1ra-638/2019 — art. 326 alin. 3 lit. a CP

1ra-638/2019 — art. 326 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-638/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

7 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Ghervas Maria

Mardari Dumitru

judecând, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, și de avocatul Guzun Gheorghe în

numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții de

Apel Bălți din 21 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

MORARU Ion XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.06.2015 – 22.09.2016;

Instanța de apel: 25.10.2016 – 21.11.2018;

Instanța de recurs: 08.02.2019 – 07.05.2019.

c o n s t a t ă:

I. a fost achitat de sub învinuirea incriminată în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal,

deoarece fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

martie 2015, a pretins și a primit bani în cuantum de 10 mii euro pentru a influența

persoanele publice din cadrul procuraturii și Judecătoriei Cimișlia, în vederea obținerii

unei soluții pozitive pe cauza penală în privința lui Bălănescu Irina, în următoarele

circumstanțe:

În martie 2014, Moraru I., aflându-se în biroul său de serviciu din XXXXX,

susținând că, atât personal, cât și prin intermediul soției sale, Moraru M., care exercită

funcția de judecător, poate influența persoanele publice din cadrul procuraturii Cimișlia și

a Judecătoriei Cimișlia, în vederea clasării urmăririi penale și a procedurii de căutare

pornite în privința lui Bălănescu Irina și a pretins de la Bălănescu I., bani în sumă de 11000

euro, achitate în tranșe a câte 5000 euro, ulterior 6000 euro, care conform ratei de schimb

valutar a BNM din 01 martie 2014 constituiau 211200 lei MD.

1

Ulterior, Moraru I. a primit mijloacele bănești respective în vederea influențării

persoanelor publice din cadrul procuraturii Cimișlia pentru obținerea unei soluții

favorabile pe caz.

La fel, Moraru I., în perioada februarie 2015 - martie 2015, a pretins și a primit bani

în cuantum de 10 mii euro pentru a influența persoanele publice din cadrul procuraturii

Cimișlia și a Judecătoriei Cimișlia în vederea obținerii unei soluții pozitive pe cauza penală

în privința lui Bălănescu Irina, în următoarele circumstanțe: la 3 martie 2015 Moraru I.,

aflându-se în biroul său de serviciu din XXXXX, susținând că atât personal cât și prin

intermediul soției sale, Moraru M., care exercită funcția de judecător, poate influența

persoanele publice din cadrul procuraturii și Judecătoriei Cimișlia, în vederea clasării

urmăririi penale și a procedurii de căutare în privința cet. Bălănescu Irina și a pretins de la

Bălănescu I., bani în sumă de 10000 euro, care conform ratei de schimb valutar a BNM din

03 martie 2015 constituiau 200500 lei MD.

La 24 martie 2015, în continuarea intențiilor sale criminale, Moraru I. aflându-se în

biroul său de serviciu din XXXXX, a primit mijloace bănești în cuantum de 10000 euro în

vederea realizării influenței promise anterior, iar în vederea camuflării intențiilor sale

criminale și acordării unui aspect legal a acțiunilor sale, Moraru I. i-a înmânat un presupus

contract de asistență juridică fără a-i elibera o copie cet. Bălănescu I. și fără a-i elibera un

bon de plată, acțiuni care se execută imediat, fapt ce atestă suplimentar fictivitatea acestor

acțiuni.

Pe baza stării de fapt expuse supra, procurorul a încadrat juridic acțiunile inculpatului

în temeiul art. 326 alin. (3) lit. a Cod penal, adică pretinderea și primirea banilor pentru

sine și alte persoane susținând că are influență asupra unor persoane publice sau cu

funcție de demnitate publică pentru a îndeplini o acțiune ce intră în exercitarea

atribuțiilor acestora, cu primirea de bunuri în proporții deosebit de mari.

art. 402-403 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror și

avocatul Guzun Gh. în numele inculpatului.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Moraru I. să fie declarat vinovat și

condamnat în baza art. 42 alin. (2), 326 alin. (3) lit. a) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În vederea argumentării cererii de apel, acuzatorul de stat a evidențiat următoarele:

- instanța eronat, printr-o încheiere protocolară, a dispus examinarea cauzei în ședință

închisă, deși aceasta se dispune doar printr-o încheiere motivată și argumentată în

corespundere cu cerințele din art. 18 Cod de procedură penală;

- analizând sentința în raport cu materialele cauzei și probele administrate în cadrul

cercetării judecătorești se constată că martorii Bălănescu I. și Urechean V. au confirmat

faptul că Moraru I. a pretins mijloacele bănești menționând că are influență asupra

persoanelor publice din cadrul procuraturii și Judecătoriei Cimișlia, pentru ai determina pe

ultimii să-i transmită mijloacele bănești în prima tranșă de 10000 euro și în a doua tranșă

de 10000 euro, comunicându-le acestora că soția sa, Moraru M. activează în calitate de

2

judecător în cadrul Curții de Apel Chișinău și în situații neprevăzute va rezolva întrebarea

prin intermediul ei;

- depozițiile martorilor confirmă cu certitudine faptul comiterii infracțiunii imputate

inculpatului prin rechizitoriu, având două elemente de bază, primul fiind pretinderea de a

avea influență asupra persoanelor publice din procuratură și instanță, al doilea element

fiind pretinderea realizării influenței prin intermediul judecătoarei Moraru M.;

- la pag. 6 din sentință, prima instanță a menționat că există două cauze penale în

privința lui Bălănescu Irina, fără ca partea apărării să fi evidențiat acest lucru în cadrul

cercetării judecătorești;

- instanța eronat a consemnat că Bălănescu I. recent a aflat că Moraru M. activează la

Curtea de Apel Chișinău, întrucât martorul respectiv a comunicat că el cunoștea cu

certitudine că aceasta activează în calitate de judecător, doar că nu cunoștea în care

instanță (ultima dată cunoștea că activa la Judecătoria Economică) și de la inculpat a aflat

că lucrează la Curtea de Apel Chișinău;

