1ra-672/19 — Art. 187 alin. 2 lit. f Cp

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, (sediul Buiucani) din 15 martie 2018, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Scripnic Dumitru a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, fără amendă. Conform prevederilor art.90 Cod penal pedeapsa aplicată lui Scripnic Dumitru a fost suspendată pe un termen de 3 (trei) ani cu punerea acestuia în seamă să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că Scripnic Dumitru la data de 10.07.2017, aproximativ la orele 04.08 min., aflându-se în mun. Chișinău pe XXXXX, având intenția sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, s-a apropiat de cet. Musteață Olga și în timp ce dânsa discuta la apelul telefonic a sustras în mod deschis din mâna acesteia telefonul mobil de model „Iphone 7 S” la prețul de 17 500 lei, în care era activată cartela sim cu nr. XXXXX, după ce, cu bunul sustras, a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Scripnic Dumitru a comis jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit cu cauzarea de daune în 1 proporții considerabile adică infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Scripnic Dumitru recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. f) din Codul penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea amenzii, invocând următoarele argumente: - instanța de judecată corect a încadrat acțiunile inculpatului, la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art.75 din Codul penal și anume gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile și modul de viață ale acestuia, de faptul că infracțiunea comisă de Scripnic Dumitru a avut o rezonanță socială sporită; - la individualizarea pedepsei instanța a motivat hotărârea emisă prin aceea că inculpatul Scripnic Dumitru se căiește sincer de cele comise, a recunoscut integral vinovăția în fapta incriminată, este tânăr, necăsătorit, se caracterizează pe plan satisfăcător, și astfel instanța de judecată a considerat oportună numirea pedepsei de 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a pedepsei închisorii în baza art. 90 Cod penal și stabilirea unui termen de probă de 3 ani; - hotărârea emisă este nemotivată și instanța de judecată nejustificat a considerat posibilă corectarea și reeducarea inculpatului Scripnic Dumitru fără izolarea lui de societate; - în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive din care s-ar concluziona cert că nu este rațional ca inculpatul Scripnic Dumitru să nu execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare pentru fapta săvârșită. Mai mult, inculpatul Scripnic Dumitru a comis o infracțiune gravă, doar în instanța de judecată și-a recunoscut vinovăția în comiterea faptei incriminate, fiind evident faptul că astfel a dorit să beneficieze de stabilirea unei pedepse mai reduse, iar prin declarațiile sale și comportamentul manifestat în timpul ședințelor de judecată a demonstrat că nu a conștientizat că a comis o faptă social periculoasă, cauzând un prejudiciu material, nu a manifestat căință sinceră în cele comise, ceea ce denotă că Scripnic Dumitru este o persoană predispusă de a comite fapte infracționale și pe viitor, inclusiv și de acest gen, or, circumstanțele respective urmau să fie luate în calcul de către instanță la individualizarea pedepsei, prin urmare pedeapsa aplicată acestuia nu este rațională.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2018, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în latura penală la aplicarea pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost exclusă aplicarea art. 90 Cod penal în privința lui Scripnic Dumitru condamnat pe art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, acesta urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, în penitenciar de tip semînchis. În rest sentința a fost menținută. 2

În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a reținut, că instanța de fond eronat a conchis că o pedeapsă non privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, iar inculpatului urma a-i fi acordată șansa de a-și corija conduita și a demonstra că cele comise constituie un incident în biografia acestuia. Instanța de apel a constatat că la individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în prezenta speță, prima instanță a pus accentul mai mult pe personalitatea persoanei vinovate, fără a învedera și alte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, considerând că prima instanță neîntemeiat a conchis că împrejurările prezentei cauze penale, mai ales cele reținute și care vizează personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a notat că fapta comisă de inculpat prezintă un pericol sporit pentru societate, iar prima instanță urma să țină cont de gravitatea infracțiunii comise și urmările prejudiciabile, de aceea a conchis că infracțiunea comisă de către inculpatul Scripnic Dumitru are un grad sporit de gravitate, care nu poate fi neglijat la stabilirea modului de executare a pedepsei de către inculpat, fiind absolut necesară izolarea acestuia de societate.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 01 februarie 2019, în termen, declară recurs ordinar avocatul Gheorghița Igor în numele inculpatului Scripnic Dumitru, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu menținerea sentinței fără modificări. În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 10) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente: - Instanța de apel a aplicat față de inculpat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale; - Inculpatul a recunoscut vina integral la faza de urmărire penală, a solicitat examinarea cauzei în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, a reparat prejudiciul părții vătămate, are la întreținere un copil minor, a săvârșit infracțiunea pentru prima oară, se căiește sincer și regretă cele săvârșite.

Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel corespunde circumstanțelor atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77 Cod penal , precum și efectelor acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva 3 hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală. Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, iar motivarea instanței de apel în acest sens, instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară. În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Conform deciziei instanței de apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, a cărui sancțiune prevede închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale. 4 La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și anume de faptul că a comis o infracțiune gravă, de atitudinea ultimului față de cele săvârșite, și-a recunoscut vina în cele incriminate, anterior nu a fost condamnat, a achitat benevol prejudiciul material cauzat. Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă. Astfel, Colegiul penal consideră, că instanța de apel, individualizând pedeapsa inculpatului a ținut cont de prevederile legale expuse supra și a motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, prin urmare, Colegiul consideră, că instanța de apel corect a concluzionat că o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate în sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va asigura scopul pedepsei. Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Astfel, referitor la argumentele recurentului privind neaplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs remarcă că textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, în speță nefiind stabilite careva circumstanțe care ar face posibilă aplicarea în privința inculpatului a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite de către instanțele de judecată. În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea pedepsei inculpatului Scripnic Dumitru, pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța 5 examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Cheorghița Igor în numele inculpatului Scripnic Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Scripnic Dumitru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iulie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Boico Victor 6