1ra-591/2019 — art. 165 al. 2 CP

1ra-591/2019 — art. 165 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-591/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor

judecând fără citarea părților recursul ordinar, declarat de către avocatul Gherman

Eduard în numele inculpatului Mazur Iurie, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 25 mai 2018 și a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Mazur Iurie xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal,

C O N S T A T Ă :

Iurie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.(2),

lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

8 (opt) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții în domeniul transportării persoanelor peste hotarele Republicii

Moldova pe un termen de 5 (cinci) ani.

Cerința procurorului privind încasarea de la inculpatul Mazur Iurie în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare pentru instrumentarea cauzei penale în mărime de

1796.30 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

perioada lunii august 2012, aflându-se în mun. Chișinău, acționând împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Rusanovschi Diana (condamnată prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 12.02.2015 pentru comiterea aceleiași infracțiuni) și o

persoană nestabilită de origine turcă pe nume „Ibrahim” (urmărirea penală în privința

căruia a fost disjunsă într-o procedură separată), urmărind scopul exploatării sexuale

comerciale a persoanei, intenționat, din interes material, prin abuz de poziție de

vulnerabilitate, manifestată prin situația precară din punct de vedere al supraviețuirii

sociale, lipsa de mijloace financiare strict necesare pentru supraviețuire, precum și

prin înșelăciune manifestată prin promisiunea obținerii unor venituri în proporții mari

1

din contul practicării prostituției într-un club de noapte din or. Antalya, Turcia, au

recrutat-o pe Mihailovscaia Veronica.

Ulterior, Mazur Iurie, pentru a insufla încredere și pentru a da veridicitate

declarațiilor sale, a invitat-o pe Mihailovscaia Veronica la domiciliul său din mun.

Chișinău, str. Otovasca 21 B, apartamentul 4, unde prin intermediul „Skype”, ultima

a dus tratative cu referire la lucru cu Rusanovschi Diana, care se afla în Turcia, astfel

confirmând oferta parvenită din partea lui Mazur Iurie. Tot în cadrul acelei discuții,

Mihailovscaia Veronica i-a spus lui Rusanovschi Diana că nu dispune de actele

necesare pentru plecare.

În continuare, Rusanovschi Diana, acționând de comun acord cu persoana de

origine turcă pe nume „Ibrahim”, i-au transmis prin intermediul lui Mazur Iurie, care

acționa de comun acord cu ei, suma de 100 de dolari SUA pentru întocmirea

pașaportului de uz extern pe numele lui Mihailovscaia Veronica. Totodată, pentru

transportarea victimei în Turcia, Rusanovschi Diana, care acționa de comun acord cu

Mazur Iurie și o persoană nestabilită de origine turcă pe nume „Ibrahim”, pentru

transportarea victimei în țara de destinație, au procurat pe numele lui Mihailovscaia

Veronica bilet de călătorie la ruta aeriană „Chișinău – Antalya” pentru data de 03

septembrie 2012. La 03 septembrie 2012, Rusanovschi Diana împreună cu persoana

de origine turcă pe cu numele „Ibrahim” au întâlnit-o în aeroportul din or. Antalya,

Turcia, pe Mihailovscaia Veronica, după care au adăpostit-o într-un hotel din

Antalya, unde pentru o perioadă de trei luni, Mihailovscaia Veronica, sub

supravegherea lui Rusanovschi Diana și a persoanei de origine turcă pe nume

„Ibrahim”, a prestat servicii sexuale contra plată diferitor bărbați, puși la dispoziție de

către ei, cu încasarea veniturilor de pe urma practicării prostituției de către

Mihailovscaia Veronica.

în interesele inculpatului Mazur Iurie, în care a solicitat casarea totală a sentinței

Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana din 25 mai 2018, și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatul Mazur

Iurie să fie achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165

alin.(2) lit. d) din Codul penal.

3.1 În motivarea cerințelor sale avocatul a invocat că, procurorul nu a prezentat

instanței de judecată suficiente probe obiective, pertinente, concludente, utile și

veridice, care din punct de vedere al coroborării lor ar fi dovedit incontestabil

vinovăția inculpatului Mazur Iurie în baza art.165 alin.(2) lit. d) din Codul penal.

