1ra-793/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 4 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 12 CPP
1ra-793/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-793/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 22 mai 2019 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Vlah Andrei XXX născut la XX, originar din XXX. Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei: 1. 19.03.2018 – 07.09.2018 (prima instanță); 2. 25.09.2018 – 27.11.2018 (instanța de apel); 3. 05.03.2019 – 22.05.2019 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Comrat (sediul Central) din 07 septembrie 2018, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Vlah Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pe tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a activa în domeniul circulației drogurilor pe un termen de 2 ani. În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată sub formă de închisoare s-a suspendat condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani. S-a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului. Totodată prin sentință s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpurile delicte. 1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Vlah Andrei având intenția de păstrare ilegală a analogului de droguri nu în scop de înstrăinare în proporții deosebit de mari, în luna august 2017 în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală a procurat de la o persoană neidentificată 5 plicuri cu masă vegetală mărunțită, după care s-a îndreptat în s. XXX, str. XXX, în scopul utilizării lor ulterioare, unde a păstrat drogurile până la 18 august 2017 aproximativ până la ora 21:50, când în urma efectuării cercetării domiciliului situat în s. XXX, str. XXX, de către colaboratorii de poliție, au fost depistate și ridicate. 1 Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/3-R-286 din 05.09.2017, depistate și ridicate în cadrul cercetării domiciliului situat în s. XXX, str. XXX, în patru pachețele de hârtie și în unul din polietilenă masa vegetală uscată și mărunțită de culoare galben-cafenie total masa 0,84 grame (0,28g+0,098g+0,115g+0,193g) s-a depistat cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 (C20H FN O ) care este analogul substanței AB- 28 3 3 PINACA (C H N O ) și care conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 „ 18 26 4 2 privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora” cu modificările ulterioare face parte din categoria droguri de proporții deosebit de mari. De către instanța de judecată acțiunile inculpatului Vlah Andrei au fost calificate în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penale – „ procurarea, păstrarea, transportarea analogilor drogurilor, săvârșite în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.”
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către: 2.1 Procurorul Procuraturii UTA Găgăuzia, sediul Central Sârbu Lilia, care a solicitat casarea sentinței, în partea respingerii solicitării cu privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, cu emiterea unei decizii prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului Vlah Andrei a cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei, invocând faptul că: - prima instanță nu a dat eficiență prevederilor art. art. 227, 229 Cod de procedură penală; - instanța urma în dispozitivul sentinței să se expună asupra faptului că cheltuielile de judecată sunt suportate de către stat, în cazul în care a respins solicitarea acuzării ca acestea să fie încasate din contul inculpatului.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 noiembrie 2018, s-a respins ca nefondat apelul declarat, s-a menținut sentința fără modificări. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a dat o apreciere justă faptei inculpatului Vlah Andrei, vinovăția căruia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, nu a fost contestată, iar pedeapsa i-a fost aplicată în corespundere cu prevederile art. 75 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța de apel a considerat întemeiată concluzia instanței de fond privind respingerea solicitării procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 1680 lei, totodată instanța de apel a ținut cont de sarcina procesului penal, de principiul umanismului, de situația materială a inculpatului, care nu este angajat în câmpul muncii, fiind student, orfan, a constatat că nu pot fi încasate aceste cheltuieli din contul inculpatului. Instanța de apel a apreciat ca nefondat argumentul acuzării precum că dacă persoana a comis în mod intenționat o infracțiune atunci în afară de pedeapsa penală el urmează să suporte toate cheltuielile financiare legate de anchetarea infracțiunii comise de el.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar, de către: 2 4.1. Procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul Central, Sîrbu Lilia, care a invocat drept temeiuri de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 12) Cod de procedură penală, care solicită casarea deciziei, adoptarea unei noi hotărâri cu încasarea din contul inculpatului Vlah Andrei a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului pentru efectuarea constatării tehnico - științifice în mărime de 1680 lei. Invocând faptul că: - atât prima instanță cât și instanța de apel nu au aplicat corect prevederile art. art. 227, 229 Cod de procedură penală; - legislația procesual penală nu stipulează careva restricții de suportarea cheltuielilor judiciare de către inculpat legate de starea materială a acestuia, instanța urma să oblige condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare; - instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. art. 101, 394, 414 Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, faptei săvârșite i s- a dat o încadrare juridică greșită, criticând decizia instanței de apel anume în partea motivării soluției acesteia privind respingerea solicitării cu privire la încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică în prezenta cauză penală din contul inculpatului Vlah Andrei. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că, temeiurile și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele. 3 Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 216-218 verso) în coraport cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus argumentat și motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just soluția privind respingerea solicitării părții acuzării de a dispune încasarea cheltuielilor pentru raportului de constatare tehnico-științifică din contul inculpatului Vlah Andrei în baza prevederilor legale stipulate în art. 227 Cod de procedură penală, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Astfel Colegiul penal constată că la faza urmăririi penale, la solicitarea organul de urmărire penală a fost efectuat raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/3-R-286 din 05.09.2017 (f.d. 311-34). Conform prevederilor art. 229 alin. (2) Cod pe procedură penală „instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare”, din norma pre-citată urmează că încasarea cheltuielilor judiciare reprezintă un drept discreționar al instanței dar nu o obligație, astfel la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei, instanța de judecată urmează să țină cont de toate circumstanțele cauzei. La caz, Colegiul penal atestă faptul că, după cum reiese din materialele cauzei inculpatul Vlah Andrei este orfan, nu este angajat oficial în câmpul muncii, fiind student la Universitatea de Stat din Comrat. Totodată, conform prevederilor art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală „instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor”. În această ordine de idei, Colegiul penal, consideră întemeiată concluzia instanței de apel cu privire la respingerea solicitării acuzatorului de stat cu privire la restituirea cheltuielilor judiciare, astfel instanța de apel a ținut cont de capacitatea de plată a 4 inculpatului, corect constatând că posibilitatea de a restitui cheltuielile judiciare suportate trebuie să fie evaluată cu respectarea prevederilor art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală. Prin urmare, Colegiul penal subliniază faptul că, în cazul dispunerii încasării cheltuielilor judiciare, urmează să se asigure un echilibru adecvat între, pe de o parte, interesul statului și, pe de altă parte, interesul inculpatului și posibilitatea acestuia financiară de a restitui cheltuielile. Având în vedere faptul că procurorul nu a prezentat careva probe, ce ar demonstra posibilitatea inculpatului Vlah Andrei care este orfan și student de a restitui cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/3-R-286 din 05.09.2017 în sumă de 1680 lei, fără a proba influențarea substanțială a restituirii acestora asupra stării materiale a inculpatului, instanța de recurs ajunge la concluzia cu privire la inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, ca fiind vădit neîntemeiat.
În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Vlah Andrei XXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 20 iunie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Boico Victor 5
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.