1ra-474/2019 — art.290 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra-474/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2018,

în cauza penală în privința lui

Popa Valentin XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, a fost încetată cauza penală de învinuire a lui Popa

Valentin de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.(1) Cod penal.

În temeiul art. 55 alin.(2) Cod penal, Popa Valentin a fost tras la răspunderea

contravențională, aplicându-i sancțiunea contravențională sub formă de amendă în

valoare de 150 unități convenționale, ceea ce constituie 7500 lei.

Solicitarea procurorului privind încasarea din contul lui Popa Valentin în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

contrar prevederilor Legii nr.830 din 08.06.2012 cu privire la regimul armelor și al

munițiilor cu destinație civilă, a comis păstrarea armelor în condiții ilegale, fără

autorizația corespunzătoare, în următoarele circumstanțe:

În perioada nestabilită de timp, dar până la data de 09.10.2017, adică până la

momentul efectuării percheziției domiciliului său amplasat în XXXXX, a păstrat în

condiții ilicite arma de vânătoare cu nr. XXXXX, care potrivit Raportului de expertiză

nr.34/12/1-R-5928 din 13.11.2017 se referă la categoria armelor de foc letale,

reprezentând o armă de vânătoare cu două țevi combinate, de calibrul 28x70 - pentru

țeavă lisă din stînga cu lovitură central și de calibrul 22 Homet (5.6x35mm) pentru

1

țeavă ghintuită din dreapta, de model „German” confecționată în Republica Democratică

Germană în perioada anilor 1952-1974 (destinată pentru trageri cu cartușe cu pulbere

cu fum), care s-a stabilit a fi păstrată fără autorizația corespunzătoare.

Totodată, conform Raportului de expertiză nr.34/12/1-R-453 din 12.02.2018 s-a

stabilit că arma nominalizată supra, este utilă pentru trageri din țeavă dreaptă

(ghintuită).

Acțiunile inculpatului Popa Valentin au fost încadrate în baza art. 290 alin. (1)

lit. c) Cod penal - păstrarea armei, fără autorizația corespunzătoare.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Popa Valentin

să fie recunoscut vinovat în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 Cod

de procedură penală, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

650 unități convenționale. Să fie încasate de la Popa Valentin în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în mărime de 6300 lei pentru efectuarea expertizelor. Corpul

delict arma de vânătoare de modelul Sauer cu nr. XXXXX să fie transmisă IP Soroca.

În motivare a invocat blândețea pedepsei, considerând că, prima instanță nu a

ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod

penal, precum și de scopul pedepsei penale (art.61 Cod penal), astfel, incorect a aplicat

prevederile art. 55 Cod penal și l-a liberat de Popa Valentin de răspunderea penală,

reținând caracteristica pozitivă de la locul de trai și muncă și comiterea pentru prima

dată a unei infracțiuni.

Apelantul a menționat că, scopul legii nu este doar reeducarea condamnatului, dar

și prevenirea comiterii a unor infracțiuni din partea altor persoane, iar în acest caz

pedeapsa cu amendă v-a avea un efect pozitiv asupra întregii societăți, cât și v-a

defavoriza comiterea unor astfel de infracțiuni.

La fel, acuzatorul de stat și-a expus dezacordul său și cu concluzia instanței de

fond privind respingerea ca neîntemeiată a solicitării procurorului de încasare din

contul lui Popa Valentin în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de

6300 lei, considerând că, au fost ignorate prevederile art.227 și 229 Cod procedură

penală.

fost respins ca nefundat apelul declarat de procuror, cu menținerea hotărârii atacate.

în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele, fiind

apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului Popa Valentin de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate in rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală și prin

încheierea protocolară, instanța de fond a admis cererea inculpatului, astfel, cauza a

fost examinată în procedură simplificată, conform art.364/1 Cod de procedură penală.

2

Totodată, instanța de apel a reținut că, procurorul a contestat sentința în ce

privește încetarea procesului penal cu aplicarea art. 55 Cod penal și asupra cheltuielilor

judiciare, astfel că, verificând legalitatea pedepsie aplicate, instanța de apel a conchis că

instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, precum și de

art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, de gravitatea infracțiunii comise, care se

califică ca mai puțin gravă, de motivul acesteia, dorința de a deține o armă moștenită de

la tatăl său, de persoana celui vinovat, care anterior nu a fost judecat, se caracterizează

pozitiv la locul de trai și muncă, are domiciliu permanent, nu se află la evidența

medicilor narcolog și psihiatru, lipsa anterioarelor condamnări, de prezența

circumstanțelor atenuante, căința sinceră și contribuirea la examinarea cauzei în

procedură simplificată, și de lipsa circumstanțelor agravante.

În acest sens, instanța de apel a mei menționat că, Popa Valentin este membru al

Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova, fapt ce-l caracterizează din punct de vedere

pozitiv și îi acordă unele merite în acest domeniu.

Mai mult ca atât, Popa Valentin la percheziție a prezentat benevol arma, fapt ce

denotă că a respectat imediat cerințele polițiștilor și ordinii legale, iar la judecarea

cauzei s-a stabilit, că Popa Valentin nu a dobândit arma într-un mod necunoscut, dar a

moștenit-o de la tatăl său, care a fost vânător, și a dorit să o păstreze ca amintire.

