1ra-891/2019 — art. 201/1 alin. 3 lit. b CP

1ra-891/2019 — art. 201/1 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-891/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Victor Boico, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie

Călugăreanu, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 02 noiembrie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2019, în

privința inculpatului

Ursu Vasilii XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.08.2017 – 02.11.2018,

instanța de apel: 22.11.2018 – 15.01.2019,

instanța de recurs: 22.03.2019 – 07.05.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Olari F., aproximativ din anul 1990, împreună cu care locuiau în comun în

1

XXXXXX, XXXXXX, în perioada anului 2017, ca urmare a conflictelor apărute

între concubini, sistematic a aplicat violență psihologică în privința concubinei,

manifestată prin înjurături, umiliri, tratament degradant și violență fizică exprimată

prin lovituri peste suprafața corpului, iar la 19 mai 2017, acesta, aflându-se la

domiciliu în XXXXXX, fiind indignat pe faptul că concubina Olari F. nu a efectuat

lucrul prin gospodărie, s-a apropiat de ultima în timp ce dânsa era culcată în pat, a

numit-o cu cuvinte necenzurate, a apucat-o cu mâinile de păr și forțat a alungat-o

din casă.

Și, cu toate că după un interval de timp, la solicitările repetate ale Olari F., el

i-a permis să revină la domiciliu, la 20 mai 2017, Ursu V. a continuat aplicarea

acțiunilor de violență fizică și psihologică asupra concubinei, pe care iarăși a

numit-o cu cuvinte necenzurate și a alungat-o din casă, victima fiind supusă unor

stări sistematice de tensiune, apărute ca urmare a comportamentului agresiv al

concubinului, manifestat prin persecuție, jignire, înjosire sistematică a demnității,

inițierea certurilor, aplicarea loviturilor și abuz de poziția de vulnerabilitate a

victimei, care a fost alungată din casă, astfel intimidând-o în scop de impunere a

voinței și controlului personal asupra concubinei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut parțial vinovăția, declarând că

victima nu a consumat erbicid, în sticlă fiind aceeași cantitate care a fost anterior,

iar el ar fi observat dacă ea ar fi băut. În luna mai 2017, în timpul conflictelor

apărute din motiv că victima abuza de băuturi alcoolice, s-au numit reciproc cu

cuvinte necenzurate.

Partea vătămată Olari Maria a declarat că inculpatul nu a alungat-o de acasă,

însă au fost cazuri când a lovit-o cu palma peste față și alte regiuni ale corpului. Nu

s-a adresat niciodată la poliție. Ocazional consumă alcool, iar inculpatul a certat-o

din acest motiv. Când a băut erbicide era în stare de ebrietate. A mers la spital.

Personal nu a depus plângere împotriva inculpatului și nu cunoaște cine a scris

cererea.

Martorul Savcenco I. a relatat că victima i-a spus că a băut ierbicide, motivul

fiind conflictele apărute în familie, comunicând că s-a certat cu soțul. Starea

pacientei era satisfăcătoare, comunica fără careva impedimente, se deplasa singură.

A preluat victima după ce primise deja primul ajutor, fiindu-i efectuat lavajul

gastric. Pacienta a fost transportată la Centrul de sănătate Călărași, iar starea ei nu

s-a agravat. Nu poate confirma cu certitudine starea de otrăvire a pacientei, fiind

necesare investigații suplimentare.

Martorul Corjan V., medicul de familie, a declarat că a consultat partea

vătămată, i s-a dat indicații să facă lavaj gastric și tratament urgent în secția de

internare pentru dezintoxicare. Pacienta a fost supravegheată aproximativ 2-3 ore

în secția de internare, după care a plecat acasă. Diagnoza indicată în extras nu este

definitivă, urmând a fi confirmată de către un medic specialist toxicolog. Diagnoza

este doar din spuse și nu confirmă faptul că victima a consumat pesticide. A

discutat cu partea vătămată, a fixat în documentația medicală declarațiile acesteia

că a luat o lingură de pesticid cu scop de suicid deoarece a fost agresată de către

soț, însă ea nu are studii speciale de toxicolog și nu cunoaște dacă se mai

eliberează un alt certificat ce ar confirma diagnoza.

