1ra-250/2019 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-250/2019 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-250/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Dodon Victor cu inculpatul Sapescu Zaharia, prin care solicită casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 17 aprilie 2018 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Sapescu Zaharia Xxxxx, născut la xxxx, originar din r-

nul xxx, s. xx, domiciliat în or. xxxx, str. xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Sapescu Zaharia a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate de transport a persoanelor peste hotarele țării pe un termen de 4 ani.

Totodată, a fost respinsă cererea procurorului de încasare a cheltuielilor

judiciare, ca neîntemeiată.

De asemenea, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Sapescu

Zaharia, în perioada lunii septembrie 2013, acționând împreună și de comun acord

cu alte persoane, aflându-se în mun. Chișinău, în scop de profit, intenționat,

urmărind scopul traficului de persoane în scop de cerșetorie, prin înșelăciune

manifestată prin promisiunea de angajare la un lucru bine plătit pe teritoriul

Federației Ruse și prin abuz de poziție de vulnerabilitate, manifestată prin situația

precară din punct de vedere a supraviețuirii sociale a victimelor, l-a recrutat pe

XXXXXX, născut la XXXXX, de a se deplasa pe teritoriul Federației Ruse.

1

În continuare, tot în perioada lunii septembrie 2013, Sapescu Zaharia,

acționând împreună și de comun acord cu alte persoane, aflându-se în or. Durleși,

mun. Chișinău, întru realizarea intențiilor sale infracționale de traficare în scop de

cerșetorie a victimei, obținând prin înșelăciune consimțământul lui XXXXXX de a

se deplasa în Federația Rusă, a întreprins acțiuni în vederea organizării

transportării acestuia în țara de destinație. Ca rezultat, Sapescu Zaharia, care

acționa împreună și de comun acord cu alte persoane, întru realizarea intențiilor

infracționale de transportare a lui XXXXXX în Federația Rusă în scop de

cerșetorie, fără consimțământul acestuia, i-a procurat bilet de călătorie cu trenul la

Chișinău - Moscova, pentru data de 23.09.2013.

Ulterior, la 23.09.2013, Sapescu Zaharia, care acționa împreună și de comun

acord cu alte persoane, întru realizarea intențiilor sale infracționale de transportare

a victimei în țara de destinație în scop de cerșetorie, 1-a însoțit pe XXXXXX până

în Federația Rusă, or. Moscova, de unde i-a organizat transportarea în or. Ufa,

Federația Rusă.

Ajungând în țara de destinație, Sapescu Zaharia, care acționa împreună și de

comun acord cu alte persoane, întru realizarea scopului său infracțional, 1-a

adăpostit pe XXXXXX, la domiciliul său.

În continuare, XXXXXX, aflându-se pe teritoriul or. Ufa, Federația Rusă,

fără surse de existență necesare pentru trai, a fost impus de către Sapescu Zaharia

și alte persoane, să practice cerșitul până în luna octombrie 2014.

1.2. De asemenea, în perioada lunii octombrie 2013, Sapescu Zaharia,

aflându-se pe teritoriul raionului Hâncești, acționând împreună și de comun acord

cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă și cu alte persoane, în

scop de profit, intenționat, urmărind scopul traficului de persoane în scop de

cerșetorie, prin înșelăciune manifestată prin promisiunea de angajare la un lucru

bine plătit pe teritoriul Federației Ruse și prin abuz de poziție de vulnerabilitate,

manifestată prin situația precară din punct de vedere a supraviețuirii sociale a

victimelor, a recrutat-o pe XXXXXX, pentru a se deplasa pe teritoriul Federației

Ruse.

În continuare, tot în perioada lunii octombrie 2013, Sapescu Zaharia,

acționând împreună și de comun acord cu alte persoane, aflându-se în or. Ialoveni,

întru realizarea intențiilor sale infracționale de traficare în scop de cerșetorie a

victimei, obținând prin înșelăciune consimțământul lui Xxxxxx de a se deplasa în

Federația Rusă, au întreprins acțiuni în vederea organizării transportării acesteia în

țara de destinație. Ca rezultat, la 07.10.2013, Sapescu Zaharia, împreună cu altă

persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, acționând de comun acord

cu alte persoane, aflându-se în or. Ialoveni, întru realizarea intențiilor sale

infracționale de transportare a victimei în țara de destinație în scop de cerșetorie,

cunoscând că victima XXXXXX nu deține pașaport necesar pentru a pleca peste

2

hotare, s-au deplasat împreună cu aceasta la secția de pașapoarte din or. Ialoveni,

unde au suportat din cont personal toate cheltuielile necesare pentru perfectarea

pașaportului în regim de urgență (24 ore), necesar pentru transportarea victimei în

Federația Rusă. Concomitent, Sapescu Zaharia, care acționa împreună și de comun

acord cu alte persoane, întru realizarea intențiilor infracționale, până la

transportarea victimei XXXXXX în țara de destinație, a adăpostit-o la domiciliul

său din or. Ialoveni. După aceasta, la 10.10.2013, Sapescu Zaharia împreună cu

alte persoane, aflându-se în or. Ialoveni, întru realizarea intențiilor sale

infracționale de transportare a victimei în țara de destinație în scop de cerșetorie,

fără consimțământul persoanei, cu automobilul personal al persoanei în privința

căreia cauza penală a fost disjunsă, de model VAZ 2107, au organizat transportarea

lui XXXXXX în or. Ufa, Federația Rusă. Ajungând în țara de destinație, Sapescu

Zaharia împreună cu alte persoane, întru realizarea scopului său infracțional, a

adăpostit-o pe XXXXXX inițial la domiciliul persoanei în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă, ulterior la domiciliul său și alte imobile. În continuare,

XXXXXX, aflându-se pe teritoriul or. Ufa, Federația Rusă, fără surse de existență

necesare pentru trai, a fost impusă de către Sapescu Zaharia și alte persoane, să

practice cerșitul până în luna august 2014.

