1ra-1052/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1052/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1052/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 28 iunie

2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2019,

declarate de avocații Alla Pelevaniuc și Natalia Pruteanu, în privința inculpaților

Cheptine Ion XXXXXX;

Iovu Ștefan XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.11.2016 – 28.06.2018,

instanța de apel: 26.07.2018 – 15.01.2019,

instanța de recurs: 15.04.2019 – 22.05.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

Iovu Ștefan a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani

închisoare.

1

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

Prin aceeași sentință, Cheptene T. a fost achitat, însă în privința lui hotărârile

judecătorești nu se contestă.

inculpatul Cheptine I., conducând automobilul ,,Lada”, n.î. XXXXXX, deplasându-

se pe traseul central din s. Recea, r-nul Strășeni, a depășit automobilul ,,Moscvici”,

n.î. XXXXXX condus de către Postevca I., stopând brusc în fața automobilului

ultimului, împreună și de comun acord cu Iovu Ș., a coborât din automobil și

acționând cu intenție directă, urmărind scopul săvârșirii unui act de huliganism,

încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate, în prezența mai multor persoane, manifestând o obrăznicie deosebită și

demonstrând o lipsă de respect față de cei prezenți, în vederea realizării acțiunilor

sale huliganice, s-a apropiat de Postevca I. și, fără careva motiv, i-a aplicat două

lovituri cu palmele în regiunea feței.

În continuarea acțiunilor sale huliganice, Cheptene I. s-a apropiat de Griza M.

care ieșise din automobilul ,,Moscvici” și i-a aplicat o lovitură cu palma în partea

stângă a regiunii urechii, după care s-a apropiat de Lupu A. și a încercat să-l lovească,

dar nu i-a reușit, întrucât ultimul i-a blocat lovitura cu mâna, moment în care Iovu Ș.

i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii lui Postevca I. peste diferite părți ale

corpului.

Iovu Ș., la 31 iulie 2016, aproximativ ora 19.00, aflându-se pe traseul central al

s. Recea, r-nul Strășeni, coborând din automobilul ,,Lada”, n.î. XXXXXX, împreună

și de comun acord cu Cheptine I., acționând cu intenție directă, urmărind scopul

săvârșirii unui act de huliganism, încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate, în prezența mai multor persoane, manifestând

o obrăznicie deosebită și demonstrând o lipsă de respect față de cei prezenți, în

vederea realizării a acțiunilor sale huliganice s-a apropiat de Postevca I. și, fără

careva motiv, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului.

Instanța a reținut că inculpatul Cheptine I. a recunoscut vina parțial și a

declarat că s-a apropiat de șoferul automobilului ,,Moscvici”, Postevca I., i-a reproșat

felul în care se deplasează pe traseu și l-a lovit cu palma peste față. Din automobil au

mai ieșit câțiva băieți și l-a lovit pe unul dintre ei cu palma în regiunea umărului, apoi

a simțit o lovitură în umărul stâng. Pasagerii din automobilul său au coborât, deoarece

s-au speriat. Părții vătămate i-a aplicat doar o lovitură cu palma, iar pe Griza M. l-a

lovit la umărul drept și nu a mai aplicat cuiva lovituri, fiindcă îl durea brațul. Prima

încăierare a avut loc în fața casei de cultură, apoi lângă biserică. Alte persoane, în

afară de cele din automobilul ,,Moscvici”, la fața locului nu au fost.

Inculpatul Iovu Ș. a indicat că Cheptine I. a coborât din automobil, s-a apropiat

de șoferul celuilalt automobil, i-a cerut să coboare și i-a aplicat o lovitură cu palma

peste față. În acest timp, s-a apropiat și el și a lovit o singură dată partea vătămată cu

palma peste față. Îi pare rău de cele comise.

Partea vătămată Griza M. a relatat că automobilul „Lada” i-a depășit și a oprit

în fața mașinii în care se afla. Cheptine I. a coborât din automobilul „Lada” și s-a

apropiat de automobilul ,,Moscvici”, unde, fără a spune ceva, a început să-l lovească

2

pe Postevca I. cu palmele peste diferite părți ale corpului, iar Postevca I. se apăra. El

a coborât din automobil, iar Cheptine I. l-a lovit cu pumnul la ureche, apoi a plecat.