- prima instanță greșit a concluzionat că în procesul-verbal de interceptare nu se face

referire la cet. Moraru M., astfel apreciind critic declarațiile martorului. La caz, este

prezentă situația când doi martori confirmă o anumită circumstanță, fiind constatat că doar

la prima discuție inculpatul a vorbit cu un text necamuflat, iar instanța a apreciat critic

aceste depoziții din considerentul că în discuțiile înregistrate peste o lună inculpatul nu

face exact aceiași referire;

- prima instanță, în sentință, a făcut mai multe concluzii din oficiu, care nu au fost

discutate în cadrul cercetării judecătorești;

- inculpatul în exercitarea atribuțiilor de avocat nu cunoștea (se confirmă prin

declarațiile date în instanță) dacă al doilea dosar penal era distinct de primul sau era doar

același proces penal asupra căruia a fost dispusă reluarea urmăririi penale, ceea ce prezintă

un dubiu rezonabil asupra faptului dacă într-adevăr de inculpat au fost prestate careva

servicii juridice, deoarece el nu cunoștea speța asupra căreia a afirmat că a efectuat

numeroase acțiuni;

- practic pentru asistența juridică de o calitate mai mult decât dubioasă inculpatul a

solicitat un onorariu de 20000 euro, legislația în vigoare nu prevede careva îngrădiri ale

avocatului la stabilirea onorariului, însă ca minim acesta urma să fie argumentat în fața

instanței prin complexitatea cauzei, volumul de acțiuni întreprinse, ore de lucru (inculpatul

nici nu cunoștea esența procesului penal), de aici rezultă bănuiala rezonabilă că mijloacele

bănești primite și deghizate sub formă de onorariu erau destinate realizării infracțiunii de

trafic de influență;

- martorii Bălănescu I. și Urechean V. au declarat direct că inculpatul le-a spus că are

influență asupra persoanelor publice și că poate rezolva situația din speță și prin

intermediul soției, care este judecător la Curtea de Apel Chișinău - acțiuni întreprinse de

inculpat pentru a convinge persoanele să aibă încredere în acesta și să îi transmită

mijloacele bănești;

3

- la caz nu există circumstanțe care ar pune la îndoială declarațiile martorilor,

deoarece însăși inculpatul nu neagă existența relațiilor între aceste și evenimentele

petrecute, ci doar a scopului primirii mijloacelor bănești;

- sentința are un caracter contradictoriu afectează grav practica judiciară, imaginea

sistemului judecătoresc, deoarece în cadrul examinării judecătorești se demonstrează prin

probe directe solicitarea de bani pentru influențarea persoanelor publice, se probează

cuantumul transmis acestora și se identifică actul și acțiunile pentru care au fost achitate

mijloacele bănești.

3.2. Avocatul Guțan Gh. acționând în numele inculpatului, din motivul respingerii

neîntemeiate de către prima instanță a demersului privind recunoașterea nulității actelor

procedurale în cauza penală nr. 2015970065 și neadmiterea lor ca probe, interpretarea

greșită de către instanță a normelor procesuale de examinare a demersului în cauză, a

solicitat casarea parțială a sentinței și declararea nulității acestora, indicând în motivarea

apelului că:

- în fapt, prin ordonanțele procurorului în procuratura Anticorupție Balan Eu. din

18.02.2015 (f.d. 3), cât și a procurorului Harunjen E. din 07.05.2015 (f.d. 8), în cauza

penală nr. 2015970065 s-a dispus efectuarea urmăririi penale de către un grup de procurori

și ofițeri de urmărire penală;

- conform pct. 1) al ordonanței procurorului în Procuratura Anticorupție Balan Eu.

cât și pct. 2) al ordonanței procurorului Harunjen E., mai mulți ofițeri de investigații au

fost desemnați cu atribuții de ofițer de urmărire penală;

- ordonanțele în cauză contravin legislației naționale, Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor și Libertăților fundamentale ale Omului, jurisprudenței Curții

Europene a Dreptului Omului, hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova și

doctrinei dreptului penal;

- în baza acestor ordonanțe, ofițerul de investigații Popa I., în calitate deja de ofițer de

urmărire penală, la 4 martie (f.d. 65-67), la 11 martie (f.d. 80-85), la 17 martie (f.d. 86-88),

la 24 martie (f.d. 91-93) și la 25 martie 2015, prin procesele-verbale, a consemnat măsurile

speciale de investigații: efectuarea interceptării și înregistrării comunicărilor și a

imaginilor, iar la 7 aprilie 2015 a examinat documentele dosarului penal nr. 2010010826,

întocmind un proces-verbal în acest sens (f.d. 111-112);

- invocând prevederile art. 1 Cod de procedură penală, art. 1 alin. (3) din Constituție,

art. 7 alin. (l) Cod de procedură penală, apărătorul a indicat că prevederile date se răsfrâng

și asupra ordonanțelor procurorilor din 18.02.2015 și din 07.05.2015 emise în cadrul

cauzei penale nr. 2015970065 în partea ce ține de desemnarea ofițerilor de investigații cu

atribuții de ofițer de urmărire penală și includerea lor în grupul de urmărire penală;

- Codul de procedură penală al Republicii Moldova nu a învestit procurorul cu

competență de a atribui ofițerilor de investigații statut de ofițer de urmărire penală.

