu, care se afla lateral de automobil, în rezultatul căruia glontele

a străpuns inima acestuia, cauzându-i lui Mihail Radu leziuni corporale grave,

incompatibile pentru viață, în formă de plagă prin împușcare din armă de foc cu

încărcătura glonț, cu străpungerea antebrațului stâng oarbă, penetrantă în cavitatea

toracelui, cu lezarea inimii, hemoperitoneu anemie acută posthemoragică, în urma

cărora victima Mihail Radu a decedat la fața locului.

integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că, instanța de fond a apreciat

probele unilateral în favoarea apărării, fără a da apreciere rațională și celorlalte probe

materiale contradictorii, administrate și examinate în cadrul procesului penal.

De asemenea, procurorul a menționat că, inculpat a efectuat împușcăturile în

lipsa unui pericol real și iminent pentru viața și sănătatea acestuia sau a pasagerilor din

automobilul său, marchează depășirea vădită a condițiilor de utilizare a armei de foc.

Totodată, procurorul a indicat că, nu sunt cunoscute considerentele instanței în

baza cărora a catalogat că Ivan Sulac a fost supus unui atac direct de către Vasile

Morăriță, Mihail Radu, Vădim Racoviță, Vasile Racoviță, întrucât nici inculpatul nu

indică numeric sau nominal persoanele care le invocă ca presupuși atacatori, iar careva

acțiuni agresive ale celor enumerați nu sunt confirmate prin alte probe concludente. Nu

sunt justificate nici aprecierile critice oferite declarațiilor succesorului părții vătămate

și a martorilor ce-l însoțeau pe Mihail Radu, întrucât instanța nu le-a combătut elocvent

prin probele administrate.

Procurorul a remarcat că, părăsirea locului imediat după efectuarea împușcăturii

certifică încă o dată lipsa unui pericol real și iminent. Tendința inculpatului de a

argumenta toate acțiunile sale cu scopul de a se apăra, nu se raportează la toate

circumstanțele cazului stabilite în raport cu acțiunile descrise ale tuturor

participanților, iar efectuarea împușcăturii în direcția victimei Mihail Radu din motivul

presupunerii unei eventuale agresiuni, nu are raționament și legitimitatea în contextul

utilizării mijloacelor cu pericol sporit de vătămare corporală, cum este în cazul dat arma

de foc cu efect letal.

3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel avocatul Nicolae Bojenco în

numele succesorului părții vătămate Vitalie Radu, prin care a solicitat casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, admiterea

2

acțiunii civile și încasarea în beneficiul succesorului părții vătămate a prejudiciului

moral cauzat prin infracțiune în sumă de 500 000 lei.

În cererea de apel avocatul Nicolae Bojenco a indicat că, sentința este ilegală,

deoarece toate probele prezentate și examinate legal în ședința de judecată pe deplin

dovedesc vinovăția inculpatului Ivan Sulac în comiterea infracțiunii incriminate.

Inițierea incidentului s-a datorat acțiunilor inculpatului prin faptul neopririi în

urma tamponării pietonilor Mihail Radu și Vasile Morăriță, indiferent de gradul de

vinovăție prezumat de persoanele implicate.

În rest, apărătorul a menționat aceleași argumente ca și procurorul în cererea de

apel.

au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de către procuror și avocatul

Nicolae Bojenco în numele succesorului părții vătămate Vitalie Radu, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel a menționat că, analizând

și apreciind probe administrate, raportând aceste probe criticilor invocate de apelanți,

a conchis că poziția instanței de fond este una corectă și argumentată.

Astfel, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a constatat că

probele administrate în prezenta cauză atestă, că aplicarea armei de foc a avut loc în

stare de legitimă apărare, iar în acțiunile inculpatului nu a existat intenția de a-l omorî

pe Mihail Radu, or, instanța de fond a dat justă apreciere circumstanțelor în care a fost

produsă împușcătura, constatând lipsa unor relații ostile istorice între inculpatul Ivan

Sulac și victima Mihail Radu, precum și lipsa indicilor omorului intenționat. Corect a

statuat că circumstanțele în care a acționat inculpatul denotă faptul, că acțiunile lui au

fost supuse intenției de apărare, aflându-se în stare de pericol, pentru a respinge un

atac direct, real, imediat, material din partea agresorilor, și mijlocul de apărare este unul

adecvat situației de pericol în care se afla.

Instanța de apel, examinând probatoriul în raport cu circumstanțele cauzei, a

constatat că atacul victimei Mihail Radu și al martorilor Vasile Morăriță, Vitalie Radu,

Vadim Racoviță și Vasile Racoviță a fost unul direct, imediat, material și real, iar

seriozitatea și cinismul acestui atac l-au justificat întru totul pe inculpatul Ivan Sulac nu

doar să creadă, dar și să aibă convingerea că integritatea fizică și existența sa în

momentul atacului sunt expuse pericolului cel mai grav, fără vreo posibilitate de a evita

consecințele, dat fiind că inculpatul a epuizat toate remediile de negociere cu agresorii

și nu a avut nicio posibilitate de a se refugia, fapt care l-a determinat pe inculpat să

răspundă prompt și adecvat acestei agresiuni, cu mijloacele ce i-au stat la dispoziție,

prin aplicarea armei de foc la țintă asupra agresorilor, important fiind că inculpatul nu

3

a avut o altă posibilitate de a respinge atacul comun al agresorilor, prin cauzarea

acestora a unui prejudiciu mai puțin traumatizant.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, inculpatul Ivan Sulac a îndeplinit

întocmai cerința legală de aplicare a armei de foc – avertizarea prealabilă, prescrisă de

Legea cu privire la arme nr.110 din 18.05.1994, în vigoare la acel moment, or, dânsul pe

parcursul unui timp îndelungat de peste 10 minute nu doar le-a demonstrat agresorilor

posesia armei de foc, dar și a executat multiple împușcături de avertizare, la care

agresorii nu au reacționat.

Inculpatul este deținător legal al armei de foc pistol de model ,,Glock-19” calibru

9x19mm nr.SLE955, în baza permisului de armă nr.21/16305, eliberat de Ministerul

Afacerilor Interne la 07.12.2011, cu termenul de valabilitate până la 07.12.2014 (f.d.217

vol.I).

Instanța de apel a calificat atacul ca fiind colectiv, realizat de Vasile Morăriță,

Vitalie Radu, Vadim Racoviță, Mihail Radu și Vasile Racoviță prin acțiuni comune și

coordonate îndreptate spre capturarea inculpatului Ivan Sulac și scoaterea acestuia din

salonul automobilului pentru a aplica violența, or, fiecare din aceștia își avea propriul

rol în realizarea scopului menționat.

În motivarea celor menționate mai sus, instanța de apel a indicat că, agresorii

acționau în scopul de a deschide ușile automobilului ,,Rover”, aplicau lovituri și-l

trăgeau pe inculpat, iar Vasile Racoviță venind cel din urmă la locul infracțiunii, a

parcat automobilul său pe flancul drept de la automobilul ,,Rover”, lângă magazinul

,,Catarsis”, astfel închizând ultima direcție prin care automobilul ,,Rover” ar mai putea

ieși de pe acel platou.

