1ra-689/19 — Art. 269 Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 269 Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-689/19 — Art. 269 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-689/2019
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
05 iunie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte: Timofti Vladimir,
judecători: Toma Nadejda și Boico Victor
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27
noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Șelencov Fiodor XXXXX, născut la
XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat
în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 14.09.2017 – 12.10.2017;
Instanța de apel: 06.11.2017 – 27.11.2017;
Instanța de recurs: 15.02.2019 – 05.06.2019;
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, (sediul Central) din 12 octombrie 2019,
în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Șelencov Fiodor
a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal
fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 90 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate pe un termen de probă de 1 (unu) an.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că inculpatul Șelencov
Fiodor fiind în stare de ebrietate alcoolică grad avansat, la data de 27.06.2017
aproximativ la ora 23.40, conducând ciclomotorul de model „Corsa Sonic”, fără
numere de înmatriculare, cu capacitatea cilindrică de 49,5 cm3 și, deplasându-se
pe str. Spicului din direcția str. Ialoveni spre șos. Hâncești mun. Chișinău,
exprimând neatenție față de trafic și încredere exagerată în sine, a încălcat
cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului
nr.357 din 13.05.2009 și anume: prevederile pct. 3 al Regulamentului Circulației
Rutiere, în conformitate cu care „participanții la trafic sunt obligați să respecte
regulile de circulație, semnificația mijloacelor și prin acțiunile lor să nu cauzeze
prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului prevederile pct.10
1
alin. (1) lit. b) al Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate cu care,
„persoana care conduce un vehicul trebuie:...b) să posede cunoștințe și să execute
cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a
conduce în siguranță vehiculul pe drum...”, pct. II lit. c) al Regulamentului
Circulației Rutiere, în conformitate cu care „conducătorii de sunt obligați să poarte
pe cap casca de protecție prinsă cu cataramă în timpul deplasării pe motocicletă
(ciclomotor) și să se asigure că pasagerii au procedat la fel”; precum și prevederile
pct.45 al Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate cu care
„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză
stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică
ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să
prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile
încărcăturii; d) situația rutieră; pct.109 alin. (1), alin. (4) al Regulamentului
Circulației Rutiere, în conformitate cu care „conducătorii de biciclete,
ciclomotoare, vehicule cu tracțiune animală, călăreții trebuie să circule pe drumul
public numai într-un singur rând, menținând în timpul deplasării, în raport cu
marginea din dreapta a carosabilului, un interval nu mai mare de 1 m, fiind
îmbrăcați în vestă de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizantă;
conducătorilor de ciclomotoare li se interzice să conducă în stare de ebrietate”, iar
drept urmare a încălcărilor enunțate mai sus, nu s-a isprăvit cu conducerea
ciclomotorului și în preajma imobilului nr.7, de pe str. Spicului mun. Chișinău, a
derapat de pe traseu, provocând căderea pasagerei Duca Tamara.
În rezultatul căderii, pasagerei Duca Tamara, i-au fost provocate potrivit
raportului de expertiză judiciară nr. 1566/D din 19.07.2017, fractura osului radial
în loc tipic pe dreapta cu deplasarea fragmentelor, edem al țesuturilor moi la
nivelul antebrațului drept și mâna dreaptă, care au putut fi cauzate în rezultatul
acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și
circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și
conform acestui criteriu se califică ca vătămare medie.