Atribuțiile procurorului în cadrul urmăririi penale sunt limitativ enumerate în art. 52 din

cod, dar așa drept de a atribui statut de ofițer de urmărire penală altor ofițeri care nu dețin

acest statut, procurorului nu îi este conferit;

4

- prevederile art. 4 alin. (4) a Legii nr. 33 din 10.11.2006 privind statutul ofițerului de

urmărire penală stipulează că angajații unor alte subdiviziuni din instituțiile menționate la

alin. (1) (MAI, SV, CNA) pot avea atribuții de ofițer de urmărire penală numai în cazul

desemnării lor prin ordonanță a procurorului, la propunerea ofițerului de urmărire penală,

sunt inaplicabile în procesul penal în Republica Moldova din motiv că aceste prevederi nu

sunt introduse în Codul de procedură penală. Or, art. 2 alin. (4) CPP expres și univoc

prevede că: „normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate

numai cu condiția includerii lor în prezentul cod”;

- în Hotărârea nr. 1 din 22.01.2008 Curtea Constituțională a declarat constituționale

prevederile art. 2 alin. (l) și alin. (4) CPP;

- atribuirea, prin ordonanțele procurorilor, ofițerilor de investigații atribuții de ofițer

de urmărire penală este ilegală și contravine nu numai actelor legislative analizate, dar și

doctrinei dreptului procesual-penal, or, nu poate avea în cadrul unui proces penal aceiași

persoană și statut de ofițer de urmărire penală și statut de ofițer de investigații;

- de facto, Moraru I. i-a acordat asistența juridică lui Bălănescu Irina în cauza penală

ce-o vizează pe ultima, nefiind vorba despre vreo contestare în ordinea art. 313 CPP;

- instanța de fond analizând mijloacele bănești în sumă de 10000 euro a indicat că se

respinge solicitarea avocatului ca aceste mijloace să-i fie restituite lui Moraru I., deoarece

din materialele cauzei penale se învederează că acești bani au fost primiți de către

Bălănescu I. de la colaboratorii CNA și nu-i aparțin lui Moraru I.

respins, ca nefondat, apelul avocatului Guzun Gh. în numele inculpatului și admis apelul

procurorului, cu casarea totală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

prevăzut pentru prima instanță, prin care Moraru I. a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 42 alin. (2), 326 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate lui Moraru I. pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

temeiurile de achitare din partea descriptivă a sentinței și din dispozitivul acesteia, se

observă o neconcordanță în stabilirea temeiului ce a stat la baza achitării lui Moraru I.,

fiind constatate în acest sens concluzii și temeiuri de achitare diferite, și anume că, pe de o

parte instanța a statuat că: „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii” și pe de altă parte

că: „fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”, temeiuri prevăzute de art.

390 alin. (1) pct. 1) și pct. 3) Cod de procedură penală. Însă, menționarea concomitentă a

două temeiuri de achitare ce se exclud una pe alta, în aceiași hotărâre judecătorească, este

o eroare de procedură.

În urma evaluării integrale a probelor, instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța

de fond eronat a conchis asupra achitării lui Moraru I. în baza art. 42 alin. (2), art. 326 alin.

(3) lit. a) Cod penal, aceasta nu se racordă la probele administrate și cercetate suplimentar

de către instanța de apel, în dosar fiind suficiente probe pertinente, concludente și utile,

care confirmă vinovăția inculpatului de cele incriminate.

5

Instanța de fond în cadrul judecării cauzei penale nu a verificat multilateral și

obiectiv toate împrejurările de fapt și de drept a cauzei în raport cu probele anexate la

dosar, iar concluzia instanței despre achitarea inculpatului este eronată și contravine

circumstanțelor de fapt rezultate din materialele cauzei penale.

Vinovăția inculpatului Moraru I. de comiterea infracțiunii stabilite de instanța de apel

se demonstrează deplin prin elementele de fapt dobândite din probele cercetate, și anume

din declarațiile martorilor, din procesele-verbale ale acțiunilor procesuale desfășurate pe

caz, prin corpurile delicte și înscrisurile anexate la materialele cauzei, care au fost cercetate

în cadrul ședințelor judiciare și care coroborează între ele, demonstrând cu certitudine

existența faptei infracțiunii și constatarea vinovăției lui Moraru I.

Astfel, martorii Bălănescu I. și Urechean V. au confirmat că inculpatul Moraru I. a

pretins mijloace bănești pretinzând că are influență asupra persoanelor publice din cadrul

procuraturii și Judecătoriei Cimișlia, pentru a-i determina pe ultimii să î-i transmită

mijloacele bănești în prima tranșă de 11000 euro, iar ulterior încă 10000 euro, le-a

comunicat acestora că soția sa activează în calitate de judecător la Curtea de Apel Chișinău

și în caz de careva situații neprevăzute va soluționa întrebarea prin intermediul acesteia.

Instanța a menționat că nu are temei de a aprecia critic declarațiile martorilor

nominalizați, deoarece acestea au fost depuse sub jurământ și avertizare de răspundere

penală în baza art. 312-313 Cod penal.

Declarațiile martorilor confirmă cu certitudine faptul comiterii infracțiunii de trafic

de influență, care are două elemente de bază: pretinderea în scopul de a influența

persoanele publice din cadrul procuraturii și Judecătoriei Cimișlia și respectiv pretinderea

realizării influenței prin intermediul soției sale, judecător la Curtea de Apel Chișinău, în

caz dacă se ajunge la instanța respectivă. Infracțiunea de trafic de influență în conformitate

cu legislația în vigoare se consideră consumată din momentul pretinderii de a avea

influență asupra unei persoane publice, indiferent dacă această influență a fost sau nu

realizată.

Faptul pretinderii și primirii de către Moraru I. a sumei de 10000 euro de la

Bălănescu I. în vederea realizării influenței promise anterior se confirmă prin probele

cercetate și verificate, care au fost consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată și

reținute în conținutul prezentei decizii.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond nu a supus verificării discuțiile dintre

Bălănescu I., Urechean V. și inculpatul Moraru I., care au fost interceptate și înregistrate la

11.03.2015, 16.03.2015, 17.03.2015, 24.03.2015 și 25.03.2015 și care demonstrează

vinovăția lui Moraru I. de faptele incriminate (f.d. 27-30, 67-77, 98-102 vol. I). Prin

procesele-verbale de interceptare se observă cum inculpatul explică, cu folosirea unor

denumiri - etapa I, II, III, totodată din conținutul discuțiilor rezultă și: „am vorbit deja cu

oamenii”, „adă hârtiile”, referitor la care martorii au declarat, că anume în acea perioadă

inculpatul cerea insistent banii.