Totodată, instanța de apel a susținut că, apelanții tind să creeze impresia că

conflictul ar fi fost generat de acțiunile ilicite ale inculpatului, pe când probele cercetate

atestă, că inculpatul nu a încălcat regulile de circulație rutieră, ci dimpotrivă Mihail

Radu și Vasile Morăriță în manifestarea propriei neglijențe față de ordinea publică,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, au căzut pe capota autoturismului condus de

inculpatul Ivan Sulac, care conducea la viteză minimă și a oprit pe scurt timp pentru a

se asigura că Radu Mihail și Morăriță Vasile sunt în regulă. Inculpatul a staționat în fața

mulțimii, a claxonat, iar Vasile Morăriță în timp ce se juca cu Mihail Radu, l-a aruncat

pe ultimul pe capotă. Inculpatul i-a ocolit și a continuat deplasarea, în oglinda

retrovizorie a văzut că ei s-au ridicat și s-au îndreptat spre club. În situația dată decizia

inculpatului de a-și continua deplasarea și a evita un eventual conflict cu niște persoane

în stare de ebrietate, a fost pe cât se poate de rațională, or, regulile de circulație rutieră

nu au fost încălcate de el, ci de către Mihail Radu și Vasile Morăriță.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, coacțiunile lui Mihail Radu și Vasile

Morăriță, care s-au aventurat să-l urmărească pe inculpat, denotă intenția lor de a se

4

manifesta ca subiecți dominanți și de a-l pedepsi pe inculpat pentru faptul că acesta nu

s-a oprit, fapt confirmat prin explicațiile lui Vasile Morăriță.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a apreciat critic declarațiile

martorului Vasile Morăriță, precum că scopul urmăririi ar fi de a-l identifica pe șoferul

automobilului ,,Rover”, or, acțiunile violente ulterioare ale martorului și victimei

Mihail Radu denotă scopul acestora de a se răfui fizic cu inculpatul. Niciuna din

acțiunile ulterioare ale victimei și martorului Vasile Morăriță și persoanelor afiliate lor

nu atestă că dânșii ar fi încercat să cunoască identitatea inculpatului sau să blocheze

căile deplasării acestuia pentru a solicita intervenția poliției.

Instanța de apel a conchis că, analiza segmentară a evenimentelor restabilite în

ședința de judecată prin intermediul probelor administrate, a dus la poziția precum că,

pentru inculpatul Ivan Sulac atacul început de către victima Mihail Radu și martorul

Vasile Morăriță a devenit direct, imediat, material și real încă din momentul altercației

din apropierea stației PECO ,,Tehcomplos”, cu mult până la aplicarea de către

inculpatul Ivan Sulac a armei de foc prin tragere la țintă. Deplasându-se cu automobilul

,,BMW”, Vasile Morăriță l-a depășit pe inculpat și i-a blocat calea lângă benzinăria

„Tehcomplos”, parcând în fața automobilului de model ,,Rover” condus de inculpatul

Ivan Sulac.

Astfel, instanța de apel evaluând credibilitatea declarațiilor martorului Vasile

Morăriță, a reținut existența unor divergențe semnificative în declarațiile date de el în

cadrul urmăririi penale, în instanța de fond și în instanța de apel, care compromite

veridicitatea circumstanțelor relatate de acest martor. Or, la urmărirea penală Vasile

Morăriță a declarat că ,,în regiunea benzinăriei „Tehcomplos” au ajuns și au stopat

automobilul ,,Rover”, … el a coborât din automobil și a observat pe fereastra șoferului o armă

îndreptată în el, care a început să tragă în direcția lui, fără a-l preveni … din automobilul

respectiv nimeni nu a coborât … la intersecția de la autogară i-a blocat drumul … ei cu

automobilele lor i-au înconjurat automobilul … după care au coborât toți din automobil pentru

a clarifica situația și a chema poliția. Când s-au apropiat de automobil ușile erau încuiate, numai

ușa șoferului era descuiată ... Mihail Radu s-a apucat de ușa șoferului … și a reușit să tragă de

ușă și deodată s-a auzit o împușcătură în direcția lui Mihail Radu. Personal nu l-a lovit pe

șoferul automobilului Rover, nu a observat dacă cineva din prietenii lui l-a lovit”

Tot la urmărirea penală, în cadrul verificare declarațiilor la locul infracțiunii

martorul Vasile Morăriță a declarat că ,,(…) lângă benzinărie a deschis ușa să coboare din

automobil, dar nu a dovedit, deoarece șoferul de la automobilul ,,Rover”, fără să coboare sau să

deschidă ușa, a efectuat o împușcătură în direcția automobilului ,,BMW” și el a fost împușcat

în partea dreaptă a bazinului. Până la efectuarea împușcăturilor el cu șoferul automobilului

,,Rover” nu a discutat nimic ... la autogară din automobil au coborât Vadim, Mihail Radu și

Vitalie Radu, atunci a coborât și el și s-a dus în fața automobilului ,,Rover”. Vadim, Vitalie și

5

Mihail s-au apropiat de partea stângă a automobilului ,,Rover”. Nu știe dacă au fost ceva discuții

între părți, dar momentan s-a auzit o împușcătură”. La etapa cercetării judecătorești în

prima instanță Vasile Morăriță a declarat că ,,(…) în apropierea benzinăriei ,,Tehcomplos”

ei au ajuns din urmă automobilul ,,Rover” și s-au parcat cu câțiva metri în fața acestui

automobil. Rover-ul era parcat pe partea dreaptă, iar automobilul lor pe partea stângă, puțin

mai la vale … fără a opri motorul el a coborât din automobil, în acest moment s-a auzit o

împușcătură, apoi a simțit fierbințeală în partea dreaptă a bazinului … după aceasta s-au mai

auzit câteva împușcături ... la autogară el cu automobilul ,,BMW-530” s-a parcat în partea

dreaptă, nu a ieșit din automobil, îi era frică, știa că are pistol și să nu împuște. La stresat, era

enervat … el i-a avertizat să fie atenți, că are pistol, și atunci Vasile Racoviță a schimbat locul

parcării în fața magazinului … el nu a văzut exact, dar Mihail Radu nu a ajuns la ușa șoferului

de la automobilul Rover”. În instanța de apel acesta a declarat că ,,(…) la benzinărie

automobilul lui era parcat pe partea stângă, iar automobilul Rover – pe partea dreaptă, între ei

era distanță de 10-15 metri, s-au aflat paralel. A încercat să iasă, însă șoferul automobilului

Rover, fiind în automobil, a început să împuște prin fereastra deschisă în direcția automobilului

lor … la intrare în autogară el s-a parcat din partea dreaptă de la automobilul Rover, la distanță

de 5-7 metri, un pic în spate ... automobilul ,,BMW X5” culoare albă s-a parcat în partea stângă

de la ,,Rover” ... Vasile Racoviță a parcat lângă blocul locativ, pe partea carosabilă, la distanță

de 20 m. de la automobilul ,,Rover” s-a auzit o împușcătură înăbușită. Mihail Radu se afla

aproape de ușa șoferului automobilului ,,Rover” ... nu a blocat automobilul ,,Rover”.

Presupunea că Ivan Sulac era polițist”.