2

Astfel, apreciind obiectiv declarațiile lui Ușurelu Ilie făcute la urmărirea

penală, în coroborare cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor, studiind

materialele cauzei penale, instanța de judecată ajunge la concluzia că fapta

prejudiciabilă comisă de către Ușurelu este confirmată prin circumstanțele de fapt

constatate în baza declarațiilor inculpatului, apreciate în coroborare cu cele ale

părții vătămate, martorilor, precum și probele administrate.

Instanța a conchis că fapta inculpatului descrisă în rechizitoriu nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (3) lit. b) Cod

penal.

Concluziile acuzării privind determinarea cu intenție a victimei de a încerca

a se sinucide cu substanțe toxice sunt întemeiate pe presupuneri or, contrar

principiului legalității procesului penal, acuzarea nu a prezentat probe care să

confirme că vasul din masă plastică incoloră, cu volumul de 3 l., care conține masă

lichidă incoloră și care are instalat un mecanism special pentru stropire, recunoscut

în calitate de corp delict, conține substanțe toxice și anume, erbicide, lipsind

concluzia unui expert judiciar autorizat întru elucidarea obiectivă și pe criterii

științifice a circumstanțelor respective.

Totodată, sunt nefondate concluziile acuzării întemeiate doar pe trimiterea-

extras din 20.05.2017, acordul la intervenție medicală și foaia de însoțire, pe

constatările primare ale medicului Serviciului de asistență medicală de urgență,

Savcenco I. și ale medicului Corjan V. care au indicat că concluziile lor sunt

întemeiate doar pe declarațiile victimei, care nu au fost verificate de către un medic

de specialitate toxicolog, circumstanțe care confirmă că acuzarea și-a motivat

învinuirea în această parte pe presupuneri și în lipsa unui suport probatoriu

pertinent și concludent.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. b) Cod penal la 6 ani

închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că a fost stabilit cu certitudine că în familia concubinilor

Ursu V. și Olari F. persista violența domestică.

Însă, instanța de fond, contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

a ignorat faptul că declarațiile victimei coroborează cu declarațiile martorului

Șchiopu V. și cu concluziile anchetei sociale, care demonstrează aplicarea violenței

de către inculpat asupra concubinei sale.

Nu au fost apreciate obiectiv declarațiile asistentului social Șchiopu V. care

a indicat că victima i-a comunicat că a băut erbicide, cu scop de suicid, din motiv

că a fost agresată de concubin.

Și martorul Corjan V., care la 20.05.2017 i-a acordat asistență medicală

victimei, a aflat de la ultima că, fiind agresată de soț, a consumat erbicide, cu scop

de sinucidere.

Potrivit concluziei diagnosticului din fișa medicală, pacienta Olari F. a fost

internată la SR Călărași cu diagnosticul – intoxicație acută suicidală cu erbicide.

Instanța de fond neîntemeiat a respins diagnosticul, ignorând faptul că

documentul a fost întocmit de o autoritate competentă, conform procedurii legale și

poartă ștampila instituției emitente. Deci, se prezumă că acest act este veridic,

3

nefiind prezentate probe sau înscrisuri contrarii, circumstanțe în care concluzia

instanței de fond este neîntemeiată.

Totodată, declarațiile medicilor Savcenco I. și Corjan V. care au confirmat

că victima a fost transportată la spital, unde i-a fost acordat ajutor medical în scop

de dezintoxicare și că nu au fost stabiliți factori că aceasta ar fi simulat intoxicația

nu au fost apreciate corespunzător de către instanța de fond.

