1ra-1062/2020 — art.145 al.1 CP

1ra-1062/2020 — art.145 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1062/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 octombrie

2019, în cauza penală în privința lui

Enachi Vasile xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.07.2017 - 06.10.2017;

Instanță de apel: 16.11.2017 - 02.05.2018;

Instanță de recurs: 19.07.2018 - 30.10.2018;

Instanță de apel: 18.12.2018 - 17.10.2019;

Instanță de recurs: 20.02.2020 - 16.09.2020.

A C O N S T A T A T :

prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal, adică de omorul intenționat al unei persoane,

comis în următoarele circumstanțe: la 19 noiembrie 2016, în perioada de timp

cuprinsă între orele 19.00 - 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la

domiciliu, amplasat în xxx, împreună cu M. Stan, locuitoare a xxx, în urma unui

conflict apărut între el și M. Stan, intenționat, cu un obiect neidentificat de formă

alungită, i-a aplicat ultimei multiple lovituri peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i leziuni corporale sub formă de echimoze alungite pe antebrațul stâng,

fese, coapse, precum și cu alte obiecte dure, contondente, posibil cu pumnii,

cauzându-i leziuni corporale sub formă de excoriații pe membre, ulterior, el,

conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate și prevăzând

posibilitatea survenirii consecințelor, adică survenirii morții lui M. Stan, a sugrumat-

o cu mâinile cauzându-i leziuni corporale sub formă de echimoze și excoriații pe față,

gât, infiltrări sangvine multiple în țesuturile moi a gâtului, laringelui, faringelui,

esofagului, fractură a coarnelor mari a osului hioid cu infiltrări sangvine în jur,

infiltrări sangvine în țesuturile moi a spatelui, care au provocat asfixie mecanică

soldată cu decesul.

1

Enachi Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.149 alin.(1) Cod

penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, cu dispunerea încasării din contul

inculpatului în beneficiul lui O. Iacob a sumei de 32 492 (treizeci și două mii patru

sute nouăzeci și doi) lei cu titlu de cheltuieli funerare, a sumei de 392 (trei sute

nouăzeci și doi) lei pentru cheltuieli de transport, precum și suma de 500 (cinci sute)

lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, în total suma de 33 384 (treizeci și

trei mii trei sute optzeci și patru) lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 5 000

(cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

la 19 noiembrie 2016, aflându-se la domiciliul său din xxx, a fost vizitat de către M.

Stan, care era deja în stare de ebrietate alcoolică. La domiciliul său, inculpatul, după

ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu M. Stan a avut intenția de a o conduce

pe aceasta la domiciliul ei. Datorită faptului că Stan M. era în stare de ebrietate

alcoolică și nu putea să se deplaseze singură, a încercat să o conducă, iar în timp ce

se deplasau, a realizat mai multe acțiuni pentru a o scoate din gospodăria sa, a târât-o

pe jos, apucând-o de mâini și picioare, acțiuni prin care i-a cauzat multiple leziuni,

manifestate prin echimoze alungite pe antebrațul stâng, fese, coapse, care potrivit

raportului de constatare medico-legală nr.235C din 29.12.2016, au fost cauzate cu

circa 30-40 min. înainte de deces și se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Totodată, în timpul deplasării lor, Enachi Vasile fiind în stare de ebrietate, în

acțiunile de a o scoate din gospodăria sa, fără a-și da seama de consecințele ce pot

surveni, a apucat-o pe M. Stan inclusiv de gât, prin ce i-a cauzat asfixie mecanică cu

semne generale de asfixie, fapt ce a dus la decesul acesteia.

Având ca bază factologică cele expuse, prima instanță a conchis asupra

recalificării acțiunilor inculpatului V. Enachi din art.145 alin.(1) Cod penal în baza

art.149 alin.(1) Cod penal, adică lipsirea de viața din imprudență.

art.art.402-403 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care

a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Enachi Vasile să fie declarat vinovat și condamnat în

baza art.145 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe

un termen de 13 ani și cu încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a

sumei de 12 080 lei, cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare.

apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

recurs ordinar solicitând casarea integrală a acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

octombrie 2018, a fost admis recursul, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

2019, apelul declarat de procuror a fost admis, casată parțial sentința, în latura penală

și pronunțată în această parte o hotărâre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima

2

instanță, prin care lui Enachi Vasile, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa 11 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a respins ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare în sumă de 12 080 lei.

În rest sentința a fost menținută.

8.1. Instanța de apel analizând probele administrate de către instanța de fond

prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor cât și argumentele apelului declarat, consideră că

vina inculpatului Enachi Vasile în comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(1)

Cod penal și-a găsit confirmare.