Ulterior, întorcându-se la mașină, l-a văzut pe Postevca I. și Cheptene T., care era cu

automobilul „Renault”. Postevca I. era ud, iar ochii îi erau roșii. Fiind întrebat ce s-a

întâmplat, a răspuns că nu-și amintește, iar Cheptene T. a spus că nu s-a întâmplat

nimic. Postevca I. era bătut și însângerat în regiunea capului. A fost chemată

ambulanța și poliția.

Partea vătămată Postevca I. a declarat că automobilul „Lada” a stopat înaintea

automobilului „Moscvici”, iar Cheptine I. a coborât furios, s-a apropiat și i-a aplicat

două lovituri cu palma în regiunea capului, apoi s-a apropiat și Iovu Ș. și i-a aplicat și

acesta încă trei lovituri. Ulterior, de ei s-a apropiat un automobil „Renault” din care a

coborât Cheptene T. Acesta i-a aplicat o lovitură, în urma căreia și-a pierdut

cunoștința.

Martorul Lupu R. a comunicat că, în apropierea primăriei, Cheptine I. a ieșit

din automobil, s-a apropiat de ei pentru a discuta, apoi i-a aplicat două lovituri lui

Postevca I. cu mâna în regiunea capului, fiind nemulțumit de modul în care acesta

conducea automobilul.

Martorul Bargan G. a indicat că Cheptine I. s-a apropiat și i-a aplicat 3-4

lovituri lui Postevca I. cu pumnii în regiunea capului. Apoi, inculpatul a încercat să

deschidă ușa automobilului și, nereușindu-i acest lucru, s-a îndreptat în partea din

spate a automobilului, unde se afla Lupu A. și Griza M. Tot atunci, s-a apropiat Iovu

Ș. și i-a aplicat câteva lovituri lui Postevca I. Văzând că Griza M. și Postevca I. sunt

agresați fizic, a luat arma pneumatică din automobil și l-a lovit pe Iovu Ș., apoi i-a

aplicat o lovitură cu țeava armei și lui Cheptine I. care îl lovea pe Lupu A. sau pe

Griza M.

Martorul Lupu A. a declarat că Cheptine I. a coborât din automobilul său și s-a

îndreptat spre automobilul în care se afla Postevca I., care a coborât din mașină, iar

Cheptine I. i-a aplicat o lovitură. Din automobil a ieșit și Griza M., pe care Cheptine

I., la fel, l-a lovit. Apoi, inculpatul a încercat să-l scoată din automobil pe Lupu R.,

care se afla pe bancheta din spate. A încercat să-l lovească și pe el, însă a reușit să

blocheze lovitura.

Astfel, a fost dovedit că acțiunile lui Cheptine I. și Iovu Ș. întrunesc semnele

constitutive ale infracțiunii prevăzută la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile ce se deosebesc

prin obrăznicie deosebită, săvârșite de două și mai multe persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod

penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, de persoana

inculpaților, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării lor și de condițiile de

viață ale acestora.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Cheptene T. să fie condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la amendă în

mărime de 400 unități convenționale.

3

Apelantul a invocat că instanța de fond a apreciat unilateral probele acuzării,

acestea fiind legal administrate.

3.1. A declarat apel și avocatul Ion Gumeniuc, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în privința

inculpatului Iovu Ș., cu recalificarea acțiunilor acestuia pe art. 78 Cod

contravențional.

Apelantul a indicat că conflictul a apărut din motiv că șoferul automobilului

„Moscvici” a efectuat o depășire cu încălcarea prevederilor Regulamentului

circulației rutiere, ridicând și praf, ce se confirmă nu doar de către inculpați și

martorul Bolfosu P., dar și de părțile vătămate Griza M. și Postevca I., precum și de

martorii Lupu A., Lupu R. și Bargan G.

Or, în acțiunile inculpatului Iovu Ș. lipsesc elementele infracțiunii prevăzute la

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fapta urmând a fi recalificată în baza art. 78 Cod

contravențional, ca vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale.

