1ra-672/19 — Art. 187 alin. 2 lit. f Cp

1ra-672/19 — Art. 187 alin. 2 lit. f Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-672/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Cheorghița Igor în numele inculpatului Scripnic Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Scripnic Dumitru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.11.2017 – 15.03.2018;

Instanța de apel: 11.04.2018 – 05.12.2018;

Instanța de recurs: 13.02.2019 – 05.06.2019;

A C O N S T A T AT :

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Scripnic Dumitru

a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 4 (patru) ani, fără amendă.

Conform prevederilor art.90 Cod penal pedeapsa aplicată lui Scripnic

Dumitru a fost suspendată pe un termen de 3 (trei) ani cu punerea acestuia în

seamă să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

data de 10.07.2017, aproximativ la orele 04.08 min., aflându-se în mun. Chișinău

pe XXXXX, având intenția sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în

mod conștient survenirea acestora, s-a apropiat de cet. Musteață Olga și în timp ce

dânsa discuta la apelul telefonic a sustras în mod deschis din mâna acesteia

telefonul mobil de model „Iphone 7 S” la prețul de 17 500 lei, în care era activată

cartela sim cu nr. XXXXX, după ce, cu bunul sustras, a părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Scripnic Dumitru a comis jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit cu cauzarea de daune în

1

proporții considerabile adică infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Scripnic

Dumitru recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin.(2) lit. f) din Codul penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea amenzii, invocând

următoarele argumente:

- instanța de judecată corect a încadrat acțiunile inculpatului, la stabilirea

pedepsei, nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute la art.75 din Codul penal și anume gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, de condițiile și modul de viață ale acestuia, de faptul că

infracțiunea comisă de Scripnic Dumitru a avut o rezonanță socială sporită;

- la individualizarea pedepsei instanța a motivat hotărârea emisă prin aceea

că inculpatul Scripnic Dumitru se căiește sincer de cele comise, a recunoscut

integral vinovăția în fapta incriminată, este tânăr, necăsătorit, se caracterizează pe

plan satisfăcător, și astfel instanța de judecată a considerat oportună numirea

pedepsei de 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a pedepsei închisorii în

baza art. 90 Cod penal și stabilirea unui termen de probă de 3 ani;

- hotărârea emisă este nemotivată și instanța de judecată nejustificat a

considerat posibilă corectarea și reeducarea inculpatului Scripnic Dumitru fără

izolarea lui de societate;

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive din care

s-ar concluziona cert că nu este rațional ca inculpatul Scripnic Dumitru să nu

execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare pentru

fapta săvârșită. Mai mult, inculpatul Scripnic Dumitru a comis o infracțiune gravă,

doar în instanța de judecată și-a recunoscut vinovăția în comiterea faptei

incriminate, fiind evident faptul că astfel a dorit să beneficieze de stabilirea unei

pedepse mai reduse, iar prin declarațiile sale și comportamentul manifestat în

timpul ședințelor de judecată a demonstrat că nu a conștientizat că a comis o faptă

social periculoasă, cauzând un prejudiciu material, nu a manifestat căință sinceră

în cele comise, ceea ce denotă că Scripnic Dumitru este o persoană predispusă de a

comite fapte infracționale și pe viitor, inclusiv și de acest gen, or, circumstanțele

respective urmau să fie luate în calcul de către instanță la individualizarea

pedepsei, prin urmare pedeapsa aplicată acestuia nu este rațională.

2018, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în latura penală la

aplicarea pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care a fost exclusă aplicarea art. 90 Cod penal în privința lui

Scripnic Dumitru condamnat pe art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, acesta urmând

să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, în penitenciar de tip semînchis.

În rest sentința a fost menținută.

2

eronat a conchis că o pedeapsă non privativă de libertate este echitabilă la caz,

care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane, iar inculpatului urma a-i fi acordată șansa

de a-și corija conduita și a demonstra că cele comise constituie un incident în

biografia acestuia.

Instanța de apel a constatat că la individualizarea pedepsei penale stabilite

inculpatului în prezenta speță, prima instanță a pus accentul mai mult pe

personalitatea persoanei vinovate, fără a învedera și alte criterii de individualizare

a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei

asupra corectării și reeducării vinovatului, considerând că prima instanță

neîntemeiat a conchis că împrejurările prezentei cauze penale, mai ales cele

reținute și care vizează personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica

prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a notat că fapta comisă de inculpat prezintă un pericol sporit

pentru societate, iar prima instanță urma să țină cont de gravitatea infracțiunii

comise și urmările prejudiciabile, de aceea a conchis că infracțiunea comisă de

către inculpatul Scripnic Dumitru are un grad sporit de gravitate, care nu poate fi

neglijat la stabilirea modului de executare a pedepsei de către inculpat, fiind

absolut necesară izolarea acestuia de societate.

declară recurs ordinar avocatul Gheorghița Igor în numele inculpatului Scripnic

Dumitru, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu menținerea

sentinței fără modificări.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 10)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Instanța de apel a aplicat față de inculpat o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale;

- Inculpatul a recunoscut vina integral la faza de urmărire penală, a solicitat

examinarea cauzei în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, a reparat

prejudiciul părții vătămate, are la întreținere un copil minor, a săvârșit

infracțiunea pentru prima oară, se căiește sincer și regretă cele săvârșite.

recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel corespunde

circumstanțelor atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77 Cod penal ,

precum și efectelor acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod de procedură

penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

3

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că

pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar supune

verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea

la examinarea recursului declarat, iar motivarea instanței de apel în acest sens,

instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform deciziei instanței de apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, a cărui sancțiune prevede

închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități

convenționale.

4

La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a ținut

cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și anume

de faptul că a comis o infracțiune gravă, de atitudinea ultimului față de cele

săvârșite, și-a recunoscut vina în cele incriminate, anterior nu a fost condamnat, a

achitat benevol prejudiciul material cauzat.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de

art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și nu a

solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că din

probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că sunt

suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei

pedepse, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a

limitelor de pedeapsă.

Astfel, Colegiul penal consideră, că instanța de apel, individualizând pedeapsa

inculpatului a ținut cont de prevederile legale expuse supra și a motivat aplicarea

față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor circumstanțelor constatate

în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, prin urmare, Colegiul consideră,

că instanța de apel corect a concluzionat că o pedeapsă mai blândă din numărul

celor menționate în sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va asigura

scopul pedepsei.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de

judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în termenul de probă pe

care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Astfel, referitor la argumentele recurentului privind neaplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs remarcă că textul

art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația

instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, în speță nefiind

stabilite careva circumstanțe care ar face posibilă aplicarea în privința inculpatului

a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite de către instanțele de

judecată.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Scripnic Dumitru, pentru infracțiunea comisă, instanța de

apel nu a comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă,

deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele

recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța

5

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată,

iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Cheorghița Igor în

numele inculpatului Scripnic Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 05 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Scripnic

Dumitru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

6