1.3. Tot Sapescu Zaharia, împreună cu o altă persoană, în perioada lunii

decembrie 2013, aflându-se pe teritoriul raionului Hâncești, acționând împreună și

de comun acord cu alte persoane, în scop de profit, intenționat, urmărind scopul

traficului de persoane în scop de cerșetorie, prin înșelăciune, manifestată prin

promisiunea de angajare la lucrări în construcție cu un salariu bine plătit pe

teritoriul Federației Ruse și prin abuz de poziție de vulnerabilitate, manifestată prin

situația precară din punct de vedere a supraviețuirii sociale a victimelor, i-au

recrutat pe XXXXXX, XXXXXX și XXXXXX, pentru a se deplasa pe teritoriul

Federației Ruse.

În continuare, tot în luna decembrie 2013, Sapescu Zaharia, acționând

împreună și de comun acord cu alte persoane, aflându-se în or. Ialoveni, întru

realizarea intențiilor sale infracționale de traficare în scop de cerșetorie a

victimelor, obținând prin înșelăciune consimțământul lui XXXXXX, XXXXXX și

XXXXXX de a se deplasa în Federația Rusă, a întreprins acțiuni în vederea

organizării transportării acestora în țara de destinație. Ca rezultat, la 18.12.2013,

Sapescu Zaharia împreună cu altă persoană în privința căreia cauza penală a fost

disjunsă, acționând de comun acord cu alte persoane, aflându-se în or. Ialoveni,

întru realizarea intențiilor sale infracționale de transportare a victimelor în țara de

destinație în scop de cerșetorie, fără consimțământul persoanei cu automobilul

personal al persoanei în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, de model

VAZ, au organizat transportarea lui XXXXXX, XXXXXX și XXXXXX în or.

Ufa, Federația Rusă. Ajungând în țara de destinație, Sapescu Zaharia împreună și

3

de comun acord cu alte persoane, întru realizarea scopului său infracțional, i-au

adăpostit pe XXXXXX și XXXXXX la domiciliul persoanei în privința căreia

cauza penală a fost disjunsă, iar pe XXXXXX la domiciliul său. În continuare,

XXXXXX, aflându-se pe teritoriul or. Ufa, Federația Rusă, fără surse de existență

necesare pentru trai, a fost impus de către Sapescu Zaharia și alte persoane, să

practice cerșitul, timp de 2 zile, iar XXXXXX și XXXXXX, aflându-se pe

teritoriul or. Ufa, Federația Rusă, fară surse de existență necesare pentru trai, au

fost impuși, contrar voinței lor și cu amenințarea cu aplicarea violenței, să practice

cerșitul până în luna septembrie 2014.

Prima instanță, a încadrat acțiunile inculpatului Sapescu Zaharia în baza art.

165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, trafic de ființe umane, după indicii calificativi –

recrutarea, transportarea, adăpostirea unei persoane fără consimțământul acesteia,

în scop de cerșetorie, acțiuni săvârșite prin amenințare cu aplicarea violenței,

înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra mai multor persoane, de mai

multe persoane.

Victor cu inculpatul Sapescu Zaharia, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie

recalificate acțiunile inculpatului Sapescu Zaharia în baza art. 302 Cod penal, cu

încetarea procesului penal, conform art. 2 alin. (1) al Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, nr. 210 dn 29.07.2016.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- prima instanță nu a dat apreciere corectă probelor acuzării, interpretându-le

eronat în sensul declarării vinovăției lui Sapescu Zaharia de comiterea infracțiunii

de trafic de ființe umane, săvârșit asupra a două sau mai multe persoane, de două

sau mai multe persoane;

- prima instanță a făcut concluzii despre vinovăția lui Sapescu Zaharia în

săvârșirea infracțiunii incriminate lui, doar reieșind din declarațiile părților

vătămate, fără a le da apreciere în ansamblu cu alte probe pe dosar, lăsând fără

apreciere proba cu martorii prezentați instanței din partea apărării;

- prima instanță a stabilit că Sapescu Zaharia nu a recunoscut vina, însă

consideră că aceasta nu corespunde adevărului. Chiar în ultimul cuvânt al său,

acesta declară că nu este de acord cu calificarea acțiunilor sale, considerându-le că

ar urma a fi calificate pe un alt articol organizarea cerșetoriei, în situația când

părțile vătămate, rude ale sale, singure s-au cerut să fie luate la orice lucru în

Federația Rusă;

- având în vedere circumstanțele și faptele noi relatate de inculpat la ultimul

cuvânt, prima instanță, conform art. 380 alin. (3) Cod de procedură penală, urma să

dispună reluarea cercetării judecătorești pentru verificarea acestora;

4

- legea penală nu incriminează traficul de ființe umane dacă acesta are

impact direct asupra mărimii patrimoniului unei familiei. Constatat este că toate

sursele financiare dobândite în urma cerșitului erau cheltuite de aceștia pentru

întreținerea și supraviețuirea ambilor și fără a constitui doar un profit personal

pentru Sapescu Zaharia;

- nu este demonstrată transportarea, adăpostirea, inclusiv amenințarea cu

aplicarea violenței fizice din partea lui Sapescu Zaharia în adresa lui XXXXXX, în

scopul practicării cerșitului de acesta, iar pretențiile acesteia nu sunt din cauza că a

cerșit, dar că nu a primit toți banii de pe urma cerșitului;

- nici partea vătămată XXXXXX nu a declarat instanței că a fost traficat de

Sapescu Zaharia să cerșească pentru acesta, iar drumul pentru transport a fost

achitat de persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, față de care mai

are și pretenții, dar nu față de Sapescu Zaharia pe care practic nu l-a văzut;

