1ra-501/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-501/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-501/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Bănăruc Fiodor xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.01.2018 - 13.06.2018;

Instanța de apel: 13.07.2018 - 31.10.2018;

Instanța de recurs: 25.01.2019 - 24.04.2019.

A C O N S T A T A T:

temeiul prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Bănăruc Fiodor a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 (trei) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Clim Natalia, fiind dispusă

încasarea din contul inculpatului Bănăruc Fiodor în beneficiul acesteia a sumei de

13644,34 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 100000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral, precum și suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din

contul inculpatului Bănăruc Fiodor în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare,

ca fiind neîntemeiată.

07 octombrie 2017, între orele 1900-1910, Bănăruc Fiodor, conducând automobilul

de model „Volkswagen Transporter” cu n/î xxxxx, se deplasa pe strada Calea

Ieșilor, din direcția străzii Decebal în direcția SA „Incomlac” mun. Bălți. În preajma

1

imobilului numărul 71 de pe strada Calea Ieșilor, mun. Bălți, Bănăruc Fiodor,

ignorând prevederile art. art. 32 alin. (5), 39 alin. (1), 45 alin. (1), (2) și 47 alin. (1)

lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 357 din 13 mai 2009, care prevăd că presemnalizarea oricărei manevre se va

efectua ulterior asigurării că prin această manevră nu se vor crea obstacole altor

participanți la trafic: înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări

a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această

manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți

participanți la trafic; conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase, situația rutieră etc; în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului;

limitele maxime de viteză a vehiculelor în localități este de 50 km/h, a ieșit pe

contrasens din cauza obstacolului apărut înainte și a tamponat cu partea din față

a automobilului pietonul Negresco Andrei, care a început să traverseze partea

carosabilă a străzii Calea Ieșilor, mun. Bălți, în loc neregulamentar, de la stânga la

dreapta după direcția de deplasare a automobilului.

Tot atunci, automobilul condus de către Bănăruc Fiodor s-a ciocnit violent

cu partea din fața stângă cu automobilul model „Daewoo Nexia” cu n/î xxxxx care

aparține lui Bacoș Veaceslav și la acel moment staționa în preajma imobilului

numărul 71 din str. Calea Ieșilor, mun. Bălți. În urma accidentului automobilul

respectiv a fost avariat, prin ce proprietarului i-a fost cauzat un prejudiciu.

În urma accidentului rutier, Negresco Andrei s-a ales cu traumatism

cranio-cerebral acut închis, manifestată prin excoriații pe față, cap, hemoragii în

țesuturile moi ale capului în regiunea occipitală centru, hemoragie

subarahnoidiană occipital pe stânga; traumă bontă torac-abdominală-fractură de

coaste 2-9 pe dreapta cu lezare de pleură în regiunea coastelor 3-7 cu o ruptură de

pulmon pe dreapta, ruptură de ficat, complicate cu o hemoragie internă;

traumatism vertebro-medular închis, fractura vertebrei toracală 3 cu dishicență și

lezarea măduvei spinale; fractură deschisă a gambei drepte; excoriații multiple pe

corp și membre, hemoragii țesuturi moi suprascapular și lombar, de la care a

decedat pe loc.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persona care conduce

mijlocul de transport, încălcare care a provocat decesul unei persoane.

unei noi hotărâri, prin care Bănăruc Fiodor să fie recunoscut culpabil de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și să-i fie aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 3 ani și cu încasarea de la inculpat în beneficiul statului a

cheltuielilor de judecată în mărime de 320 lei.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în

sensul aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, reieșind din

2

personalitatea inculpatului, faptei incriminate, rezonanța crimei comise, precum

și faptul că acesta a comis o infracțiune gravă, în rezultatul căreia a decedat o

persoană, astfel fiind constatată imposibilitatea corijării lui decât doar

stabilindu-i-se pedeapsa închisorii.

În opinia apelantului, prima instanță nu a argumentat motivele aplicării față

de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, considerând că această soluție este

una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și

reeducare a inculpatului. Or, deși inculpatul a recunoscut pe deplin vina

incriminată, acesta totuși nu a conștientizat până la capăt urmările prejudiciabile

ale faptei comise.

Astfel, acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit

neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la

criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal.

Suplimentar acuzatorul de stat a mai indicat, că pe cauza dată au fost

suportate cheltuieli în mărime de 320 lei pentru perfectarea raportului de

expertiză nr. 34/12/1 -R-6441 din 06 decembrie 2017. Astfel, cu referire la

prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, a menționat că legea permite

ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța de judecată

neîntemeiat a respins solicitarea acuzatorului de stat.

