1ra-1288/2017 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1288/2017 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1288/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Ciobanu Sergiu și

avocatul Ceban Vasile în numele inculpatei Țîganu Nadejda, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în

cauza penală în privința lui

Țîganu Nadejda XXX, născută la XX XXX XXXX,

domiciliată în XX XXX XXX XXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.12.2016 - 29.12.2016;

instanța de apel: 20.01.2017 - 18.04.2017;

instanța de recurs: 14.07.2017 - 04.10.2017;

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză în baza

actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Țîganu Nadejda a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal și în temeiul prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 4

luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei penale aplicate inculpatei Țîganu Nadejda, pe o perioadă de

probațiune de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de către Roșca Diana a fost ,admisă parțial și s-a dispus

încasarea de la Țîganu Nadejda în beneficiul ultimei, suma de 728 lei și 29 bani cu

titlu de prejudiciu material, 15 000 lei cu titlu de prejudiciul moral și 3 500 lei

1

cheltuielile de asistență juridică. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

deținătoare al permisului de conducere al mijlocului de transport de categoria ,,B”, la

26.10.2016, în jurul orei 20:09, conducând automobilul de model „Toyota Auris” cu

număr de înmatriculare FGT 446 deplasându-se pe str. D. Cantemir, mun. Chișinău,

exprimând neatenție față de trafic și încredere exagerată în sine, a încălcat cerințele

Regulamentului Circulației Rutiere, Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009 și anume, prevederile pct. 3 al Regulamentului Circulației Rutiere, în

conformitate cu care ,,participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație,

condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii

altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat

obstacole circulației”; prevederile pct. 10 alin. (1) lit. b) al Regulamentului Circulației

Rutiere, în conformitate cu care, ,,persoana care conduce un vehicul trebuie: ...b) să posede

cunoștințe și să execute cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea

necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum”; prevederile pct. 11 lit. f) al

Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate cu care „conducătorul de vehicul,

înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat: să cedeze trecerea pietonilor la trecerile

pentru pietoni cu circulația nedirijată”, prevederile pct. 45) al Regulamentului

Circulației Rutiere, în conformitate cu care „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a)

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră; în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot

fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune

în pericol siguranța traficului”, iar drept urmare a încălcărilor enunțate mai sus, nu s-a

isprăvit cu conducerea mijlocului de transport, nu a cedat trecerea pietonului la

trecerea nedirijată pentru pietoni, tamponând-o pe Roșca Diana, care traversa

regulamentar strada la trecerea pietonală.

În consecință, în urma impactului, pietonului Roșca Diana, conform raportului

de expertiză medico-legală nr.3239/D din 11.11.2016, i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de „traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin contuzie

cerebrală minoră, focare de contuzie hemoragică bifrontal; plagă contuză regiunea

occipitală. Plăgi multiple a feții, edem al țesuturilor moi la nivelul cotului drept.

Fractura maleolei laterale a gleznei drepte, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

2

traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

care condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu

se califică ca vătămare medie”.

Acțiunile inculpatei, de către instanța de fond au fost încadrate în baza art. 264

alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: încălcarea regulilor de securitate a circulației

de către persoana care conducea mijlocul de transport, încălcare care a provocat din

imprudență vătămarea medie a integrității corporale.

- procuror, care a solicitat casarea parțială a sentinței, prin care a fost respinsă

solicitarea de a fi încasate din contul inculpatei a cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea expertizei medico-legale și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță, prin care să fie admisă solicitarea acestuia,

cu dispunerea încasării din contul condamnatei în beneficiul statului cu titlu de

cheltuieli judiciare, suma de 84 lei, pentru efectuarea expertizei medico-legale părții

vătămate Roșca Diana;

-inculpata Țîganu Nadejda, care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii

pedepsei cu pronunțarea unei noi sentințe prin care să-i se aplice o pedeapsă non-

privativă de libertate, fără stabilirea pedepsei complimentare, privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport. Inculpata a indicat că instanța de fond nu a

individualizat corect pedeapsa aplicată acesteia, nu a argumentat de ce alte categorii

de pedepse mai blânde prevăzute de sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, nu pot fi

aplicate față de ultima, fiind reținute în acțiunile acestuia circumstanțe atenuante.

au fost respinse apelurile declarate de către procuror și inculpata Țîganu Nadejda ca

fiind nefondate, cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că Țîganu

Nadejda a săvârșit infracțiunea imputată ei.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.

101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor.

