1ra-859/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-859/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-859/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Djulieta Devder, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 19

septembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

decembrie 2018, în privința inculpatei

Obreja Nadejda XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.04.2015 – 19.09.2018,

instanța de apel: 10.10.2018 – 12.12.2018,

instanța de recurs: 18.03.2019 – 17.04.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Obreja

Nadejda a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 4 închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

De la inculpată s-a încasat în beneficiul lui Mereuță E. prejudiciul material în

sumă de 24.000 lei, prejudiciul moral în mărime de 73.000 lei și cheltuielile de

judecată în sumă de 3000 lei, în rest, acțiunea civilă a fost respinsă.

inculpata Obreja N., aflându-se la volanul automobilului „Citroen C1”, n.î. XXXXX,

se deplasa în mun. Chișinău, pe bd. D. Cantemir din direcția bd. I. Gagarin în direcția

str. Ismail.

1

În timpul deplasării, ajungând la trecerea nedirijată pentru pietoni, semnalizată

prin marcajul rutier 1.14.1, anexa nr. 4 din Regulamentul circulației rutiere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și anexa nr. 1 și zona de acțiune a

indicatoarelor rutiere nr 5.50.1 și 5.50.2, anexa nr. 3 din R.C.R., amplasată în

apropierea imobilului nr. 106/2 din bd. D. Cantemir, mun. Chișinău, n-a ținut

permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația reală pe drum, în care se

află autoturismul în momentul respectiv, încălcând cerințele art. 45 alin. (1) și (2) al

R.C.R., care prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră, în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător,

el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, prevederile art. 11 al R.C.R., conform cărora conducătorul de vehicul

înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat: f) să cedeze trecerea pietonilor

la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată; cerințele art. 3 R.C.R. potrivit

cărora participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de

circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu

cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să

nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate

de circumstanțe iminente; cerințele art. 4 al R.C.R potrivit cărora, orice participant la

trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și

ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia și cerințele art. 22 alin. (4) din

Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, potrivit căruia

participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure

fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la

trafic, nu a redus viteza ca să poată opri la apariția obstacolului, nu a ținut cont de

situația rutieră, nu a manifestat prudența sporită și a comis tamponarea pietonului

Mereuță V., care traversa carosabilul bd. D. Cantemir, din stânga spre dreapta relativ

deplasării automobilului în cauza, în apropierea nemijlocită a trecerii pentru pietoni

cu circulație nedirijată. Ca urmare, după comiterea accidentului rutier, Mereuță V. a

fost transportată la IMSP IMU, fiind internată în secția de reanimare, unde la

03.12.2007 a decedat.

Potrivit concluziilor din raportul de expertiză judiciară (medico-legală) nr.

171D/2273 din 19.03.2018, efectuat în rezultatul analizei datelor documentelor

medicale ale cadavrului, în conformitate cu circumstanțele cazului și întrebările

expuse soluționării s-a conchis: moartea lui Mereuță V. a survenit în rezultatul

hemoragiilor intracerebrale, cauzate de trauma cranio-cerebrală deschisă cu fractura

oaselor bolții și bazei craniului, starea generală fiind complicată prin edem cerebral

pronunțat cu hemoragii secundare în trunchiul cerebral, ce se confirmă prin datele

documentelor medicale la depistarea modificărilor traumatice respective la necropsie

și adeverite histopatologic. La examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat:

2

traumă cranio-cerebrală deschisă: hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fractură

liniară a oaselor bolții și bazei craniului, hemoragii subarahnoidiene, sânge fluid în

ventriculii cerebrali, edem cerebral pronunțat și hemoragii în trunchiul cerebral,

echimoze și excoriații pe cap, membrele superioare și inferioare. Toate leziunile

descrise în pct. 2 al concluziilor au fost produse prin acțiunea traumatică cu corp(-uri)

contondent(-e) sau la lovirea de acesta (acestea), într-o perioadă scurtă între ele,

posibil în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță, au legătură cauzală directă

cu decesul și, în comun, se califică ca vătămare corporală gravă.