Partea apărării consideră învinuirea formulată inculpatului Mazur Iurie total

întemeiată doar pe niște presupuneri, care nu se bazează pe un ansamblu de probe

pertinente, concludente, utile și veridice, iar pretinsele „probe” prezentate de partea

acuzării nu coroborează între ele și nu dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului

Mazur Iurie și urmau a fi interpretate în favoarea inculpatului Mazur Iurie așa după

cum este prevăzut în lege.

2018 a fost respins, ca nefondat apelul declarat de către avocatul Gherman Eduard în

2

interesele inculpatului Mazur Iurie, fiind menținută fără modificări sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 25 mai 2018.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, starea de fapt și

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată

de către instanța de fond, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței. În plus,

instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,

examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor,

sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just

acțiunile inculpatului, Mazur Iurie, în baza dispoziției art.165 alin.(2) lit. d) Cod

penal, individualizată prin „traficul de ființe umane, adică recrutarea și

transportarea unei persoane, fără consimțământul acesteia, în scop de exploatare

sexuală comercială, săvârșită de mai multe persoane, prin înșelăciune și abuz de

poziție de vulnerabilitate”.

Instanța de apel a considerat că, vinovăția inculpatului Mazur Iurie în

comiterea infracțiunii este confirmată prin cumulul de probe cercetate, ce

coroborează între ele și anume prin: - declarațiile părții vătămate Mihailovscaia

Veronica (f. d. 205-206 Vol. I); - declarațiile martorilor Rusanovschi (Socolovschi)

Diana (f. d. 38-42 Vol. II); - procesul-verbal de ridicare din 12.11.2015, în cadrul

căruia din cauza penală nr.2013515145 au fost ridicate copiile mai multor acte

procesuale (f. d. 14, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din

13.11.2015, în cadrul căruia au fost examinate procesul-verbal de confruntare din

12.03.2015 dintre Mihailovscaia Veronica și Luca Anastasia; procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Mihailovscaia Veronica din 12.03.2015; procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Mihailovscaia Veronica din 13.03.2015; sentința

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 februarie 2015, emisă în cauza penală de

condamnare a lui Rusanovschi Diana și Mazur Vladislav; Decizia Colegiului Penal a

Curții de Apel Chișinău din 09.04.2015 pe cauza penală de condamnare a lui

Rusanovschi Diana și Mazur Vladislav etc. (f. d. 90, 91, vol. I); - procesul-verbal de

confruntare din 26.10.2015 dintre partea vătămată Mihailovscaia Veronica și bănuitul

Mazur Iurie (f. d. 108 - 112, vol. I); - procesul-verbal de examinare a documentelor

din 14.12.2015, în cadrul căruia a fost examinată informația parvenită de la Primăria

comunei Șuri, raionul Drochia cu privire la examinarea condițiilor de trai a familiei

părții vătămate Mihailovscaia Veronica, în rezultatul căreia s-a constatat că aceasta

face parte dintr-o familie socialmente vulnerabilă (f. d. 122, 123, vol. I); - procesul-

verbal de examinare a documentelor din 23.12.2015, în cadrul căruia au fost

examinate răspunsurile parvenite de băncile comerciale cu privire la transferurile

bancare efectuate din Turcia pe numele lui Mazur Iurie și s-a constatat că la

17.05.2013, Mazur Iurie a primit prin intermediul BC „Moldindconbank” SA un

transfer bancar în sumă de 100 de dolari SUA din Turcia de la Pocosovscaia

Evghenia; la 27.06.2013 Mazur Iurie a primit prin intermediul BC „Moldova

Agroindbank” SA un transfer bancar în sumă de 3 800 de dolari SUA din Turcia de la

Malearciuc Nadejda și la 27.06.2013 un transfer bancar în sumă de 200 de dolari

SUA din Turcia, la fel de la Malearciuc Nadejda (f. d. 125 - 138, vol. I).

