1ra-501/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 13 iunie 2018, în temeiul prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Bănăruc Fiodor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 (trei) ani. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 (trei) ani. A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Clim Natalia, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului Bănăruc Fiodor în beneficiul acesteia a sumei de 13644,34 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 100000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, precum și suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului Bănăruc Fiodor în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, ca fiind neîntemeiată.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că la 07 octombrie 2017, între orele 1900-1910, Bănăruc Fiodor, conducând automobilul de model „Volkswagen Transporter” cu n/î xxxxx, se deplasa pe strada Calea Ieșilor, din direcția străzii Decebal în direcția SA „Incomlac” mun. Bălți. În preajma 1 imobilului numărul 71 de pe strada Calea Ieșilor, mun. Bălți, Bănăruc Fiodor, ignorând prevederile art. art. 32 alin. (5), 39 alin. (1), 45 alin. (1), (2) și 47 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care prevăd că presemnalizarea oricărei manevre se va efectua ulterior asigurării că prin această manevră nu se vor crea obstacole altor participanți la trafic: înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic; conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația rutieră etc; în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; limitele maxime de viteză a vehiculelor în localități este de 50 km/h, a ieșit pe contrasens din cauza obstacolului apărut înainte și a tamponat cu partea din față a automobilului pietonul Negresco Andrei, care a început să traverseze partea carosabilă a străzii Calea Ieșilor, mun. Bălți, în loc neregulamentar, de la stânga la dreapta după direcția de deplasare a automobilului. Tot atunci, automobilul condus de către Bănăruc Fiodor s-a ciocnit violent cu partea din fața stângă cu automobilul model „Daewoo Nexia” cu n/î xxxxx care aparține lui Bacoș Veaceslav și la acel moment staționa în preajma imobilului numărul 71 din str. Calea Ieșilor, mun. Bălți. În urma accidentului automobilul respectiv a fost avariat, prin ce proprietarului i-a fost cauzat un prejudiciu. În urma accidentului rutier, Negresco Andrei s-a ales cu traumatism cranio-cerebral acut închis, manifestată prin excoriații pe față, cap, hemoragii în țesuturile moi ale capului în regiunea occipitală centru, hemoragie subarahnoidiană occipital pe stânga; traumă bontă torac-abdominală-fractură de coaste 2-9 pe dreapta cu lezare de pleură în regiunea coastelor 3-7 cu o ruptură de pulmon pe dreapta, ruptură de ficat, complicate cu o hemoragie internă; traumatism vertebro-medular închis, fractura vertebrei toracală 3 cu dishicență și lezarea măduvei spinale; fractură deschisă a gambei drepte; excoriații multiple pe corp și membre, hemoragii țesuturi moi suprascapular și lombar, de la care a decedat pe loc. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persona care conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat decesul unei persoane.

Procurorul a depus apel, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Bănăruc Fiodor să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani și cu încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 320 lei. În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, reieșind din 2 personalitatea inculpatului, faptei incriminate, rezonanța crimei comise, precum și faptul că acesta a comis o infracțiune gravă, în rezultatul căreia a decedat o persoană, astfel fiind constatată imposibilitatea corijării lui decât doar stabilindu-i-se pedeapsa închisorii. În opinia apelantului, prima instanță nu a argumentat motivele aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, considerând că această soluție este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului. Or, deși inculpatul a recunoscut pe deplin vina incriminată, acesta totuși nu a conștientizat până la capăt urmările prejudiciabile ale faptei comise. Astfel, acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal. Suplimentar acuzatorul de stat a mai indicat, că pe cauza dată au fost suportate cheltuieli în mărime de 320 lei pentru perfectarea raportului de expertiză nr. 34/12/1 -R-6441 din 06 decembrie 2017. Astfel, cu referire la prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, a menționat că legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța de judecată neîntemeiat a respins solicitarea acuzatorului de stat. 3.1. Succesorul părții vătămate, Clim Natalia, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă admiterea acțiunii civile și încasarea din contul lui Bănăruc Fiodor în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 200000 lei. În motivarea apelului a susținut, că având în vedere prevederile art. 219 alin. (4), 220 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 1423 Cod civil, precum și recomandările stipulate în Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 04 iulie 2005 „Cu privire la practica aplicării legislației materiale despre încasarea prejudiciului cauzat părților vătămate”, suma prejudiciului moral încasat de prima instanță este prea mică în comparație cu suferințele psihice care le-a avut și le are familia lor, starea de stres și frustrare, durere nemărginită din cauza pierderii unui membru al familiei. Mai mult ca atât, nici până în prezent inculpatul Bănăruc Fiodor nu s-a apropiat de membrii familiei să-și ceară scuze pentru cele întâmplate. 