- partea vătămată, XXXXXX declară instanței, că ajungând în or. Ufa,

Federația Rusă, a doua zi a ieșit la cerșit, unde a stat 1-2 ore apoi a plecat, refuzând

să cerșească, spunând surorii că nu mai iese, xxxxxxx i-a luat bilet și el a venit

acasă în Moldova;

- partea vătămată XXXXXX a declarat că pașaportul a rămas la el, poliția îl

știa, des era hrănit, iar bani pentru a reveni acasă i-a dat Sapescu Zaharia;

- în caz de vinovăție, acțiunile inculpatului Sapescu Zaharia pot fi calificate

pe art. 302 Cod penal, organizarea cerșetoriei în scopul de a obține pentru sine sau

pentru altul foloase materiale injuste, fapta neîntrunind elementele traficului de

ființe umane. Latura obiectivă a acestei infracțiuni caracterizându-se prin inițierea

sau organizarea cerșetoriei, fie cu recrutarea persoanelor pentru cerșit, fie prin

îndrumarea, ori alte metode de convingere a persoanei să practice cerșetoria, în

scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un venit ilicit. Nu este dovedit că

Sapescu Zaharia ar fi însușit banii de la părțile vătămate, dobândiți de ei ilicit în

urma cerșitului;

- stabilit este, că presupusele părți vătămate s-au ocupat cu cerșitul benevol,

fără a fi dovedit faptul constrângerii în această activitate din partea lui Sapescu

Zaharia;

- nu este dovedită poziția părților vătămate XXXXXX și XXXXXX, că față

de ei ar fi fost aplicată forța fizică, lipsesc probe în acest sens, iar probele cu

martorii Păduraru Eugeniu, Negru Alexei dovedesc implicarea lor benevolă în

această activitate, însă instanța, declarațiilor acestor martori nu li-a dat nici o

apreciere;

- Sapescu Zaharia nu neagă faptul că a transportat persoanele respective în

Federația Rusă în scopul cerșetoriei, însă fără să aplice constrângere asupra lor;

- cât privește personalitatea lui Sapescu Zaharia, anterior nu este condamnat,

la locul de trai se caracterizează pozitiv;

5

- fapta comisă de Sapescu Zaharia în cazul dat fiind lipsită de prejudicii,

beneficiul obținut în urma cerșetoriei fiind pentru ei foloase materiale injuste,

motiv din care în privința acestuia poate fi aplicată amnistia conform Legii nr. 210

din 29.07.2016.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără

modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului Sapescu Zaharia care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptelor săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la prezenta cauza penală și care au

fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpatului Sapescu Zaharia în

comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin următoarea sistemă de probe

analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice, coraborând între ele,

cum ar fi:

- declarațiile victimei xxxxxx, a martorilor Coca Ion, Panaghiu Maria, a

părților vătămate XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX;

- informația Primăriei orașului Durlești, care în rezultatul evaluării socio-

materiale a familiei xxxx au concluzionat că situația acestei familii este precară din

punct de vedere a supraviețuirii sociale și totodată, au indicat faptul că familiile în

cauză fac parte din categoria celor social - vulnerabile. Mai mult, în informația

respectivă s-a indicat, că XXXXXX este încadrat în grad de dezabilitate accentuat

(f.d. 53-55, vol. I);

- referința primăriei comunei Leușeni, care în rezultatul evaluării socio-

materiale a familiilor xxx și xxx cu cu privire la situația precară din punct de

vedere a supraviețuirii sociale a acestor familii, au concluzionat că familiile în

cauză fac parte din categoria celor social - vulnerabile (f.d. 57-74, vol. I);

- informația Centrului Informativ de Calcul al ÎS CFM, ce conține informații

referitor la deplasarea lui XXXXXX împreună cu Sapescu Zaharia a unei persoane

în privința căreia cauza penală a fost disjunsă și XXXXXX, date ce dovedesc

circumstanțele comiterii infracțiunii la anumite etape și confirmă declarațiile

părților vătămate și a martorilor (f.d. 66-68, vol. I);

- informația privind traversarea frontierei de stat, punctele de control și

trecere, direcția, mijlocul de transport cu care s-au deplasat în perioada 10.10.2013

- 18.12.2013, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX. În rezultatul analizei

6

acestora, se confirmă declarațiile părților vătămate și a martorilor (f.d. 71-73, voL.

I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului, prin care a fost supusă

examinării informația primăriei orașului Durlești, a primăriei comunei Leușeni,

informația Centrului Informativ de Calcul al ÎS CFM, informația DPF privind

traversarea frontierei de stat (f.d. 74, vol. I);

- ordonanța de anexare la cauza penală a mijloacelor de probă și anume

informația primăriei orașului Durlești, a primăriei comunei Leușeni, informația

Centrului Informativ de Calcul al ÎS CFM, informația DPF privind traversarea

frontierei de stat (f.d. 75, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului, prin care au fost supuse

examinării informațiile Băncilor Comerciale în cadrul examinării cărora au fost

relevate circumstanțe ce denotă asupra faptului că în perioada pre/post

infracțională între părțile vătămate și persoanele învinuite și suspecte au fost

efectuate transferuri bănești (f.d. 179, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului, prin care a fost supus examinării

pașaportul cetățeanului R. Moldova pe numele XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX

în rezultatul examinării cărora au fost relevate ștampile aplicate la intrarea și

ieșirea în/de pe teritoriul Ucrainei și F. Ruse, informație ce relevă asupra

circumstanțelor comiterii infracțiunii (f.d. 183-184, 191-192, 199-200, vol. I);

- informația parvenită de la CCPI nr. 333 - 19031 din 30.12.2015, prin care

autoritățile F. Ruse informează cu privire la traversarea frontierei de stat și cu

privire la atragerea la răspundere administrativă pe teritoriul FR a cetățenilor R.