Versiunea înaintată de inculpat, precum că a cerut un certificat medical de la medicul

de familie nu poate fi acceptată, deoarece la acel moment Bălănescu Irina nu se afla pe

teritoriul Republicii Moldova, ci în Indonezia, astfel nu este clară necesitatea prezentării

unui asemenea certificat și ce anume urma acesta să probeze.

6

Instanța de apel a reținut că acțiunile au fost dispuse în baza ordonanțelor

procurorului privind interceptarea și înregistrarea comunicărilor, cu autorizarea

judecătorului de instrucție, reflectate în procesele-verbale privind documentarea cu

ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, la fixarea acțiunilor fiind utilizate aparate tehnice

de înregistrare, cu anexarea stenogramelor comunicărilor care au importanță pentru cauza

penală, acțiunile fiind întocmite conform prevederilor art. 132/9 alin. (8) Cod de procedură

penală. Probele relevate și analizate sunt admisibile, dat fiind că sunt administrate în

conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Totodată, s-a reținut că declarațiile făcute de inculpatul Moraru I. referitor la faptul că

suma de 10000 euro constituia onorariul său de avocat pentru care a fost întocmit și un

contract cu Bălănescu I., urmează a fi apreciate critic, fiind făcute în scopul ușurării

situației inculpatului și nu pot fi reținute în favoarea lui și puse la baza sentinței de

achitare, fiind combătute prin declarațiile martorilor Bălănescu I. și Urecheanu V., precum

și rezultatele acțiunilor de urmărire penală - interceptările și înregistrările convorbirilor

telefonice și înregistrările audio a comunicărilor, probe care au fost administrate în

conformitate cu legislația procesual-penală în vigoare.

Cât privește afirmația inculpatului precum că, la 24.03.2015, între Bălănescu I. și

Moraru I. a fost semnat un contract de asistență juridică, în baza căruia Bălănescu I.,

acționând în interesele lui Bălănescu Ion, urma să-i achite apărătorului suma de 10000

euro pentru asistența juridică acordată de acesta pentru încetarea urmăririi penale pe cauza

penală din Cimișlia, instanța a reținut următoarele.

Martorul Bălănescu I. sub jurământ a declarat, că atunci când i-a dat banii, avocatul i-

a comunicat că trebuie să meargă în altă odaie pentru a semna și a-i fi eliberată o chitanță

sau un contract, au mers în altă odaie, unde a luat loc, în timp ce avocatul a început a

îndeplini o hârtie, pe care a semnat-o, însă nu a citit conținutul ei. Semnătura de pe

contractul de asistență juridică din 03 martie 2015 seamănă cu semnătura sa.

Mai mult ca atât, s-a constatat că inculpatul Moraru I. nu i-a eliberat lui Bălănescu I.

copia contractului de asistență juridică semnat de ambele părți, ba mai mult, n-a eliberat

bonul fiscal de plată, eliberarea căruia este obligatorie și care ar fi confirmat cu certitudine

cele invocate de inculpat în apărarea sa, fapt ce atestă suplimentar activitatea acestor

acțiuni.

La fel, s-a reținut că, din conținutul procesului-verbal de percheziție din 24.03.2015,

acțiune procesuală care a fost efectuată în biroul de serviciu a lui Moraru I. din XXXXX,

imediat după transmiterea mijloacelor bănești în cuantum de 10000 euro rezultă că Moraru

I. a declarat că dorește să predea benevol mijloacele bănești primite de la Bălănescu I., pe

care le-a predat, și anume 20 bancnote cu valoarea nominală de 500 euro, în sumă totală de

10000 euro. Careva alte acte nu au fost ridicate sau predate benevol de către Moraru I., în

special contractul de asistență juridică semnat de ambele părți sau bonul de plată din

chitanțieră, eliberarea căruia este obligatorie. De aici rezultă, că inculpatul Moraru I. din

start dorea să-1 ducă în eroare pe Bălănescu I. privind întocmirea contractului de asistență

juridică, totodată determinîndu-1 să-i ofere suma de 10000 euro în vederea realizării

influenței promise anterior întru „soluționarea pozitivă” a cazului.

7

Astfel, declarațiile depuse de către inculpat privind nerecunoașterea vinovăției, vin în

contradicție cu probele cercetate pe caz, urmând a fi apreciate drept o încercare de a evita

răspunderea și respectiv pedeapsa penală.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că comiterea infracțiunii de trafic de influență

are loc în prezența a două persoane, cea care comite infracțiunea și cea în privința căreia se

comite sau față de care se comite acțiunea prejudiciabilă.

La caz, din start martorul Bălănescu I. a indicat că, Moraru I., care este avocat, a

extorcat mijloace bănești în sumă de 10000 euro, susținând că el împreună cu alte persoane

are influență asupra colaboratorilor din cadrul Comisariatului de poliție, a Procuraturii și a

instanței din or. Cimișlia și poate să o scoată pe fiica sa Bălănescu Irina din căutarea

interstatală și să claseze cauza penală pornită în privința ei.

Declarațiile date de martorul Bălănescu I. se confirmă și prin stenogramele

comunicărilor interceptate purtate dintre Bălănescu I. și Urecheanu V., din care reiese cu

certitudine intenția lui Moraru I. de pretindere de la Bălănescu I. a mijloacelor bănești în

sumă de 10 000 euro, citez: „dacă nu o să aibă, poftim la revedere”. (f.d. 67-77, vol. I)

Latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență se realizează de către persoană

care are influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice, persoane

cu funcție de demnitate publică pentru a-1 face să îndeplinească sau nu acțiuni în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.

