1ra-1293/2018 — 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-1293/2018 — 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1293/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 20

noiembrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie

2018, declarate de avocata Ana Scutaru și inculpatul

Nițu Vasilii Xxxxxxx, născut la

xx xxxxxx xxxx, originar și locuitor al or. Xxxxxxxx, str. X.

Xxxxxxx xx, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat

prin:

1) sentința Judecătoriei Strășeni din 25.03.2013, în

baza art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ce constituie 10.000 lei.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.11.2017 – 20.11.2017,

instanța de apel: 11.12.2017 – 04.04.2018,

instanța de recurs: 31.05.2018 – 04.07.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Nițu Vasilii a

fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal la 4 ani și 8 luni

închisoare, cu amendă în mărime de 650 unități convenționale, ce constituie 32.500

lei, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 20.11.2017, cu includerea

perioadei aflării în arest preventiv de la 14.02.2017 până la 20.11.2017.

1

inculpatul Nițu Vasilii, având intenția sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

însoțită de aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea ei, a intrat în

curtea gospodăriei lui Freniuc P., din str. Xxxxxxx nr. xx, or. Xxxxxxxx, unde

amenințându-l pe ultimul cu moartea a cerut să-i dea bani în sumă de 3000 lei.

Primind refuz, intenționat apucându-l cu mâinile de piept l-a doborât la pământ,

lovindu-l cu capul de bordură și folosindu-se de faptul că ultimul, fiind persoană în

etate, nu putea să-i opună rezistență, a luat din buzunarul sacoului cu care acesta era

îmbrăcat bani în sumă de 400 lei, după ce a părăsit locul comiterii infracțiunii,

cauzându-i părții vătămate o pagubă materială în proporții considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina și faptele indicate

în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Deoarece aceste probe i-au confirmat integral vinovăția, instanța a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, ca jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 16, 61, 75-77

Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, că inculpatul a comis o infracțiune care

prevede închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350

unități convenționale, că s-a stabilit circumstanța agravantă – săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, cea

atenuantă fiind căința sinceră și solicitarea examinării cauzei în procedură

simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală, beneficiând de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea,

că anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Strășeni din 25.03.2013, în

baza art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal la 5 ani închisoare și amendă în mărime

de 500 unități convenționale, ce constituia 10.000 lei, antecedentul penal nefiind

stins, ultima infracțiune fiind comisă în stare de recidivă, concluzionând că pentru

corectarea și reeducarea inculpatului, care anterior a fost judecat și a săvârșit o

infracțiune intenționată, concluzii pentru sine acesta nefăcând, nu este rațională

aplicarea unei pedepsei mai blânde din cele prevăzute de lege.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Apelantul a invocat, că a recunoscut din start vina pe deplin, depunând cerere

de examinare a cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală, colaborând cu

organul de urmărire penală, fără a se ascunde.

3.1. A declarat apel și avocatul Denis Iurco, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, de 4 ani și 8 luni închisoare, fără amendă.

Apelantul a invocat, că instanța nu a ținut cont de toate circumstanțele și

argumentele invocate de către participanții la proces.

Inculpatul a solicitat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, recunoscând vina și căindu-se sincer de cele comise, declarând că motivul

2

săvârșirii infracțiunii a fost lipsa resurselor financiare pentru o viață normală, cât și

lipsa persoanei apropiate.

La fel, partea vătămată prin declarațiile sale, a făcut referire la circumstanțele

care nu au fost dovedite și anume aplicarea violenței în privința sa, precum și

prejudiciul cauzat.

Potrivit art. 79 Cod penal, stabilirea pedepsei minime sau a unei pedepse mai

blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător din Codul

penal, în baza cărui este încadrată infracțiunea, se admite luând în considerare

personalitatea vinovatului, în cazul existenței circumstanțelor excepționale, legate de

scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea ei.

2018, apelul a fost admis, casată sentința în partea stabilirii tipului penitenciarului și

pronunțată o nouă hotărâre, conform cărei: „Pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare

stabilită lui Nițu Vasilii urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis”.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, just concluzionând că inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată.

La caz, nu sunt aplicabile prevederile art. 79 Cod penal, conform căror

urmează a se ține cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și

motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în

timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei.

Norma incriminată inculpatului prevede sancțiune cu închisoarea de la 5 la 7

ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale și la

aplicarea prescripțiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de fond

corect a individualizat pedeapsa inculpatului.

Căința sinceră a inculpatului, nu poate fi considerată ca circumstanță

excepțională, fiind doar o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 CP care poate

fi pusă la baza unei pedepse prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de caracterul și gradul

pericolului social deosebit al infracțiunii comise, de persoana celui vinovat, care

anterior a mai fost judecat, prin sentința judecătoriei Strășeni din 15.12.2008, în

temeiul art. 186 alin. (2) lit. c), d), 186 alin. (2) lit. c), d), 84 Cod penal la 1 an și 2

luni închisoare cu executare, prin sentința Judecătoriei Strășeni din 25.03.2013, în

temeiul art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal la 5 ani închisoare cu executare, cu

amendă în mărime de 500 unități convenționale, adică 10.000 lei, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață a familiei acestuia.

