1ra-356/2019 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 4, 6, 8 CPP
1ra-356/2019 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-356/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
27 februarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,
a examinat, fără citarea părților, în camera de consiliu, în baza
materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat de către avocatul Cojocari Constantin în numele inculpatului
Pidghirnîi Vadim, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2018, în cauza penală în privința
lui
Pidghirnîi Vadim XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în
XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță:
de la 23.03.2018 - până la 25.06.2018
instanța de apel:
de la 13.07.2018 - până la 17.10.2018
instanța de recurs ordinar:
de la 15.12.2018 – până la 27.02.2019
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală, legal executată.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 25 iunie 2018, Pidghirnîi
Vadim, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 2641 alin. (4) Cod penal și în baza acestei legi, prin aplicarea art. 3641
Cod de procedură penală, i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de
închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
Potrivit art. 84, 85 Cod penal, termenul pedepsei complementare
neexecutată sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport, stabilită lui Pidghirnîi Vadim, prin sentinței Judecătoriei
Ungheni din 05 decembrie 2017, în temeiul art.2641 alin. (1) Cod penal,
urmând a fi executat separat.
1
S-a aplicat în privința lui Pidghirnîi Vadim măsura preventivă
arestul, urmând a fi luat sub strajă la intrarea sentinței în vigoare.
Termenul ispășiri pedepsei în privința lui Pidghirnîi Vadim urmând
a fi calculat din momentul reținerii.
1.1. Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 25 iunie 2018, a fost
corectată eroarea materială evidentă în dispozitivul sentinței, fiind corectat
tipul penitenciarului din „închis” în „semiînchis”.
Pentru a se pronunța prin sentință, prima instanță, examinând
cauza pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale, a constatat
că: la data de XXXXX, în jurul orei XXXXX, Pidghirnîi Vadim, fiind privat
de dreptul de a conduce mijloace de transport, a condus automobilul de
model „Fiat Punto” cu n/î XXXXX, pe o stradă din s XXXXX, unde a fost
stopat de către angajații poliției din cadrul INP, care l-au suspectat pe
Pidghirnîi Vadim în consumul de substanțe narcotice și l-au îndreptat l-a
examinarea medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului,
stării de ebrietate și naturii ei în cadrul căreia de la acesta au fost prelevate
probe biologice. Conform procesului-verbal nr. 032 din XXXXX al
examinări medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,
stării de ebrietate și a naturii ei, s-a constatat că la momentul examinării
Pidghirnîi Vadim se afla în stare de ebrietate narcotică iar conform
înștiințării nr. XXXXX din XXXXX, parvenită de la Dispensarul
Republican de Narcologie, cantitatea de substanțe narcotice în proba
biologică (urină) prelevată la data de XXXXX, la ora 00:06, de la Pidghirnîi
Vadim, constituie Cannabinoide - 175 mg/ml.
Astfel, Pidghirnîi Vadim, a încălcat cerințele Regulamentului
Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului RM Nr.357 din
13.05.2009, prevăzute de pct.14, lit. a) „Conducătorului de vehicul î-i este
interzis să conducă vehiculul dacă a consumat băuturi alcoolice,...”.
Sentința, pronunțată integral la 25 iunie 2018, a fost atacată cu apel
de către inculpatul Pidghirnîi Vadim, la 05 iulie 2018, prin care a solicitat
casarea sentinței în partea aplicării pedepsei, rejudecarea cauzei în această
parte și adoptarea unei noi hotărâri, cu aplicarea unei pedepse sub formă
de muncă neremunerată în folosul comunității.
3.1. În motivarea apelului inculpatul a indicat că:
- hotărârea judecătorească este parțial neîntemeiată și anume în
partea stabilirii pedepsei;
- instanța a stabilit executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, în
pofida faptului că această infracțiune nu a fost comisă în stare de recidivă,
deci urmează să fie executată în penitenciar de tip semiînchis;
2
- a recunoscut integral vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate
și, la solicitarea sa judecata s-a făcut pe baza probelor administrate în faza
de urmărire penală. Raportând pedeapsa aplicată la prevederile art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală, a considerat că prima instanță i-a aplicat
pedeapsa maximă care putea fi aplicată pentru infracțiunea incriminată
conform acestor prevederi;
- prima instanță i-a aplicat cea mai aspră pedeapsă din motivul că, la
individualizarea pedepsei, a reținut doar circumstanța agravantă -
săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată
pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru
cauză, fără a lua în calcul că, conform art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal,
recunoașterea vinovăției se consideră circumstanță atenuantă.