Astfel, martorul Vasile Morăriță de câteva ori a schimbat propriile depoziții,

declarând că lângă benzinărie ba a ieșit din automobil, ba că nu a dovedit să iasă din

automobile; inițial a declarat că la autogară a blocat drumul și cu automobilele lor au

înconjurat automobilul ,,Rover”, apoi a declarat că nu a blocat direcția de mișcare și

căile de refugiu; inițial a declarat că la autogară au coborât toți din automobil, s-au

apropiat de automobilul ,,Rover” ușile căruia erau încuiate, numai ușa șoferului era

descuiată, și Radu Mihail s-a apucat de ușa șoferului, iar apoi a declarat că Radu Mihail

nu a ajuns la ușa șoferului de la automobilul ,,Rover”; inițial a declarat că Racoviță a

schimbat locul parcării automobilului lângă magazinul ,,Catarsis”, iar ulterior a

declarat că Racoviță Vasile a parcat lângă blocul locativ, pe partea carosabilă, la distanță

de 20 m. de la automobilul ,,Rover”.

De asemenea, instanța de apel analizând declarațiile inculpatului Ivan Sulac și

martorilor Vasile Albu și Oleg Cuzmenco, care se aflau în automobilul de model

,,Rover”, referitor la evenimentul de lângă benzinărie, a constatat că automobilul

,,BMW” le-a blocat calea, oprindu-se în fața lor. Din automobil au coborât Vasile

Morăriță și Mihail Radu. Ivan Sulac a deschis fereastra să întrebe ce s-a întâmplat și

brusc a primit o lovitură în față, apoi au urmat câteva lovituri sau tentative de lovituri.

6

Fiind atacat, Ivan Sulac le-a strigat să plece că va împușca, după care a efectuat în aer

câteva împușcături, în urma cărora atacatorii s-au retras la vreo 5 metri, apoi iar s-au

apropiat de Ivan Sulac, au început să-l lovească cu picioarele, loveau în ușa șoferului,

l-au tras de scurtă și i-au rupt-o. După ce Ivan Sulac a efectuat împușcătură de

avertizare, a ieșit din automobil și le-a strigat din nou să plece, că va împușca, efectuând

câteva împușcături în aer. Mihail Radu s-a ascuns în tufiș, iar Vasile Morăriță a urcat la

volanul automobilului. Lângă benzinărie dorind să vireze spre poliție, însă automobilul

,,BMW” le bloca special calea. Deoarece, nu funcționa tracțiunea în spate, Ivan Sulac s-

a deplasat înainte, crezând că în zona autogării va avea mai multă posibilitate să

întoarcă spre centru, dar acest automobil mereu i-a împiedicat mersul, împingând

automobilul acestuia spre bordură. Așa au mers până la magazinul „Catarsis”, în zona

autogării.

În continuare, examinând declarațiile inculpatului Ivan Sulac, martorilor

prezenți în acel moment lângă benzinărie, instanța de apel a conchis că, acțiunile

agresive din partea lui Vasile Morăriță și Mihail Radu într-adevăr au avut loc, deși

Vasile Morăriță neagă acest fapt. Însăși declarațiile contradictorii ale lui Vasile Morăriță

relevă că dânsul încearcă să inducă instanța în eroare și să ascundă faptele ce au avut

loc. Astfel, acțiunile agresive din partea lui Vasile Morăriță și Mihail Radu, și anume

aplicarea loviturilor, încercarea de a-l scoate violent pe Ivan Sulac din automobil,

loviturile cu picioarele în acesta și în ușa automobilului, însoțite cu cuvinte necenzurate,

fără a explica ceva sau a cere explicații de la Ivan Sulac, au generat starea de pericol.

Ivan Sulac i-a avertizat că va trage, însă ei nu au reacționat. Prima dată a împușcat din

poziția așezat în automobil, în direcția ușii. Când a ieșit din automobil, Ivan Morăriță

și Mihail Radu l-au înconjurat din ambele părți, la care Ivan Sulac din nou i-a avertizat

să plece că va împușca, după care a împușcat de câteva ori în sus și s-a îndreptat spre

automobil. Însă Ivan Morăriță și Mihail Radu iarăși l-au înconjurat, Ivan Sulac

neînțelegând scopul acțiunilor acestora, din nou i-a prevenit că va trage și a împușcat

de câteva ori în aer.

În această ordine de idei, instanța de apel a concluzionat că, aplicarea armei de

către Ivan Sulac fost precedată de un avertisment privind intenția de a recurge la ea,

însă reacția lui Vasile Morăriță și Mihail Radu atestă că acțiunile lor erau îndreptate

spre atac, și nicidecum pentru soluționare pașnică, ceea ce a generat un pericol direct

pentru viața și sănătatea inculpatului. Inculpatul Ivan Sulac a declarat că a împușcat în

scopul prevenirii sau chiar pentru a-i speria și stopa acțiunile acestora. Iar martorii Oleg

Cuzmenco și Vasile Albu au relatat că erau în stare de șoc, deși asupra lor atacul nu era

îndreptat direct, însă în acel moment a apărut starea de frică pentru viața lor.

Astfel, circumstanțele constatate indică asupra faptului că, la benzinărie Ivan

Sulac se afla în stare de legitimă apărare, și a efectuat câteva împușcături pentru a

7

respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, care a pus în

pericol persoana sa și celelalte două persoane care se aflau în automobilul acestuia.

Atacul era direct îndreptat nemijlocit asupra lui Ivan Sulac prin aplicarea forței fizice,

apărut spontan, pe neașteptate, creând o stare de pericol, fără a exista posibilitate de a

evita, respinge sau de a înlătura prin alte mijloace acțiunile agresive ale lui Vasile

Morăriță și Mihail Radu, decât prin folosirea armei. Atât inculpatul, cât și martorii Oleg

Cuzmenco și Vasile Albu, au declarat că acesta împușca în sus, fără a ținti pe cineva,

încercând să se apere.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, numeroasele împușcături efectuate

lângă benzinărie de către inculpatul Ivan Sulac, și avertizările verbale repetate, indică

asupra tendinței de a evita aplicarea armei de foc asupra agresorilor. Or, dânsul într-o

perioadă relativ de scurtă cât a durat incidentul (5-10 minute din spusele martorilor) i-

a avertizat înainte de a efectua împușcături în sus, fără a ținti în cineva direct. Având

experiență în folosirea armei (materialele dosarului atestă că Ivan Sulac a frecventat cursuri

de instruire profesională pentru a activa în structurile private de pază și serviciul de securitate),

dânsul, fiind față în față cu agresorii, nu a împușcat în direcția lor, ci în aer. Faptul că

un glonte a nimerit în automobilul ,,BMW”, iar alt glonte l-a atins pe Vasile Morăriță,

ar putea fi explicat prin aceea, că în momentul încăierării inculpatul Ivan Sulac opunea

rezistență, și direcția de împușcare putea devia ca urmare a confruntărilor violente cu

agresorii Mihail Radu și Vasile Morăriță. Cert este că, Mihail Radu și Vasile Morăriță

nu s-au ales cu traume în urma folosirii armei de foc nu din imposibilitatea și

incapacitatea lui Ivan Sulac de a atinge ținta, or, ținta era nemijlocit în fața sa și nu era

nevoie de timp și efort pentru a da traiectoria dorită împușcăturilor, ci se datorează

tendinței inculpatului de a se reține în cauzarea urmărilor grave care ar putea fi

provocate prin aplicarea armei. Comportamentul legal al inculpatului se atestă și prin

faptul, că dânsul a încetat împușcăturile de avertizare îndată ce agresorii s-au retras, a

urcat în automobil și a încercat să plece din acel loc, nu a căutat și nu și-a dorit în

continuare careva forme de contact cu agresorii, încercând să evite conflictul.