3.2. Inculpatul Bănăruc Fiodor, la fel a declarat apel, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura încasării prejudiciului moral și dispunerea micșorării cuantumului acestuia. În motivarea apelului a invocat netemeinicia sentinței în latura încasării prejudiciului moral, considerând că s-a încasat o sumă impunătoare, pe care nu va avea posibilitatea să o achite. A menționat, că a recuperat integral prejudiciul material, contractând un credit, pe care e necesar să-l ramburseze deși primește un salariu de 2000 lei lunar, totodată fiind obligat să achite și prejudiciul moral, pe care îl consideră exagerat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2018 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, admise apelurile declarate de procuror și de succesorul legal al părții vătămate, Clim Natalia, casată parțial 3 sentința în latura pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Bănăruc Fiodor, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 (trei) ani. În temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, s-a dispus ca inculpatul Bănăruc Fiodor să execute 1 (unu) an 6 (șase) luni din pedeapsa stabilită, în penitenciar de tip deschis, iar executarea celeilalte părți din pedeapsa stabilită 1 (unu) an 6 (șase) luni, fiind suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 4.1. Analizând probele administrate de prima instanță, instanța de apel a constatat că la examinarea cauzei respective a fost acordată deplină eficiență prevederilor art. art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, prima instanță a apreciat probelor prezentate de procuror prin prisma pertinenței, concludenței, coroborării lor și în baza probelor acumulate just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect a încadrat acțiunile inculpatului Bănăruc Fiodor în limitele învinuirii formulate, în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal. Mai mult, judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală. Având în susținere prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel a reținut că aplicând pedeapsa lui Bănăruc Fiodor pentru infracțiunea comisă, instanța de fond nu a dat destulă eficiență prevederilor art. 90 Cod penal, și neîntemeiat a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea. Instanța de apel a notat că condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, după cum prevede art. 90 Cod penal, poate fi aplicată în cazul în care nu este rațional ca persoana să execute pedeapsa cu închisoarea. Instanța de judecată urmează să-și argumenteze soluția, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele despre persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cerințe ce nu au fost respectate de instanța de fond. Prin urmare, instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele cauzei, inclusiv de starea de fapt și de drept, stabilită în cadrul judecării cauzei. În opinia instanței de apel, prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație gravitatea și urmările prejudiciabile ale infracțiunii comise de Bănăruc Fiodor, nu a ținut cont de urmările ireversibile ale comiterii accidentului rutier de către inculpat, care s-a soldat cu decesul părții vătămate, aceasta era de vârstă tânără, consecințe care nu pot fi reparate în nici un mod. Totodată a fost luată în considerație și poziția succesorului părții vătămate, Clim Natalia, căreia deși inculpatul i-a achitat integral prejudiciul material cauzat, în instanța de apel a explicat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă. Așadar, instanța de apel a găsit întemeiate motivele apelului declarat de procuror considerând că, corijarea inculpatului este posibilă doar fiind izolat de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare, pedeapsă ce va corecta vinovatul și va asigura scopurile pedepsei. 