3

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că, în acțiunile

inculpatului sunt prezente atât elementele care caracterizează latura obiectivă a

infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă a infracțiuni

prevăzute de art.165 al. 2) lit. d) Cod penal.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat că, la

soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de fond

corect a ținut cont de aspectele săvârșirii infracțiunii, pericolul social și gradul

prejudiciabil, personalitatea inculpatului, că este fără antecedente penale și în lipsa

circumstanțelor agravante, just a considerat că corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă doar prin aplicarea pedepsei închisorii, cu stabilirea unei pedepse sub

formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul transportării

persoanelor peste hotarele Republicii Moldova pe un termen de 5 (cinci) ani.

ianuarie 2019, de către avocatul Gherman Eduard în interesele inculpatului Mazur

Iurie, indicând la temeiurile de casare a deciziei pct. 6 și 8 alin.(1) art. 427 Cod de

procedură penală, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 25 mai 2018 și a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, cu dispunerea achitării inculpatului

Mazur Iurie de sub învinuirea adusă în baza art. 165 al. 2) lit. d) Cod penal.

5.1 În motivarea cerințelor sale avocatul a indicat:

a) - art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel:

Astfel, reieșind din conținutul părții motivatoare a deciziei recurate, putem

constata cu lejeritate că, de fapt, instanța de apel a examinat superficial cererea de

apel a părții apărării și a ales calea cea mai simplă - de a-și însuși în totalitate

motivele și concluziile expuse în sentința primei instanțe, ocolind calea mai dificilă -

de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și, în vederea soluționării

apelului, de a da o nouă apreciere probelor, iar în final nu s-a pronunțat asupra

următoarelor motive din apel:

- inculpatul Mazur Iurie a fost pus în situația de a-și dovedi nevinovăția;

- sentința de condamnare a lui Mazur Iurie este ilegală, neîntemeiată și bazată

doar pe presupuneri, deoarece în cauza lui Mazur Iurie lipsește totalitatea elementelor

ce constituie componența faptei prejudiciabile incriminate lui, în baza căreia acesta a

fost condamnat, or, ultimul nici nu a participat la săvârșirea acestei infracțiuni;

- prin apelul declarat partea apărării a contestat veridicitatea tuturor declarațiilor

de acuzare făcute de către pretinsa „parte vătămată” Mihailovscaia Veronica și a

solicitat ca, atât partea vătămată Mihailovscaia Veronica, cât și martorul Socolovschi

Diana, să fie citați și audiați în ședința de judecată a instanței de apel.

b) - art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală - nu au fost întrunite

elementele infracțiunii:

4

De jure, atât în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță cât și în cadrul

examinării apelului nu a fost dovedită prezența în pretinsele „acțiuni ilegale” ale

inculpatului Mazur Iurie Alexei a laturei obiective și a laturei subiective ale

infracțiunii prevăzute la art.165 din Codul penal, deoarece pretinsa „parte vătămată”

Mihailovscaia Veronica a confirmat că inculpatul Mazur Iurie nu i-a propus „de lucru

în Turcia această propunere fiindu-i făcută de către Rusanovschi Diana) și acesta

nici nu cunoștea despre o eventuală situație vulnerabilă a victimei - circumstanțe care,

potrivit pct.151) din hotărârea nr.37 din 22.11.2004 „ Cu privire la practica aplicării

legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și traficul de copii” a Plenului

Curții Supreme de Justiție, urmau a fi avute în vedere la calificarea pretinsei fapte

prejudiciabile ca trafic de ființe umane și care în mod direct confirmă despre

calificarea greșită și lipsa totalității elementelor acestei pretinse infracțiuni, însă atât

prima instanță cât și instanța de apel au ignorat cu vehemență aceste recomandări ale

Plenului Curții Supreme de Justiție, ba mai mult - ambele instanțe s-au axat pe ideea

preconcepută că lupta cu fenomenul traficului de ființe umane în țara noastră este

prioritară și toate mijloacele și metodele utilizate în acest scop sunt eficiente și

aparent legale, inclusiv și chiar dacă o persoană (în speță - Mazur Iurie) a putut fi

urmărită penal peste câțiva ani de zile de către aceiași ofițer de urmărire penală și

procuror care evident „au folosit-o” pe pretinsa „parte vătămată” Mihailovscaia

Veronica împotriva altor persoane (inițial împotriva Dianei Rusanovschi, apoi

împotriva Anastasiei Luca), ca apoi, tot ei, să mimeze o eventuală revenire la

legalitate și „pedepsire” a pretinsei „părți vătămate” Mihailovscaia Veronica pentru

darea declaraților mincinoase (doar că și de data aceasta au pus umărul și i-au venit