Astfel, prin acțiunile sale inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 269
alin. (1) Cod penal, după semnele calificative – încălcarea de către pasager, pieton
sau alt participant la trafic a regulilor privind menținerea ordinii și securitatea
circulației, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264 Cod penal.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a solicitat
admiterea cererii, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care
inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de
3 ani, iar cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal a suspenda condiționat
executarea pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3 ani și admiterea solicitării
acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 964,28 lei,
cu dispunerea încasării acestora din contul inculpatului în beneficiul statului,
invocând următoarele argumente:
- la individualizarea pedepsei instanța de judecată urma să țină cont de faptul
că inculpatul anterior a fost condamnat, se caracterizează negativ la locul de trai și
nu este angajat în câmpul muncii;
- instanța de judecată în mod eronat a reținut în calitate de circumstanță
atenuantă în baza art.76 din Codul penal, ”recunoașterea vinovăției”, or, în cazul
2
dat cauza a fost examinată în procedură specială, fiind admisă de către instanță
cererea inculpatului privind examinarea cauzei pe baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, iar însuși recunoașterea vinovăției este una din condițiile
procedurii date (alin. (2) art.3641 Cod procedură penală), iar ca consecință
inculpatul beneficiază de reducerea limitelor pedepsei prevăzute cu 1/3 (alin.8
art.364/1 Cod procedură penală) și aceasta ar însemna că aceleiași situații de drept
i se va acorda o dublă valență juridică;
- instanța nu a luat în considerație și circumstanța agravantă a gradului de
vinovăție a inculpatului prevăzută de art. 77 Cod penal, săvârșirea infracțiunii de
către o persoană în stare de ebrietate, or, conform certificatul nr.864 din
06.07.2017, cu privire la rezultatul analizei sângelui la alcool, în sângele acestuia
s-a depistat 2,70g/l de alcool etilic;
- consideră apelantul ilegală sentința primei instanțe și în partea ce vizează
neîncasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 964,28 lei, invocând în acest
sens faptul că, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată
de săvîrșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării
cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, consideră că
cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea
infracțiunii, temneiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără
săvîrșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie
2017, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără
modificări.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a reținut lipsa de temei întru
intervenirea în sentința instanței de fond în această parte, or, după cum se constată
din materialele cauzei, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, s-a ținut cont
de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,
inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.
Verificând corectitudinea individualizării pedepsei penale stabilite în
privința inculpatului, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a
individualizat pedeapsa penală și prin urmare, a acordat deplină eficiență
prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.
Totodată, instanța de apel a mai menționat că, cheltuielile suportate în cadrul
urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea
infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă
cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.
Împotriva deciziei instanței de apel, la 11 ianuarie 2018, în termen, declară
recurs ordinar procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina,
prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu remiterea cauzei la
rejudecare.
În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:
- Soluția instanței de apel de a respinge solicitarea acuzatorului de stat
referitor la încasarea de la Șelencov Fiodor a cheltuielilor de judecată contravine
normelor penale în vigoare.
3
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs
verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și
dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și
material.
Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al
art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția.
În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur
considerent, și anume că, în viziunea sa, instanțele de judecată nu au motivat
respingerea încasării cheltuielilor de judecată, adoptând în acest sens o decizie
neargumentată.
Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că
instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele
prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la
concluzia de a respinge apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără
modificări, prin care a fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea de
la inculpat a sumei de 965, 28 lei, ce constituie cheltuieli pentru efectuarea
expertizei medico-legale și pentru traducerea în limba rusă, or, cheltuielile
suportate de către organul de urmărire penală în speță nu sunt unele de natura de
a impune cheltuieli neprogramate și neincluse în cheltuielile evidente suportate
anume de către stat.
Astfel, art. 227 alin. (2) Cod penal stipulează, că cheltuielile judiciare cuprind
sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,
reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și
asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea
corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice
garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor
deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei judiciare sau de
reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale
în cauza penală.
Totodată, alin. (3) prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
4
Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea
procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele
cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,
asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții
legali ai părții vătămate, ai părții civile:
1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de
urmărire penală și în instanță;
2) cheltuielile de cazare;
3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;
4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în
urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire
penală sau a instanței.
(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate
să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,
reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul,
specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului
de urmărire penală sau a instanței.
(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul
materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării
respective.
(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă
pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei
însărcinări de serviciu.
(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi
recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală
sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.
Prin urmare, suma de 964, 28 lei este compusă din efectuarea expertizei
medico-legale (Raportul nr. 1566/D din 19 iulie 2017 (f. d. 46 – 47), servicii de
traducere română-rusă (f. d. 86), or, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului
prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun
din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă
nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire
penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmării penale sau judecarea
cauzei.
Așa dar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că aceste
cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția
de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă
aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri
suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru
stabilirea cauzei decesului victimei, sunt evidente și necesare pentru a demonstra
existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii.
Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către
instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod
de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent prescrisă la
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată la examinarea
5
recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul
urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Șelencov Fiodor XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iulie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Boico Victor
6