Astfel, vina inculpatei Țîganu Nadejda se dovedește integral prin declarațiile

acesteia, declarațiile părții vătămate Roșca Diana; procesul- verbal de cercetare la fața

locului din 26.10.2016 și foto-tabel, din care rezultă că locul accidentului rutier a fost

3

cauzat în raza de acțiune a marcajului rutier precum și indicatorului rutier, ce

semnalizează trecerea pietonală (f. d. 8-13); procesul-verbal de audiere a martorului

Burduja Liuba din 15.11.2016 (f. d. 16); procesul-verbal de audiere a martorului Pelin

Victor din 17.11.2016 (f. d. 18); raportul de expertiză medico-legală nr. 3239/D din

11.11.2016 din care rezultă că la cet. Roșca Diana s-au constatat leziuni corporale sub

formă de „traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin contuzie cerebrala minoră, focare

de contuzie hemoragică bifrontal, plagă contuză regiunea occipitală. Plăgi multiple a feții,

edem al țesuturilor moi la nivelul cotului drept. Fractura maleolei laterale a gleznei drepte,

care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, care condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată

și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie ”.

Totodată, în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond inculpata Țîganu

Nadejda, până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal, prin înscris

autentic, că recunoaște faptele invocate în rechizitoriu și că solicită ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu solicită

administrarea de noi probe (f. d. 78), iar instanța de fond, prin încheierea protocolară

din 29 decembrie 2016 (f d. 93), a admis cererea inculpatei.

Cât privește pedeapsa aplicată inculpatei, instanța de apel a menționat că,

instanța de fond corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile

art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, conform art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Țîganu

Nadejda, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria

infracțiunilor celor ușoare. De asemenea, corect au fost reținute următoarele

circumstanțe atenuante: recunoașterea pe deplin a vinei, căința sinceră de cele

comise, comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, caracteristica pozitivă

a inculpatei. Circumstanțe agravante - nu au fost stabilite.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, reieșind din totalitatea circumstanțelor

stabilite, de comportamentul inculpatei în timpul și după săvârșirea infracțiunii, de

faptul că n-a întreprins careva acțiuni în vederea restituirii prejudiciul cauzat prin

infracțiune părții vătămate, or potrivit materialelor cauzei (f. d. 106, 107), inculpata a

restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune după pronunțarea sentinței.

Astfel, apelul inculpatei referitor la aplicarea unei pedepse penale mai blânde

sub formă de amendă este nefondat.

4

Totodată, cu referire la solicitarea apelantei privind neaplicarea pedepsei

complementare în privința ei pe motiv că dânsa se caracterizează pozitiv, este

angajată în câmpul muncii, educă și întreține un copil minor, nu are antecedente

penale, pentru prima data a comis o infracțiune din imprudență, infracțiunea se

încadrează în categoria celor mai puțin grave, a reparat prejudiciul material și moral,

a recunoscut vina, se căiește de cele întâmplate, a conștientizat gradul și pericolul

celor comise, instanța de apel a conchis că, aceste circumstanțe au servit deja la

aplicarea pedepsei principale condiționat, cu suspendarea executării ei, și astfel, nu

mai pot servi temei, în mod repetat, și la liberarea de pedeapsa complementară.

Cât privește la apelul procurorului, instanța de apel a indicat că potrivit art. 229

alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana

care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale

a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Totuși, legislația procesual penală prevede unele situații și împrejurări, în

prezența cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat și nici într-un caz

de către inculpat, astfel, conform prevederilor art. 143 Cod de procedură penală,

prevede cazurile când efectuarea expertizei este obligatorie, (1) Expertiza se dispune și

se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: 1) cauzei morții; 2) gradului de gravitate

și a caracterului vătămărilor integrității corporale; (2) Plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Având în vedere norma expusă, instanța de apel a respins solicitarea

procurorului, deoarece nu are suport juridic legal.

și avocatul Ceban Vasile în numele lui inculpatei Țîganu Nadejda.

5

5.1. Procurorul în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel

într-un alt complet de judecată.

Recurentul indică că instanța de apel incorect a respins argumentul procurorului

prin care solicită încasarea de la inculpată în beneficiul statului suma de 84 lei, care a

fost suportată la efectuarea expertizei medico-legale, pentru constatarea vătămărilor

corporale ale părții vătămate.

5.2. Avocatul Ceban Vasile în numele inculpatei Țîganu Nadejda, în temeiurile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu

pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatei să îi fie aplicată o pedeapsă non-

privativă de libertate sub formă de amendă, fără stabilirea unei pedepse

complimentare.