Instanța a reținut că inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Astfel, inculpata a declarat că aproximativ la ora 21.20, se deplasa cu lumina

inclusă în faza scurtă. Afară ploua. Se deplasa pe a treia bandă, cu o viteză de 45-50

km/h, deoarece trebuia sa vireze la stânga, pe str. Ismail. Ajungând în apropierea

trecerii nedirijate de pietoni de lângă piața „Tiraspol”, trecând de marcajul rutier 5-6

m., la o distanță de aproximativ 1-2 m. din partea stângă a automobilului, în afara

trecerii de pietoni, a observat silueta unei persoane îmbrăcată în haine de culoare

întunecată, care avea glugă pe cap și care s-a angajat brusc, la pas grăbit, fără să se

asigure, în traversarea drumului de la stânga spre dreapta, relativ deplasării mijlocului

de transport. Imediat a frânat și concomitent a virat în partea dreaptă cât a fost posibil

pentru a evita tamponarea, însă nu a reușit acest lucru deoarece s-a produs totul foarte

rapid, iar distanța dintre automobil și pieton era foarte mică, lovind-o cu bara de

protecție din partea dreaptă față, după care victima a fost aruncată pe parbrizul din

față, apoi a căzut jos. După tamponare, a oprit automobilul și, îndreptându-se spre

persoană, a văzut că aceasta era o domnișoară care avea pe cap o glugă, un fular, și

asculta muzică foarte tare la căștile din urechi. A chemat ambulanța și poliția, care în

scurt timp s-a prezentat la fața locului transportând persoana la spital, iar ea a rămas

la fața locului pentru clarificarea situației.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 30.11.2017, fiind

întocmită schița accidentului rutier și fototabelul, a fost stabilit că tamponarea

pietonului a avut loc în apropierea nemijlocită a zonei de acțiune a indicatoarelor

rutiere nr. 5.50.1 și 5.50.2 Anexa nr. 3 al R.C.R., pe banda a treia de circulație.

Apreciind probele administrate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării, instanța a constatat ca fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatei și

i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca încălcarea regulilor

de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, adică încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport care a provocat

decesul unei persoane

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpata a săvârșit o

infracțiune gravă, din imprudență, ca circumstanțe atenuante fiind identificate lipsa

antecedentelor penale, contribuția activă la descoperirea infracțiunii și solicitarea

privind examinarea cauzei în procedură simplificată, acordarea susținerii materiale

succesorului părții vătămate, cu transferul pe contul acesteia a sumei de 100.000 lei,

3

precum și lipsa circumstanțelor agravante, concluzionând că reeducarea și corectarea

acesteia este posibilă fără izolare de societate, aplicând în privința ei prevederile art.

90 Cod penal.

Totodată, instanța a statuat că cuantumul prejudiciul moral pretins de

succesorul părții vătămate în mărime de 800.000 lei este disproporționat și excesiv în

raport cu circumstanțele stabilite și principiul general al echității, în vederea unei

reparări echitabile, fiind necesară acordarea prejudiciului moral în mărime de 73.000

lei, a cheltuielilor judiciare în sumă de 3000 lei și a prejudiciului material în sumă de

24.000 lei, adică în sumă totală de 100.000 lei.

Valentina Ciobanu, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată la 3 ani și 8 luni

închisoare, cu executare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani, cu încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 3948 lei.

Apelanta a indicat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpata a

comis o infracțiune gravă, soldată cu decesul victimei, care traversa regulamentar

strada, pe trecerea pentru pietoni – spațiu destinat deplasării în siguranță a pietonilor.

