1ra-1123/18 — art. 187 alin. 2 CP

1ra-1123/18 — art. 187 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1123/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

20 februarie 2018, în cauza penală în privința lui:

Bogheanu Gheorghe Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și locuitor xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.08.2017 - 17.10.2017;

Instanța de apel: 01.11.2017 - 20.02.2018;

Instanța de recurs: 11.05.2018 - 06.06.2018,

C O N S T A T Ă:

cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Bogheanu

Gheorghe, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani 4

(patru) luni în penitenciar de tip semiînchis.

urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile,

dorind și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, la data de 15 iulie

2017, aproximativ la orele 21.00 min., aflându-se în regiunea stației de troleibuz din

str. Ion Creangă 3, mun. Chișinău, acționând în vederea realizării scopului criminal,

în mod deschis, prin smulgere, a sustras din mână de la partea vătămată Cherdivară

Ion mijloace bănești în sumă de 2 500 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit

locul comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate daune în proporții considerabile.

Astfel, lui Bogheanu Gheorghe i se impută că prin acțiunile sale intenționate, a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal, jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Axinte Andrei în numele acestuia, care au solicitat casarea parțială a sentinței, doar în

partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a aplica în privința

lui Bogheanu Gheorghe prevederile art. 90 Cod penal.

1

Apelanții au invocat aceleași motive, și anume că în cauză sunt întrunite

condițiile aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, iar instanța

de judecată a avut posibilitatea de a dispune aplicarea acestora, reieșind din faptul că

inculpatul conștientizând fapta comisă, a recunoscut vina total și a restituit prejudiciul

material părții vătămate.

2018, apelul depus de către avocatul Axinte Andrei în numele inculpatului a fost

respins ca depus peste termen, iar apelurile inculpatului și avocatului acestuia,

Burduja Victoria, au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. Cu referire la apelul declarat de către avocatul Axinte Andrei în numele

inculpatului, Colegiul a constatat că sentința a fost pronunțată public la 17.10.2017,

iar potrivit recipiselor și scrisorii de expediere a acesteia, inculpatul și acuzatorul de

stat au primit copia la data pronunțării acesteia, la aceeași dată, sentința fiind

expediată și în adresa avocatului Burduja Victoria, care a apărat interesele

inculpatului.

Potrivit materialelor cauzei, avocatul Axinte Andrei, la 13.12.2017, prin

intermediul cancelariei Curții de Apel Chișinău a înaintat cerere de apel în numele

inculpatului. Potrivit mandatului nr. 1257709 seria MA, avocatul a început să ofere

servicii juridice în baza contractului nr. 709/2017 din data de 24.11.2017, la aceeași

dată solicitând dosarul spre cunoștință, fapt confirmat prin recipisa anexată la

materialele cauzei, iar apelul depus de apărător a fost înregistrat doar la 13.12.2017,

adică cu depășirea termenului legal de declarare a apelului prevăzut de art. 402 Cod

de procedură penală.

Referitor la apelurile declarate de către inculpat și avocatul acestuia, Burduja

Victoria, Colegiul a punctat că acestea sunt nefondate, or instanța de fond la stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului, a ținut cont de toate circumstanțele

reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i una corectă,

echitabilă și legală.

Astfel, Colegiul a menționat că infracțiunea comisă de inculpat face parte din

categoria celor grave, iar instanța de fond, ținând cont de prevederile art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoare pe termen

de 3 ani 4 luni, pedeapsă care în viziunea instanței de apel își va atinge scopul propus

de legiuitor la art. 61 Cod penal. Totodată, Colegiul a reținut că în speță nu sunt

prezente circumstanțe ce indică la aplicabilitatea în privința lui Bogheanu Gheorghe a

prevederilor art. 90 Cod penal, în acest sens stabilindu-se că inculpatul nu este la

prima abatere de la regulile de conviețuire în societate, anterior a mai fost cercetat

penal, procese care au fost încetate la etapa urmăririi penale din motivul împăcării

părților, or aceste stări conchid asupra faptului că reeducarea inculpatului nu va fi

posibilă fără privarea sa de libertate.

2

Prin urmare, Colegiul a conchis că pedeapsa numită lui Bogheanu Gheorghe este

legală și întemeiată, proporțională faptelor comise cât și circumstanțelor reale și

personale, corect constatate de către instanța de fond.

care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora parțial, doar în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care a-i fi stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, în temeiul art. 90

Cod penal.

În motivarea cerințelor recurentul menționează că instanțele de fond, stabilindu-i

pedeapsa, nu au făcut o individualizare a acesteia sub toate criteriile, fără a motiva

argumentat și desfășurat concluziile privitor la aplicarea pedepsei cu închisoare și

executare reală. Astfel, pedeapsa stabilită lui Bogheanu Gheorghe, nu a fost

individualizată întru totul corect și argumentat, neținându-se cont de dispozițiile Părții

generale a Codului penal, fiind neglijate și prevederile art. 90 Cod penal, care sunt

aplicabile în speță, în consecință fiindu-i stabilită o pedeapsă prea aspră, motiv pentru

care inculpatul este în dezacord cu hotărârile judecătorești.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință solicitând

instanței de recurs a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat,

deoarece instanța de apel, menținând sentința instanței de fond, și-a argumentat

suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, iar

în final stabilindu-i inculpatului Bogheanu Gheorghe o pedeapsă echitabilă.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că recursul

depus are ca temei pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care stipulează

că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

3

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs menționează că, prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar

servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Colegiul reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, dar

critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerând-o

prea aspră, solicitând aplicarea unei pedepse non privative de libertate.

După cum s-a menționat, Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs

semnalat de recurent nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a

motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul

statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

4

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În speță, Colegiul penal constată, că instanța de apel corect a ajuns la concluzia

că măsura de pedeapsă aplicată de către instanța de fond lui Bogheanu Gheorghe

sub formă de închisoare, este suficientă pentru a atinge scopul urmărit, fiind

stabilit faptul că inculpatul nu este la prima abatere de la regulile de conviețuire în

societate, anterior a mai fost cercetat penal, procesele fiind încetate la etapa urmăririi

penale pe motivul împăcării părților, iar aceste situații indică asupra faptului că

reeducarea inculpatului nu va fi posibilă fără privarea de libertate.

Cu referire la motivele indicate de inculpat în recursul său, Colegiul

menționează că acestea sunt nefondate, or instanțele de fond la stabilirea categoriei

și măsurii de pedeapsă ultimului, a ținut cont de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i una corectă, echitabilă și

legală.

Infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal comisă de Bogheanu

Gheorghe face parte din categoria celor grave, iar instanțele de fond, ținând cont de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, au aplicat inculpatului

pedeapsa cu închisoare, pedeapsă care în viziunea instanței de recurs își va atinge

scopul propus de legiuitor la art. 61 Cod penal.

Colegiul menționează că este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că

scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute

de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea

faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte, bazându-se

pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești. Subsidiar,

Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”,

oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei

norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează că: „ Dacă...

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând

numaidecât în hotărâre motivele...”.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

menținerea sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde

5

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,

având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art.

424 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărârii nu s-au stabilit.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin menținerea în privința

inculpatului a pedepsei privative de libertate stabilită de instanța de fond, pedeapsă

care răspunde scopului de corectare, reeducare și resocializare a inculpatului prevăzut

de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față

de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar

argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de libertate,

urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

Din aceste considerente se conchide că, de fapt în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct.10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală la care se face

referință de către recurent, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate,

pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii,

din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018, în cauza penală în

privința lui Bogheanu Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 04 iulie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

6