3.1. Succesorul părții vătămate, Clim Natalia, a contestat sentința cu apel,

solicitând casarea parțială a acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să

fie dispusă admiterea acțiunii civile și încasarea din contul lui Bănăruc Fiodor în

beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 200000 lei.

În motivarea apelului a susținut, că având în vedere prevederile art. 219 alin.

(4), 220 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 1423 Cod civil, precum și

recomandările stipulate în Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 6 din

04 iulie 2005 „Cu privire la practica aplicării legislației materiale despre încasarea

prejudiciului cauzat părților vătămate”, suma prejudiciului moral încasat de prima

instanță este prea mică în comparație cu suferințele psihice care le-a avut și le are

familia lor, starea de stres și frustrare, durere nemărginită din cauza pierderii unui

membru al familiei. Mai mult ca atât, nici până în prezent inculpatul Bănăruc

Fiodor nu s-a apropiat de membrii familiei să-și ceară scuze pentru cele

întâmplate.

3.2. Inculpatul Bănăruc Fiodor, la fel a declarat apel, prin care a solicitat

casarea parțială a sentinței în latura încasării prejudiciului moral și dispunerea

micșorării cuantumului acestuia.

În motivarea apelului a invocat netemeinicia sentinței în latura încasării

prejudiciului moral, considerând că s-a încasat o sumă impunătoare, pe care nu va

avea posibilitatea să o achite.

A menționat, că a recuperat integral prejudiciul material, contractând un

credit, pe care e necesar să-l ramburseze deși primește un salariu de 2000 lei

lunar, totodată fiind obligat să achite și prejudiciul moral, pe care îl consideră

exagerat.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, admise apelurile declarate

de procuror și de succesorul legal al părții vătămate, Clim Natalia, casată parțial

3

sentința în latura pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Bănăruc Fiodor, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa

de 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, s-a dispus ca inculpatul

Bănăruc Fiodor să execute 1 (unu) an 6 (șase) luni din pedeapsa stabilită, în

penitenciar de tip deschis, iar executarea celeilalte părți din pedeapsa stabilită

1 (unu) an 6 (șase) luni, fiind suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 2 (doi) ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Analizând probele administrate de prima instanță, instanța de apel a

constatat că la examinarea cauzei respective a fost acordată deplină eficiență

prevederilor art. art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, prima instanță a

apreciat probelor prezentate de procuror prin prisma pertinenței, concludenței,

coroborării lor și în baza probelor acumulate just a reținut starea de fapt și de

drept pe cauză, corect a încadrat acțiunile inculpatului Bănăruc Fiodor în limitele

învinuirii formulate, în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Mai mult, judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza

prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală.

Având în susținere prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel a

reținut că aplicând pedeapsa lui Bănăruc Fiodor pentru infracțiunea comisă,

instanța de fond nu a dat destulă eficiență prevederilor art. 90 Cod penal, și

neîntemeiat a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea.

Instanța de apel a notat că condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, după cum prevede art. 90 Cod penal, poate fi aplicată în cazul

în care nu este rațional ca persoana să execute pedeapsa cu închisoarea.

Instanța de judecată urmează să-și argumenteze soluția, bazându-se pe

materialele cauzei și pe datele despre persoana vinovatului, indicând în mod

obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, cerințe ce nu au fost respectate de instanța de fond.

Prin urmare, instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele cauzei,

inclusiv de starea de fapt și de drept, stabilită în cadrul judecării cauzei.

În opinia instanței de apel, prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în

considerație gravitatea și urmările prejudiciabile ale infracțiunii comise de

Bănăruc Fiodor, nu a ținut cont de urmările ireversibile ale comiterii accidentului

rutier de către inculpat, care s-a soldat cu decesul părții vătămate, aceasta era de

vârstă tânără, consecințe care nu pot fi reparate în nici un mod.

Totodată a fost luată în considerație și poziția succesorului părții vătămate,

Clim Natalia, căreia deși inculpatul i-a achitat integral prejudiciul material cauzat,

în instanța de apel a explicat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă.

Așadar, instanța de apel a găsit întemeiate motivele apelului declarat de

procuror considerând că, corijarea inculpatului este posibilă doar fiind izolat de

societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare, pedeapsă ce va corecta

vinovatul și va asigura scopurile pedepsei.

4

Această concluzie este dictată de pericolul social al faptei comise, de

circumstanțele cauzei și urmările prejudiciabile ireversibile ale săvârșirii

infracțiunii, care au avut ca rezultat pierderea unei vieți omenești, precum și

poziția succesorului părții vătămate, Clim Natalia, care a solicitat pedepsirea mai

aspră a inculpatului.

Ținând cont de circumstanțele expuse, instanța de apel a considerat că la

aplicarea pedepsei pentru infracțiunea comisă, instanța de fond nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal și pripit a ajuns la concluzia

privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a menținut mărimea acesteia

stabilită de prima instanță, ținându-se cont de prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod

de procedură penală.

