1ra-793/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 4 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 12 CPP
1ra-793/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-793/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
22 mai 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 noiembrie 2018, în
cauza penală privindu-l pe
Vlah Andrei XXX născut la XX, originar din XXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
19.03.2018 – 07.09.2018 (prima instanță);
25.09.2018 – 27.11.2018 (instanța de apel);
05.03.2019 – 22.05.2019 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Comrat (sediul Central) din 07 septembrie 2018, cauza
fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Vlah Andrei
a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod
penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar pe tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a activa în
domeniul circulației drogurilor pe un termen de 2 ani.
În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată sub formă de închisoare s-a suspendat
condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.
S-a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare din
contul inculpatului.
Totodată prin sentință s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpurile delicte.
1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Vlah Andrei
având intenția de păstrare ilegală a analogului de droguri nu în scop de înstrăinare în
proporții deosebit de mari, în luna august 2017 în circumstanțe nestabilite de organul de
urmărire penală a procurat de la o persoană neidentificată 5 plicuri cu masă vegetală
mărunțită, după care s-a îndreptat în s. XXX, str. XXX, în scopul utilizării lor ulterioare,
unde a păstrat drogurile până la 18 august 2017 aproximativ până la ora 21:50, când în urma
efectuării cercetării domiciliului situat în s. XXX, str. XXX, de către colaboratorii de
poliție, au fost depistate și ridicate.
1
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/3-R-286 din 05.09.2017,
depistate și ridicate în cadrul cercetării domiciliului situat în s. XXX, str. XXX, în patru
pachețele de hârtie și în unul din polietilenă masa vegetală uscată și mărunțită de culoare
galben-cafenie total masa 0,84 grame (0,28g+0,098g+0,115g+0,193g) s-a depistat
cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 (C20H FN O ) care este analogul substanței AB-
28 3 3
PINACA (C H N O ) și care conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 „
18 26 4 2
privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin
astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora” cu modificările
ulterioare face parte din categoria droguri de proporții deosebit de mari.
De către instanța de judecată acțiunile inculpatului Vlah Andrei au fost calificate în
baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penale – „ procurarea, păstrarea, transportarea analogilor
drogurilor, săvârșite în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.”
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către:
2.1 Procurorul Procuraturii UTA Găgăuzia, sediul Central Sârbu Lilia, care a solicitat
casarea sentinței, în partea respingerii solicitării cu privire la încasarea din contul
inculpatului a cheltuielilor judiciare, cu emiterea unei decizii prin care să fie dispusă
încasarea din contul inculpatului Vlah Andrei a cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei,
invocând faptul că:
- prima instanță nu a dat eficiență prevederilor art. art. 227, 229 Cod de procedură
penală;
- instanța urma în dispozitivul sentinței să se expună asupra faptului că cheltuielile
de judecată sunt suportate de către stat, în cazul în care a respins solicitarea acuzării ca
acestea să fie încasate din contul inculpatului.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 noiembrie 2018,
s-a respins ca nefondat apelul declarat, s-a menținut sentința fără modificări.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a dat o
apreciere justă faptei inculpatului Vlah Andrei, vinovăția căruia în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, nu a fost contestată, iar pedeapsa i-a fost
aplicată în corespundere cu prevederile art. 75 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură
penală.
Instanța de apel a considerat întemeiată concluzia instanței de fond privind
respingerea solicitării procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în
beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 1680 lei, totodată instanța de
apel a ținut cont de sarcina procesului penal, de principiul umanismului, de situația
materială a inculpatului, care nu este angajat în câmpul muncii, fiind student, orfan, a
constatat că nu pot fi încasate aceste cheltuieli din contul inculpatului.