Astfel, traficul de influența incriminat inculpatului Moraru I. așa după cum acesta a

fost expus în ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu, este pentru faptul că

inculpatul în fața martorului a susținut că în schimbul unei sume de bani poate influența

persoane publice din cadrul procuraturii și Judecătoriei Cimișlia în vederea obținerii unei

soluții pozitive în cauza penală în privința lui Bălănescu Irina.

La caz, din CD-urile care conțin fișierul audio cu discuțiile care au avut loc între

persoanele indicate, se deduce că anume aceste convorbiri confirmă declarațiile martorului

Bălănescu I. și constată circumstanțele comiterii infracțiunii de către Moraru I.

Din cele enunțate mai sus s-a stabilit cu certitudine și altă condiție necesară de

întrunire a laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență - banii să fie primiți de

persoană pentru a îndeplini sau nu, ori a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acțiuni ce ține

de obligațiile de serviciu, ori pentru a îndeplini o acțiune contrar acestor obligații. Prin

îndeplinirea unei acțiuni se are în vedere comportamentul activ al persoanei cu funcție de

răspundere, prin care se realizează cele promise în schimbul unei sume de bani, bunuri,

etc. Acțiunea inculpatului la acest capitol s-a realizat prin promisiunea făcută față de

Bălănescu I. în vederea contribuirii și realizării, cu aportul persoanelor din cadrul

Procuraturii și Judecătoriei Cimișlia la adoptarea pe cazul lui Bălănescu I. a unei soluții de

încetare a urmăririi penale cu clasarea dosarului penal.

Reieșind din cele expuse mai sus, instanța a menționat că totalitatea probelor

administrate corespund cerințelor stipulate de art. 101 CPP, adică sunt pertinente,

concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în

coroborare între ele și demonstrând deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (2), art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal - pretindere și primire a

banilor, pentru sine și alte persoane susținând că are influență asupra unor persoane

8

publice sau cu funcție de demnitate publică pentru a îndeplini o acțiune ce intră în

exercitarea atribuțiilor acestuia, cu primirea de bunuri în proporții deosebit de mari.

Potrivit art. 42 alin. (2) Cod penal, se consideră autor persoana care săvârșește în mod

nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Din probele cercetate rezultă cu certitudine că

anume Moraru I. a săvârșit nemijlocit fapta penală.

La stabilirea pedepsei inculpatului Moraru I., instanța a ținut cont de principiile

generale de aplicarea pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal și criteriile de

individualizare a pedepsei stabilite în art. 75 Cod penal. Astfel, Colegiul a reținut că

persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului incriminat. În același rând, după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile art. 90 Cod penal.

Cu referire la apelul declarat de avocatul Guzun Gh. în interesele inculpatului

Moraru I., instanța de apel a menționat următoarele:

Instanța de apel a indicat că admisibilitatea probelor în corespundere cu art. 94 și 95

Cod procedură penală, urma să fie invocată după efectuarea acțiunilor procedurale sau la

finele urmăririi penale, drept procedural de care partea apărării n-a beneficiat. Ulterior,

invocată în instanța de fond și instanța de apel, admisibilitatea probelor a fost verificată de

către instanța de apel prin cercetarea lor nemijlocită în ședințele de judecată, cu statuarea

asupra concluziei de condamnare, fapt ce exclude posibilitatea înlăturării lor din procesul

penal.

La fel, instanța a consemnat că verificarea legalității acțiunilor colaboratorilor

Procuraturii Anticorupție în cadrul percheziției și la efectuarea altor acțiuni procedurale pe

caz, n-au fost invocate pe parcursul urmăririi penale și la finele acesteia, partea apărării

nefolosindu-se de acest drept procedural, iar invocarea respectivelor ilegalități în cadrul

judecării cauzei în instanța de fond și de apel, nu poate aduce careva atingere soluției

adoptate.

Potrivit art. 230 alin. (2), art. 251 alin. (l) și (4) CPP, încălcarea prevederilor legale

care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural dacă a

fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la terminarea

urmăririi penale - când partea a făcut cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de

judecată - când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în

care proba prezentată nemijlocit în instanță. În cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual.

Potrivit procesului-verbal de informare a învinuitului Moraru I. și a avocatului

Buruian M. despre terminarea urmăririi penale și prezentarea materialelor pe cauza penală

din 18.06.2015, după luarea de cunoștință de materialele urmăririi penale, nici învinuitul

Moraru I. și nici avocatul Buruian M., nu au avut careva cereri sau demersuri, nu au

invocat nulitatea a careva acte procesuale, solicitând doar înmânarea copiei la toate

materialele din dosar (f.d.217, vol. I).

În final, instanța a conchis că, din moment ce atât inculpatul, cât și avocatul lui,

considerându-se afectați într-un drept prevăzut de lege, nu au contestat legalitatea actelor

în modul și termenul stabilit de lege, la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu

9

materialele cauzei la fel nu au avut nici o obiecție asupra actelor menționate, prezumându-

se că au acceptat situația dată, această chestiune nici nu poate fi ridicată și se respinge.

Guzun Gh. acționând în numele inculpatului, au declarat recursuri ordinare.

6.1. Procurorul solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, doar în partea

aplicării art. 90 Cod penal, cu condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 4 cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art. 427 alin. (l)

pct.10) CPP, deoarece s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv, probele au

fost apreciate în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții și utilității lor, iar soluția instanței de stabilire a vinovăției

inculpatului Moraru I., nu se contestă.

Însă, instanța de apel greșit și-a motivat soluția de individualizare a executării

pedepsei în privința inculpatului Moraru I. și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției

articolului 90 Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării

pedepsei cu executarea suspendată în privința lui Moraru I.