Totodată, conform prevederilor art. 901 Cod penal, reținând că infracțiunea

săvârșită, deși este o infracțiune gravă, totuși face parte din categoria celor comise

din imprudență, precum și personalitatea inculpatului, care pentru prima dată se

atrage la răspundere penală, și atitudinea acestuia, care a conștientizat fapta

comisă și a recuperat integral prejudiciul material cauzat succesorului părții

vătămate, instanța de apel a considerat, că nu este rațional ca acesta să execute

întreaga pedeapsă cu închisoarea în penitenciar, fiind posibilă suspendarea

parțială a executării pedepsei aplicate lui Bănăruc Fiodor, urmând să execute 1 an

6 luni din pedeapsa stabilită în penitenciar de tip deschis, iar executarea celeilalte

părți din pedeapsă stabilită - 1 an 6 luni, a fost suspendată condiționat pe perioada

de probațiune de 2 ani.

În opinia instanței de apel individualizarea și stabilirea unei astfel de

pedepse este proporțională faptelor comise de către Bănăruc Fiodor, echitabilă și

pasibilă să atingă scopul pedepsei penale, pedeapsa pe care inculpatul va urma să

o execute parțial în instituția penitenciară de tip deschis, cealaltă parte

executând-o condiționat, respectând condițiile probațiunii.

Instanța de apel a mai remarcat, că pedeapsa aplicată lui Bănăruc Fiodor,

precum și modalitatea executării acesteia este în coraport cu gravitatea faptei

comise - infracțiune gravă, cu personalitatea inculpatului - care este la prima

abatere de la Legea penală, precum și consecințele infracțiunii, care s-a soldat cu

decesul părții vătămate, va putea influența asupra convingerii inculpatului de

necesitatea respectării Legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare.

4.2. Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia respingerii solicitării

procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de

3058 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale și constatării medico-legale.

În acest sens instanța de apel a remarcat, că cheltuielile suportate pentru

efectuarea expertizei medico-legale și constatării medico-legale nu pot fi încasate

de la inculpatul Bănăruc Fiodor, deoarece sunt cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Cu referire la prevederile art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură penală,

precum și reieșind din esența art. 228 Cod de procedură penală coroborat cu

5

art. 229 Cod de procedură penală, instanța de apel a precizat, că de către

condamnat pot fi compensate cheltuieli judiciare suportate de către martori,

partea vătămată, partea civilă, asistenții procedurali, interpreți, traducători,

experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile. Celelalte

cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat.

Astfel, în cauza dată în cadrul urmăririi penale au fost efectuate constatarea

medico-legală nr. 635 din 22 decembrie 2017, pentru care statul a suportat

cheltuieli în mărime de 2738 lei și raportul de expertiză judiciară nr. 367 D din

22 decembrie 2017, pentru care statul a suportat cheltuieli în mărime de 320 lei,

care au fost ordonate de către organul de urmărire penală, acestea fiind acțiuni

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt

puse în sarcina părții acuzării.

Totodată, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de procedură penală și art. 6 § 2 a

Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului, sarcina probațiunii e

pusă în seama organului de urmărire penală, persoana acuzată de un delict

beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de procedură

penală.

Astfel, ținând cont de faptul, că cheltuielile constatate în cadrul cauzei penale

au fost înfăptuite pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală, ce la rândul său

au determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în sarcina părții

acuzării, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea procurorului cu

privire la încasarea cheltuielilor pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală

din contul părții apărării.

4.3. Instanța de apel a considerat sentința întemeiată și în latura încasării în

beneficiul succesorului părții vătămate a prejudiciului moral.

Astfel, cu referire la prevederile art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală,

art. 1423 Cod civil, instanța de apel a statuat, că prima instanță just a admis parțial

acțiunea civilă în partea prejudiciului moral, dispunând încasarea în folosul

succesorului părții vătămate, Clim Natalia, a prejudiciului moral în cuantum de

100000 lei, cuantum pe care l-a considerat echitabil tuturor circumstanțelor

cauzei, consecințelor comiterii infracțiunii, precum și suferințelor cauzate

succesorului părții vătămate prin decesul fratelui.

De asemenea, în opinia instanței de apel, prima instanță întemeiat a

considerat, că cuantumul prejudiciului moral solicitat de succesorul părții

vătămate în sumă de 200000 lei este exagerat și nu corespunde circumstanțelor

cauzei, din care motiv acțiunea în această parte întemeiat a fost admisă doar

parțial, în suma de 100000 lei, în acest context urmând a fi respinse cerințele

expuse în apeluri atât de către succesorul părții vătămate Clim Natalia, cât și de

către inculpatul Bănăruc Fiodor.

instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea în

vigoare a sentinței.