3.2. Avocata Mariana Ivasiutic, la fel, a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în

privința inculpatului Cheptine I. pe motiv că fapta constituie contravenție, cu

eliberarea de răspundere contravențională, pe motivul expirării prescripției

răspunderii contravenționale.

Apelanta a invocat că instanța de fond nu a indicat circumstanțele în baza căror

fapta incriminată inculpatului Cheptine I. a fost calificată ca fiind îndreptată

împotriva ordinii publice or, au fost afectate relațiile sociale cu privire la integritatea

corporală, sănătatea persoanei, și anume a părții vătămate Postevca I., fără ca

acțiunile inculpatului să aducă careva atingeri sau deranjări ambianței de conviețuire

în societate, precum și activității normale a instituțiilor de stat și publice.

Instanța de fond urma să delimiteze huliganismul de alte infracțiuni sau

contravenții în dependență de sensul și orientarea intenției făptuitorului, de motivele,

scopurile și circumstanțele acțiunilor săvârșite, Cheptine I. acționând cu scopul de a

curma acțiunile ilegale și imorale ale părții vătămate, care au determinat

comportamentul inculpatului și care urmau a fi încadrate în baza art. 78 Cod

contravențional, ca vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a

provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar

stabilă, a capacității de muncă.

2019, apelurile avocaților au fost respinse ca nefondate.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Cheptene Tudor a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la

amendă în mărime de 600 unități convenționale, ce constituie 30.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat la 31 iulie 2017, între orele 19.00 și 20.00,

inculpatul Cheptene T., aflându-se pe traseul central din s. Recea r-nul Strășeni,

acționând cu intenție directă, urmărind scopul săvârșirii unui act de huliganism,

încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate, manifestând o obrăznicie deosebită și demonstrând o lipsă de respect față

4

de societate, în vederea realizării acțiunilor sale huliganice, s-a apropiat de Postevca

I. și, fără careva motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței, care de la

lovitura primită și-a pierdut cunoștința.

Instanța a încadrat acțiunile lui Cheptene T. în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei.

În același timp, instanța de apel a reținut că, vinovăția inculpaților în comiterea

infracțiunilor incriminate se confirmă prin probele administrate, ce coroborează între

ele, nefiind reținute careva divergențe care ar trezi dubii între declarațiile părții

vătămate, ale martorilor și probele scrise.

Astfel, în temeiul declarațiilor părții vătămate, ale martorului și probelor scrise

se dovedește vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, acuzațiile

fiind justificate în afara dubiilor rezonabile, concluzia rezultând din analiza probelor

pertinente, concludente și utile administrate care nu au fost combătute de apărare,

precum și din existența deducerilor suficient de puternice, clare și concordante sau a

similarelor prezumției de fapt necombătute, care poate fi luat în considerație, de

comportamentul părților când sunt obținute dovezile respective.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal îl reprezintă

corpul persoanei sau bunurile mobile ori imobile, iar latura obiectivă a infracțiunii

constă în fapta prejudiciabilă exprimată prin acțiunile care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor.

Ordine publică înseamnă o totalitate de relații sociale, ce asigură o ambianță

liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a integrității

patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și publice.

Încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect, se

consideră săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și

morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de

către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare

cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei, încălcare îndelungată și

insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităților de masă, suspendare temporară

a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului

obștesc etc.

Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe presupune atât violența psihică, cât

și cea fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot

surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent produse prin aplicarea de

lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de

cauzarea vătămărilor intenționate corporale sau leziuni corporale fără cauzarea

prejudiciului sănătății.

Infracțiunea prevăzută la art. 287 Cod penal este o infracțiune formală și se

consideră consumată din momentul realizării fie a acțiunilor care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, fie a

5

acțiunilor care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

Huliganismul este o faptă săvârșită în public, dar nu neapărat într-un loc

public.

