1ra-1187/2019 — art, 27, 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-1187/2019 — art, 27, 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1187/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătorie Chișinău din

19 noiembrie 2018 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din

12 februarie 2019, declarat de avocata Bîrcă Ludmila în numele inculpatului

Bugaci Gheorghe XXXXX,

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.10.2018 - 19.11.2018,

instanța de apel: 26.12.2018 - 12.02.2019,

instanța de recurs: 13.05.2019 - 12.06.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Bugaci

Gheorghe a fost condamnat în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 3

ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din

08.10.2018.

inculpatul Bugaci Gheorghe, urmărind scopul sustragerii în mod deschis a

1

bunurilor altei persoane, în timp ce Vlas Cristina se afla în stația auto la

intersecția bd. Dacia cu str. Băcioii Noi, mun. Chișinău, aplicând violenta

nepericuloasă pentru viață și sănătatea persoanei, manifestată prin lovituri în

regiunea capului cu pumnii, precum și tragere de păr, a îmbrâncit-o, ulterior a

sustras o geantă de culoare neagră în sumă de 500 lei, în care se afla o carte

estimată la 50 de lei, mijloace bănești în sumă de 1200 lei, valută în sumă 150 de

euro, care conform cursului BNM la momentul de față constituia 2924,95 lei, iar

din mâna victimei telefonul mobil de model „Samsung A5”, de culoare neagră,

în valoare de 6000 lei, cauzând victimei o daună materială considerabilă, în sumă

totală de 10.674,95 lei, dar din cauze independente de voința făptuitorului, acesta

nu și-a produs efectul, fiind reținut în flagrant delict.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut vina și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, față de care

nu are obiecții.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 27, 187

alin. (2) lit. e), f) Cod penal, ca tentativă de jaf, adică de sustragere a bunurilor

altei persoane în mod deschis, cu aplicarea violenței pentru viață și sănătatea

persoanei, cu cauzarea de daune considerabile.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a luat în considerare că

circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite, infracțiunea comisă este

una gravă, sancțiunea cărei prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 la 7 ani, însă

acesta beneficiază, conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală de o

reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, noile limite fiind

de la 3 ani și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare, că la 03.02.2015 inculpatul a fost

condamnat în baza art. 187 alin. (1), 349 alin. (11), 84 Cod penal prin sentința

Judecătoriei Buiucani din 03.02.2015, la 2 ani și 11 luni închisoare, deci

inculpatul are recidivă de infracțiuni, concluzionând că educarea și reeducarea

acestuia este posibilă doar prin izolare de societate.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de

liberate, cu suspendarea condiționată a executării ei în baza art. 90 Cod penal.

Apelanta a invocat că, la urmărirea penală și în cadrul ședinței de judecată

inculpatul a recunoscut vina integral, se căiește sincer și regretă mult cele

întâmplate, iar partea vătămată nu a înaintat pretenții materiale sau morale față de

el.

Prima instanță nu a individualizat pedeapsa conform prevederilor art. 61,

75 Cod penal și a practicii judiciare constante, ce a dus la stabilirea unei pedepse

neechitabile.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a luat în considerație gradul

infracțiunii comise, împrejurările în care a fost consumată infracțiunea,

personalitatea inculpatului, dar și prezența circumstanțelor atenuante -

recunoașterea vinovăției și căința sinceră.

2

Ținând cont de circumstanțele stabilite, scopul corectării și reeducării se va

atinge și fără izolarea inculpatului de societate, fiind posibil de a-i stabili o

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu suspendarea

condiționată a executării ei conform art. 90 Cod penal, pe un termen de probă,

luând în considerație că nu are antecedente penale, având o posibilitate reală să

dovedească că corectarea sa este posibilă prin comportament exemplar și muncă

cinstită, nesăvârșind o nouă infracțiune.

februarie 2019, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă

inculpatului, instanța de fond a reiterat prevederile art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal

și le-a aplicat corespunzător.