Astfel, recurentul consideră că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra: că infracțiunea comisă de ea este un

incident în viața acesteia. Din actele dosarului se constată că inculpatul Moraru I. nu a

recunoscut vinovăția de săvârșirea infracțiunii incriminate și nu s-a căit sincer de cele

comise.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că la stabilirea

pedepsei în privința inculpatului Moraru I., instanța nu a avut în vedere scopul și criteriile

de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, nu a ținut seama de

circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permit

instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Astfel,

considerăm că modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei stabilite inculpatului,

nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările

produse.

Instanța de apel nu a reținut careva circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod

penal, totuși de procuror a fost prezentată informația despre faptul că în privința lui Moraru

I. a fost pornită urmărirea penală pentru comiterea mai multor infracțiuni, inclusiv

infracțiuni de trafic de influență - art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, ultimul fiind pus sub

învinuire. Din informația prezentată se vede că Moraru I. a continuat că comită infracțiuni

de trafic de influență și în perioada când cauza penală în privința sa se judeca de instanța

de fond, și ulterior când cauza penală se judeca în Curtea de apel Bălți.

Instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că inculpatul Moraru I. a comis o

infracțiune gravă din compartimentul „infracțiuni contra bunei desfășurări a activității în

10

sfera publică”, activând în funcție de avocat funcție care prin esența sa constă în

respectarea legii precum și a drepturilor legale a cetățenilor, denigrând prin acțiunile sale

în fața cetățenilor atât imaginea organelor de poliție, procuratură și instanța de judecată, cât

și activitatea lor.

6.2. Avocatul Guzun Gh. solicită casarea totală a deciziei instanței de apel, cu

menținerea sentinței de achitare în privința inculpatului, indicând în acest sens că nici o

acțiune procesuală efectuată atât în cadrul urmăririi penale, cât și la etapa judecării cauzei

de către instanțele de fond nu confirmă vinovăția lui Moraru I. de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Moraru I. este recunoscut vinovat de către instanța de apel pentru comiterea unor

acțiuni ce se atribuie la latura obiectivă a infracțiunii de la art. 326 Cod penal și anume în

faptul că el a primit de la cet. Bălănescu I. mijloace bănești pentru a influența personal cât

și prin intermediul soției sale Moraru M., care este judecător, persoane publice din cadrul

procuraturii și Judecătoriei Cimișlia, în vederea clasării urmăririi penale și a procedurii de

căutare a lui Bălănescu Irina. Aceste acțiuni ilegale, de comiterea cărora este recunoscut

vinovat Moraru I., nu sunt reflectate în conținutul nici unei acțiuni procesuale, atribuite ca

mijloc de probă, de instanța de apel. Din acest motiv instanța de apel, în decizia sa a

purces, în general, la enumerarea așa numitor probe, care ar confirmă vinovăția lui Moraru

I., fără a specifica conținutul fiecărui act procesual și ce fapt sau acțiune ar demonstra.

Unica, așa numită probă, cu care speculează în decizie instanța de apel, sunt

depozițiile contradictorii ale persoanei cointeresate în acest proces penal, martorului

Bălănescu I., care în instanța de apel a declarat că anterior a lucrat împreună cu Moraru I.

și cunoștea despre faptul că soția acestuia este judecător. În ziua transmiterii banilor, a

semnat un înscris la Moraru I., precum că acolo este indicată suma de bani pe care i-a

transmis-o. Despre faptul că Moraru I. personal sau prin intermediul soției sale, intenționa

să influențeze careva persoane publice din cadrul procuraturii sau judecătoriei, pentru

încetarea cauzei penale în privința fiicei sale, nimic nu a declarat.

Fiind audiat în instanța de fond, Bălănescu I. a declarat că semnătura din contractul

de acordare a asistenței juridice, încheiat la 24 martie 2015 cu Moraru I., este a sa. După

transmiterea banilor, Moraru I. i-a comunicat că este necesar să semneze un bon de plată

pe care nu a reușit să-1 întocmească, deoarece la rostirea de către dânsul a cuvântului -

cheie, în birou au intrat colaboratorii CNA.

Instanța de apel nu a apreciat discuțiile purtate între Moraru I. și martorul Bălănescu

I., înregistrate audio, care îl disculpează pe inculpat. Suplimentar, instanța de apel nu a dat

nici o apreciere bonului de plată prezentat de către inculpatul Moraru I. care atestă faptul

că acesta intenționa să-i elibereze cet. Bălănescu I. pentru suma de 10000 euro, însă nu a

reușit să-l îndeplinească în totalmente deoarece, la semnalul, cet. Bălănescu I., în birou au

intrat colaboratorii CNA.

La capitolul încălcărilor admise de către organul de urmărire penală în baza art. 254

CPP, recurentul menționează că, la 24 martie 2015, în biroul de serviciu a inculpatului s-a

efectuat percheziție, de unde procurorul și colaboratorii CNA au ridicat numai banii primiți

de către Moraru I., iar contractul semnat cu Bălănescu I. de acordare a asistenței juridice,

cât și bonul de plată, îndeplinit, parțial de către Moraru I., au refuzat să le ridice și să le

11

atașeze la cauza penală. (f.d. 119-120, vol. I).

Condamnarea lui Moraru I. de către instanța de apel, după achitarea lui de către

prima instanță fără a se administra probe noi care să răstoarne probatoriul de la fond,

contravine legislației și practicii CtEDO. (Hotărârea CtEDO din 16 septembrie 2014 în

cauza Mischie vs. România)

Recurentul susține că instanța de apel nu a dat răspuns la argumentele din apelul

declarat de avocatul apărării, despre erorile procesuale admise la etapa urmăririi penale.

În drept, cererea de recurs declarată de avocatul Guzun Gh. se întemeiază pe

prevederile din art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală.

ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, din considerentele arătate în contextul

ce urmează.

Pornind de la prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, se

relevă că, judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii

atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată, în cazul în care erorile judiciare nu pot fi corectate la această etapă a

procedurilor.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Prin alte cuvinte, instanța de

recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să dispună casarea integrală

a acesteia, atunci când se constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în consecință,

la afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite judecății.