Circumstanța atenuantă menționată supra nu este prevăzută de lege ca
element constitutiv al infracțiunii incriminate, astfel, reieșind din
prevederile alin. (3) al articolului indicat, instanța nu a avut temei de a nu o
considera ca circumstanță atenuantă. Prin urmare, la individualizarea
pedepsei nu s-a ținut cont de concursul circumstanțelor agravante și celor
atenuante, fapt care ar motiva prima instanță să aplice o pedeapsă mai
echilibrată dintre minimul și maximul sancțiunilor prevăzute pentru
infracțiunea respectivă, după cu prevede alin. (4) art. 78 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17
octombrie 2018, apelul declarat de către inculpatul Pidghirnîi Vadim a fost
admis, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,
în partea stabilirii pedepsei lui Pidghirnîi Vadim cu pronunțarea în această
parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care:
Lui Pidghirnîi Vadim recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal a-i fost numită pedeapsa sub
formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 85 Cod penal lui Pidghirnîi Vadim la pedeapsa stabilită
prin decizie, a fost adăugat integral pedeapsa complementară neexecutată
stabilită prin sentința Judecătoriei Ungheni din 05.12.2017, numindu-i
inculpatului pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de
6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3
(trei) ani.
Termenul executării pedepsei numite lui Pidghirnîi Vadim urmând a
fi calculat din momentul reținerii.
În rest sentința a fost menținută.
3
4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel a menționat că, o
pedeapsă non-privativă de liberate, solicitată în privința inculpatului, nu
va fi capabilă să contribuie la realizarea scopurilor legii penale cum ar fi
corectarea acestuia, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de acesta
cât și de alte persoane, or, o pedeapsă prea blândă ar genera dispreț față de
ea și nu va fi suficientă pentru corectarea infractorului și nici pentru
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța de apel a notat că nu poate fi reținut argumentul apelantului
cu privire la recunoașterea vinovăției în calitate de circumstanță atenuantă,
or, ținând cont de explicațiile date prin Hotărârea explicativă a Plenului
CSJ nr. 13 din 16 decembrie 2013, pct. 35, recunoașterea vinovăției care
atrage incidența procedurii simplificate, nu poate fi valorificată ca o
circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod
penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o
dublă valență juridică.
În baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limitele aplicabile
în temeiul prevederilor art. 2641 alin. (4) Cod penal reprezintă: amendă
787,5-862,5 unități convenționale; muncă neremunerată în folosul
comunității de la 133 la 160 de ore sau închisoare de la 3 luni până la 8 (opt)
luni. Din argumentele expuse supra, instanța a considerat oportun să-i
aplice inculpatului o pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 3641 alin.
(8) Cod penal, în limitele de la 3 luni până la 8 luni de închisoare.
Subsecvent, instanța de apel a reținut că prima instanță eronat a
numit inculpatului pedeapsa în limita maximă sub formă de 8 (opt) luni
închisoare, cât și incorect a stabilit tipul penitenciarului închis.
Astfel, instanța de apel a reținut faptul comiterii infracțiunii de către
o persoană, care anterior a fost condamnată pentru comiterea unei
infracțiuni similare, antecedentul penal nefiind stins, deoarece pedeapsa
complementară stabilită prin sentința Judecătoriei Ungheni din 05.12.2017
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3
ani, va expira la data de 05.12.2020.
În acest sens, nu au fost reținute alegațiile apelantului precum că în
motivarea aplicării pedepsei non-privative de libertate sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității urmează a se lua în considerare
faptul că acesta a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer deoarece, aceste
circumstanțe deja au fost luate în calcul la stabilirea pedepsei lui Pidghirnîi
Vadim în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, ținând cont de prevederile art.
