1ra-884/2019 — art.151 alin.1 CP

1ra-884/2019 — art.151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-884/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 mai 2018, declarat de avocatul Serghei Mocanu în numele

inculpatului

Onufriev Alexandr.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.07.2013 – 20.01.2016,

instanța de apel: 13.05.2016 – 23.06.2016,

05.02.2018 – 07.05.2018,

instanța de recurs: 19.10.2016 – 23.11.2016,

21.03.2019 – 10.04.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Onufriev Alexandr a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea

termenului aflării în stare de arest de la 06.06.2013 până la 07.08.2013.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Bevza Evghenii prejudiciul moral

în mărime de 50.000 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 2000 lei.

aproximativ orele 07.00, având intenția de a aplica vătămări corporale, s-a deplasat

la domiciliul lui Bevza Evghenii, pe adresa str-la xx, mun. Chișinău, chemându-l

afară. În fața scării, i-a aplicat mai multe lovituri cu un obiect ascuțit în regiunea

abdomenului și toracelor, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală

1

nr. l568/D din 11.07.2013, vătămare corporală gravă, sub formă de plagă tăiată

penetrantă peretelui anterior abdominal cu lezarea tangențială stomacului, lig.

gastrologic și a ficatului, plagă tăiată penetrantă hemitoracelui stîng, hemotorax pe

stînga, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor -

înțepător prin mecanisme de lovire, și care reprezintă pericol pentru viață.

Instanța a reținut că inculpatul a fost prezent la audierea părții vătămate și a

martorilor, ulterior fiind anunțat în căutare.

La faza de urmărire penală, fiind audiat în calitate de bănuit, el a declarat că

recunoaște vina parțial, indicând că a avut o discuție cu partea vătămată, care a trecut

în altercații, cine primul a aplicat lovituri nu ține minte, deoarece era servit. Nu a

lovit partea vătămată cu cuțit sau alt obiect tăietor – înțepător. Fiind audiat în calitate

de învinuit, nu a recunoscut vina, beneficiind de dreptul său de a nu depune

declarații.

Totodată, vinovăția lui este integral dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Bevza Evghenii a declarat că, a fost chemat afară, iar

ieșind l-a văzut pe inculpat, care este fostul soț al prietenei sale. Acesta era în stare

de ebrietate, a scos un cuțit din geantă și i l-a înfipt în burtă. Atunci el l-a împins și

a fugit în bloc, dar pe scară inculpatul l-a ajuns din urmă și i-a mai aplicat o lovitură

cu cuțitul, încercând și a treia oară, însă l-a împins și a fugit în casă. Apoi au sunat

ambulanța și a fost dus la spital.

Instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 15, 16, 61, 75

Cod penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, se caracterizează pozitiv, nu

are antecedente penale, s-a eschivat de judecată, a încălcat condițiile măsurii de

reprimare aplicate, nu a contribuit la aflarea adevărului, nu a conștientizat caracterul

infracțional al acțiunilor sale, precum și urmările acestora pentru partea vătămată, că

lipsesc circumstanțe agravante și atenuante, concluzionând că corectarea lui este

posibilă prin aplicarea pedepsei cu închisoare.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie de achitat.

Apelantul a invocat că instanța nu a apreciat probele la justa valoare, nu a

explicat motivul respingerii unor declarații, fapt ce nu a fost consemnat în sentință,

prin ce au fost încălcate prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, sentința cuprinde elementele definitorii

condamnării, prevăzute de art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, iar

probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, au fost obținute

legal, fiind admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală și

apreciate în corespundere cu art. 101 Cod de procedură penală.

Afirmațiile apărării că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

incriminate, nu sunt fondate, odată ce probele prezentate în sprijinul învinuirii

administrate și apreciate de prima instanță, relevate în cuprinsul sentinței, verificate

2

în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii de către

inculpat.

casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat.

Recurentul a invocat că instanțele nu au apreciat probele la justa valoare, nu

au explicat motivul respingerii unor declarații, fapt ce nu a fost consemnat în

sentință, prin ce au fost încălcate prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

2016, recursul a fost declarat inadmisibil, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de

conținut, prevăzute de art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs a statuat că recurențul nu s-a conformat cerințelor legii și nu

a invocat nici unul din temeiurile pentru recurs stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală.

judecătorești au devenit irevocabile.

casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Apelanta a indicat că, inculpatul a fost reținut la 24.11.2017 de către IP

Rîșcani, mun. Chișinău, în baza sentinței din 20.01.2016, care i-a fost adusă la

cunoștință pe 24.11.2017.