Analizând declarațiile inculpatului, martorilor apărării, martorilor acuzării, în

ansamblu cu alte probe și circumstanțele stabilite, instanța de apel a concluzionat

asupra existenței unor numeroase divergențe în declarațiile martorilor din partea

acuzării.

Astfel, succesorul părții vătămate, Radu Vitalie, în ședința instanței de apel a

declarat că ,, ajuns la autogară Vasile Morăriță care era în spatele automobilului Rover a strigat

să fie atenți că Ivan Sulac are armă. Toți au auzit și au înțeles că el are armă. Însă la judecarea

cauzei în prima instanță Vitalie Radu a declarat că la autogară pe Morăriță nu l-a văzut”.

De asemenea, martorul Vadim Racoviță în ședința instanței de apel a declarat că

,,V. Morăriță și M. Radu s-au urcat în automobilul BMW seria 5, de culoare verzuie și s-au

8

deplasat după acest automobil. Aproape peste 5-7 minute fratele lui, Mihail Radu, i-a spus să

meargă după ei, să vadă ce s-a întâmplat. La autogară a auzit o singură împușcătură. Nu a văzut

ca Radu Morăriță sau alte persoane să manifeste acțiuni agresive față de automobilul lui I. Sulac.

Nu a văzut pe nimeni lângă automobilul lui I. Sulac. Mihail Radu s-a îndreptat spre automobilul

lui I. Sulac, însă nu a văzut dacă a ajuns. A coborât la autogară doar pentru a-l lua pe Mihail

Radu de jos. Lângă benzinărie era Mihail Radu, care a spus că împușcau. Nu știe de ce s-au

deplasat în continuare, știind că există pericol. S-a parcat la distanța de 2-3 metri de la

automobilul lui Sulac”, iar la judecarea cauzei în prima instanță a declarat că ,,după un

timp martorii au auzit o împușcătură, și el a spus fratelui său să meargă să vadă ce s-a

întâmplat. S-au oprit lângă plitele de beton și au parcat automobilul în stânga. M. Radu a ieșit

din automobil și s-a apropiat de mașina lui I. Sulac, următorul a mers el, până să ajungă la

automobil a auzit o împușcătură . Când l-a luat pe M. Radu de pe traseu de la benzinărie, ultimul

i-a spus că din automobilul lui I. Sulac se efectuează împușcături și în urma împușcăturii a fost

atins V. Morăriță. Când au ajuns la autogară automobilul de model BMW X5 era în fața

automobilului de model Rover. M. Radu era poziționat lângă ușa șoferului, chiar în fața ușii. La

locul faptei au fost și alte automobile. Era și Eugeniu Bantuș, însă nu cunoaște cum a ajuns

acolo. Când a auzit împușcătură era la „Insomnia”. Când a ieșit din urma lui M. Radu a auzit

cum conducătorul automobilului Rover a strigat că împușcă”.

În proces-verbal de audiere din 10.09.2012, Vadim Racoviță a declarat că ,,la

autogară automobilul Rover era parcat lângă plitele din beton, în partea stângă era parcat BMW

seria 5, el s-a parcat în partea dreaptă de la automobilul Rover, Racoviță Vasile s-a parcat în

dreapta sau în spate. Radu Mihail primul a coborât din automobilul lui, și s-a îndreptat spre

șoferul automobilului Rover, ușa căruia era semideschisă, dorind să discute cu el a încercat să-l

scoată din automobilul Rover. Însă nu a văzut că acesta ar fi aplicat careva lovituri. Încercând

să-l scoată din automobil, a auzit cum șoferul l-a avertizat că va împușca, după care au auzit o

împușcătură”.

Totodată, instanța de apel a atras atenția asupra faptului că, Vasile Morăriță avea

totuși telefon, or, martorul Eugeniu Bantuș la judecarea cauzei în prima instanță a

declarat că a fost telefonat de Vasile Morăriță, care i-a spus că pe ei îi împușcă, și să vină

acolo. Totodată, dânsul a relatat că nu a ieșit din automobil, deoarece i-a fost frică, însă

în alte declarații a explicat când Mihail Radu, Vitalie Radu și Vadim Racoviță s-au

îndreptat spre automobilul Rover, atunci el a coborât din automobil și s-a dus în fața

automobilului Rover.

În cadrul verificării declarațiilor la locul infracțiunii din 04.11.2013, martorul

Vasile Racoviță a declarat că ,,... la autogară când a stopat automobilul, deja erau ieșiți Vadim

Racoviță, Mihail Radu, Vitalie Radu și Vasile Morăriță. Când a coborât din automobil a auzit

cum Morăriță a strigat „luați seama că are pistol”. Astfel, în acest moment poziția fiecăruia era

următoare: Mihail Radu se afla în direct cu ușa din partea șoferului, Vitalie Radu se afla alături,

9

partea dreaptă de Mihail, și în spate lui Mihail se afla Vadim Racoviță. Nu ține minte unde în

acel moment se afla V. Morăriță El s-a urcat în automobil și s-a parcat în fața magazinului

Catarsis. În timp ce se afla în automobil a auzit o împușcătură din direcția automobilului

Rover.”

Astfel, datorită divergențelor în declarațiile martorilor Vasile Morăriță, Vitalie

Radu, Vadim Racoviță și Vasile Racoviță, și rolului dubios al acestora în crearea și

dezvoltarea situației de conflict și ulterior de pericol real, instanța de apel a apreciat a

fi mult mai credibile și veridice declarațiile martorilor Oleg Cuzmenco, Vasile Albu și

ale inculpatului Ivan Sulac, care reflectă circumstanțele evenimentelor petrecute.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că, din declarațiile martorilor Oleg

Cuzmenco, Vasile Albu și ale inculpatului Ivan Sulac, se constată că însăși martorii

Vasile Morăriță, Vitalie Radu, Vadim Racoviță și Vasile Racoviță la momentul

evenimentului faptei incriminate inculpatului Ivan Sulac, s-au manifestat pe poziție de

agresori de rând cu victima Mihail Radu, or, aceștia prin acțiuni comune au blocat calea

de deplasare a automobilului condus de inculpat, după care s-au apropiat de

automobilul inculpatului și au încercat să-l capteze din salonul automobilului. Aceștia

cunoșteau că inculpatul Ivan Sulac are armă, că Vasile Morăriță a fost atins de glonț

prin împușcare, cunoșteau despre împușcăturile efectuate de inculpat în apropierea

benzinăriei, însă niciunul din ei nu a telefonat la poliție, ci din contra l-au urmărit până

la autogară, unde l-au înconjurat cu automobilele lor. Deși niciunul din ei nu a

recunoscut că au ieșit din automobil pentru a se răfui cu Ivan Sulac, probele

administrate demonstrează cu certitudine că aceștia au întreprins acțiuni violente

pentru a-l scoate pe Ivan Sulac din automobil, au auzit când inculpatul i-a avertizat

verbal că va trage, au ignorat acest avertisment și au continuat realizarea atacului, care,

s-a dovedit a fi mult mai periculos decât în prima parte din apropierea benzinăriei, or,

de data aceasta inculpatului Ivan Sulac i-a fost blocată calea de refugiu și a fost atacat

de un număr impunător de agresori. În depozițiile sale martorul Vasile Racoviță a

indicat poziția fiecăruia față de automobilul Rover, unde se afla inculpatul Ivan Sulac,

fapt ce demonstrează că ceilalți martori au dat declarații eronate sau false, întru

justificarea acțiunilor sale și a ascunde propriile acțiuni de agresiune față de inculpat.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că, deși este constatată prezența la locul

infracțiunii încă a unei persoane afiliată grupului de agresori –Eugeniu Bantuș, părțile

nu au prezentat probe care ar reflecta acțiunile lui Eugeniu Bantuș la locul infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a constatat că, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.100 din 04.05.2012 pe cadavrul lui Mihail Radu s-a depistat plagă prin