Conform art. 131 Cod penal, fapta se consideră a fi săvârșită în public și atunci

când e comisă: a) într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna

accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc nu era

prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la

cunoștința publicului; b) în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul

săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane; c) într-un loc inaccesibil

publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs

față de două sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe

persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate cu caracter familial, datorită

naturii relațiilor dintre persoanele participante; e) prin orice mijloace recurgând la

care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Astfel, vinovăția inculpaților a fost demonstrată pe deplin prin declarațiile

părților vătămate în coroborare cu celelalte probe ale acuzării, nefiind stabilite

divergențe între declarațiile acestora date la urmărirea penală și cele date în instanțele

de fond și de apel, nefiind demonstrat nici faptul că părțile vătămate urmăresc scopul

incriminării pe nedrept a unei persoane or, aceștia anterior conflictului, nu cunoșteau

inculpații, au fost preîntâmpinați pentru răspunderea ce o poartă în conformitate cu

prevederile art. 311 Cod penal, pentru denunț fals, au fost audiați sub jurământ, fiind

preîntâmpinați de răspunderea penală pe care o poartă pentru declarații false, lipsind

temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea declarațiilor depuse.

Prin urmare, prezența în acțiunile inculpaților Cheptine I., Iovu Ș. și Cheptene

T. a elementelor care caracterizează latura obiectivă și subiectivă a infracțiunilor

imputate, a fost dovedită prin probele administrate, verificate și cercetate în instanța

de apel și care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunilor incriminate.

Deci, cererea apărării privind recalificarea acțiunilor inculpaților Cheptine I. și

Iovu Ș. în baza art. 78 Cod contravențional, ca vătămarea integrității corporale este

nefondată, fiind constatat că în acțiunile inculpaților se regăsește componența

infracțiunii de huliganism.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de faptul că inculpații au săvârșit infracțiuni mai

puțin grave, se caracterizează pozitiv, au recunoscut vina parțial, anterior nu au fost

condamnați, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului și corect a conchis că corijarea lui Cheptine I. și Iovu Ș. este posibilă doar

prin stabilirea unei pedepse privative de libertate, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul

penal în privința lui Cheptine I. pe motiv că fapta constituie contravenție, cu

eliberarea de răspundere contravențională, pe motivul expirării prescripției

răspunderii contravenționale.

6

Recurenta a invocat că instanțele de fond și de apel nu au indicat

circumstanțele în baza căror fapta incriminată inculpatului Cheptine I. a fost calificată

ca fiind îndreptată împotriva ordinii publice or, au fost afectate relațiile sociale cu

privire la integritatea corporală, sănătatea persoanei, și anume a părții vătămate

Postevca I., fără ca acțiunile inculpatului să aducă careva atingeri sau deranjări

ambianței de conviețuire în societate, precum și activității normale a instituțiilor de

stat și publice.

Fapta incriminată lui Cheptine I. este lipsită de obiectul infracțiunii de

huliganism or, partea vătămată și martorii nu au indicat că acesta ar fi avut un

comportament obraznic, exprimat prin careva înjosiri, cuvinte necenzurate,

împrejurări ce sunt în contradicție cu concluzia instanței privind existența în acțiunile

inculpatului a trăsăturii esențiale a huliganismului, ca încălcare grosolană a ordinii

publice, exprimată printr-o vădită lipsă de respect față de societate.

Mai mult, a fost omis faptul că conflictul a fost inițiat de partea vătămată

Postevca I., care a condus neregulamentar automobilul și a creat o situație de pericol

de accident, fiind ignorat și că Bargan G. a coborât din automobil cu o armă

pneumatică în mână și a recunoscut că i-a aplicat o lovitură lui Cheptine I. cu patul

sau cu țeava armei pneumatice în regiunea spatelui.

Totodată, nu au fost indicate acțiunile inculpatului care ar putea fi încadrate ca

semne calificative de cinism deosebit sau obrăznicie deosebită or, acesta nu a

manifestat un comportament de dispreț, batjocură sau alt comportament nerușinat.

Instanțele de fond și de apel urmau să delimiteze huliganismul de alte

infracțiuni sau contravenții în dependență de sensul și orientarea intenției

făptuitorului, de motivele, scopurile și circumstanțele acțiunilor săvârșite, Cheptine I.

acționând cu scopul de a curma acțiunile ilegale și imorale ale părții vătămate, care au

determinat comportamentul inculpatului și care urmau a fi încadrate în baza art. 78

Cod contravențional, ca vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a

provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar

stabilă, a capacității de muncă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocata Natalia Pruteanu, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat

procesul penal în privința lui Iovu Ș., cu eliberarea de răspundere contravențională, în

legătură cu prescrierea faptei.

