1ra-598/19 — Art. 287 alin. 1, 179 alin. 2 Cp

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din 26 septembrie 2018, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, Smîntînă Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de art.287 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni. Smîntînă Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de art.179 alin.(2) Cod penal și i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial de pedepse i s-a stabilit lui Smîntînă Andrei o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 2 (două) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe i s-a stabilit lui Smîntînă Andrei o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 2 (două) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis și amendă în mărime de 16000 (șaisprezece mii) lei, cu executarea pedepselor de sine stătător. 1

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că Smîntînă Andrei la 26.07.2017, în jurul orelor 20:15 min., aflîndu-se la Punctul de Trecere a Frontierei de Stat, la intrare în țară or.Otaci fiind conștient că încalcă ordinea publică, liniștea cetățenilor în timp de noapte, din intenții huliganice, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările acțiunilor și dorind survenirea acestora, în loc public, încălcând grosolan ordinea publică și tulburând liniștea cetățenilor, manifestând obrăznicie deosebită și o lipsă totală de respect față de societate și personalitate, fără nici un motiv, încâlcând normele sociale și morale de comportament în societate, demonstrând o obrăznicie deosebită, în adresa colaboratorilor se adresa cu cuvinte necenzurate. Tot el, la 20 august 2017, în jurul orelor 16:00 a pătruns ilegal în domiciliu cet.Bularga Măria situat în s.Mereșeuca raionul Ocnița. La cerințele stăpânei casei de a părăsi domiciliul, acesta categoric a refuzat, continuând să se afle în casă, adresându-se cu cuvinte necenzurate în adresa celor aflați în domiciliu și amenințându-i cu răfuială fizică. Astfel, prin acțiunile sale inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență violență a altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită; și art.179 alin.(2) Cod penal, după indicii calificativi: pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei personae fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, aceleași acțiuni săvârșite cu amenințarea aplicării violenței.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, prin care a solicitat casarea sentinței cu emiterea unei noi hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, invocând următoarele argumente: - a fost pedepsit în baza art. 287 de două ori - amendă, apoi judecat. Pe art.179 Cod penal nu a fost indicat motivul conflictului cu soacra - datoria de bani. Conflictul pe art.287 s-a petrecut după ce a fost maltratat de colaboratori până la sânge. Depozițiile colaboratorilor de poliție nu indică și nu dovedesc motivul și locul conflictului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2018, a fost admis apelul inculpatului din alte motive decât cele invocate, cu casarea sentinței în latura tipului penitenciarului. S-a dispus executarea pedepsei stabilite inculpatului Smîntîna Andrei – în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința a fost menținută.

În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de fond întemeiat și legal a încadrat acțiunile inculpatului Smîntîna Andrei în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență violență a altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită; și art.179 alin.(2) 2 Cod penal, după indicii calificativi: pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, aceleași acțiuni săvârșite cu amenințarea aplicării violenței. Totodată, instanța de apel a reținut că, prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Smîntîna Andrei a ținut cont pe deplin de prevederile citate - criteriile generale de individualizare a pedepsei penale și în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei date, și personalitatea inculpatului (anterior a fost în conflict cu legea), corect a ajuns la concluzia numindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal. Totodată, instanța de apel a casat sentința instanței de fond în latura tipul penitenciarului și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță în latura dată, reieșind din următoarele considerente. Conform prevederilor art.72 Cod penal, Pedeapsa cu închisoare se execută în următoarele penitenciare: a) de tip deschis; b) de tip semiînchis; c) de tip închis. (2) În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni săvârșite din imprudență. (3) În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție. (4) În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave. Conform prevederilor legii precitate, infracțiunile comise de inculpat, potrivit art.16 Cod penal, sunt din categoria celor mai puțin grave, care conform art.72 alin.(3) Cod penal se execută în penitenciar de tip semiînchis.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 18 ianuarie 2019, prin intermediul oficiului poștal, în termen, declară recurs ordinar avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului Smîntîna Andrei, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal. În motivarea recursului, neinvocând niciun temei de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente: - Instanțele de judecată nu au luat în considerație că cauza a fost examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul recunoscându-și vina; - Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea aspră, în speță fiind posibilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77 Cod penal , precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală. 3

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală. Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, acestea fiind invocate și în cererea de apel și asupra căruia instanța de apel s-a expus, motivare pe care instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară. În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori 4 agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, a cărui sancțiune prevede amendă în mărime de la 550 la 1050 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani și în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, a cărui sancțiune prevede amendă în mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani. La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunilor săvârșite și anume de faptul că a comis infracțiuni mai puțin grave, de motivul acestora, de personalitatea inculpatului, de faptul că inculpatul la locul de trai se caracterizează negativ, anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare, a săvârșit infracțiunea în stare de ebrietate, dar și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă. Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă. Astfel, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond, individualizând pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, ținând cont și de faptul că, inculpatul anterior a fost condamnat, însă nu a făcut concluziile corespunzătoare, prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate în sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va asigura scopul pedepsei. Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă 5 infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Astfel, referitor la argumentele recurentului privind neaplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs remarcă că textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, în speță nefiind stabilite careva circumstanțe care ar face posibilă aplicarea în privința inculpatului a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite de către instanțele de judecată, cu atât mai mult că inculpatul anterior a mai săvârșit infracțiuni. În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea pedepsei inculpatului Sîntîna Andrei, pentru infracțiunea comisă, prima instanță și cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului Smîntîna Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Smîntîna Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iunie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Boico Victor 6