Moldova XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, Sapescu

Zaharia, și două persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă (f.d. 207,

vol. I);

- informația Biroului de Evidență și Documentare a Populației Ialoveni nr.

1997 din 08.04.2016 în rezultatul examinării căreia s-a constatat că XXXXXX s-a

adresat pentru perfectarea pașaportului la BEDP Ialoveni la 08.10.2013 și 1-a

perfectat la un termen de 24 ore, circumstanțe care confirmă declarațiile părții

vătămate (f.d. 209, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului prin care au fost supuse

examinării informația parvenită de la CCPI nr.34/33 - 19031 din 30.12.15 și a

Biroului de Evidență și Documentare a Populației Ialoveni nr. 1997 din 08.04.2016

(f.d. 210, vol. I).

Instanța de apel a considerat că prima instanță a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

fără echivoc vinovăția inculpatului Sapescu Zaharia în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

7

Totodată, instanța de apel a notat că argumentele invocate în apelul depus,

sunt nefondate, fiind combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în

cadrul cercetării judecătorești în prima instanță și verificate în cadrul procedurii de

examinare a apelului.

Mai mult, instanța de apel a indicat că solicitarea apărării privind

reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 302 Cod penal, este neîntemeiată,

deoarece prima instanță corect a constatat dovedită pe deplin vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,

deoarece la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe

pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Sapescu Zaharia în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

În acest sens, instanța de apel a reținut că urmează a se ține cont de faptul că

traficul de persoane în scopul practicării cerșetoriei sau în alte scopuri josnice,

prevăzut de art. 165 Cod penal, esențial se deosebește de organizarea cerșetoriei,

stipulată în art. 302 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a menționat că criteriul de diferențiere îl constituie

existența sau absența elementului de viciere - constrângerea. În cazul traficului de

persoane prin practicarea cerșetoriei sau în alte scopuri josnice, constrângerea

apare sub diferite aspecte și în diverse forme, constituind un element obligatoriu.

Spre deosebire de traficul de persoane, organizarea cerșetoriei, prevăzută de

art. 302 Cod penal, exclude prezența factorului violenței și constituie o activitate

îndreptată spre atragerea benevolă, prin diverse metode și mijloace, a unei

persoane sau a unui grup de persoane la practicarea cerșetoriei în scop de a obține

pentru sine sau pentru alții foloase materiale.

Prin urmare, s-a reținut că în situația unor acte de recrutare, transportare,

transferare, adăpostire sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență,

răpire, înșelăciune, abuz de autoritate, de stare de vulnerabilitate sau prin alte

forme de constrângere, ori profitând de imposibilitatea altei persoane de a-și

exprima voința, sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte

foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei

persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 165 Cod penal.

Subsidiar, instanța de apel a specificat că prima instanță în mod corect a

reținut că în prezenta cauză sunt prezente elementele componente ale infracțiunii

incriminate.

Totodată, instanța de apel a considerat că declarațiile inculpatului Sapescu

Zaharia precum că dânsul n-ar fi comis fapta infracțională, nu corespund

adevărului, sunt mincinoase și sunt date de către inculpat în scopul de a se eschiva

de la răspunderea penală pentru faptele comise, deoarece ele se combat de întreaga

sistemă de probe analizate mai sus, și apreciate prin prisma prevederilor art. 101

8

Cod de procedură penală și care integral demonstrează vina lui în comiterea

infracțiunii imputate.

Mai mult, instanța de apel a notat că nu este clară poziția apărării, odată ce

se solicită recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 302 Cod penal, cu

încetarea procesului în legătură cu intervenirea actului de amnistie, or inculpatul

atât în prima instanță cât și în instanța de apel nu recunoaște vinovăția, ce a fost

apreciat ca o poziție de apărare în vederea eschivării de răspunderea penală.

Argumentul apelantului potrivit căruia, nu corespunde adevărului faptul că

prima instanță a stabilit că Sapescu Zaharia nu a recunoscut vina, care în ultimul

cuvânt a declarat că nu este de acord eu calificarea acțiunilor sale, considerându-le

că ar urma a fi calificate pe un alt articol - organizarea cerșetoriei, în situația când

părțile vătămate, rude ale sale, singure s-au cerut să fie luate la orice lucru în

Federația Rusă, că acasă nu au ce mânca și nicidecum trafic de ființe umane, că

dacă știa că aceasta se interpretează ca trafic, nu se implica în acest caz, au fost

apreciate critic de către instanța de apel, care a indicat că din declarațiile

inculpatului date atât la faza urmării penale cât și în cadrul ședinței primei instanțe,

rezultă că acesta nu a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate,

declarații pe care le-a susținut pe deplin în cadrul ședinței instanței de apel,

confirmând repetat că nu recunoaște vinovăția. Declarațiile depuse au fost semnate

de către acesta, nefiind depuse careva obiecții la procesele-verbale de audiere a lui

Sapescu Zaharia.

Instanța de apel a atestat că partea apărării în conținutul cererii de apel a

expus distorsionat ultimul cuvânt al inculpatului, or, potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată din 14 martie 2018, în ultimul cuvânt inculpatul a declarat că,

„își cere scuze, nu a știut că dacă rudele se ajută unele pe altele, asta e trafic. Ei

au fost o familie, nu au fost nimeni bătuți sau cu forța puși, ei comunicau cu poliția

în fiecare zi.” (f.d. 197-198, vol. II), asupra procesului-verbal menționat nu au fost

depuse obiecții de către apărare.

Nu a fost reținut ca plauzibil nici argumentul apelantului care indică că, în

situația când inculpatul Sapescu Zaharia, în ultimul cuvânt al său a relevat fapte și

împrejurări noi, esențiale pentru soluționarea cauzei, instanța în temeiul art. 380

alin. (3) Cod de procedură penală, urma să dispună reluarea cercetării judecătorești

pentru verificarea acestora.