în ajutor - i-au putut garanta că cauza ei va fi examinată într-o procedură nou -

cea prevăzută la art.3641 C.P.P.) și, după „obținerea unei sentințe de condamnare”

(care ulterior trebuia prin neatacare să capete puterea lucrului judecat) s-o poată

transforma în armă sigură împotriva inculpatului Mazur Iurie, care nu a avut și nici

nu are nimic cu practicarea prostituției de către Mihailovscaia Veronica atât pe

teritoriul Republicii Moldova cât și al Republicii Turcia, însă instanța de apel - în

calitate de instanță ierarhic superioară - doar s-a prefăcut că contribuie la

înfăptuirea justiției și nici nu a dorit să afle și să vadă adevărul real, iar prin aceasta în

mod direct a sfidat legea și a contribuit la încălcarea dreptului de acces liber la justiție

(inclusiv la un recurs efectiv) al inculpatului Mazur Iurie.

inculpatului Mazur Iurie, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.11 Cod

procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, motivele de apreciere a probelor

nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedura penala,

astfel, criticele formulate de acesta, nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii

recurate ca fiind ilegale, ori reaprecierea probelor în modul propus de autor, nu se

încadrează in prevederile art.427 Cod de procedura penala.

După cum rezulta din decizia definita, argumentele aduse au fost obiect de

judecare în instanța de apel si instanța, după cum s-a constatat, le-a examinat detaliat

5

și minuțios, apreciind toate probele din dosar conform art. 414 al. 3 Cod de procedura

penala, pronunțându-se argumentat si detaliat asupra lor.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluzia privind vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii încriminate, rezultă

din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

La rândul său, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de

fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod procedura penala.

ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal consideră că

acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

7.1 Recurentul în recursul declarat, indică temeiul de casare a hotărârii instanței

de apel, prevederile art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

La acest capitol, făcând o analiză a criticilor expuse în recursul declarat de către

avocat în numele inculpatului în raport cu apelul declarat și textul deciziei, Colegiul

penal constată că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de recurent fiind

anterior invocate în apel, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și dându-le

o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a

pronunțat argumentat și motivat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele adoptării respectivei soluții,

6

concluzionând asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei imputate, concluzii

descrise detaliat în decizia instanței de apel, inclusiv și în pct.4.1 al prezentei decizii.

Astfel, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanțelor ierarhic

inferioare, Colegiul penal își însușește argumentele enumerate în hotărârile

contestate, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții

Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010,

a statuat în pct.37 că art.6§1 CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument,

și extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze

în dependență de caracterul deciziei

Instanța de recurs a stabilit că argumentele recursului se fundamentează pe

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă în acest sens, Colegiul

precizează că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute

la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv

sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de

fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele

sub toate aspectele, verificându-le și a preciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor și întemeiat a ajuns la concluzia privind

menținerea sentinței primei instanțe, prin care Mazur Iurie a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal apreciază ca fiind declarativă alegația recurentului

prin care se susține că instanța de apel nu a motivat detaliat fiecare argument

susținut de apărare în cererea de apel, or, verificând minuțios decizia atacată în

raport cu argumentele invocate în apelul apărării, Colegiul penal ajunge la concluzia

că instanța de apela dat răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord cu

soluția pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a recursului în sensul

formulat.

Mai mult, instanța de apel a respectat inclusiv și prevederile art.101 alin. (3) Cod

de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare

prestabilită pentru instanță.

În acest context, Colegiul penal menționează și faptul că motivarea hotărârii este

un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în

speță.