În motivarea recursului, apărătorul susține că, instanțele anterioare la stabilirea

pedepsei nu a au luat în calcul prevederile art. 75 Cod de procedură penală cât și

circumstanțele atenuante, cum ar fi prezența copilului minor, infracțiunea ușoară,

săvârșirea pentru prima dată a infracțiunii, recunoașterea vinovăției, compensarea

prejudiciului cauzat prin infracțiune.

către procuror și avocatul Ceban Vasile în numele lui inculpatei Țîganu Nadejda, în

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

6.1. Referitor la recursul declarat de către procuror, Colegiul penal conchide că,

recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului când hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că, nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

6

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că, hotărârile

instanțelor de fond sunt legale și întemeiate, iar instanța de apel menținând soluția

primei instanțe, la examinarea apelului a respectat întocmai prevederile art. 414 alin.

(2) și (6) Cod de procedură penală.

Autorul recursului consideră că, instanța de apel eronat a respins solicitarea

procurorului de a dispune încasarea de la inculpat în bugetul statului a cheltuielilor

judiciare suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 3239/D din

11.11.2016, deoarece statul nu este obligat să suporte aceste cheltuieli.

Prin urmare, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiat acest argument,

deoarece instanța de apel și-a motivat soluția în această parte, care a fost expusă pe

larg la pct. 4.1. din prezenta decizie, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a

fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali. Cheltuielile judiciare se plătesc

din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal indică că,

cheltuielile privind efectuarea expertizei medico-legale în privința părții vătămate

Roșca Diana, pentru constatarea gradului leziunilor corporale cauzate în rezultatul

accidentului rutier, solicitate de către organul de urmărire penală, nu se includ în

categoria cheltuielilor judiciare care urmează a fi achitate de către inculpată.

Mai mult, Colegiul penal menționează că, în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea procurorului, plățile necesare pentru efectuarea expertizei în mod

obligatoriu, pentru constatarea: gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale, vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat

prin prisma prevederilor art. 158 Cod de procedură penală.

Astfel, suma de 84 lei, solicitată de către procuror ca să fie încasată de la inculpata

Țîganu Nadejda în folosul statului, constituie cheltuieli care au fost suportate pentru

efectuarea expertizei medico-legale nr. nr. 3239/D din 11.11.2016.

Potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, expertiza

se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale. Dispoziție alin. (2) al

7

aceleiași norme stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Ca urmare, Colegiul conchide că, temeiurile indicate de către procuror nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezentei erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

6.2. Referitor la recursul declarat de către avocatul Ceban Vasile în numele lui

inculpatei Țîganu Nadejda, recurentul își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta este expusă neclar

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția primei instanțe și s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că, acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii

contestate.

Cu referire la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocat de către

recurent, Colegiul penal susține că, acest punct conține 5 temeiuri care pot fi invocate

în recurs, însă recurentul nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza

cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu

de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă și prin

urmare prevederile art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, a fost invocat

declarativ.

Mai mult ca atât, Colegiul penal analizând acest temei în raport cu motivele

invocate în recursul declarat, constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului.

Potrivit conținutului recursului, recurentul critică decizia instanței de apel în

partea stabilirii pedepsei, invocând că, inculpatei i-a fost stabilită pedeapsa fără a se

ține cont de prezența în speță a circumstanțelor atenuante și anume prezența

copilului minor, mai mult instanța nu s-a expus asupra posibilității reducerii

pedepsei inculpatei.

Colegiul penal susține că, motivele invocate de recurent au fost indicate și în

cererea de apel, la care instanța de apel s-a referit și a dat răspuns, cu care instanța de

8

recurs este de acord și anume ,,…cu referire la circumstanțele că inculpata se

caracterizează pozitiv, este angajată în câmpul muncii, educă și întreține un copil minor, nu

are antecedente penale, pentru prima data a comis o infracțiune din imprudență, infracțiunea

se încadrează în categoria celor mai puțin grave, a reparat prejudiciul material și moral, a

recunoscut vina, se căiește de cele întâmplate, a conștientizat gradul și pericolul celor comise,

instanța de apel a conchis că, aceste circumstanțe au servit deja la aplicarea pedepsei principale

condiționat, cu suspendarea executării ei, și astfel, nu mai pot servi temei, în mod repetat, și

la liberarea de pedeapsa complementară…. Cât privește pedeapsa aplicată inculpatei, instanța

de apel a menționat că, instanța de fond corect a aplicat prevederile legale și în conformitate

cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.”

În aceste condiții, Colegiul penal consideră că, n-au fost constatate careva erori

de drept în speța examinată, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei contestate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se constată că acestea

sunt vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Ciobanu Sergiu și avocatul Ceban Vasile în

numele inculpatei Țîganu Nadejda, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Țîganu Nadejda

XXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 11 octombrie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9