În acest aspect, instanța de apel a menționat că doar în cazul în care instanța

va constata o anumită circumstanță care necesită concretizare pentru justa

soluționare a cauzei, poate relua cercetarea judecătorească, respectiv la caz nu au

fost relevate fapte sau împrejurări noi, esențiale pentru soluționarea cauzei.

Instanța de apel a notat cu referire la argumentele apelantului privind

declarațiile părților vătămate că nu există careva temei de a respinge sau a aprecia

9

critic declarațiile părților vătămate, or, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost

prezentate probe care ar infirma cele relatate de către părțile vătămate.

Totodată, instanța de apel a respins motivele apelantului că nu sunt prezente

modalitățile de săvârșire a infracțiunii de trafic de ființe umane, cum ar fi

adăpostirea, transportarea, amenințarea cu aplicarea violenței, argumentând la acest

capitol că prima instanță întemeiat a reținut că, sunt prezente semnele de recrutare,

transportare și adăpostire și în privința părții vătămate XXXXXX. Astfel, s-a

indicat că atât partea vătămată XXXXXX, cât și partea vătămată XXXXXX au

comunicat instanței că XXXXXX a fost recrutată și transportată de către Sapescu

Zaharia și o altă persoană în privința căreai cauza penală a fost disjunsă, că ei nu i

s-a spus despre activitatea pe care o va face în Rusia, că ei i-au perfectat pașaportul

străin. De asemenea, aceasta la fel se afla în poziție de vulnerabilitate față de

inculpat, fiind într-o țară străină, fără documente și bani, iar în Moldova neavând

surse de existență, trăind în condiții precare. Totodată, aceasta a fost adăpostită de

inculpatul Sapescu Zaharia. Astfel, a comunicat că Sapescu Zaharia o trimitea la

cerșit și banii îi dădea lui. Pașaportul ei era la Sapescu Zaharia. Odată a fost bătută

de Sapescu Zaharia la Novosibirsk. La poliție nu a spus nimic, deoarece Zaharia i-a

spus să tacă. Instanța menționează că victima XXXXXX a confirmat faptul

adăpostirii părții vătămate de către inculpat.

Cât privește părțile vătămate XXXXXX, XXXXXX și XXXXXX, instanța

de apel a menționat că chiar dacă doar XXXXXX a declarat că recrutarea a avut

loc din partea lui Sapescu Zaharia și a altei persoane în privința căreia cauza penală

a fost disjunsă, iar XXXXXX și XXXXXX - au declarat că doar persoana în

privința căreia cauza penală a fost disjunsă i-a recrutat, instanța de apel a constatat

că recrutarea s-a realizat cu concursul direct al lui Sapescu Zaharia și a persoanei

în privința căreia cauza penală a fost disjunsă. Or, însăși inculpatul Sapescu

Zaharia a declarat instanței că a venit în Moldova la solicitarea persoanei în

privința căreia cauza penală a fost disjunsă. Astfel, ținând cont că anterior au

recrutat-o și pe xxxxxxxx, de circumstanțele călătoriei, instanța de apel a

concluzionat că ambii au știut și au avut intenția de a găsi persoane pentru a le

spori veniturile de pe urma cerșitului. Astfel, împreună au venit în Moldova și

împreună au plecat în Rusia, conducând mașina pe rând. De asemenea, ajunși în

țara de destinație, Sapescu Zaharia 1-a adăpostit pe XXXXXX, ceea ce denotă

evident înțelegerea prealabilă avută cu persoana în privința căreia cauza penală a

fost disjunsă, împărțind ulterior victimele.

În acest sens, instanța de apel a conchis că recrutarea și transferul părților

vătămate a avut loc prin înșelarea acestora de a fi angajați la muncă în construcții,

iar odată ajunși în Rusia, profitând de starea de vulnerabilitate manifestată prin

necunoașterea locului, lipsa banilor, i-au impus în cele din urmă să cerșească

pentru ei. Or, pe lângă faptul că au fost impuși contrar voinței lor să cerșească,

10

părților vătămate le-a fost aplicată violența sau amenințarea cu aplicarea violenței,

iar banii care îi realizau din urma cerșitului erau dați în întregime traficanților.

Totodată, instanța de apel a specificat că prima instanță întemeiat a apreciat

critic declarațiile martorilor Negru Alexei și Pădurean Eugeniu, or, acestea nu

coroborează cu declarațiile părților vătămate și a celorlalți martori, ultimele fiind

consistente, neexistând careva contradicții cu cele date la faza de urmărire penală.

Cu referire la pedeapsă instanța de apel a indicat că prima instanță a stabilit

lipsa circumstanțelor agravante și atenuante. Ținând cont de personalitatea

inculpatului, care anterior nu a fost atras la răspundere penală, de posibilitatea

corectării inculpatului fară aplicarea unei pedepse maxime, prima instanță a

concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar în

condițiile izolării lui de societate cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, cu

aplicarea pedepsei complementare obligatorii, și anume, privarea de dreptul de a

exercita activități legate de transportul persoanelor peste hotarele țării.

Mai mult, s-a conchis că prima instanță just a individualizat pedeapsa în

baza art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de

închisoare, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont

de gradul de pericol al infracțiunii, care se califică ca infracțiune deosebit de gravă,

de circumstanțele cauzei, de consecințele acțiunilor inculpatului, de personalitatea

inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a

echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât

și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile

și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii

Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Subsidiar, instanța de apel a stabilit că prima instanță justificat a respins ca

neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 1333,64 lei.