împușcare prin armă de foc cu încărcătura glonț cu străpungere a antebrațului stâng,

oarbă penetrantă în cavitatea toracală cu lezarea inimii. Plaga cu localizarea în treime

medie antebrațului stâng pe fața internă laterală cu defect a țesuturilor moi pe centru

10

este caracteristică plăgii de contact și intrare a glontelui prin împușcare de la distanță

mică nu mai puțin de 0,5-1-2 m. Sub pielea spatelui din stânga s-a depistat un glonț din

metal galben cu dimensiuni 1,5 x 0,9 mm. La momentul împușcăturii victima se afla cu

fața anterioară a pieptului împotriva direcției împușcăturii cu antebrațul stâng fixat

către piept (f.d.155-159 vol.I).

Din raportul de expertiză nr.2411, 2412 din 25.06.2012 rezultă că deteriorările de

pe tricou, ridicat în rezultatul cercetării la fața locului de la cadavrul lui Mihail Radu,

sunt formate în rezultatul producerii a unei împușcături cu proiectil, în componența

căruia este cuprul, și sunt de intrare; deteriorările puteau fi create de un proiectil cu

diametru cuprins între 7,62 mm. și 9 mm., de la o distanță aproximativ 3,0 m;

împușcătura asupra victimei a fost efectuată din față spre spate, de la stânga la dreapta

sub un unghi de 450, de sus în jos, formând cu axa verticală unghiul aproximativ de 10-

150 între linia țevii și victimă (f.d.195-196, vol.I);

Conform raportului de expertiză complexă medico-legală, traseologică, balistică

și chimică nr.2052-2053 din 06.12.2012, poziția reciprocă a victimei și agresorului putea

fi diferită: față în față, aplicată ori orizontală pe spate. Pe suprafața hainelor victimei

M. Radu urme ale împușcăturii din apropiere nu au fost depistate. Pe corpul victimei

M. Radu în zona orificiului de intrare urme ale împușcăturii din apropiere nu au fost

depistate; lipsa factorilor secundari ai împușcăturii în regiunea orificiilor de intrare pe

haine și corpul victimei, indică faptul că împușcătura a avut loc la o distanță mai mare

de 2 metri. Pe cadavrul lui M. Radu s-a depistat plagă prin împușcare din arma de foc

cu încărcătura glonte cu străpungere a antebrațului stâng, oarbă penetrantă în cavitatea

toracică cu lezarea inimii. Plaga cu localizarea în treimea medie antebrațului stâng pe

fața internă laterală cu defect a țesuturilor moi pe centru este caracteristică plăgii de

contact și intrare a glontelui prin împușcare de la distanță mică nu mai puțin de 0,5-1-

2 m., care străpunge antebrațul stâng lezând țesuturile moi și oasele antebrațului. Plaga

de ieșire a antebrațului se transferă pe torace de stânga penetrează cavitatea toracală

prin intermediul mușchilor, sternului care în continuare străpung pereții pericarului,

ventricolului drept, mușchiul intercostal unde se termină orb sub pielea spatelui din

stânga , unde s-a depistat glonț din metal galben cu dimensiunile 1,5x0,9 cm. Direcția

canalului plăgii de sus în jos, anterior-posterior, de la stânga spre drepata. La momentul

împușcăturii victima se afla cu fața anterioară a pieptului împotriva direcției

împușcăturii cu antebrațul stâng fixat către piept /f.d.376-383 vol.II/.

Raportul de expertiză nr.2202, 2203 din 09.05.2014, atestă că împușcătura în

victimă a fost efectuată din față spre spate de la o distanță cuprinsă între 0,2-2,5 metri

de sus în jos sub unghi de aproximativ 100-150, și de la stânga spre dreapta sub unghi

de 450. Împușcătura putea fi efectuată de către trăgătorul ce se afla în automobil, iar

11

victima se afla în apropiere de trăgător în picioare, cu corpul puțin înclinat în față și

mâna stângă flexată în cot înaintea pieptului (f.d.139-141 vol.III).

În această ordine de idei, instanța de apel analizând rapoartele de expertiză a

constatat că, împușcătura a fost efectuată de la o distanță aproximativ de la 0,2 m. până

la 2,5m., din automobil, iar Mihail Radu se afla cu fața spre trăgător, în picioare, cu

corpul înclinat în față și mâna stângă flexată în cot înaintea pieptului. Faptul că,

împușcătura a fost efectuată de sus în jos, sub un unghi de 100-150, de la stânga la

dreapta sub un unghi de 450, glontele a străpuns inițial antebrațul stâng, apoi s-a

transferat pe torace, penetrând cavitatea toracală, indică că împușcătura inculpatului

Ivan Sulac l-a surprins pe Mihail Radu exact în momentul atacului, fiind aplecat spre

inculpat în poziție de luptă (cu brațul sau brațele poziționate în față).

De asemenea, instanța de apel a menționat că, Vasile Morăriță a fost condamnat

prin sentința Judecătoriei Cahul din 13 decembrie 2016, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe termen de 2 ani, cu suspendarea condiționat a executării pedepsei în

temeiul art. 90 Cod penal.

Astfel, Vasile Morăriță a fost condamnat pentru acțiunile intenționate, săvârșite

împreună cu Mihail Radu, însoțite de aplicarea violenței asupra lui Ivan Sulac, fiindu-

i aplicate ultimului multiple lovituri cu mâinele și picioarele asupra diferitor părți ale

corpului, cu cauzarea leziunilor corporale – acțiuni care au avut loc la 22.04.2012 lângă

benzinăria „Tehcomplus”. Tot el, în continuarea acțiunilor criminale, intențional l-a

oprit pe Ivan Sulac în zona autogării din or. Cahul, și împreună cu celelalte persoane

necunoscute, au aplicat multiple lovituri față de Ivan Sulac, cauzându-i leziuni

corporale. Apoi, continuând acțiunile criminale l-a urmărit cu automobilul ,,BMW-5”

pe Ivan Sulac care conducea automobilul ,,Rover”, până la inspectoratul de poliție,

deteriorând automobilul lui Ivan Sulac. Sentința menționată a fost menținută prin

decizia Curții de Apel Comrat din 20.03.2018 (f.d.43-52 vol.V).