În aceiași ordine de idei, Colegiul Penal lărgit menționează că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea de a da o nouă

apreciere probelor acumulate în dosar. Totuși, urmează a se consemna că, procedura de

examinare a apelului, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță prezintă

unele particularități aparte. În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 6 din

Convenția Europeană, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate în jurisprudența

Curții și prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, potrivit cărora după o

hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu poate dispune

condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de judecată a instanței de apel,

precum și fără audierea martorilor acuzării, în cazul în care declarațiile lor constituie o

mărturie acuzatorială, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea unei

persoane.

Bazat pe cele ce preced, Colegiul mai evidențiază că, mutatis mutandis, instanța de

apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin care constată vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunii imputate, bazându-se exclusiv pe actele și lucrările primei instanțe,

în temeiul cărora s-a dispus achitarea acestuia. CtEDO a sancționat România în cauza

Mischie c. României (cererea nr. 50224/07, Hotărârea din 16 septembrie 2014), statuând

12

că este inadmisibilă condamnarea unei persoane în apel, după achitarea acesteia de prima

instanță, fără a se administra probe noi care să răstoarne probatoriul de la fond, prin alte

cuvinte judecătorii CtEDO interzic reinterpretarea acelorași probe. De asemenea, potrivit

Hotărârii CtEDO în cauza Petrica Manolachi contra României (cererea nr. 36605/04;

Secția a II-a, 5 martie 2013), judecătorii europeni au notat ca instanțele de control judiciar

au înlocuit sentința inițială de achitare cu o hotărâre de condamnare fără a administra vreo

probă nouă.

La caz, la etapa judecării cauzei de către instanța de apel careva probe noi nu au fost

administrate și supuse cercetării. Avocatul Guzun Gh. în cererea de recurs critică faptul că

instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale expuse mai sus și a

conchis asupra vinovăției inculpatului bazându-se preponderent pe probele cercetate de

prima instanță, puse, anterior, la baza achitării lui Moraru I. Instanța de recurs nu contestă

faptul că era de competența instanței de apel să aprecieze probatoriul din dosar, cu toate

acestea, este inadmisibil că inculpatul Moraru I. a fost declarat vinovat de comiterea

infracțiunii de trafic de influență pe baza acelorași probe care au făcut ca prima instanță să

se îndoiască de temeinicia acuzațiilor incriminate acestuia prin rechizitoriu.

În rezumat la cele menționate supra, Colegiul Penal lărgit notează că, instanța de

apel, rejudecând cauza, urmează să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate lui

Moraru I., să verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în

concluziile sale să prezinte raționamentele forte care au stat la baza răsturnării soluției de

achitare.

Exceptând cele consemnate supra, Colegiul Penal lărgit menționează că Curtea de

Apel Bălți, rejudecând cauza după regulile primei instanțe, a depășit limitele învinuirii

imputate inculpatului Moraru I. prin rechizitoriu, condamnându-l pe acesta în baza art. 42

alin. (2), 326 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Colegiul Penal lărgit a statuat asupra acestei concluzii, având la bază conținutul

rechizitoriului anexat la fila dosarului 226-verso din vol. I, în care procurorul a consemnat

expres că: „Prin acțiunile sale intenționate, Moraru I., a pretins și a primit bani pentru

sine și alte persoane susținând că are influență asupra unor persoane publice sau cu

funcție de demnitate publică pentru a îndeplini o acțiune ce intră în exercitarea

atribuțiilor acestora, cu primirea de bunuri în proporții deosebit de mari, adică a comis

infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal.”

Așadar, partea acuzării a conchis că acțiunile inculpatului se subscriu infracțiunii de

trafic de influență prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, ceea ce denotă că,

instanțele conducându-se de dispoziția art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, urmau să

judece cauza numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii

formulate acesteia în rechizitoriu. Aceiași normă procesual-penală mai prevede că,

modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează

situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

În dosar nu se regăsește vreun act procesual ce ar confirma că procurorul i-a

13

modificat învinuirea înaintată inițial inculpatului Moraru I. De altfel, prima instanță,

dispunând achitarea acestuia, a consemnat în dispozitivul sentinței că, Moraru I. se achită

de sub învinuirea incriminată în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece fapta lui

nu întrunește elementele infracțiunii.

Având în vedere cele expuse, Colegiul penal lărgit constată că chestiunile asupra

cărora Curtea de Apel trebuia să se pronunțe, odată ce a fost sesizată în acest sens cu

apeluri, atunci când a conchis asupra vinovăției inculpatului Moraru I. și, astfel, a anulat

hotărârea de achitare în privința acestuia dată de către prima instanță, au fost examinate în

mod corespunzător, ca o chestiune de proces echitabil.

Or, potrivit dispozitivului deciziei recurate se constată că instanța de apel a dispus

condamnarea lui Moraru I. în temeiul art. 42 alin. (2), 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, ieșind

astfel din limitele învinuiri inițiale înaintate inculpatului, fără a avea vreun temei juridic de

a se pronunța în acest fel. Detaliind această concluzie, Colegiul notează că nu consideră

pledoaria procurorului din prima instanță și cererea acestuia de apel, drept acte procesuale

ce insinuează intenția părții acuzării de a suplini învinuirea avansată împotriva inculpatului

prin adăugarea art. 42 Cod penal.

La calificarea faptei, se face uz de art. 42 alin. (2) din Codul penal doar atunci când

infracțiunea este comisă prin participație. În acord cu principiul integralității calificării

infracțiunilor, în cazul faptelor prejudiciabile săvârșite în participație la calificare trebuie

reținută, pe lângă norma de incriminare din Partea Specială, și norma din Partea Generală a

Codului penal care stabilește și definește participantul la infracțiune. Potrivit art. 41 Cod

penal se consideră participație cooperarea cu intenție a două sau mai multor persoane la

săvârșirea unei infracțiuni intenționate.