În opinia instanței de apel, instanța de fond eronat a reîncadrat juridic acțiunile

lui Enachi Vasile din prevederile art.145 alin.(1) Cod Penal (omorul intenționat) în

prevederile art.149 alin.(1) Cod penal (lipsirea de viață din imprudență) .

Instanța de apel a evidențiat că, se certifică acțiunile intenționate multiple de

aplicare a violenței de către Enachi Vasile față de Stan Maria, fapt confirmat și prin

depistarea leziunilor corporale și pe alte părți ale corpului cadavrului, toate leziunile

fiind aplicate în perioada 0-30-40 minute înaintea survenirii decesului, adică într-un

timp scurt înainte de deces.

Totodată a remarcat că, reieșind din constatarea medico-legală, și raportul de

expertiză medico-legală cât și din declarațiile expertului, audiat în ședința de

judecată, rezultă că moartea victimei a survenit de la asfixie mecanică prin sugrumare

cu mâni cauzate prin acțiuni intenționate ale inculpatului.

Conduita inculpatului până și după survenirea decesului victimei Stan Maria ,

de asemenea demonstrează intenția de a omorî victima Stan Maria. Argumentele

invocate de prima instanță privitor la reîncadrarea acțiunilor inculpatului Enachi

Vasile în baza art.149 alin.(1) Cod Penal nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate, de vreme ce au fost administrate suficiente probe care

confirmă cu certitudine că inculpatul în mod intenționat, prin sugrumare cu mâinile,

i-a cauzat pârții vătămate asfixie mecanică, care este în legătură cauzală directă cu

survenirea morții victimei Stan M.

Astfel, instanța de apel a conchis că, acțiunile inculpatului Enachi Vasile

urmează a fi încadrate în elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.145

alin.(1) Cod penal „ omorul intenționat, adică omorul unei persoane ", iar declarațiile

inculpatului făcute în fața instanțelor de judecată, despre nevinovăția sa, sunt

apreciate critic ca cele îndreptate de a se eschiva de răspundere.

8.2. Cu referire la cererea procurorului de încasare a cheltuielilor de judecată în

mărime de 12 080 lei, instanța de apel reiterând prevederile art.143 alin.(1), (2) Cod

de procedură penală (până la modificările operate prin legea nr.316 din 22.12.2017,

în vigoare din 09.02.2018), a statuat că în cazurile când expertiza este dispusă de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei sunt achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Instanța de apel a reținut că, raportul de constatare medico-legală nr. 443 din

21 noiembrie 2016 cu costul de 23 lei (f.d.67, vol. I), raport de expertiză judiciară nr.

3

788 din 19 ianuarie 2017 cu costul de 2 218 lei (f.d.116-119, vol. I), raport de

expertiză judiciară nr.17s din 31 martie 2017 cu costul de 9 839 lei, au fost dispuse

de către organul de urmărire penală în vederea acumulării probelor care confirmă

vinovăția inculpatului, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului

în vederea posibilității formulării învinuirii și atragerea persoanei la răspundere

penală, acțiuni care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În această ordine de idei, instanța de apel consideră că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă

cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului ,iar în lipsa unei astfel de

expertize procurorul ar fi fost în imposibilitate încadreze juridic corect acțiunile

inculpatului Enachi Vasile și să formuleze învinuirea acestuia, și ulterior, în instanța

de judecată să demonstreze săvârșirea infracțiunii.

Respectiv, argumentele procurorului că, pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, statul a suportat cheltuieli, care urmează a fi recuperate din contul

inculpatului, urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

Un singur fapt că statul în persoana acuzatorului de stat a demonstrat vinovăția

persoanei în săvârșirea infracțiunii, prin acțiuni de procedură, inclusiv, raporturile

judiciare, nu implică în mod automat încasarea acestei sume din contul inculpatului,

decât în cazurile prevăzute de lege.

8.3. Cu referire la stabilirea pedepsei, reieșind din circumstanțele cauzei,

ținând cont de faptul că, pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane, luând în considerație că inculpatul

Enachi Vasile, a comis o infracțiune deosebit de gravă, cu un impact social major,

îndreptată împotriva vieții persoanei, care este valoarea primordială a societății,

instanța de apel consideră că corectarea și reeducarea inculpatului Enachi Vasile, este

posibilă doar cu izolarea de societate, prin stabilirea în privința acestuia a pedepsei

privative de libertate în limitele prevăzute de sancțiunea art.145 alin.(1) Cod penal,

alte pedepse alternative pentru infracțiunea în cauză nefiind stabilite de sancțiunea

articolului menționat.

Astfel, având în vedere circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului

instanța de apel a conchis că inculpatul Enachi Vasile urmează a fi recunoscut

culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal și stabilită

pedeapsa, cu închisoare pe un termen de 11 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect

față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea,

din partea condamnatului, să-și modifice comportamentul în conformitate cu

prevederile legii.