Subsecvent, instanța de apel a conchis că, condamnarea prin sentință definitivă a

lui Vasile Morăriță pentru săvârșirea la 22.04.2012 a actului de huliganism agravat în

coautorat cu Mihail Radu și alte persoane, cu aplicarea violenței fizice față de Ivan

Sulac, demonstrează incontestabil că Ivan Sulac a fost atacat de agresori cu aplicarea

multiplelor lovituri, inițial lângă benzinăria „Tehcomplus”, apoi în apropierea

autogării, și această atentare criminală a generat o stare de pericol grav pentru viața și

integritatea fizică a inculpatului Ivan Sulac, iar fapta inculpatului a fost săvârșită în

stare de legitimă apărare, în scopul respingerii atacului direct, imediat, material și real

îndreptat împotriva sa.

Nu în ultimul rând, instanța de apel a subliniat că, unii din agresorii care l-au

atacat pe Ivan Sulac (sau chiar toți) împărtășesc principiile lumii interlope. Vasile

12

Morăriță a fost anterior tras la răspundere penală, inclusiv și pentru act de huliganism,

la începutul anului 2012 s-a aflat în detenție în Elveția, iar în perioada examinării cauzei

în instanța de apel s-a aflat în detenție în Norvegia (f.d.74 vol.V). Vitalie Radu a fost

anterior judecat pentru acte de huliganism, furt, viol, cauzare de leziuni corporale grave

(f.d.75 vol.V). Astfel se explică, că ei, presupunând că Ivan Sulac ar fi un polițist dotat

cu armă, faptul dat nu i-a pus în gardă, ci dimpotrivă au organizat și realizat partea a

doua a atacului din regiunea autogării.

Contrar personalității acestora, inculpatul Ivan Sulac se caracterizează pozitiv,

atât la locul de trai de administrația publică locală, instituția de învățământ și poliție,

cât și la instituția de învățământ și locul de muncă unde a și-a făcut studiile și a activat

în Federația Rusă (f.d.218, 221, 223, 235-242 vol.I).

Cu referire la alegațiile apelanților precum că, potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr.72D din 09.06.2014 la Vasile Morăriță a fost constatată echimoză în

regiunea cristei iliace pe dreapta, și nu se exclude posibilitatea producerii acestei leziuni

la atingerea glontelui de corp, precum și circumstanțelor de împușcare în caroseria

automobilului de model BMW. Instanța de apel a reținut că, evenimentele avute loc pe

str. Prospectul Republicii, în apropierea benzinăriei ,,Tehcomplos”, atunci când

inculpatul Ivan Sulac a respins atacul agresorilor Vasile Morăriță și Mihail Radu prin

folosirea armei de foc, nu-i sunt imputate inculpatului Ivan Sulac în actul de învinuire

și prin rechizitoriu. Într-adevăr nu este stabilit cu certitudine dacă Vasile Morăriță a fost

atins de glonte în timp ce se afla în salonul automobilului, sau în contact de confruntare

directă în procesul agresării inculpatului în apropierea benzinăriei. Or, însăși Vasile

Morăriță a explicat expertului că glontele a ricoșat de el, iar inculpatul declară că ar fi

posibil să fi deviat direcția tragerii în rezultatul acțiunilor de violență asupra sa.

Evenimentele din apropierea benzinăriei sunt importante pentru constatarea

comportamentului agresiv al lui Vasile Morăriță și victimei Mihail Radu, faptului că

inculpatul Ivan Sulac i-a informat mai mult decât pe aceștia, că este înarmat și potențial

va aplica arma în caz de continuare a agresiunii, precum și faptului că atât la

evenimentele din apropierea benzinăriei, cât și la evenimentele din apropierea

autogării agresori au fost aceleași persoane, inclusiv victima Mihail Radu și Vasile

Morăriță, prin urmare avertismentul despre aplicarea armei de către inculpatul Ivan

Sulac a fost realizat deja la confruntarea din apropierea benzinăriei, care a precedat cu

circa 5-10 minute aplicarea mortală a armei de foc în apropiere de autogară.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind nefondat argumentul apelanților,

precum că victima Mihail Radu nu a avut asupra sa obiecte sau arme, și că Ivan Sulac

a aplicat intenționat arma de foc, fără a întreprinde alte măsuri ce nu ar prejudicia fatal

viața, or, constatând că pericolul emanat de la agresorii a fost unul grav, aceștia deja au

blocat căile de acces pentru automobilul condus de Ivan Sulac, întreprindeau măsuri

13

pentru a deschide cu forța automobilul, care este considerat a fi domiciliu, pentru a-l

captura pe inculpatul Ivan Sulac și l-au atacat fizic pe acesta care se afla în interiorul

automobilului, cu luarea în considerație a circumstanțelor care au precedat și a

personalităților agresorilor, astfel în asemenea circumstanțe inculpatul Ivan Sulac era

justificat să aplice arma de foc chiar și fără avertizare, deoarece la art. 36 alin. (3) din

Legea cu privire la arme nr.110-XIII din 18.05.94 este expres prevăzut, că aplicarea

armei de foc trebuie să fie precedată de un avertisment …,,cu excepția cazurilor în care

tergiversarea aplicării armei generează un pericol direct pentru viață și sănătatea proprietarilor,

posesorilor și beneficiarilor de arme sau altor cetățeni”. În situația în care anterior inculpatul

Ivan Sulac l-a avertizat pe Mihail Radu despre aplicarea armei de foc, a efectuat mai

multe împușcături de avertizare în apropierea acestuia, și asupra agresorului Mihail

Radu nu au avut efect aceste măsuri, partea acuzării nu are nicio justificare să afirme

că inculpatul nu a întreprins măsuri pentru a preîntâmpina consecințele aplicării armei

de foc.

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel într-un alt complet de

judecată.

În susținerea celor solicitate, procurorul menționează că, instanțele de fond eronat

au concluzionat lipsa în acțiunile inculpatului a intenției de a-l lipsi de viață pe Mihail

Radu, or, instanțele urmau să ia în calcul faptul că inculpatul a folosit arma în lipsa unui

pericol real și iminent pentru viața și sănătatea acestuia sau a altor persoane.

De asemenea, procurorul susține că instanțele au dat o apreciere eronată probelor

administrate în respectiva cauză penală, fără a le cerceta conform prevederilor art. 101

Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel nu a luat în calcul proba acuzării, precum că inculpatul

anterior a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, ceia ce denotă

caracterul agresiv al inculpatului.

Mai mult, procurorul indică că, acțiunile inculpatului după aplicarea armei de foc

denotă faptul că ultimul a avut intenția de a comite infracțiunea de omor, or, acesta nu

a mers la poliție pentru a declara cele întâmplate.

Subsecvent, recurentul menționează că, inculpatul este un luptător de arte

marțiale, astfel ultimul fără mare efort putea să oprească atacul asupra sa.

5.1. Nefiind de acord cu decizia, succesorul părții vătămate Vitalie Radu, declară

recurs ordinar prin care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de

apel într-un alt complet de judecată.