Mai mult, instanța de fond nu s-a expus asupra urmărilor prejudiciabile în

contextul faptei infracționale, care în consecință a determinat recalificarea eronată

a acțiunilor inculpatului în temeiul art. 2011 alin. (1) Cod penal, cu toate că probele

administrate dovedesc cu certitudine că acțiunile acestuia au fost corect încadrate

în baza art. 2011 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Deci, instanța nu a respectat prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în

ce privește aprecierea probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

veridicității și coroborării lor, limitându-se la efectuarea unei evaluări formale,

unilaterale și neobiective.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar dovedi că

acțiunile lui au cauzat părții vătămate vătămare ușoară a integrității corporale sau a

sănătății, nefiind demonstrat că acțiunile lui au avut scopul impunerii voinței sau a

controlului personal asupra victimei sau alte semne ale componenței de infracțiune

incriminată.

Or, victima a confirmat că conflictele erau generate de ea, în toate cazurile

din motivul consumului excesiv de alcool.

Declarații similare a dat și martorul Șchiopu V., asistentă socială în cadrul

primăriei, care a constatat că conflictele dintre inculpat și victimă apăreau din

cauza abuzului de alcool de către ultima și gelozia acesteia, conflictul din

20.05.2017 fiind provocat de victimă care, fiind în stare de ebrietate alcoolică, i-a

adresat cuvinte necenzurate inculpatului.

Astfel, instanța de fond a dat o apreciere eronată situației de fapt și probelor

administrate.

ianuarie 2019, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și

de drept, just încadrând acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod

penal, ca violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de

un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin

izolare, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra

victimei.

Astfel, a fost dată o încadrare juridică corespunzătoare materialului probator

administrat, vinovăția inculpatului fiind dovedită cu certitudine și fără echivoc, iar

cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale

privind administrarea probelor.

Or, fapta s-a considerat a fi consumată din momentul producerii de către

inculpat a suferințelor fizice, prin îmbrâncire și lovire cu palma peste față, precum

și a suferințelor psihice părții vătămate.

4

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate inculpatului, inclusiv vinovăția acestuia.

Prin urmare, soluția instanței de fond privind recalificarea acțiunilor

inculpatului în temeiul art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, ca violența în familie,

adică acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în

privința altui membru al familiei, manifestată prin izolare, intimidare în scop de

impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei este întemeiată și

urmează a fi menținută or, probele administrate de acuzare nu dovedesc că

inculpata a comis infracțiunea de delapidare a averii străine.

Călugăreanu, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei și

dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că faptul persistenței violenței domestice în familia

inculpatului și a victimei se confirmă prin declarațiile ultimei, care urmau a fi

apreciate obiectiv și din care rezultă că într-o perioadă îndelungată de timp

inculpatul își agresa fizic și psihic concubina, manifestând în privința ei un

comportament de persecuție, jignire, inițierea certurilor, aplicarea loviturilor.

În instanța de fond, inculpatul a recunoscut că a aplicat violență asupra

concubinei, justificându-și acțiunile prin faptul că aceasta ar fi consumat alcool și

nu îl ajuta la lucru prin gospodărie.

Mai mult, existența acțiunilor de violență în familie este confirmată prin

concluziile anchetei sociale din care rezultă că inculpatul aplica violență fizică

asupra concubinei și o alunga din casă, iar aceasta s-a adresat de mai multe ori cu

solicitarea de a fi dusă la azilul pentru bătrâni.

Totodată, a fost constatat că inculpatul abuza de poziția de vulnerabilitate a

victimei or, cunoștea că aceasta nu are o altă locuință unde ar putea să se refugieze

și este dependentă de el. Astfel, inculpatul obișnuia să aplice violența cu scopul de

a-și impune voința față de victimă, obligând-o să se conformeze cerințelor sale.

Aceste circumstanțe au fost confirmate și de către asistentul social Șchiopu

V. care a depus declarații în calitate de martor.

Concomitent cu probarea acțiunilor de aplicare a violenței în familie au fost

administrate suficiente probe ce dovedesc tentativa de suicid a victimei ca urmare a

agresiunii la care a fost supusă.