Tărăgănarea momentului de înregistrare a armei a dus la depistarea ei în cadrul

percheziției.

De asemenea, fiind menționat și faptul că, din actele prezentate în instanța de apel

rezultă, că Popa Valentin este pensionar de la 01.09.2018 cu pensia stabilită de XXXXX

lei, fapt ce-i v-a permite să-și asigure un minim foarte modest de existență.

Din ansamblul circumstanțelor menționate, instanța de apel a considerat corectă

concluzia instanța de fond privind încetat procesul penal, cu liberarea de la

răspunderea penală și tragerea la răspunderea contravențională, or, faptul

conștientizării acțiunilor sale de deținere ilegală a armei de foc, fără autorizația

corespunzătoare, este marcat prin achitarea amenzii imediat după pronunțarea

sentinței, ce se probează prin ordinul de încasare a numerarului nr.5SPO-U000 din

05.04.2018 (f.d.146), iar arma a fost ridicată de la Popa Valentin și transmisă în dotarea

IP Soroca, fapt ce denotă că nu va mai fi folosită de acesta.

Referitor la alegația procurorului în partea ce ține de respingerea cerinței de

încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Popa Valentin pentru

efectuarea expertizelor criminalistice, instanța de apel a considerat-o nefondată, iar

concluzia instanței de fond, întemeiată.

Întru susținerea concluziei sale, instanța de apel a notificat prevederile art. art.142

alin. (1), 143, 227 - 229 Cod de procedură penală și a relevat că, expertiza criminalistică

este o probă, care de rând cu celelalte probe acumulate pe parcursul urmăririi penale

de către partea acuzării, au menirea a demonstra în instanță vinovăția inculpatului în

comiterea faptei prejudiciabile imputate acestuia, or normele procedurale nu prevăd

achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de

expertiză.

Totodată, instanța de apel a menționat obligația pozitivă a statului, care constă în

colectarea probelor necesare în vederea constatării faptei penale, identificării

făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului -

3

în cazul dat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor criminalistice în

speța dată.

este atacată cu recurs ordinar de procuror, la data de 19 decembrie 2018, care,

invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

În motivare invocă blândețea pedepsei, considerând că, instanțele de fond

incorect a apreciat circumstanțele cauzei, nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art.7, 61 și 75 Cod penal, astfel, greșit au conchis că, în privința lui Popa Valentin este

posibilă aplicarea art. 55 Cod penal, cu încetarea procesului penal și tragerea la

răspundere contravențională.

Totodată, în opinia acuzatorului de stat, instanțele incorect au aplicat și

prevederile art. 34 Cod contravențional, or, conform art. 64 alin. 31) Cod penal,

condamnatul este în drept să achite jumătate e amendă, pe când în cazul dat inculpatul

a fost liberat de răspundere penală, neavând statut de condamnat, iar prevederile art.

34 Cod contravențional se referă la persoanele ce au comis contravenții.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

7.1. Colegiul penal consideră nefondate alegațiile acuzatorului de stat sub

aspectul temeiurilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct.10) Cod de

procedură penală, în speță nefiind constatată existența erorilor de drept invocate,

deoarece instanța de apel, judecând cauza, a constatat că prima instanță în mod

întemeiat a ajuns la concluzia privind încetarea procesului penal cu aplicarea art. 55

alin. (2) Cod penal, aplicându-i o sancțiune contravențională sub formă de amendă.

Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel

legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului

declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și

în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa

cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, Colegiul menționează, că argumentele recurentului au constituit

obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța

judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Subsidiar, instanța de recurs subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se

mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

4

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

7.2. Referitor la argumentul procurorului recurent privind aplicarea incorectă, în

cauza dedusă judecății, a prevederilor art. 34 Cod contravențional, considerând că

corect ar fi aplicarea art. 64 alin. 31) Cod penal, Colegiul penal ține să sublinieze că, în

speța dată, a fost încetată cauza penală de învinuire a lui Popa Valentin de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.(1) Cod penal, iar în temeiul art. 55 alin. (2) Cod

penal a fost tras la răspunderea contravențională, aplicându-i-se o sancțiune

contravențională. Astfel că, Popa Valentin a fost liberat de răspundere penală cu

tragerea la răspundere contravențională.

În acest context, instanța de recurs subliniază că, aplicarea sancțiunii

contravenționale nu reprezintă o pedeapsă penală și pentru aceasta nu survin

antecedente penale, iar art. 64 alin. 31) Cod penal la care face referire procurorul,

expres indică la amenda penală și nicidecum la sancțiunea contravențională sub formă

de amendă. Mai mult ca atât, însăși recurentul indică în recursul declarat la faptul că,

„...în cazul dat inculpatul a fost liberat de răspundere penală, neavând statut de

condamnat...”

Reieșind din cele indicate supra, Colegiul penal consideră corectă aplicarea art. 34

alin. (3) Cod contravențional la stabilirea pedepsei contravenționale potrivit art.55 Cod

penal, respingând argumentele procurorului în acest sens ca fiind neîntemeiate.

7.3. În aceste condiții Colegiul ajunge la concluzia, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Astfel, instanța de recurs reține, că temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite asemenea erori de drept în speța

examinată. Prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror se declară

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 31 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Popa Valentin XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 16 mai 2019.

5

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Boico Victor

6