Dodon Victor cu inculpatul Sapescu Zaharia, care indică temeiurile de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 12) Cod de procedură penală și solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța

de apel.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel a judecat cauza fără citarea legală a unei părți;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, acesta este

expus neclar;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

11

- instanța de apel a judecat cauza penală în lipsa părților vătămate

XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, deși atât apărarea cât

și inculpatul Sapeseu Zaharia, au solicitat prezența obligatorie a acestor părți

vătămate în fața instanței de apel pentru a le pune întrebări suplimentare pe

marginea apelului, declarațiile cărora în prezenta cauză penală sunt în contradicție

cu declarațiile lor date în cauzele penale de învinuire a persoanelor în privința

cărora cauzele penale au fost disjunse, cauze penale ce urmau a fi conexate pentru

a fi asigurat persoanelor învinuite dreptul la un proces echitabil;

- instanței de apel i s-a solicitat din partea apărării, demers susținut și de

inculpat, în calitate de noi probe, interogarea în calitate de martor a lui Iacob

Maria, soția persoanei în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, ea fiind și

sora lui xxxxxxx, parte vătămată pe dosar, integorarea căreia nu a putut avea loc în

prima instanță, pe motivul aflării ei în federația Rusă, iar la momentul judecării

apelului, se afla în Republica Moldova, însă instanța de apel a refuzat în admiterea

acestui demers;

- a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, prin neaudierea

acestor persoane;

- prima instanță și instanța de apel au judecat cauza unilateral, au luat la bază

doar probele acuzării, interpretându-le eronat în sensul declarării vinovăției lui

Sapescu Zaharia pentru fapta incriminată lui, fără a ține cont și de probele apărării,

inclusiv respingerea neîntemeiată a demersurilor apărării în administrarea lor;

- instanța de apel, cât și prima instanță au făcut concluzii greșite despre

vinovăția lui Sapescu Zaharia pentru fapta incriminată lui, bazându-se doar pe

declarațiile părților vătămate, fără a le da o apreciere cuvenită în ansamblu cu alte

probe pe dosar, lăsând fără apreciere proba cu martorii Pădureanu Eugeniu, Negru

Alexei prezenți la audiere în prima instanță din partea apărării, iar instanța de apel

fără să se pronunțe asupra tuturor argumentelor prezentate de inculpatul Sapescu

Zaharia, a lăsat fără apreciere apelul declarat de el, deși a fost semnat de Sapescu

Zaharia, instanța expunându-se doar asupra apelului avocatului;

- legea penală a RM nu califică traficul de ființe umane dacă acesta are

impact direct asupra mărimii patrimoniului unei familiei. Potrivit art.1331 Cod

penal prin membrii de familie se înțelege și în condiția conlocuirii de concubinaj.

În cazul dat, toate sursele financiare dobâdite în urma cerșitului erau cheltuite de

aceștia pentru întreținerea și supraviețuirea ambilor (XXXXXX) și fără a constitui

doar un profit personal pentru Sapescu Zaharia;

- nu este dovedită transportarea, adopostirea, inclusiv amenințarea cu

aplicarea violenței fizice din partea lui Sapeseu Zaharia în adresa lui XXXXXX

sau XXXXXX, în scopul practicării cerșitului de către ei, rezultat al traficării, iar

pretențiile lor sunt de ordin material și nu că s-au ocupat cu cerșitul;

12

- este constatat că XXXXXX a fost transportată în Federația Rusă la

domiciliul surorii sale, Maria care îl are ca soț pe persoana în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă, și s-a ocupat benevol cu cerșitul, precum se ocupau și

celelalte rude ale sale;

- cât privește partea vătămată XXXXXX, acesta a declarat că XXXXXX este

mama lui și venind în or.Ufa la mătușa Maria, unde era mama acestuia, ea i-a spus

că se ocupă eu cerșitul, fără să se plângă că cerșește pentru Sapescu Zaharia,

acceptând și el cerșitul;

- părțile vătămate XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, martorii

Pădureanu Eugeniu, Negru Alexei nu declară că Sapescu Zaharia ar fi traficat

părțile vătămate;

- instanțele de judecată au stabilit că Sapescu Zaharia nu a recunoscut vina,

însă aceasta nu corespunde adevărului. Chiar în ultimul cuvânt al său la

examinarea cauzei în prima instanță, Sapescu Zaharia declară că nu este de acord

cu calificarea acțiunilor sale, considerându-le că ar urma a fl calificate pe un alt

articol, și anume: organizarea cerșetoriei, în situația când părțile vătămate, rude ale

sale, singure s-au cerut benevol să fie luate la orice lucru în Federația Rusă, pentru

că acasă nu au ce mânca și nicidecum trafic de ființe umane, tot el declarând că

dacă știa că aceasta se interpretează ca trafic, nu se implica în acest caz;

- în situația când inculpatului Sapescu Zaharia, în ultimul său cuvânt a

declarat fapte și împrejurări noi, esențiale pentru soluționarea cauzei, instanța în

temeiul art. 380 alin. (3) Cod de procedură penală, urma să dispună reluarea

cercetării judecătorești pentru verificarea acestor împrejurări;

- în caz de vinovăție, acțiunile inculpatului Sapescu Zaharia pot fi calificate

pe art. 302 Cod penal, organizarea cerșetoriei în scopul de a obține pentru sine sau

pentru altul foloase materiale injuste, fapta neîntrunind elementele traficului de

ființe umane;

- presupusele părți vătămate s-au ocupat cu cerșitul benevol, fără a fi dovedit

faptul constrângerii lor în această activitate din partea lui Sapescu Zaharia, și că

acesta le-ar fi însușit banii dobândiți de ei ilicit în urma cerșitului, declarațiile lui

XXXXXX și XXXXXX, nu sunt confirmate prin alte probe, iar precum nu este

dovedită poziția lor, că față de ei ar li fost aplicată forța fizică, lipsesc probe în

acest sens;