14

În motivarea solicitărilor, recurentul susține că, instanțele de fond eronat au

calificat acțiunile inculpatului drept legitima apărarea indicând că, ultimul nu a avut o

altă posibilitate de a evita consecințele, dat fiind faptul că inculpatul a epuizat toate

remediile de negociere cu agresori și nici nu a avut posibilitatea de a se refugia, or, din

probele administrate în respectiva cauză penală contrar susținerilor instanțelor

inculpatul nu a efectuat împușcături de avertizare.

De asemenea, recurentul menționează că contrară soluției pronunțate de către

instanțe vine și raportul de expertiză medico-legală nr. 294 din 25.04.2012, care a

constatat o vătămare corporală neînsemnată a inculpatului, or, poziția instanței precum

că, 4 persoane care acționau intenționat cu scopul de a deschide ușile automobilului,

aplicând lovituri inculpatului este una eronată.

În concluzie, recurentul susține că instanța de apel a dat o apreciere unilaterală

probelor administrate în respectiva cauză, bazându-se doar pe declarațiile inculpatului

și a martorilor apărării.

opiniile expuse în referințe, Colegiul penal lărgit constată că, acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială a hotărârii atacate și să

dispună rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, într-un alt complet de judecată,

dacă constată că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În prezenta cauză, Colegiul penal lărgit constată că și-a găsit confirmarea temeiul

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, indicat de

către părți și anume: cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în legătură cu ce urmează a fi casată decizia instanție de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

Recurenții susțin unanim că, motivarea hotărârii instanței de apel este una

formală în care doar descrie circumstanțele de fapt, probele administrate în respectiva

cauză penală fără a face o analiză și a da un răspuns la toate argumentele invocate în

apel.

15

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel contrar prevederilor

legale și-a întemeiat soluția pe aprecieri contradictorii, or, Curtea de la Strasbourg

statuează că, dreptul la un proces echitabil include obligația tribunalelor de a-și motiva

deciziile lor, deoarece absența motivării unei decizii judiciare poate impieta asupra

acestui drept (Suominen v. Finlandei § 37(2003), Kuznetsov și alții v. Rusiei § 85. (2007)).

De asemenea, Curtea Europeană menționează că, judecătorii trebuie să indice cu

suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază deciziile, căci numai astfel, un acuzat

poate exercita căile de atac prevăzute de legislația națională.

Instanța europeană a subliniat că „motivarea unei decizii judiciare este strâns legată

de preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui proces echitabil, aceasta permițând

respectarea dreptului la apărare. Motivarea este indispensabilă însăși calității actului de justiție

și constituie o pavăză împotriva arbitrarului”.

Astfel, Colegiul penal lărgit susține că instanța de apel în motivarea deciziei nu

se expune asupra tuturor argumentelor invocate de către apelanți și anume asupra

acțiunilor inculpatului după aplicarea armei de foc, care nu a telefonat la poliție pentru

a declara cele întâmplate, dar a părăsit locul comiterii acțiunilor ilegale.

De asemenea, Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de fond fără a da un

răspuns clar alegației succesorului părții vătămate cu referire la faptul că probele

administrate în respectiva cauză sunt contradictorii, și anume raportul de expertiză

medico-legală nr. 294 din 25.04.2012, prin care s-a constatat o vătămare corporală

neînsemnată a inculpatului, contravine motivării deciziei instanței, care a susținut că 4

persoane acționau intenționat cu scopul de a deschide ușile automobilului, aplicând

lovituri inculpatului.

În acest sens, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel în motivarea

deciziei pronunțate urma să indice probele apreciate conform art. 101 Cod de

procedură penală, sub aspectul atacului direct, imediat și real, îndreptat împotriva

inculpatului, să specifice cerințele obligatorii impuse de dispozițiile art. 36 Cod penal,

și să indice dacă partea vătămată avea sau nu, asupra sa careva obiecte sau arme pentru

a crea un risc real asupra vieții sau sănătății inculpatului și martorilor care se aflau cu

acesta în mașină.

Totodată, Colegiul penal lărgit susține că instanța de apel urma să se pronunțe

asupra intenției lui Ivan Sulac, și anume perioada apariției acesteia, or, acțiunea de

legitimă apărare în toate cazurile ar trebui echivalată cu apariția intenției subite.

Mai mult, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanțele de fond examinând

circumstanțele de fapt și de drept a prejudiciat aprecierea acestora, bazându-se pe

presupuneri a constatat că ,,din materialele dosarului se atestă că Ivan Sulac a frecventat

cursuri de instruire profesională pentru a activa în structurile private de pază și serviciul de

securitate, astfel are cunoștințe speciale în aplicarea armei”, or, acest aspect poate fi

16

interpretat diferit, și anume inculpatul avea o pregătire fizică suficientă pentru a se

apăra și a folosi arma doar în ultima instanță.

Astfel, Colegiul penal lărgit susține că, instanțele de fond nu pot să-și bazeze

soluțiile doar în baza propriilor convingeri, dar trebuie să ajungă la concluzia că

aprecierea probelor este un procedeu complex, bazat pe toate circumstanțele cauzei atât

de drept cât și de fapt, să ia în calcul personalitatea celui învinuit, comportamentul de

după și până la comiterea infracțiunii, și doar după această să pronunțe o soluție clară

și echitabilă.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs ordinar atrage atenția asupra faptului

că, inculpatul după comiterea infracțiunii imputate, nu a solicitat intervenirea poliției

sau al serviciului urgență, dar a părăsit locul infracțiunii, or, instanța de apel nu a dat

un răspuns clar în acest sens.

În consecință, în urma celor menționate mai sus, Colegiul penal lărgit conchide

că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și nemotivată, contrară

prevederilor art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului, or, jurisprudența

CtEDO indică faptul că, „… rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au

fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei

decizii motivate poate avea loc un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit,

prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea

obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse.”(cauza Fomin v. Moldovei din 11 octombrie 2011,

nr. 36755/06).

De asemenea, Colegiul penal lărgit în respectarea Convenției Europene a

drepturilor omului, sub aspectul art. 6, impune în special, în sarcina „instanței”,

obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor

propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit constatând temeiul prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, consideră că decizia instanței de apel

urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, or, erorile

comise nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel, urmează să țină cont de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în cererile de apel, să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de vedere

17

al coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul Vitali Cebotari și succesorul părții vătămate Vitali Radu, casează

total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 august 2018, în cauza

penală în privința inculpatului Sulac Ivan XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, publicată integral la 09 iulie 2019.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

18

O P I N I E S E P A R ATĂ

a judecătorilor Ion Guzun și Dumitru Mardari

(Conform art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală, pe cauza penală în privința

inculpatului Ivan Sulac)

11 iunie 2019 mun. Chișinău

achitarea lui Ivan Sulac, acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare.

Nicolae Bojenco în numele succesorului părții vătămate Vitalie Radu, prin care au

solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 10 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Totodată, apărătorul a solicitat admiterea acțiunii civile și încasarea în

beneficiul succesorului părții vătămate a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune

în sumă de 500 000 lei.

2019, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de către procuror și

avocatul Nicolae Bojenco în numele succesorului părții vătămate Vitalie Radu, cu

menținerea sentinței fără modificări.

procuror și succesorul părții vătămate Vitalie Radu, în temeiul art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel într-un alt complet de judecată.

iunie 2019, au fost admise recursurile ordinare declarate de către procuror și

succesorul părții vătămate Vitalie Radu, cu remiterea cauzei spre rejudecare de

către aceiași instanță de apel într-un alt complet de judecată.