Astfel, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, că inculpatul

a recunoscut vina și a depus cerere privind judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, că circumstanțe atenuante și agravante

nu au fost reținute.

Conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea comisă este una gravă,

sancțiunea cărei prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 la 7 ani, însă inculpatul

beneficiază, conform alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, de o reducere

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Or, luând în considerare toate circumstanțele cauzei, corectarea și

resocializarea inculpatului este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare în limitele sancțiunii art. 27, 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, pedeapsă

care este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la

reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de

ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale

În contextul stabilirii pedepsie, instanța de apel a reiterat că la 03.02.2015

inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187

alin. (1) și 349 alin. (11) Cod penal, prin sentința Judecătoriei Buiucani din

03.02.2015, la 2 ani și 11 luni închisoare, fiind eliberat în anul 2018, în urma

executării pedepsei.

Deci, de la eliberarea acestuia în urma executării pedepsei cu închisoarea a

trecut mai puțin de 1 an de zile, din ce reiese că inculpatul are recidivă de

infracțiuni. Or, în conformitate cu art. 34 alin. (1) Cod penal, se consideră recidivă

comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu

antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.

Prin urmare, circumstanțele descrise supra indică cu certitudine că în

privința inculpatului pedeapsa aplicată nu poate fi suspendată, cu stabilirea unui

termen de probațiune, or, anterior inculpatul a fost condamnat, însă nu s-a corijat,

respectiv aplicarea unei pedepsei neprivative de libertate nu va executa scopul

propus de legiuitor la art. 61 Cod penal.

3

parțială a sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă

de liberate, cu suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de

probațiune, în baza art. 90 Cod penal.

Recurenta a invocat că, la urmărirea penală și în cadrul ședinței de judecată

inculpatul vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o integral, a înțeles că a

greșit enorm și îi pare rău de cele săvârșite, se căiește sincer și regretă mult cele

întâmplate, iar partea vătămată nu a înaintat pretenții materiale sau morale față de

inculpat.

Prima instanță nu a individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art. 61, 75

Cod penal și a practicii judiciare constante, ce a dus la stabilirea unei pedepse

neechitabile.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a luat în considerație gradul

infracțiunii comise, împrejurările în care a fost consumată infracțiunea,

personalitatea inculpatului, dar și prezența circumstanțelor atenuante -

recunoașterea vinovăției și căința sinceră.

Ținând cont de circumstanțele stabilite, scopul reeducării se va atinge și

fără izolarea inculpatului de societate, fiind posibil de a stabili în privința acestuia

o pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu

suspendarea condiționată a executării ei conform art. 90 Cod penal, pe un termen

de probațiune, luând în considerație că nu are antecedente penale, având o

posibilitate reală să dovedească că corectarea sa este posibilă prin comportament

exemplar și muncă cinstită, nesăvârșind o nouă infracțiune.

Instanța de judecată de fond și apel nu a luat în considerare faptul că

inculpatul se căiește sincer de cele comise, a conștientizat ilegalitatea acțiunilor

sale declarând că pe viitor nu va mai comite asemenea fapte.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a deciziilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din

4

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel legal

și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut

cont că de prevederile art. 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate

cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu

și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au conchis că în cazul în care

inculpatul anterior a mai fost în conflict cu legea, având antecedentele penale, și

a tentat comiterea unei infracțiune gravă, sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. e), f)

Cod penal prevăzând închisoare de la 5 la 7 ani, suspendarea condiționată a

executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal ar fi o pedeapsă penală prea blândă,

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite, cu persoana lui, cât și cu scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura

pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune apărarea, este o competentă și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

5

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni

în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate

în acest sens (pct. 4., 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că

hotărârile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a

fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului Bugaci Gheorghe XXXXX, împotriva sentinței Judecătorie

Chișinău din 19 noiembrie 2018 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 februarie 2019, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6