Cu privire la argumentul avocatului precum că, atât partea vătămată

Mihailovscaia Veronica, cât și martorul Socolovschi Diana, nu au fost citați și

audiați în ședința de judecată a instanței de apel, Colegiul penal menționează, că atât

7

partea vătămată Mihailovscaia Veronica, cât și martorul Socolovschi Diana au fost

audiate în ședința instanței de fond și au dat declarații sub jurământ, fiind

preîntâmpinate de răspundere penală pentru darea declarațiilor false, declarațiile

cărora au fost puse la baza hotărîrii de condamnare, în cumul cu alte probe,

concludente și pertinente, iar careva temei de a nu le crede, Colegiul penal nu are, or

apărarea participând la examinarea cauzei în fond a avut posibilitatea să le acorde

întrebări (f.d.205-206 Vol. I; f. d.38-42 Vol. II), astfel, fiind respectat dreptul

inculpatului la proces echitabil.

Mai mult ca atât, partea vătămată Mihailovscaia Veronica în ședința de judecată

a instanței de fond a declarat că a dat aceleași declarații ca și la urmărirea penală

susținând că anume inculpatul Mazur Iurie i-a propus a pleca în Turcia pentru a

practica prostituția, și anume Mazur Iurie i-a transmis suma de 100 de dolari în fața

biroului de pașapoarte, pentru perfectarea pașaportului de uz extern (f.d.205-206 Vol.

I; f.d.7 vol. II).

Totodată, Colegiul menționează că, instanța de fond a pronunțat o sentință de

condamnare și nu de achitare pentru a fi obligată instanța de apel în temeiul art.415

al.21 Cod de procedură penală să citeze și să audieze partea vătămată și martorii

solicitați de părți pe viu.

Potrivit jurisprudenței CtEDO (hotărârile CEDO Murtazaliyeva c. Rusiei), în

asemenea situație, avocatul înaintând cererea de audiere suplimenară a părții

vătămate Mihailovscaia Veronica și a martorului Socolovschi Diana urma să-și

fundamenteze această solicitare, făcând trimitere la pertinența declarațiilor acestor

persoane pentru stabilirea adevărului și consolidarea poziției apărării, ce la caz nu se

constată. Or, instanța de apel, verificînd probele cercetate în prima instanță, a analizat

pertinența acestor declarații și a oferit motive suficiente în soluția de a nu cita și audia

repetat partea vătămată și martorul Socolovschi Diana, astfel că, în cazul dat nu se

constată încălcarea art. 6 §§ 1și 3 (b) CEDO, după cum invocă apărarea.

7.2 Cu referire la criticile invocate de apărare sub aspectul pct.8 alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de drept prescris în

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prevede, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art.113 alin.(1) Cod

penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, oricând nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei, Mazur Iurie a fost recunoscut vinovat de

către prima instanță în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit.d) Cod

penal, traficul de ființe umane, adică recrutarea, și transportarea, unei persoane, cu

8

consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, săvârșită de mai

multe persoane, prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, concluzia

căreia a fost menținută de către instanța de apel, care a constatat, că instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului, totodată reținând și încadrarea juridică a faptelor

săvârșite de acesta, așa cum au fost descrise mai sus, respectiv fiind lipsită de suport

legal afirmația apărării precum că nu a fost dovedită prezența în pretinsele „acțiuni

ilegale” ale inculpatului Mazur Iurie a laturii obiective și a laturii subiective ale

infracțiunii prevăzute la art.165 din Codul penal. Or, prezența în acțiunile

inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a

fost dovedită prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și

examinate în cadrul ședințelor judecătorești, argument care a constituit obiect al

examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestuia instanța

judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată (pct.15-30), pe care

instanța de recurs le însușește.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Colegiul penal în raport cu motivele invocate în recurs, care sunt declarative,

constată că o astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat în acest sens, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârii contestate.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că, decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor din art.6 CoEDO. În același context, Colegiul penal

menționează că, deși art.6§1 CoEDO obligă instanțele judecătorești să-și motiveze

hotărârile, însă Curtea a clarificat că acest lucru nu impune un răspuns detaliat la

fiecare argument invocat de parte (Van de Hurk vs. Olanda, din 19.04.1994).

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar

recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

9

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Gherman

Eduard în numele inculpatului Mazur Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Mazur

Iurie xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 16 mai 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

10