Am semnat cu respect hotărârea menționată, dar nu suntem de acord cu soluția

adoptată, astfel, având o altă opinie asupra soluționării recursurilor ordinare

declarate de către procuror și succesorul părții vătămate Vitalie Radu.

Susținând opinia separată, ne vom expune detaliat asupra tuturor motivelor

invocate cât și circumstanțelor de drept.

Astfel, atragem atenția că, recurenții în textul recursurilor declarate își exprimă

în mare parte dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele de fond, astfel

19

menționăm că, la această etapă instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește

o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, or,

aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

De asemenea, subliniem că verificând circumstanțele de drept, constatăm că la

soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de prevederile

art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele,

verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și, întemeiat a

dispus achitarea lui Ivan Sulac de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta a fost săvârșită în stare

de legitimă apărare.

Mai mult, instanța de apel just a stabilit că, învinuirea nu a prezentat probe

pertinente și concludente, care în coroborare cu circumstanțele cauzei ar dovedi

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Potrivit prevederilor art.

394 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de apel a făcut o analiză amplă

probelor, argumentând detaliat respingerea probelor aduse în sprijinul acuzării lui

Ivan Sulac. Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere corectă, concluziile

făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat la prezenta

cauză.

Cu referire la soluția pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de

apel pe care o considerăm corectă, reamintim că, legislatorul în art. 36 Cod penal,

prevede starea de legitima apărare, care este o acțiune ilicită pe care o realizează

persoana săvârșind o faptă prevăzută de legea penală în scopul de a înlătura efectele

unui atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau

împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile

celui atacat ori interesul public, drept o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

Astfel, nu constituie infracțiune atacul îndreptat spre agresatori în scopul de

autoapărare sau apărarea altei persoane ori împotriva unui interes public și care

pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public.

Problema cu care ne confruntăm în respectiva speța, este proporționalitatea

între atac și apărare, astfel este evident că, pentru a respinge un atac este nevoie ca

apărarea să fie mai intensă decât acesta, dat fiind faptul că o altfel de apărare nu ar

fi eficientă.

De asemenea, menționăm că, raportul de proporționalitate se stabilește de la

caz la caz, în funcție de situația de fapt, în fiecare caz aparte există necesitatea de a

fi luate în considerare atât obiectul atacat de agresor și obiectul vătămat de cel aflat

20

în legitimă apărare, cât și mijloacele folosite de agresor pentru realizarea atacului și

cele folosite de către cel atacat pentru înlăturarea atacului.

Raportând cele menționate la speța respectivă, vedem că, existau mai mulți

atacatori și pericolul real ca aceștia să aducă prejudicii vieții și sănătății lui Ivan Sulac

cât și persoanelor aflate cu acesta în mijlocul de transport, astfel utilizarea pistolului

de către acesta este considerată proporțională atacului parvenit.

Totodată, subliniem că acțiunile inculpatului au avut un caracter legitim,

deoarece apărare a fost realizată în timpul desfășurării unui atac direct, imediat,

material și real îndreptat împotriva sa. Scopul urmărit de către Ivan Sulac a fost

orientat spre încetarea atacului agresorilor asupra sa.

Mai mult decât atât, menționăm că atacul pe lângă faptul că a fost unul direct,

imediat, material și real, a fost și de durată, or, faptul că agresorii l-au urmărit pe

Ivan Sulac, încercând să-i limiteze accesul la libera circulație, și cunoscând cu

certitudine că acesta are armă asupra sa (percepându-l ca polițist), au continuat

atacul.

De asemenea, potrivit raportului de expertiză complexă medico-legală,

traseologică, balistică și chimică nr.2052-2053 din 06.12.2012, se indică faptul că

împușcătura a avut loc la o distanță mai mare de 2 metri, iar împușcătura a fost

efectuată de sus în jos, sub un unghi de 100-150, de la stânga la dreapta sub un unghi

de 450, glontele a străpuns inițial antebrațul stâng, apoi toracele, penetrând cavitatea

toracală, demonstrează că inculpatului a tras din armă exact în momentul atacului.

La fel, susținem poziția instanței de apel care a conchis că ,, Faptul că un glonte a

nimerit în automobilul ,,BMW”, iar alt glonte l-a atins pe Vasile Morăriță, ar putea fi

explicat prin aceea, că în momentul încăierării inculpatul Ivan Sulac opunea rezistență, și

direcția de împușcare putea devia ca urmare a confruntărilor violente cu agresorii Mihail

Radu și Vasile Morăriță. Cert este că, Mihail Radu și Vasile Morăriță nu s-au ales cu traume

în urma folosirii armei de foc nu din imposibilitatea și incapacitatea lui Ivan Sulac de a atinge

ținta, or, ținta era nemijlocit în fața sa și nu era nevoie de timp și efort pentru a da traiectoria

dorită împușcăturilor, ci se datorează tendinței inculpatului de a se reține în cauzarea

urmărilor grave care ar putea fi provocate prin aplicarea armei”.

Concluzionând, susținem că atât sentința de achitare, cât și decizia prin care a

fost menținută sentința, sunt motivate suficient, în conformitate cu prevederile art.

6 al Convenției Europene, dar și jurisprudența Curții de la Strasbourg.

Astfel, ținem să remarcăm că, Înalta Curte a menționat că efectul art. 6 § 1

CEDO este, inter alia, de a plasa „tribunalul” sub o obligație de a proceda la o

examinare corespunzătoare a pledoariilor, argumentelor și probelor, fără a

prejudicia propria apreciere a acestora sau constatarea, sunt oare ele relevante

21

pentru hotărârea sa, având în vedere că Curtea Europeană nu este în poziția să

examineze dacă acele argumente au fost într-un mod adecvat luate în considerație

(a se vedea Perez v. France [GC], no. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I, și Buzescu v. Romania,

no. 61302/00, § 63, 24 Mai 2005).

Totuși, deși art. 6 § 1 al Convenției obligă instanțele de a prezenta motive în

susținerea hotărârilor sale, norma nu poate fi înțeleasă întru a obliga să fie adus un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk v. the Netherlands,

19 April 1994, §§ 59 și 61, Series A no. 288, și Burg and Others v. France (dec.), no.

34763/02, ECHR 2003-II).

Extinderea obligației de a motiva poate depinde în special de natura deciziei și

urmează a fi apreciată în lumina circumstanțelor speței (a se vedea Ruiz Torija v. Spain

and Hiro Balani v. Spain, hotărâri din 9 decembrie 1994, § 29 și § 27, respectiv, Series A

nos. 303-A și 303-B, respectiv, și Helle v. Finland, 19 decembrie 1997, Reports 1997-VIII, §

55).

Reiterând cele expuse, ajungem la concluzia că, recursurile ordinare înaintate

de către procuror și succesorul părții vătămate Vitalie Radu urmau să fie respinse

ca fiind inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate, or, fapta ilegală comisă de către

inculpat și care este prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod penal, a fost săvârșită în stare

de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

Pronunțată integral la 09 iulie 2019.

Judecătorii

Curții Supreme de Justiție Ion Guzun

Dumitru Mardari

22