Totodată, instanța de fond nu a apreciat corespunzător declarații inculpatului,

și anume cele date la urmărirea penală, că nu a lovit partea vătămată cu vreun cuțit

sau alt obiect tăietor-înțepător, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală

8.1. La 31.01.2018, a declarat apel și avocatul Serghei Mocanu, solicitând

casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe

motivul lipsei elementelor infracțiunii.

Apelantul a invocat că, instanța a pus la baza hotărârii adoptate probe care nu

dovedesc incontestabil vinovăția lui Onufriev A., ci dimpotrivă confirmă lipsa în

acțiunile lui a elementelor infracțiunii incriminate, atât latura obiectivă, cât și cea

subiectivă.

apelurile au fost respinse, ca inadmisibile.

Instanța de apel a conchis că apelurile avocaților Munteanu A. și Mocanu S.

nu pot fi admise, deoarece sunt declarate repetat, fiindcă inculpatul deja a epuizat

calea respectivă de atac – apelul. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 iunie

2016, instanța de apel s-a expus deja asupra apelului declarat în numele lui,

menținând în vigoare sentința din 20 ianuarie 2016.

Totodată, instanța de apel nu se v-a expune asupra motivelor invocate în apel

și nu v-a purcede la examinarea fondului apelului, deoarece în cazul, când apelul se

respinge ca inadmisibil, aceasta nu implică o verificare a hotărârii atacate. Instanța

3

de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul

unui apel exercitat în mod legal.

deciziei instanței de apel din 07.05.2018, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță.

Recurentul invocă că instanța de apel incorect a considerat apelul declarat de

el, ca fiind unul repetat.

Anterior, atât instanța de apel, cât și ce de recurs ordinar, contrar prevederilor

art. 401, 421 Cod de procedură penală, au examinat apelul și recursul declarat de

avocatul Malanciuc V., pe când acesta nu a fost împuternicit de către Onufriev A. să

conteste sentința și decizia, nu a existat vreun contract de asistență juridică care ar

atesta că avocatul a fost împuternicit de inculpat să-i reprezinte interesele.

Sentința primei instanțe a fost pronunțată în lipsa inculpatului, care nici nu a

dat declarații, prin ce au fost lezate drepturile lui garantate de art. 66 alin. (1) Cod

de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 16)

Cod de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 11/1 Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt este

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6),

16) Cod de procedură penală, care prevăd mai multe temeiuri pentru recursul

ordinar, cum ar fi și situațiile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra

căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța și care ar fi esența

circumstanțelor că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este

4

expus neclar, că instanța ar fi admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele

art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, că norma de

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, fiind omisă în totalitate

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens și specificarea unor concrete

erori de drept în aspectul vizat (pct. 10. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 10. din decizie),

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 9. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, a judecat cauza în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală, indicând motive legale și întemeiate pentru care a respins apelul

avocatului Serghei Mocanu ca inadmisibil, dat fiind că deja, în speță, a fost epuizată

calea de atac - apelul (pct. 3., 4., 5., 6, 8.1., 9. din decizie).

Or, soluția instanței de apel coroborează și cu faptul că, în temeiul prevederilor

art. 466 Cod de procedură penală, sentința a devenit irevocabilă după decizia

instanței de recurs ordinar din 23.11.2016, prin care a fost menținută sentința din

20.01.2016 și decizia instanței de apel din 23.06.2018, iar în corespundere cu art.

452, 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile, după

epuizarea căilor ordinare de atac și în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, pot fi atacate doar cu recurs în anulare (pct. 3 – 7., 8.1. din decizie).

Este de remarcat și faptul că, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură

penală, pot fi invocate în recurs doar acele temeiuri care au fost invocate și în apel.

Or, argumentul recurentului, că avocatul Malanciuc V. nu a fost în drept de a

contesta sentința cu apel și recurs, pe motiv că nu a fost împuternicit de către

Onufriev A. și nu a existat vreun contract de asistență juridică, nu are niciun suport

juridic în aspectul vizat supra, deoarece nu a fost invocat și în apel (pct. 8.1., 10. din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

5

conține motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Serghei Mocanu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2018, în

privința inculpatului Onufriev Alexandr, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 mai 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6

7