Atunci când fapta este comisă de către o singură persoană, acțiunile acesteia se

încadrează doar în baza normei penale prevăzute de Partea Specială a Codului penal, care

incriminează, de facto, comportamentul doar unei singure persoane. Mai mult, potrivit

orientărilor doctrinar-penale pertinente, comportamentul autorului urmează a fi calificat

doar potrivit normei concrete ce sancționează fapta prejudiciabilă comisă de acesta, fără a

fi necesară trimiterea către norma generală de la art. 42 alin. (2) Cod penal.

În continuare, se atrage atenția asupra modalității de constatare a faptei infracționale

reținute în sarcina inculpatului Moraru I., în particular se evidențiază că instanța de apel a

conchis asupra vinovăției ultimului precum că el:

„În martie 2014, ... aflându-se în biroul său de serviciu din XXXXX, susținând că,

atât personal, cât și prin intermediul soției sale, Moraru M., care exercită funcția de

judecător, poate influența persoanele publice din cadrul procuraturii Cimișlia și a

Judecătoriei Cimișlia, în vederea clasării urmăririi penale și a procedurii de căutare

pornite în privința lui Bălănescu Irina și a pretins de la Bălănescu I., bani în sumă de

11000 euro, achitate în tranșe a câte 5000 euro, ulterior 6000 euro, care conform ratei de

schimb valutar a BNM din 01 martie 2014 constituiau 211200 lei MD. Ulterior, Moraru I.

a primit mijloacele bănești respective în vederea influențării persoanelor publice din

cadrul procuraturii Cimișlia pentru obținerea unei soluții favorabile pe caz.

La fel, Moraru I., în perioada februarie 2015 - martie 2015, a pretins și a primit bani

în cuantum de 10 mii euro pentru a influența persoanele publice din cadrul procuraturii

14

Cimișlia și a Judecătoriei Cimișlia în vederea obținerii unei soluții pozitive pe cauza

penală în privința lui Bălănescu Irina, în următoarele circumstanțe: la 3 martie 2015

Moraru I., aflându-se în biroul său de serviciu din XXXXX, susținând că atât personal cât

și prin intermediul soției sale, Moraru M., care exercită funcția de judecător, poate

influența persoanele publice din cadrul procuraturii și Judecătoriei Cimișlia, în vederea

clasării urmăririi penale și a procedurii de căutare în privința cet. Bălănescu Irina și a

pretins de la Bălănescu I., bani în sumă de 10000 euro, care conform ratei de schimb

valutar a BNM din 03 martie 2015 constituiau 200500 lei MD.

La 24 martie 2015, în continuarea intențiilor sale criminale, Moraru I. aflându-se în

biroul său de serviciu din XXXXX, a primit mijloace bănești în cuantum de 10000 euro în

vederea realizării influenței promise anterior, iar în vederea camuflării intențiilor sale

criminale și acordării unui aspect legal a acțiunilor sale, Moraru I. i-a înmânat un

presupus contract de asistență juridică fără a-i elibera o copie cet. Bălănescu I. și fără a-i

elibera un bon de plată din chitanțieră, acțiuni care se execută imediat, fapt ce atestă

suplimentar fictivitatea acestor acțiuni.”

După redarea conținutului faptei infracționale, care coincide întrutotul cu cea descrisă

de procuror în rechizitoriu, instanța de apel a menționat că acțiunile inculpatului urmează a

fi calificate în baza art. 42 alin. (2), 326 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Prin alte cuvinte, instanța de apel l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea

infracțiunii de trafic de influență prin participație, iar, în fapt, a reținut că Moraru I. a

acționat de unul singur, prin aceasta adoptând o soluție ce nu se conciliază cu baza

factologică din dosar. Fiind consecvenți în cele expuse, se notează că, instanțele de

judecată sunt obligate să demonstreze circumstanțele ce țin de vinovăția inculpatului cu

adoptarea unor soluții motivate, or, lipsa acestora atestă vicierea procedurii penale

desfășurate în privința inculpatului.

Față de cele ce preced, se impune concluzia că instanța de apel, judecând cauza, a

analizat superficial circumstanțele de fapt și de drept ale acesteia și nu a pătruns în esență,

formulând niște concluzii contradictorii, generale și neîntemeiate cu privire la stabilirea

vinovăției inculpatului în baza art. 42 alin. (2), 326 alin. (3) Cod penal.

Pe lângă erorile de drept enumerate supra, Colegiul Penal lărgit mai reține că instanța

de apel nu a dat un răspuns întemeiat la argumentele enumerate de apărătorul Guzun Gh.

în cererea de apel a acestuia, focusându-se preponderent asupra alegațiilor expuse de

procuror, ceea ce în esență echivalează cu nerezolvarea fondului apelului declarat.

Totodată, instanța de recurs, analizând temeiurile de achitare formulate de prima

instanță în partea descriptivă a sentinței și dispozitivul acesteia, observă o neconcordanță

în stabilirea temeiurilor ce au stat la baza achitării lui Moraru I., în acest sens se relevă că,

pe de o parte instanța a menționat că: „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”, iar pe

de altă parte că: „fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”, menționarea

concomitentă a două temeiuri de achitare ce se exclud reciproc, în aceiași hotărâre

judecătorească, este o eroare de procedură.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi

înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat

15

apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale. Din atare considerente, încălcările

enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra necesității casării

integrale a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, pentru adoptarea unei soluții corecte, legale și întemeiate.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină seama de cele

invocate în prezenta decizie și de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile

admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în procuratura de circumscripție

Bălți, Dubăsari Valeriu și de avocatul Guzun Gheorghe în numele inculpatului, casează

total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2018, în cauza

penală privindu-l pe Moraru Ion XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 21 mai 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Ghervas Maria

Judecător Mardari Dumitru

16