8.4. Cât privește acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Iacob

Olga, instanța de fond just a admis-o parțial cu dispunerea încasării de la Enachi

Vasile în beneficiul lui Iacob Olga suma de 32 492 lei cu titlu de cheltuieli funerare,

suma de 392 lei pentru cheltuieli de transport, precum și suma de 500 lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistență juridică, în total suma de 33 384 lei cu titlu de prejudiciu

material și încasarea de la Enachi Vasile cu titlu de prejudiciu moral, în beneficiul lui

4

Iacob Olga a sumei de 5 000 lei.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, în latura

cheltuielilor de judecată și dispunerea încasării în contul statului de la inculpat a

cheltuielilor de judecată în sumă de 12 080 lei.

În motivarea cerințelor sale recurentul a invocat că, cheltuielile de judecată în

sumă totală de 12 080 lei constituie cheltuieli care au fost suportate pentru efectuarea

expertizelor judiciare și constatării medico-legale.

De asemenea, a notat că expertiza judiciară în speță, a fost efectuată la cererea

organului de urmărire penală în conformitate cu prevederile art.142 alin.(1) Cod de

procedură penală, care indică expres, că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea

circumstanțelor ce pot avea importantă probatorie pentru cauza penală sunt necesare

cunoștințe specializate în domeniul științei, tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte

domenii.

Totodată, subliniază că prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare de la

09.02.2018, alin.(2) al art.142 Cod de procedură penală care prevedea că, plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile (obligatorii) prevăzute la alin.(1) se face

din contul mijloacelor bugetului de stat, a fost abrogat, deci și reieșind din cele

expuse - sunt aplicabile doar dispozițiile art.229 alin.(1) Cod de procedură penală,

care prevăd expres, că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt

trecute în contul statului.

Consideră că, cheltuielile de judecată sunt imputabile celui condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii, temei juridic fiind vinovăția infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu ar fi fost suportate.

În final, concluzionează că, atât prima instanță cât și instanța de apel, nu au

clarificat obiectiv necesitatea încasării cheltuielilor de judecată, adoptând hotărâri

ilegale și neargumentate în această latură. Totodată acuzarea a reiterat exemple din

practica judiciară de recuperarea a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea

expertizelor judiciare.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

5

drept formal și material.

Colegiul penal reține că, recurentul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la

pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția. În esență, recurentul critică decizia doar din motiv că, instanța de

apel greșit a respins solicitarea din cererea de apel cu privire la încasarea din contul

inculpatului a sumei de 12 080 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia

de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 12 080 lei, suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare și constatării medico-legale.

Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice

garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau

nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin.(3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc

din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că suma de

12 080 lei a fost necesară pentru efectuarea: - raportului de expertiză medico-legală

nr.443 din 12.11.2016 – cheltuieli suportate în cuantum de 23 lei (f.d.62, vol. I);

- raport de expertiză judiciară nr.788 din 19.01.2017 – cheltuieli suportate în cuantum

de 2 218 lei (f.d.116-119, vol. I); - raport de expertiză judiciară nr.17s din 31.03.2017

– cheltuieli suportate în cuantum de 9 839 lei (f.d.202-206, vol. I). Aceste cheltuieli

sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc

urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea

constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de

către organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea

urmăririi penale sau judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal atestă că, instanța de apel întemeiat a reținut, că aceste

cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de

a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste

cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau

exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru stabilirea gradului

vătămărilor, precum și cauza survenirii decesului, sunt evidente și necesare pentru a

demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii.

Referirea recurentului la Legea nr.316 din 22 noiembrie 2017, prin care a fost

exclus alin.(2) din art.143 Cod procedură penală, nu poate fi reținută, deoarece

respectiva Lege a intrat în vigoare la 09 februarie 2018, pe când infracțiunea a fost

comisă și expertiza a fost efectuată până la aceste modificări.

6

Mai mult, recurentul nu a formulat argumente indubitabile care să ateste că nu

este acceptabilă soluția de a lăsa plata cheltuielilor judiciare pe seama statului și că, în

speță, urmează a fi pusă plata acestor cheltuieli în sarcina inculpatului. Astfel,

acuzatorul în prezentul recurs, s-a referit la practica judiciară existentă și legea

națională privind cheltuielile judiciare, fără a aduce argumente individualizate

prezentei spețe.

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod

de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent prescrisă la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată la examinarea

recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 17 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Enachi

Vasile xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizie pronunțată motivat la 29 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Cobzac Elena

Copia corespunde originalului,

Judecător Țurcan Anatolie

8