Invocând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, apărarea invocă dezacordul cu soluția instanței de apel,

considerând că aceasta nu a constatat și stabilit circumstanțele cauzei și persoanei

6

celui vinovat, care ar justifica concluzia că este mai rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită.

Instanța de apel nu a judecat cauza în latura pedepsei penale în conformitate

cu rigorile legale, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția în partea vizată, și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale enunțate, aplicând nemotivat și

inechitabil pedeapsa închisorii.

Consideră apărarea, că prima instanță la aplicarea pedepsei cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, corect a menționat că sunt suficiente temeiuri de a

aplica în privința lui Bănăruc Fiodor această pedeapsă, deoarece a recunoscut vina,

s-a căit sincer în cele comise, a recuperat integral prejudicial material, a condus

mijlocul de transport fiind treaz, pe când la partea vătămată Negresco Andrei,

conform raportului de expertiză judiciară nr. 367 D din 22 decembrie 2017 în

proba de sânge s-a depistat alcool etilic în cantitate de 3,01 promile (f.d. 47).

Astfel, prima instanță a luat în considerație comportamentul lui Bănăruc

Fiodor în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și contribuirea

activă a participantului unei infracțiuni la descoperirea acesteia.

La stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de prevederile art. art. 7,

61, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, anterior nu a fost

condamnat, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, luând în considerare

comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii imputate, ținând cont de

scopul pedepsei penale în coraport cu personalitatea inculpatului, care a

manifestat față de succesorul părții vătămate, Clim Natalia, căință sinceră pentru

fapta prejudiciabilă comisă, prezentând probe ce confirmă repararea prejudiciului

material, concluzionând că reeducarea acestuia este posibilă fără izolarea de

societate.

recurs, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Astfel, în opinia acuzatorului de stat, instanța de apel la capitolul

individualizării pedepsei penale a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.

61, 75 Cod penal, ținând cont de circumstanțele atenuante și agravante, precum și

de efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

7

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului declarat, rezultă că apărarea invocă dezacordul cu decizia

instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei penale stabilite

inculpatului Bănăruc Fiodor, făcând referire în acest sens la erorile de drept

prevăzute la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care

statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că

apărarea consideră greșită casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei de către

instanța de apel și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care

inculpatului Bănăruc Fiodor, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani, iar

în temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, s-a dispus ca inculpatul Bănăruc Fiodor să

execute 1 an 6 luni din pedeapsa stabilită, în penitenciar de tip deschis, iar

executarea celeilalte părți din pedeapsa stabilită 1 an 6 luni, fiind suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani. În rest, dispozițiile sentinței

fiind menținute.

Astfel, în esență argumentele recursului se axează pe dezacordul cu

aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal - condamnarea cu suspendarea parțială

a executării pedepsei cu închisoare, apărarea pledând în continuare pentru

menținerea soluției primei instanțe, care la capitolul individualizării pedepsei i-a

stabilit lui Bănăruc Fiodor în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, pedeapsa de

3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

termen de 3 ani, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a

fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

Analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei,

instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din

următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată

la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

8

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a statuat

asupra faptului că, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 61, 75 Cod penal și pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Or, circumstanțele cauzei denotă că deși infracțiunea săvârșită de

Bănăruc Fiodor, a fost comisă din imprudență, totuși fapta acestuia s-a soldat cu

urmări prejudiciabile ireversibile, manifestată prin pierderea unei vieți omenești,

iar succesorul părții vătămate, Clim Natalia, a solicitat la faza judecării cauzei în

apel pedepsirea mai aspră a inculpatului.

Având în vedere circumstanțele nominalizate, precum și faptul că inculpatul

a comis o infracțiune care face parte din categoria celor grave, de personalitatea

inculpatului, care pentru prima dată a fost tras la răspundere penală, precum și de

atitudinea acestuia, care a conștientizat fapta comisă și a recuperat integral

prejudiciul material cauzat succesorului părții vătămate, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia, că nu este rațional ca Bănăruc Fiodor să execute întreaga

pedeapsă cu închisoarea în penitenciar, fiind posibilă aplicarea art. 901 Cod penal

- suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate.

Așa fiind, Colegiul penal menționează că instanța de apel a ținut cont de

9

principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și

întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin

stabilirea față de inculpat a pedepsei închisorii, pe care ultimul o va executa parțial

în instituția penitenciară de tip deschis, iar cealaltă parte executând-o condiționat,

respectând condițiile probațiunii.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 7, 61, 75, 901 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Rusnac Aliona în

numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Rusnac Aliona în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 31 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Bănăruc

Fiodor xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 mai 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

10