Recurenta a indicat că instanțele de fond și de apel nu au indicat prin care

anume acțiuni ale lui Iovu Ș. s-a manifestat încălcarea grosolană a ordinii publice,

exprimarea vădită a lipsei de respect față de societate, obrăznicia deosebită, lipsa de

respect și persoanele prezente, lipsind motivele care au dus la concluzia că în privința

acestuia nu putea fi aplicată o pedeapsă mai blândă, sub formă de amendă, solicitată

și de acuzare.

7

Mai mult, conflictul a fost inițiat de partea vătămată Postevca I., care a condus

neregulamentar automobilul și a creat o situație de pericol de accident, fiind ignorat și

că Bargan G. a coborât din automobil cu o armă pneumatică în mână și a recunoscut

că i-a aplicat o lovitură lui Cheptine I. cu patul sau cu țeava armei pneumatice în

regiunea spatelui.

Instanțele de fond și de apel urmau să delimiteze huliganismul de alte

infracțiuni sau contravenții în dependență de sensul și orientarea intenției

făptuitorului, de motivele, scopurile și circumstanțele acțiunilor săvârșite, Cheptine I.

acționând cu scopul de a curma acțiunile ilegale și imorale ale părții vătămate, care au

determinat comportamentul inculpatului și care urmau a fi încadrate în baza art. 78

Cod contravențional, ca vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a

provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar

stabilă, a capacității de muncă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța

a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect, se reține că recursurile ordinare sunt fondate în drept și pe

temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, asupra căror motive concrete invocate în apel nu s-ar fi pronunțat instanța

de apel și care ar fi erorile concrete de drept și esența circumstanțelor că motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța a

8

admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură

penală, care ar fi afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5., 5.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nu întrunesc condițiile de

conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursurile avocaților cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica și

să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpaților Cheptine I. și

Iovu Ș., încadrarea juridică a acțiunilor lor infracționale și pedeapsa aplicată acestora,

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile inculpaților, părților vătămate, martorilor Lupu R., Bargan G. și Lupu A.,

fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

instanțele pronunțându-se argumentat de ce au respins versiunile și probele apărării,

probele administrate demonstrând cu concludență că inculpații au săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, săvârșite de două și mai multe persoane.

Totodată, soluția instanțelor coroborează cu prevederile art. 131 lit. a), b), 1347

Cod penal, cât și cu jurisprudența națională, conform căror prin faptă săvârșită în

public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc

nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea

ajunge la cunoștința publicului, în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul

săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane. Prin loc de utilizare

publică se înțeleg părțile terenului, ale străzii, ori ale unui alt loc care sunt accesibile

sau deschise publicului permanent, periodic sau ocazional. Ordine publică înseamnă

o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate,

de inviolabilitate a integrității patrimoniului. Încălcare grosolană a ordinii publice se

9

consideră săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și

morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de

către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare. Huliganismul însoțit de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violente constituie atât violența psihică, cât și cea fizică, ce se poate manifesta prin

cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu

caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri victimei urmate de vătămarea

integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.4 - Cu privire la practica judiciară în cauzele

penale despre huliganism, pct.3.).

Prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile infracționale ale

inculpaților este demonstrată concludent prin probele administrate pe caz, fiind

neîntemeiată, astfel, cererea apărării privind reîncadrarea acțiunilor inculpaților în

baza art. 78 Cod contravențional.

Totodată, la stabilirea pedepsei instanțele de fond și de apel just și argumentat

au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, pedeapsa respectivă fiind

motivată, individualizată și aplicată inculpaților în corespundere cu prevederile legale

(pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

10

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile ordinare urmează a fi

declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Alla Pelevaniuc și

Natalia Pruteanu, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 28 iunie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2019, în privința

inculpaților Cheptine Ion XXXXX și Iovu Ștefan XXXXXX, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 21 iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

11