Comportamentul inculpatei denotă neatenția ei la trafic, expunându-i

pericolului și pe ceilalți participanți la trafic. Or, mijlocul de transport este o sursă de

pericol sporit, care în cazul unei exploatări neconforme poate genera un prejudiciu cu

o gravitate înaltă, iar inculpata, fiind conducător de vehicul, cunoștea că trebuie să

respecte cu strictețe normele Regulamentului circulației rutiere. Totodată, aceasta a

ignorat totalmente regula că pietonul are prioritate la trafic.

Astfel, aplicarea unei pedepse blânde poate doar să încurajeze pe viitor

comiterea altor infracțiuni.

Pe lângă aceasta, instanța de fond urma să încaseze din contul inculpatei

cheltuielile judiciare or, art. 229 Cod de procedură penală prevede că cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

3.1. A declarat apel și succesorul părții vătămate, Mereuță E., solicitând

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, iar acțiunea civilă să fie admisă

conform cerințelor înaintate.

Apelanta a invocat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond urma să țină cont

de faptul că accidentul s-a produs în apropierea trecerii de pietoni, în raza

indicatorului care semnalizează trecerea pentru pietoni, că inculpata a comis o

infracțiune gravă, iar după producerea accidentului nu a acordat suport moral și

material rudelor victimei, precum și că victima a fost unicul copil în familie.

Deci, scopul legii penale poate fi atins doar cu izolarea inculpatei de societate.

Totodată, instanța de fond neîntemeiat a respins parțial acțiunea civilă în partea

încasării prejudiciului moral.

decembrie 2018, a fost admisă cererea succesorului părții vătămate Mereuță E. de

retragere a apelului apelul, fiind încetată procedura de apel în această partea, iar

apelul procurorului a fost respins ca nefondat.

4

Instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată de prima instanță este una

corectă, echitabilă și rațională, care va duce la realizarea scopului legii penale.

Or, inculpata a comis din imprudență o infracțiune gravă și a recunoscut

integral vina, beneficiind de reducerea termenului pedepsei în baza art. 3641 Cod de

procedură penală, ca circumstanțe atenuante au fost reținute lipsa antecedentelor

penale, contribuția activă la descoperirea infracțiunii, insistența ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acordarea susținerii

materiale succesorului victimei, fapt confirmat prin extrasele bancare, nefiind

stabilite circumstanțe agravante.

Astfel, instanța de fond a ținut cont că inculpata a săvârșit o infracțiune gravă,

și-a recunoscut vina, s-a căit sincer de fapta comisă, anterior nu a fost judecată, nu se

află la evidența medicului narcolog sau psihiatru și a individualizat corect pedeapsa

aplicată acesteia.

Dat fiind că inculpata nu are antecedente penale și nu a executat vreo pedeapsă

în penitenciar, având în vedere prezența circumstanțelor atenuante și lipsa celor

agravante, introducerea acesteia în mediul penitenciar la vârsta pe care o are, ar fi în

măsură să conducă la cultivarea urii sale față de ordinea de drept și ar afecta

iremediabil dezvoltarea sa socială, prima instanță corect a conchis că suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea va oferi o bună protecție intereselor

societății și va evita consecințele negative ale izolării de societate a vinovatei.

Totodată, scopul pedepsei penale nu este ca, aceasta să fie retributivă,

intimidatoare sau vindicativă, în sens că pedeapsa nu trebuie privită ca „prețul” pe

care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci trebuie să reflecte

un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea

caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca partea vătămată și statul să nu

urmărească răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci

realizarea dreptății, inclusiv prin prisma principiilor proporționalității și cel al

echității, iar pedeapsa stabilită inculpatei va contribui la reeducarea acesteia și

conștientizarea acțiunilor comise.

Cererea acuzării privind încasarea din contul inculpatei în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 3948 de lei, suportate la efectuarea expertizelor

medico-legale este neîntemeiată or, conform art. 228 alin. (4) Cod de procedură

penală, expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei

însărcinări de serviciu.