3641 alin.(8) Cod de procedură penală și 78 alin. (4) Cod penal, închisoare
pe un termen de 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
4
La fel, instanța de apel a constatat că anterior inculpatul Pidghirnîi
Vadim a fost atras la răspundere penală pentru comiterea unor infracțiuni
similare fiindu-i aplicată, prin sentința Judecătoriei Ungheni din 05
decembrie 2017, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, pedeapsă sub formă
de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 230 ore, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3
trei ani. Subsecvent, instanța a conchis că inculpatul nu și-a schimbat
atitudinea față de valorile ocrotite de legea penală, continuând să comită
infracțiuni similare fiind deja privat de dreptul de a conduce mijloace de
transport.
Prin urmare, instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului
urmează a fi aplicată o pedeapsă reală cu închisoare pe un termen de 6
luni, pedeapsă pe care o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele
cauzei.
De asemenea instanța de apel a conchis că prima instanță eronat a
stabilit lui Pidghirnîi Vadim, la aplicarea pedepsei pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, tipul penitenciarului
închis, deoarece infracțiunea comisă de către Pidghirnîi Vadim face parte
din categoria infracțiunilor ușoare, conform art. 16 Cod penal și acesta
urmează să execute pedeapsa închisorii în penitenciar de tip semiînchis.
Instanța de apel a notat că la data pronunțării asupra apelului
inculpatului, ultimul deja a executat pedeapsa principală stabilită prin
sentința Judecătoriei Ungheni din 05 decembrie 2017, adică 230 ore de
muncă neremunerată în folosul comunității, totodată antecedentul penal
nefiind stins, deoarece pedeapsa complementară stabilită prin sentința
enunțată privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 3 ani va expira la data de 05 decembrie 2020, astfel fiind impusă
aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal.
Decizia instanței de apel, pronunțată integral la 14 noiembrie 2018,
a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Cojocari Constantin în
numele inculpatului Pidghirnîi Vadim, la 28 noiembrie 2018, prin care,
indicând în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 4), 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei,
rejudecarea cauzei penale cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță și ținând cont de caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunilor comise, de circumstanțele cauzei și persoana
celui vinovat, în baza art. 90 Cod penal, a dispune suspendarea executarea
pedepsei aplicate în privința lui, Pidghirnîi Vadim pe un termen de probă
de 1 an.
5
5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul a menționat că:
- decizia instanței de apel este neîntemeiată și prea aspră privitor la
refuzul instanței de a aplica condamnarea cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei în privința lui Pidghirnîi Vadim în temeiul art. 90 Cod
penal;
- judecata a avut loc fără participarea apărătorului T. Lepădatu,
indicat în decizie;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta
este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluția instanței;
- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;
- Pidghirnîi Vadim nu a fost asistat de avocatul Lepădatu Tatiana, or,
dacă apelul a fost judecat în prezența acestui avocat, atunci probabil că
judecata ar fi avut loc în absența apelantului;
- susținerile instanței de apel că apelul a fost judecat cu participarea
avocatului Lepădatu Tatiana denotă cât de atentă a fost instanța la
ascultarea argumentelor apelantului și care a fost atitudinea instanței la
pronunțarea hotărârii, care probabil că a fost copiată de pe o decizie tip
șablon, asemănătoare cu cazul lui Pidghirnîi Vadim, fără de a intra în
esența argumentelor aduse de apelant;
- decizia în cauză este pasibilă anulării, deoarece lui Pidghirnîi Vadim
i s-a stabilit o pedeapsă prea aspră care generează apariția unor sentimente
de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la
consecințe contrare scopului urmărit al legii penale și pedepsei penale
stabilit în art. 61 alin. (2) Cod penal, care prevăd că executarea pedepsei nu
trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei
condamnate;
- la locul de trai și de muncă, Pidghirnîi Vadim este caracterizat
pozitiv și fiind audiat în instanța a declarat că, el a conștientizat pericolul și
consecințele survenite în urma comiterii infracțiunii incriminate, regretă și
sincer și se căiește de cele comise, nu prezintă careva pericol pentru
societate, iar corectarea este posibilă fără a fi privat de libertate, cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, fiind atins astfel
scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectare a
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea condamnaților, cât și a altor persoane;
6
- instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului Pidghirnîi Vadim
neîntemeiat a respins circumstanța atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1)
lit. f) Cod penal, recunoașterea vinovăției.
Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către
procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,
Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea inadmisibilității recursului,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează
inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în
drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că
argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică
dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și
dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept
formal și/sau material.
Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat în raport cu
decizia atacată, conchide că alegațiile recurentului sunt neîntemeiate și
nesusceptibile de a determina necesitatea de a casa decizia atacată, dat
fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat
prevederile art. art. 414 alin.(1) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și
în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția
pronunțată.
În această ordine, Colegiul remarcă faptul că potrivit normelor art.
414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în
baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Astfel, instanța de apel corect a stabilit toate circumstanțele cauzei, și
anume prin prisma faptului că, respectiva cauză a fost examinată în prima
instanță potrivit procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură
penală, corect a reținut faptul comiterii infracțiunii de către o persoană,
care anterior a fost condamnată pentru comiterea unei infracțiuni similare,
antecedentul penal nefiind stins, deoarece pedeapsa complementară
7
stabilită prin sentința Judecătoriei Ungheni din 05.12.2017 privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, va
expira la data de 05.12.2020.
De asemenea, în raport cu argumentele recurentului, Colegiul
notează că instanța de apel sa expus complet asupra tuturor motivelor
invocate în apelul care a fost admis, și în limitele legale, instanța a redus
mărimea pedepsei penale aplicate față de inculpat, concomitent
expunându-se și asupra faptului că inculpatul a recunoscut vinovăția, s-a
căit sincer, aceste circumstanțe fiind luate în calcul la stabilirea pedepsei lui
Pidghirnîi Vadim în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, ținând cont de
prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și 78 alin. (4) Cod
penal.
Colegiul penal consideră că instanța de apel corect și oportun a
evidențiat faptul că, anterior inculpatul Pidghirnîi Vadim a fost atras la
răspundere penală pentru comiterea unor infracțiuni similare fiindu-i
aplicată prin sentința Judecătoriei Ungheni din 05 decembrie 2017, în baza
art. 2641 alin. (1) Cod penal, pedeapsă sub formă de muncă neremunerată
în folosul comunității pe un termen de 230 ore, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 3 trei ani.
Astfel, Colegiul penal reține că, inculpatul fiind condamnat anterior
pentru infracțiune similară nu și-a schimbat atitudinea față de valorile
ocrotite de legea penală, continuând să comită infracțiuni de același gen
fiind deja privat de dreptul de a conduce mijloace de transport.
Colegiul conchide corectitudinea instanței de apel și asupra
momentului stabilirii pedepsei inculpatului prin prisma faptul că la data
pronunțării instanței asupra apelului inculpatului, ultimul deja a executat
pedeapsa principală stabilită prin sentința Judecătoriei Ungheni din 05
decembrie 2017, adică 230 ore de muncă neremunerată în folosul
comunității, totodată antecedentul penal nefiind stins, deoarece pedeapsa
complementară stabilită prin sentința enunțată - privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, va expira la data de
05 decembrie 2020, astfel a fost impusă necesitatea aplicării prevederilor
art. 85 alin. (1) Cod penal.
Cu privire la argumentul recurentului că, decizia instanței de apel
este neîntemeiată și prea aspră privitor la refuzul instanței de a aplica
condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în
privința lui Pidghirnîi Vadim în temeiul art. 90 Cod penal, Colegiul penal îl
apreciază critic, întrucât în cererea de apel nu a fost solicitată aplicarea art.
90 Cod penal.
8
Astfel, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile
menționate la alin. (1) a aceluiași articol, pot fi invocate în recurs doar în
cazul în care au fost invocate în apel.
Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că alegațiile
recurentului, nu sunt imputabile deciziei atacate, deoarece în urma
analizării acesteia, se conchide că instanța de apel a examinat obiectiv
circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele expuse în apel în
coraport cu poziția apărării și a argumentelor de motivare a soluției emise
de prima instanță, astfel fiind atestat că decizia instanței de apel
corespunde normelor procesual-penale, este legală și întemeiată.
În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că solicitările
recurentului nu și-au găsit suport, iar la examinarea deciziei atacate nu s-
au depistat erori ce ar impune necesitatea casării deciziei atacate, Colegiul
penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Cojocari Constantin în numele inculpatului Pidghirnîi Vadim, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2018,
în cauza penală în privința lui Pidghirnîi Vadim XXXXX, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 28 martie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
9