- Sapescu Zaharia, anterior nu este condamnat, la locul de trai se

caracterizează pozitiv este persoană cu vârstă înaintată;

- potrivit art. 2 alin. (1), al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr.210 din 29.07.2016.

procesul penal încetează referitor la asemenea categorie de infracțiune săvîrșită

până la adoptarea prezentei legi, în care ar putea fi aplicată și în privința lui

Sapescu Zaharia, conform alin. (3) al prezentului articol din lege. Fapta comisă de

13

Sapescu Zaharia în cazul dat fiind lipsită de prejudicii, beneficiul obținut în urma

cerșetoriei fiind pentru ei foloase materiale injuste sau o pedeapsă mai blândă.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, și menționează că

instanța de apel, rejudecând cauza s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, just a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a

menținut sentința primei instanțe, iar motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii contestate, iar instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Ce ține de dezacordul recurentului cu încadrarea juridică a faptei, temeiul

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, a

indicat că faptul nerecunoașterii vinovăției și dezacordul cu calificarea juridică a

acțiunilor făptuitorului, este o modalitate de apărare și nu constituie temei pentru

casarea hotărârilor contestate.

Totodată, specifică că din conținutul recursului se evidențiază că recurentul,

de fapt, își motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probator, nu se conțin în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Mai mult, cu referire la temeiul invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 5) Cod de procedură penală, notează că refuzul instanței de apel de a cita și

de a audia martorul Iacob Maria, nu cade sub incidența acestui temei de recurs.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

14

La caz, se reține că recurentul invocă prezența temeiurilor de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 12) Cod de procedură penală, și anume

cazurile când „instanța de apel a judecat cauza fără citarea legală a unei părți,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, acesta este

expus neclar, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;”, precum și

încălcarea dreptului la un proces echitabil al inculpatului Sapescu Zaharia.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de recurent și motivele specificate în susținerea

acestora, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele

considerente.

Prin urmare, în privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că nu și-

a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, nefiind identificate

careva circumstanțe care ar justifica incidența temeiului invocat, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus

detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apel, fiind redate clar

motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel, de menținere fără

modificări a sentinței primei instanțe, prin care inculpatul Sapescu Zaharia a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b),

d) Cod penal, în baza cumulului de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al corobororării lor, soluția instanței de apel nefiind afectată de

o eroare gravă de fapt, motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul

hotărârii, care este explus clar, iar de către instanța de recurs ordinar nu sunt

identificate temeiuri de a interveni în hotărârea instanței de apel, care este legală și

întemeiată.

Totodată, cât privește critica recurentului, precum că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra argumentelor prezentate de inculpatul Sapescu Zaharia, lăsând

fără apreciere apelul declarat de acesta, deși a fost semnat de inculpatul Sapescu

Zaharia, instanța de apel expunându-se doar asupra apelului avocatului, Colegiul

penal atestă că este inadmisibilă, or din materialele cauzei (f.d. 225-230, vol. II),

rezultă că împotriva sentinței a fost declarat un singur apel comun, de către

inculpatul Sapescu Zaharia împreună cu avocatul Dodon Victor, cererea de apel

fiind semnată de ambii participanți (f.d. 230, vol. II), iar omisiunea instanței de

apel de a indica în conținutul deciziei că apelul respectiv a fost declarat inclusiv de

inculpatul Sapescu Zaharia, se apreciază ca o eroare materială neesențială și

evidentă, ce nu afectează legalitatea deciziei, or în conținutul acesteia, instanța de

15

apel s-a expus argumentat pe toate motivele invocate în apelul declarat în comun

de inculpatul Sapescu Zaharia și avocatul său Dodon Victor, fiind astfel examinat

fondul apelului, și respectate drepturile la un proces echitabil și acces la justiție a

inculpatului Sapescu Zaharia.

De asemenea, ce ține de argumentele recurenului descrise în cererea de

recurs și în pct. 4 a prezentei deczii, prin care acesta își manifestă dezacordul cu

aprecierea probelor de către instanțele de judecată, și anume a declarațiilor părților

vătămate XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, fiind

ignorate declarațiile inculpatului Sapescu Zaharia și declarațiile martorilor Negru

Alexei și Pădureanu Eugeniu, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din

considerentul că asemenea critici nu constituie temeiuri de recurs, reprezentând

doar opinia subiectivă a recurentului, or, conform prevederilor art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de fond și de apel.

Astfel, instanța de recurs ordinar nu consideră necesar de a da o nouă apreciere

probelor administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă a primei

instanțe și a instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară,

examinează cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima

instanță și cea de apel la judecarea cauzei, ce în speță nu au fost identificate. Or, se

atestă că atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat probele prin prisma

cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în sentință și

în decizia instanței de apel cu privire la motivele respingerii probelor părții apărării

și acceptării probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de

principiul contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul face o

proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat

soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei,

menționând că fapta săvârșită de către inculpatul Sapescu Zaharia încadrată de

prima instanță în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, soluție menținută de

instanța de apel, urma a fi încadrată în baza art. 302 Cod penal, pe motiv că nu a

fost demonstrată aplicarea de către Sapescu Zaharia în privința părților vătămate,

constrângerea și violența pentru a le determina la practicarea cerșetoriei, or acestea

au practicat cerșetoria benevol, iar instanța de recurs ordinar la acest capitol invocă

că nu poate fi acceptată această versiune, or aceasta contravine constatărilor

corecte a instanței de apel în prezenta speță, prin care au fost respinse argumentele

apelantului, concluzii întemeiate just pe cumulul de probe descris și apreciat de

instanța de apel în decizia sa.