Prin urmare, cheltuielile judiciare nu pot fi puse în sarcina inculpatei, deoarece

aceste cheltuieli sunt puse în seama statului, prin intermediul organelor de resort, care

pornesc urmărirea penală și sunt cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării

faptei infracționale, dar nu cheltuieli suplimentare suportate de către organul de

urmărire penală în legătură cu efectuarea urmăririi penale.

Potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, fapt ce denotă caracterul

permisiv al normei legale respective.

5

Pe lângă aceasta, succesorul victimei, Mereuță E., a înaintat o cerere prin care a

solicitat retragerea apelului, declarat împotriva sentinței, invocând că nu mai are

pretenții față de inculpată.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a deciziei, și dispunerea

rejudecării cauzei, în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că prin stabilirea unei pedepse nonprivative de libertate

pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad de prejudiciabilitate sporit, fiind

periclitată ordinea de drept, nu a fost atins scopul principal, ca sancțiunea penală să-și

poată îndeplini mai eficient rolul preventiv-educativ.

Instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a acestui cod.

Or, infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației, soldată cu

decesul victimei, atentează la relațiile sociale ce vizează respectarea de către

conducătorii mijloacelor de transport a regulilor circulației rutiere, obligație impusă

fiecărui conducător de transport, care este un mijloc de pericol sporit pentru sănătatea

și viața nu numai a șoferului, dar și a altor participanți la trafic, iar la exploatarea

mijloacelor de transport, ca izvor de pericol sporit, este obligatorie respectarea

necondiționată și strictă a regulilor prevăzute în Regulamentul circulației rutiere.

Argumentele ce țin de personalitatea inculpatei, invocate de instanța de apel,

nu pot substitui faptul că a fost curmată viața unei persoane tinere, care este o valoare

incomensurabilă, motive care, în coroborare cu art. 61, 75 Cod penal, nu

condiționează aplicarea unei pedepse mai blânde decât închisoarea.

Totodată, în cadrul urmăririi penale au fost suportate cheltuieli judiciare în

sumă de 3948 lei.

Conform art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal și se plătesc din sumele de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate.

Alin. (3) al normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să suporte

cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil

prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces. Totodată, art. 229 Cod de

procedură penală prevede suficient de clar obligativitatea suportării cheltuielilor

judiciare de către condamnat.

Deci, în situația când art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală statuează direct

că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor de fond și de apel de

respingere a cererii de încasare a acestor cheltuieli este neîntemeiată, acuzarea

prezentând dovada cheltuielilor suportate de stat la instrumentarea cauzei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepsei individualizate contrar prevederilor legale.

6

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatei, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Totodată, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată ei, dacă,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, iar instanțele de

fond și de apel au reținut asemenea împrejurări, și anume că inculpata a săvârșit o

infracțiune gravă, soldată cu decesul unei persoane, dar a comis-o din imprudență, a

recunoscut în totalitate vinovăția, s-a căit sincer de cele comise, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, nu are antecedente penale, este caracterizată în exclusivitate

pozitiv, a acoperit integral prejudiciul material și moral cauzat, succesorul părții

vătămate neavând careva pretenții față de ea, circumstanțe agravante nu au fost

7

constatate, just concluzionând că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă fără

izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea,

pentru o perioadă de probațiune (pct. 2., 4. din decizie).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei

în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatei, precum și prevenirii

de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acesteia, cât și a altor persoane (pct. 2. și

La fel, se atestă că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind soluționarea chestiunii legate de

cheltuielile judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3),

143 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să

plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea cauzei morții, instanțele de fond și de apel just, argumentat și în limitele

competenței legale statuând că, în speță, respectivele cheltuieli urmează a fi făcute

din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării în aspectul vizat (pct. 2., 4. din

decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanțele au apreciat circumstanțele și probele cauzei, în latura

pedepsei aplicate inculpatei și a cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

8

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare

în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău

din 19 septembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

decembrie 2018, în privința inculpatei Obreja Nadejda XXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 mai 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor Boico

9