Deci, la baza sentinței de condamnare urmau a fi puse declarațiile veridice

ale părții vătămate care a indicat că a băut erbicid cu scop de a se sinucide, după ce

a fost agresată de către concubin și alungată din casă.

Declarațiile victimei coroborează cu ale martorul Savcenco I. care la

20.05.2017 i-a acordat asistență medicală acesteia, care suferea de intoxicație și din

discuție cu ea a aflat că a băut erbicid din cauza conflictelor iscate în familie cu

inculpatul.

La fel, nu au fost apreciate obiectiv nici declarațiile asistentului social

Șchiopu V. care a confirmat că, din discuții cu victima, a aflat că la 20.05.2018,

aceasta a băut erbicid cu scop de sinucidere din motiv că a fost agresată de

concubinul său.

5

Și martorul Corjan V. a indicat că la 20.05.2017 i-a acordat asistență

medicală victimei și a aflat că aceasta a băut erbicid cu scop de sinucidere, fiind

agresată de inculpat.

Potrivit concluziei diagnosticului din fișa medicală, pacienta Olari F. a fost

internată la SR Călărași cu diagnosticul intoxicație acută suicidală cu erbicide, iar

instanțele de judecată nefondat au respins diagnosticul din fișa medicală, fiind

stabilit că certificatul a fost eliberat de o autoritate competentă, conform procedurii

legale și poartă ștampila instituției emitente și care se prezumă a fi veridic or, nu au

fost prezentate alte probe sau înscrisuri contrarii, fiind neîntemeiată concluzia

instanței de a da o apreciere critică informației conținute în document.

Totodată, instanța a stabilit că nu se cunoaște natura substanței aflate în

vasul din masă plastică.

Or, acest vas a fost ridicat de către organul de urmărire penală de la inculpat,

care l-a predat benevol și a confirmat că conține erbicid cu care el în acea zi a

stropit grădina. Nici una din părțile în dosar nu a invocat dubii cu privire la natura

substanței, iar inculpatul nici nu a negat că în vas s-ar fi aflat erbicid, deoarece el a

pregătit soluția. Iar faptul că substanța respectivă are efecte toxice rezultă din aceea

că, în urma consumului ei, starea sănătății victimei s-a înrăutățit, fiind necesară

intervenția asistenței medicale urgente.

Conform declarațiilor medicilor Savcenco I. și Corjan V., victima fost

transportată la spitalul raional, unde i-au fost efectuate spălaturi stomacale, lavaj

gastric, s-au dat indicații de tratament urgent în secția de internare pentru

dezintoxicare. Mai mult, instanța a ignorat și declarațiile medicilor că nu au stabilit

careva factori precum că victima ar fi simulat intoxicația.

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de urmările prejudiciabile survenite,

ceea ce în consecință a determinat menținerea sentinței prin care acțiunile

inculpatului eronat au fost recalificate în temeiul art. 2011 alin. (1) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis

următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

6

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1)-3) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită

de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege

penală este prevăzută ea. Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală. În corespundere cu art. 394 alin. (1) pct. 2) și 5) Cod

de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată, motivele

pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, cât și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în

drept invocate în rechizitoriu, nefiind clar care probe au fost puse la baza sentinței

de condamnare a inculpatului pe art. 2011 alin. (1) Cod penal, în situația în care

acesta nu a recunoscut vina.

Mai mult, nu a indicat esența acțiunilor inculpatului, constatate ca fiind

dovedite, cum ar fi: „violență psihologică..., violență fizică exprimată prin

lovituri peste suprafața corpului..., a continuat aplicarea acțiunilor de violență

fizică și psihologică asupra concubinei, fiind supusă unor stări sistematice de

tensiune apărute ca urmare a comportamentului agresiv al concubinului,

manifestat prin persecuție, jignire, înjosire sistematică a demnității”.