Totodată, cu referire la criticile recurentului ce țin de încadrarea juridică a

faptei comise de către inculpatul Sapescu Zaharia, Colegiul penal atestă că instanța

de apel s-a expus argumentat și detaliat în decizia sa (f.d. 279-291, vol. II), asupra

16

acestor aspecte, analizându-le prin prisma circumstanțelor rezultate din cumulul de

probe administrat și a conchis just, ținând cont de declarațiile părților vătămate în

coroborare cu celelalte probe descrise în decizia instanței de apel, că în acțiunile

inculpatului Sapescu Zaharia sunt prezente elementele și modalitățile de săvârșire a

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, și anume recrutarea,

trasportarea și adăpostirea părților vătămate în scop de cerșetorie, prin amenințarea

cu aplicarea violenței, înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra mai

multor persoane, de mai multe persoane.

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste

aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a

expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei probe prezentate, atât de

către partea apărării cât și de partea acuzării, precum și pe toate chestiunile

esențiale invocate în apelul declarat, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea

corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

De asemenea, cât privește temeiul de recurs specificat de recurent, prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel a

judecat cauza fără citarea legală a unei părți, Colegiul penal atestă că a fost invocat

eronat, or din materialele cauzei nu se identifică faptul necitării vreunei părți

procesuale participante în prezenta cauză penală.

Totodată, cât privește criticile că instanța de apel a judecat cauza în lipsa

părților vătămate XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, deși

avocatul și inculpatul au solicitat prezența obligatorie a acestora pentru a le pune

întrebări suplimentare, deoarece declarațiile acestora sunt în contradicție cu

declarațiile date în cauzele penale disjunse în privința celorlalte persoane învinuite,

cauze ce urmau a fi conexate pentru garantarea unui proces echitabil, Colegiul

penal conchide că nu pot fi acceptate, or din materialele cauzei rezultă că instanța

de apel a dispus toate măsurile necesare și posibile de asigurare a prezenței acestor

părți vătămate, acestea fiind legal citate (f.d. 240-248, vol. II), însă acestea din

motive necunoscute instanței nu s-au prezentat. Astfel, la adoptarea soluției de a

examina cauza în lipsa părților vătămate, se atestă că instanța de apel a ținut cont

de faptul că aceste părți vătămate au fost audiate în prima instanță (f.d. 68-75, 98-

17

100, vol. II), fază la care inculpatul Sapescu Zaharia și avocatul său au participat

activ și au avut posibilitatea de a pune întrebări la audierea acestora, și astfel,

instanța de apel pentru a asigura celeritatea procesului penal și asigurarea dreptului

inculpatului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, audiind participanții la

proces, a decis examinarea apelului în lipsa părților vătămate nominalizate, ce nu

poate fi considerat ca o încălcare a dreptului inculpatului Sapescu Zaharia la un

proces echitabil. Subsidiar, instanța de recurs ordinar reține că prima instanță a

pronunțat o sentință de condamnare, dar nu de achitare, prin urmare nu era

obligatorie audierea repetată pe viu în instanța de apel a părților vătămate și a

martorilor acuzării.

La fel, ce ține de critica recurentului că în prezenta speță de către instanța de

apel a fost încălcat dreptul inculpatului Sapescu Zaharia la un proces echitabil prin

faptul că în ședința instanței de apel a fost respins demersul avocatului de a audia

martorul Iacob Maria, sora părții vătămate XXXXXX și soția persoanei în privința

căreia cauza penală a fost disjunsă, care nu a putut fi audiată în prima instanță,

fiind plecată peste hotare, Colegiul penal atestă că sunt neîntemeiate, or, instanța

de apel a respins corect acest demers, ținând cont de faptul că soluția instanței de

apel s-a întemeiat just pe faptul că la materialele cauzei au fost administrate

suficiente probe, care prin coroborare au demonstrat vinovăția inculpatului

Sapescu Zaharia în comiterea infracțiunii incriminate.

Cu referire la argumentul recurentului, că în situația în care inculpatul

Sapescu Zaharia în ultimul cuvânt a declarat fapte și împrejurări noi, esențiale

pentru soluționarea cauzei, instanța în temeiul art. 380 alin. (3) Cod de procedură

penală, urma să dispună reluarea cercetării judecătorești pentru verificarea acestor

împrejurări, Colegiul penal invocă că este opinia subiectivă a recurentului, ce nu

poate fi acceptată, or instanța de apel corect a conchis că reieșind din prevederile

art. 380 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate dar nu e obligată în

dependență de faptele sau împrejurările relatate în ultimul cuvânt de inculpat să

reia cercetarea judecătorească, însă în prezenta speță, instanța de apel just a reținut

că inculpatul Sapescu Zaharia la ultimul cuvânt în prima instanță (f.d. 198, vol. II),

nu a relatat careva fapte sau împrejurări noi, care ar fi fost esențiale și relevante

pentru soluționarea cauzei și reluarea cercetării judecătorești.

Cât privește solicitările recurentului privind aplicarea Legii cu privire la

amnistie nr. 210 din 29.07.2016, pe motiv că acesta își recunoaște vinovăția și că

fapta este lipsită de prejudiciu, Colegiul penal stabilește că instanța de apel corect a

conchis că inculpatul Sapescu Zaharia nu întrunește condițiile obligatorii pentru

aplicarea amnistiei în privința acestuia, or acesta nu și-a recunoscut vinovăția în

prima instanță și în instanța de apel în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165

alin. (2) lit. b), d) Cod penal, dar a solicitat recalificarea faptei în baza art. 302 Cod

penal.

18

Mai mult, instanța de recurs ordinar atestă că conform dispozițiilor art. 10

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 210 din 29.07.2016 cu privire la amnistie, persoanelor

condamnate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 Cod penal, nu li se

aplică prevederile acestei legi.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dodon Victor

cu inculpatul Sapescu Zaharia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 17 septembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Sapescu

Zaharia Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

19