Instanța de fond, ținând cont de personalitatea inculpatului, s-a ghidat de

criteriile ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile și legal

individualizate.

Totodată, prima instanță a ținut cont că potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

3

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor ce

au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și

a altor persoane.

Instanța de fond just a concluzionat că executarea efectivă a pedepsei de către

inculpat, va avea un efect preventiv serios atât pentru acesta, cât și pentru alte

persoane predispuse la comiterea unor astfel de infracțiuni și va constitui o garanție și

o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția RM și alte legi ale RM

sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Totodată, prin Legea nr. 163 din 20.07.2017 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, în vigoare din 20.12.2017, textul „precum și pentru persoanele

care au săvârșit infracțiuni ce constituie recidivă” din art. 72 alin. (4) Cod penal a

fost exclus.

În corespundere cu art. 10 Cod penal, legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația

persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, iar prin prisma art. 16 Cod

penal, infracțiunea de jaf, prevăzută de art. 187 alin. (2) Cod penal, comisă de către

inculpat se atribuie la categoria celor grave. Astfel, pentru comiterea unei infracțiuni

grave, prin prisma prevederilor art. 72 alin. (3) Cod penal, inculpatul urmează să

execute pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis.

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, fără amendă.

Recurenta a invocat, că instanța de judecată nu a luat în considerație

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal, cât și alte circumstanțe

importante cauzei, care pot fi considerate drept circumstanțe atenuante prevăzute de

art. 76 alin. (2) Cod penal, precum recunoașterea vinovăției, atitudinea inculpatului și

condițiile lui de viață. Or, atât în cursul urmăririi penale cât și în instanța de judecată,

inculpatul a recunoscut integral vina, solicitând examinarea cauzei în baza

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, căindu-se sincer de cele comise și

conștientizând pericolul faptei imputate, asigurând că pe viitor nu va mai comite

acțiuni care contravin legii. El se caracterizează pozitiv, a colaborat privind

elucidarea tuturor circumstanțelor faptei imputate.

Instanța de apel, la fel nu a luat în considerație aceste fapte, ignorând

argumentele apărării în acest sens și respingând solicitarea aplicării în privința

inculpatului a prevederilor art. 79 Cod penal.

Inculpatul a solicitat examinarea cauzei în baza prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare și de reducerea cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă, circumstanțe

care nu au fost luate în considerare atât de instanța de fond, cât și cea de apel,

aplicându-i o pedeapsă prea aspră în raport cu fapta comisă.

Pedepasa complementară obligatorie poate fi înlăturată numai în condițiile art.

79 alin. (1) Cod penal, or, la stabilirea pedepsei, instanțele de judecată nu au ținut

4

cont de situația materială grea a inculpatului, cât și de lipsa persoanelor apropiate

care l-ar putea ajuta în reabilitarea socială.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, solicitând atenuarea pedepsei.

Recurentul a invocat, că a recunoscut vina pe deplin și a solicitat examinarea

cauzei în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, indicând că a comis

infracțiunea incriminată din motiv că fusese eliberat din penitenciar și nu avea cu ce

se întreține, fiind astfel nevoit să recurgă la acest gest.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, (pct. 5., 5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat

au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, just luând în considerare personalitatea

inculpatului, consecințele faptei comise de el și gradul sporit de pericol social al

infracțiunilor săvârșite, ținând corect cont de prevederile art. 34 alin. (1), 61, 75, 79

alin. (4) Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Se consideră recidivă comiterea cu

intenție a unei sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru

o infracțiune săvârșită cu intenție. Prevederile art. 79 Cod penal nu se aplică

persoanelor adulte în cazul recidivei de infracțiuni.

5

În consecutivitatea enunțată, instanțele de fond și de apel, just au concluzionat

că în cazul condamnării anterioare a inculpatului prin sentința Judecătoriei Strășeni

din 25.03.2013, în baza art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal la 5 ani închisoare și

amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce constituia 10.000 lei, ultima

infracțiune fiind comisă în stare de recidivă, chiar și în prezența circumstanțelor

invocate de recurenți (pct. 5., 5.1. din decizie), aplicarea pedepsei închisorii, fără

pedeapsa complementară - amenda, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea

blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității

sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

lui, cât și a altor persoane.

Or, soluția instanțelor de fond și de apel este conformă și jurisprudenței

naționale, potrivit cărei, instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de

pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave (pct. 17 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni

ce vizează individualizarea pedepsei penale).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele de fond și de apel de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei

în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe

care îl propune avocatul și inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. –

5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că s-a

aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că

recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

6

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile menționate sunt vădit neîntemeiate, acestea

urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocata Ana Scutaru și

inculpatul Nițu Vasilii Xxxxxxx, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 20

noiembrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie

2018, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7