4 Această concluzie este dictată de pericolul social al faptei comise, de circumstanțele cauzei și urmările prejudiciabile ireversibile ale săvârșirii infracțiunii, care au avut ca rezultat pierderea unei vieți omenești, precum și poziția succesorului părții vătămate, Clim Natalia, care a solicitat pedepsirea mai aspră a inculpatului. Ținând cont de circumstanțele expuse, instanța de apel a considerat că la aplicarea pedepsei pentru infracțiunea comisă, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal și pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a menținut mărimea acesteia stabilită de prima instanță, ținându-se cont de prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală. Totodată, conform prevederilor art. 901 Cod penal, reținând că infracțiunea săvârșită, deși este o infracțiune gravă, totuși face parte din categoria celor comise din imprudență, precum și personalitatea inculpatului, care pentru prima dată se atrage la răspundere penală, și atitudinea acestuia, care a conștientizat fapta comisă și a recuperat integral prejudiciul material cauzat succesorului părții vătămate, instanța de apel a considerat, că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoarea în penitenciar, fiind posibilă suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate lui Bănăruc Fiodor, urmând să execute 1 an 6 luni din pedeapsa stabilită în penitenciar de tip deschis, iar executarea celeilalte părți din pedeapsă stabilită - 1 an 6 luni, a fost suspendată condiționat pe perioada de probațiune de 2 ani. În opinia instanței de apel individualizarea și stabilirea unei astfel de pedepse este proporțională faptelor comise de către Bănăruc Fiodor, echitabilă și pasibilă să atingă scopul pedepsei penale, pedeapsa pe care inculpatul va urma să o execute parțial în instituția penitenciară de tip deschis, cealaltă parte executând-o condiționat, respectând condițiile probațiunii. Instanța de apel a mai remarcat, că pedeapsa aplicată lui Bănăruc Fiodor, precum și modalitatea executării acesteia este în coraport cu gravitatea faptei comise - infracțiune gravă, cu personalitatea inculpatului - care este la prima abatere de la Legea penală, precum și consecințele infracțiunii, care s-a soldat cu decesul părții vătămate, va putea influența asupra convingerii inculpatului de necesitatea respectării Legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. 4.2. Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia respingerii solicitării procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 3058 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale și constatării medico-legale. În acest sens instanța de apel a remarcat, că cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale și constatării medico-legale nu pot fi încasate de la inculpatul Bănăruc Fiodor, deoarece sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Cu referire la prevederile art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, precum și reieșind din esența art. 228 Cod de procedură penală coroborat cu 5 art. 229 Cod de procedură penală, instanța de apel a precizat, că de către condamnat pot fi compensate cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile. Celelalte cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat. Astfel, în cauza dată în cadrul urmăririi penale au fost efectuate constatarea medico-legală nr. 635 din 22 decembrie 2017, pentru care statul a suportat cheltuieli în mărime de 2738 lei și raportul de expertiză judiciară nr. 367 D din 22 decembrie 2017, pentru care statul a suportat cheltuieli în mărime de 320 lei, care au fost ordonate de către organul de urmărire penală, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării. Totodată, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de procedură penală și art. 6 § 2 a Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului, sarcina probațiunii e pusă în seama organului de urmărire penală, persoana acuzată de un delict beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală. Astfel, ținând cont de faptul, că cheltuielile constatate în cadrul cauzei penale au fost înfăptuite pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală, ce la rândul său au determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală din contul părții apărării. 4.3. Instanța de apel a considerat sentința întemeiată și în latura încasării în beneficiul succesorului părții vătămate a prejudiciului moral. Astfel, cu referire la prevederile art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, art. 1423 Cod civil, instanța de apel a statuat, că prima instanță just a admis parțial acțiunea civilă în partea prejudiciului moral, dispunând încasarea în folosul succesorului părții vătămate, Clim Natalia, a prejudiciului moral în cuantum de 100000 lei, cuantum pe care l-a considerat echitabil tuturor circumstanțelor cauzei, consecințelor comiterii infracțiunii, precum și suferințelor cauzate succesorului părții vătămate prin decesul fratelui. De asemenea, în opinia instanței de apel, prima instanță întemeiat a considerat, că cuantumul prejudiciului moral solicitat de succesorul părții vătămate în sumă de 200000 lei este exagerat și nu corespunde circumstanțelor cauzei, din care motiv acțiunea în această parte întemeiat a fost admisă doar parțial, în suma de 100000 lei, în acest context urmând a fi respinse cerințele expuse în apeluri atât de către succesorul părții vătămate Clim Natalia, cât și de către inculpatul Bănăruc Fiodor.

Avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea în vigoare a sentinței. Invocând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, apărarea invocă dezacordul cu soluția instanței de apel, considerând că aceasta nu a constatat și stabilit circumstanțele cauzei și persoanei 6 celui vinovat, care ar justifica concluzia că este mai rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită. Instanța de apel nu a judecat cauza în latura pedepsei penale în conformitate cu rigorile legale, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția în partea vizată, și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale enunțate, aplicând nemotivat și inechitabil pedeapsa închisorii. Consideră apărarea, că prima instanță la aplicarea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, corect a menționat că sunt suficiente temeiuri de a aplica în privința lui Bănăruc Fiodor această pedeapsă, deoarece a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise, a recuperat integral prejudicial material, a condus mijlocul de transport fiind treaz, pe când la partea vătămată Negresco Andrei, conform raportului de expertiză judiciară nr. 367 D din 22 decembrie 2017 în proba de sânge s-a depistat alcool etilic în cantitate de 3,01 promile (f.d. 47). Astfel, prima instanță a luat în considerație comportamentul lui Bănăruc Fiodor în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și contribuirea activă a participantului unei infracțiuni la descoperirea acesteia. La stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, anterior nu a fost condamnat, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, luând în considerare comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii imputate, ținând cont de scopul pedepsei penale în coraport cu personalitatea inculpatului, care a manifestat față de succesorul părții vătămate, Clim Natalia, căință sinceră pentru fapta prejudiciabilă comisă, prezentând probe ce confirmă repararea prejudiciului material, concluzionând că reeducarea acestuia este posibilă fără izolarea de societate.

Procurorul a depus referință pe marginea argumentelor invocate în recurs, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Astfel, în opinia acuzatorului de stat, instanța de apel la capitolul individualizării pedepsei penale a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de circumstanțele atenuante și agravante, precum și de efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept 7 comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit recursului declarat, rezultă că apărarea invocă dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei penale stabilite inculpatului Bănăruc Fiodor, făcând referire în acest sens la erorile de drept prevăzute la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că apărarea consideră greșită casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei de către instanța de apel și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care inculpatului Bănăruc Fiodor, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani, iar în temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, s-a dispus ca inculpatul Bănăruc Fiodor să execute 1 an 6 luni din pedeapsa stabilită, în penitenciar de tip deschis, iar executarea celeilalte părți din pedeapsa stabilită 1 an 6 luni, fiind suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani. În rest, dispozițiile sentinței fiind menținute. Astfel, în esență argumentele recursului se axează pe dezacordul cu aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal - condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare, apărarea pledând în continuare pentru menținerea soluției primei instanțe, care la capitolul individualizării pedepsei i-a stabilit lui Bănăruc Fiodor în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani. Analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive. Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. 8 Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. La caz, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a statuat asupra faptului că, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal și pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Or, circumstanțele cauzei denotă că deși infracțiunea săvârșită de Bănăruc Fiodor, a fost comisă din imprudență, totuși fapta acestuia s-a soldat cu urmări prejudiciabile ireversibile, manifestată prin pierderea unei vieți omenești, iar succesorul părții vătămate, Clim Natalia, a solicitat la faza judecării cauzei în apel pedepsirea mai aspră a inculpatului. Având în vedere circumstanțele nominalizate, precum și faptul că inculpatul a comis o infracțiune care face parte din categoria celor grave, de personalitatea inculpatului, care pentru prima dată a fost tras la răspundere penală, precum și de atitudinea acestuia, care a conștientizat fapta comisă și a recuperat integral prejudiciul material cauzat succesorului părții vătămate, instanța de apel corect a ajuns la concluzia, că nu este rațional ca Bănăruc Fiodor să execute întreaga pedeapsă cu închisoarea în penitenciar, fiind posibilă aplicarea art. 901 Cod penal - suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate. Așa fiind, Colegiul penal menționează că instanța de apel a ținut cont de 9 principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin stabilirea față de inculpat a pedepsei închisorii, pe care ultimul o va executa parțial în instituția penitenciară de tip deschis, iar cealaltă parte executând-o condiționat, respectând condițiile probațiunii. Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75, 901 Cod penal. Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Bănăruc Fiodor xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 23 mai 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Boico Victor 10