Instanța de apel a apreciat ca nefondat argumentul acuzării precum că dacă persoana
a comis în mod intenționat o infracțiune atunci în afară de pedeapsa penală el urmează să
suporte toate cheltuielile financiare legate de anchetarea infracțiunii comise de el.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar, de către:
2
4.1. Procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul Central, Sîrbu Lilia, care a
invocat drept temeiuri de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 12) Cod de
procedură penală, care solicită casarea deciziei, adoptarea unei noi hotărâri cu încasarea din
contul inculpatului Vlah Andrei a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului pentru
efectuarea constatării tehnico - științifice în mărime de 1680 lei.
Invocând faptul că:
- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au aplicat corect prevederile art. art. 227,
229 Cod de procedură penală;
- legislația procesual penală nu stipulează careva restricții de suportarea cheltuielilor
judiciare de către inculpat legate de starea materială a acestuia, instanța urma să oblige
condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare;
- instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. art. 101, 394,
414 Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit
neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu
recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la
judecarea cauzei.
La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând temeiurile
de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul
că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, faptei săvârșite i s-
a dat o încadrare juridică greșită, criticând decizia instanței de apel anume în partea
motivării soluției acesteia privind respingerea solicitării cu privire la încasarea cheltuielilor
suportate pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică în prezenta cauză
penală din contul inculpatului Vlah Andrei.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că,
temeiurile și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-au confirmat în
urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.
3
Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 216-218 verso) în coraport cu
motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus argumentat și motivat
asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just soluția privind
respingerea solicitării părții acuzării de a dispune încasarea cheltuielilor pentru raportului
de constatare tehnico-științifică din contul inculpatului Vlah Andrei în baza prevederilor
legale stipulate în art. 227 Cod de procedură penală, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea
corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt
ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza
Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele
să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat
pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea
noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor
furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse
atenției sale.
Astfel Colegiul penal constată că la faza urmăririi penale, la solicitarea organul de
urmărire penală a fost efectuat raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/3-R-286
din 05.09.2017 (f.d. 311-34).
Conform prevederilor art. 229 alin. (2) Cod pe procedură penală „instanța de
judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția
sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării
inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta
o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea
cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă
sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea
penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare”, din norma pre-citată urmează că
încasarea cheltuielilor judiciare reprezintă un drept discreționar al instanței dar nu o
obligație, astfel la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei, instanța de judecată
urmează să țină cont de toate circumstanțele cauzei.
La caz, Colegiul penal atestă faptul că, după cum reiese din materialele cauzei
inculpatul Vlah Andrei este orfan, nu este angajat oficial în câmpul muncii, fiind student la
Universitatea de Stat din Comrat.
Totodată, conform prevederilor art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală „instanța
poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana
care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă
plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a
persoanelor care se află la întreținerea lor”.
În această ordine de idei, Colegiul penal, consideră întemeiată concluzia instanței de
apel cu privire la respingerea solicitării acuzatorului de stat cu privire la restituirea
cheltuielilor judiciare, astfel instanța de apel a ținut cont de capacitatea de plată a
4
inculpatului, corect constatând că posibilitatea de a restitui cheltuielile judiciare suportate
trebuie să fie evaluată cu respectarea prevederilor art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală.
Prin urmare, Colegiul penal subliniază faptul că, în cazul dispunerii încasării
cheltuielilor judiciare, urmează să se asigure un echilibru adecvat între, pe de o parte,
interesul statului și, pe de altă parte, interesul inculpatului și posibilitatea acestuia financiară
de a restitui cheltuielile.
Având în vedere faptul că procurorul nu a prezentat careva probe, ce ar demonstra
posibilitatea inculpatului Vlah Andrei care este orfan și student de a restitui cheltuielile
judiciare suportate în legătură cu efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr.
34/12/3-R-286 din 05.09.2017 în sumă de 1680 lei, fără a proba influențarea substanțială a
restituirii acestora asupra stării materiale a inculpatului, instanța de recurs ajunge la
concluzia cu privire la inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, ca fiind vădit neîntemeiat.
În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept invocate
de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția
adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA
Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de
Apel Comrat din 27 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Vlah Andrei XXX, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 20 iunie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Boico Victor
5