Pe lângă aceasta, nu a coroborat circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în rechizitoriu, inclusiv cele enunțate supra, calificate de acuzare drept

intimidare în scop de impunere a voinței și a controlului personal asupra

victimei, cu relevanțele din decizia Colegiului penal al Curii Supreme de Justiție

nr. 4-1ril-2/2017 din 30.11.2017, privind aplicarea prevederilor art. 2011 Cod penal

în redacția din 16.09.2016;

b) a depășit limitele învinuirii formulate, constatând că inculpatul: „...în

perioada anului 2017..., victima fiind supusă unor stări sistematice de

tensiune...” – circumstanțe neincriminate ultimului prin rechizitoriu;

7

c) a indicat în descriptivul sentinței că: „...apreciind obiectiv declarațiile lui

Ușurelu Ilie făcute la urmărirea penală, în coroborare cu declarațiile părților

vătămate și ale martorilor, instanța de judecată ajunge la concluzia că fapta

prejudiciabilă comisă de către Ușurelu este confirmată prin circumstanțele de fapt

constatate în baza declarațiilor inculpatului, apreciate în coroborare cu cele ale

părții vătămate, martorilor, precum și probele administrate”, adică a apreciat

împrejurările speței în raport cu altă persoană decât cea a inculpatului Ursu Vasilii;

d) dispunând, în dispozitiv, condamnarea inculpatului pe art. 2011 alin. (1)

lit. b) Cod penal, în descriptiv nu a efectuat încadrarea juridică a acțiunilor

ultimului conform elementelor concrete din norma vizată, nefiind clar care ar fi

acestea.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit cu art.

419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel). Sentința nu trebuie să conțină formulări care demonstrează

sau pun la îndoială vinovăția altor persoane pentru săvârșirea infracțiunii (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 5.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

8

de vedere al coroborării lor, cât și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în

drept invocate în rechizitoriu, nefiind clar care probe au fost puse la baza sentinței

de condamnare a inculpatului pe art. 2011 alin. (1) Cod penal, în situația în care

acesta nu a recunoscut vina.

Mai mult, nu a indicat esența acțiunilor inculpatului, constatate ca fiind

dovedite, cum ar fi: „violență psihologică..., violență fizică exprimată prin

lovituri peste suprafața corpului..., a continuat aplicarea acțiunilor de violență

fizică și psihologică asupra concubinei, fiind supusă unor stări sistematice de

tensiune apărute ca urmare a comportamentului agresiv al concubinului,

manifestat prin persecuție, jignire, înjosire sistematică a demnității”.

Pe lângă aceasta, nu a coroborat circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în rechizitoriu, inclusiv cele enunțate supra, calificate de acuzare drept

intimidare în scop de impunere a voinței și a controlului personal asupra

victimei, cu relevanțele din decizia Colegiului penal al Curii Supreme de Justiție

nr. 4-1ril-2/2017 din 30.11.2017, privind aplicarea prevederilor art. 2011 Cod penal

în redacția din 16.09.2016;

c) a depășit limitele învinuirii formulate or, a constatat că inculpatul a comis

violența în familie „...manifestată prin inacțiune intenționată..., îmbrâncire...,

izolare...” – împrejurări de fapt și de drept neincriminate ultimului prin

rechizitoriu;

d) a concluzionat neclar și divergent că: „în cauză s-au stabilit toate

elementele componente ale infracțiunii imputate inculpatului, inclusiv vinovăția

acestuia”, adică cea prevăzută la art. 2011 alin. (3) lit. b) Cod penal, totodată a

menținut condamnarea ultimului pe art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal;

e) a statuat neclar și divergent că: „soluția instanței de fond privind

recalificarea acțiunilor inculpatului în temeiul art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal

este întemeiată, deoarece probele administrate de acuzare nu dovedesc că

inculpata a comis infracțiunea de delapidare a averii străine”, concluzia fiind

raportată, astfel, la fapte neimputate inculpatului în speță.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este

întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

9

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2019, în privința inculpatului Ursu

Vasilii XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 07 iunie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Victor Boico

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

10