1re-43/2019 — art. 92 CP

La 26.01.2018, în Judecătoria Hîncești a parvenit demersul Instituției Penitenciare nr.7 - Rusca privind aplicarea în privința condamnatei Sanjura Valentina a prevederilor art. 92 Cod penal - înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă.

Prin încheierea Judecătoriei Hîncești, sediul central din 03.12.2018, a fost respins ca neîntemeiat demersul Instituției Penitenciare nr.7 - Rusca privind aplicarea în privința condamnatei Sanjura Valentina a prevederilor art. 92 Cod penal. Pentru a se pronunța cu încheierea în cauză, instanța de fond a reținut că, analizând totalitatea circumstanțelor și condițiilor în favoarea și în defavoarea admiterii cererii, instanța a ajuns la concluzia de a respinge demersul ca fiind neîntemeiat, urmând ca Sanjura Valentina să execute pedeapsa închisorii stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.

Nefiind de acord cu încheierea Judecătoriei Hîncești, sediul central din 03.12.2018, în termen, a declarat recurs avocatul Țurcan Arina în numele condamnatei Sanjura Valentina, solicitând, casarea încheierii primei instanțe și emiterea unei decizii, prin care a admite cererea condamnatei Sanjura Valentina privind aplicarea prevederilor art. 92 Cod penal. În motivarea recursului formulat, recurentul a invocat că, instanța de fond a apreciat greșit materialele dosarului, care confirmă că, pe parcursul executării pedepsei, condamnata Sanjura Valentina nu a comis abateri disciplinare, a avut un comportament pozitiv și nu sunt impedimente legale pentru aplicarea prevederilor art.92 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal la Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2019, a fost respins ca fiind nefondat recursul declarat de avocatul Țurcan Arina în numele condamnatei Sanjura Valentina împotriva încheierii Judecătoriei Hîncești, sediul central din 03.12.2018, cu menținerea acesteia fără modificări. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, la pronunțarea încheierii, instanța de fond a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept și just a conchis de a respinge ca neîntemeiat demersul Instituției Penitenciare nr.7 - Rusca 1 privind aplicarea în privința condamnatei Sanjura Valentina a prevederilor art. 92 Cod penal. Reieșind din materialele cauzei, rezultă că, deținuta Sanjura Valentina este caracterizată satisfăcător de către administrația locului de deținere, pe parcursul executării pedepsei nu a dat dovadă de un comportament ireproșabil - a comis mai multe abateri disciplinare, fapt care demonstrează că Sanjura Valentina nu a conștientizat urmările faptei comise (f.d.33 - 35). Astfel, ținând cont de circumstanțele elucidate supra, instanța de recurs a considerat că, prima instanță a conchis corect de a respins ca neîntemeiat demersul instituției penitenciare nr.7 - Rusca, urmând ca deținuta Sanjura Valentina să execute pedeapsa cu închisoarea aplicată prin sentința definitivă a Judecătoriei Bălți din 22.10.2015. În acest context, instanța de recurs a considerat neîntemeiate argumentele recurentului precum că, prima instanță a conchis eronat că, Sanjura Valentina a comis abateri disciplinare, or conform Certificatului despre stimulări și sancțiuni anexat la dosar, rezultă că, în perioada 02.09.2016 - 24.09.2018, deținuta Sanjura Valentina a fost sancționată o dată și a avut 5 convorbiri educative în legătură cu comportamentul acesteia. 4.2. În conformitate cu prevederile art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești au devenit irevocabile

Nefiind de acord cu decizia Curții de Apel, petiționara Sanjura Valentina, declarp recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei hoi hotărîri cu aplicarea prevederilor art. 92 Cod penal. În motivarea cererii, Sanjura Valentina menționează că, are un copil minor de 5 ani care se află la întreținere într-o familie cu mulți copii și psihologic este greu pentru ea. Astfel, petiționara ar vrea să aibă grijă de copilul ei.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3) și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, Colegiul penal specifică, că noțiunea de „hotărâri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac”, se referă la hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, după epuizarea căilor de 2 atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac - în apel și în recurs și a devenit irevocabilă. Astfel, încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât vinovăția persoanei, au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare. Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la cauza dată, rezultă că decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2019, adoptată asupra chestiunilor prevăzute de art. 469-472 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2019, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat de către petiționara Sanjura Valentina, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de conținut.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal, d e c i d e: inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de petiționara Sanjura Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal la Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2019, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 19 iunie 2019. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 3