1ra-681/2019 — art. 27, 187 alin. 2 lit. c,d; 155 CP

1ra-681/2019 — art. 27, 187 alin. 2 lit. c,d; 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-681/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care se

solicită casarea parțială a deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 04

decembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Bîtcă Victor Xxxxx, născut la xx.xx.xxxx,

originar și domiciliat Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.06.2016 - 28.11.2017;

Instanța de apel: 05.01.2018 - 04.12.2018;

Instanța de recurs: 14.02.2019 - 20.03.2019.

C O N S T A T Ă:

Bîtcă Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. c)

și d), 155 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa:

- în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal - 5 ani 2 luni închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă;

- în baza art. 155 Cod penal - 1 an 6 luni cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, lui Bîtcă Victor i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de 5

(cinci) ani 4 (patru) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, fără amendă.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate Costiuc Ivan a fost

admisă, cu încasarea de la Bîtcă Victor în folosul acestuia prejudiciu material în sumă

de 18 000 lei.

S-a dispus încasarea de la Bîtcă Victor în folosul statului a cheltuielilor judiciare

în sumă de 12 895 lei.

1

orelor 01.00, Bîtcă Victor după consumul de băuturi alcoolice, având intenția de a

sustrage deschis mijloace bănești, intenționat a pătruns în domiciliu amplasat pe str.

Xxxxx din satul Xxxxx r-nul Xxxxx, care aparține cet. Costiuc Elena Xxxxx, a.n. xxxx,

unde având fața acoperită cu un fes, fără aplicarea violenței periculoasă pentru viața

sau sănătatea persoanei, a cerut de la Costiuc Elena bani, însă nu a obținut foloase

financiare din cauza lipsei acestora, ulterior s-a eschivat într-o direcție necunoscută.

Prin acțiunile sale, Bîtcă Victor a comis infracțiunea prevăzută de art. 27, 187 alin.

(2) lit. c) și d) Cod penal, adică tentativa de sustragere deschisă a bunurilor altei

persoane, săvârșit de o persoană mascată, deghizată prin pătrunderea în locuință.

Tot el, la 31.03.2016 în jurul orelor 01.00, aflându-se în domiciliul amplasat pe

str. Xxxxx din satul Xxxxx r-nul Xxxxx, care aparține cet. Costiuc Elena Xxxxx,

a.n.xx.xx.xxxx, unde având fața acoperită cu un fes, după săvârșirea tentativei de

sustragere deschisă a mijloacelor bănești, în scopul favorizării infracțiunii comise a

amenințat-o verbal pe victima Costiuc Elena cu moartea și cu răfuială fizică în caz că

aceasta va comunica organelor de poliție despre fapta comisă.

Prin acțiunile sale, Bîtcă Victor a comis infracțiunea prevăzută de art. 155 Cod

penal, adică amenințarea cu omor și cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății.

3.1. avocatul Rozlovan Aliona în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia, cu emiterea unei noi decizii prin care Bîtcă Victor să fie achitat deoarece în

acțiunile lui nu sunt prezente elementele infracțiunilor incriminate.

În motivarea cererii de apel a indicat că instanța de fond s-a limitat la admiterea

în calitate de probe doar argumentele procurorului, fapt ce contravine principiului

contradictorialității și a prezumției nevinovăției.

Faptul declarat de parte vătămată precum că Bîtcă Victor purta fesul peste față, a

fost o idee a fratelui său, Costiuc Ivan, care în instanța de judecată a declarat că intrând

în casa surorii a depistat-o pe fără cunoștință, după care a plecat acasă și a luat arma și

în momentul în care se întorcea înapoi la poartă 1-a depistat pe Bîtcă Victor și încă cu

o persoană la care a strigat „mai aveți de umblat cu fesurile pe față”. Faptul că Bîtcă

Victor purta un fes obișnuit a fost confirmat de către martorul Burdujan Mihail.

Consideră avocatul că Costiuc Ivan și-a găsit o metodă de apărare în fața organelor

de drept privind aplicarea în seara zilei de către el a armei de foc, altfel acesta urma a

fi supus răspunderii aplicării necorespunzătoare a obiectului dat.

În acțiunile lui Bîtcă Victor lipsește latura subiectivă a componenței de infracțiune

și anume, intenția directă a acestuia de a amenința victima cu omor sau realizarea

acestei amenințări.

La materialele cauzei nu au fost prezentate probe care ar demonstra săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, cum a realizat și a înțeles victima pericolul

2

și prin ce se s-a manifestat acesta. Pe infracțiunea dată procesul penal urma a fi încetat,

deoarece lipsește plângerea părții vătămate.

Admiterea acțiunii civile a fost considerată o depășirea a instanței, reieșind din

faptul că nu a fost dovedită legătura cauzală dintre acțiunile lui Bîtcă Victor și decesul

persoanei care se afla la o vârstă în etate. Mai mult ca atât nici nu au fost prezentate

acte care ar proba cheltuielile solicitate.

3.2. avocatul Cușnir Iurie în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care Bîtcă Victor să fie achitat din motiv că fapta comisă de el nu

întrunește elementele infracțiunii.

Apelantul a indicat că instanța de judecată incorect a apreciat probele administrate

și a ajuns la concluzia vinovăției lui Bîtcă Victor în comiterea infracțiunilor imputate.

Instanța de judecată fără nici un motiv a menționat ca probă prin care se

demonstrează vinovăția lui Bîtcă Victor procesele-verbale de cercetare la fața locului,

și anume domiciliul cet. Costiuc Elena, deoarece acesta nu demonstrează vinovăția

inculpatului, ne fiind ridicate careva urme ale infracțiunii.

Greșit la baza sentinței de condamnare instanța de judecată a pus ca probă

ordonanța de recunoaștere ca parte vătămată și procesul-verbal de audiere a părții-

vătămate Costiuc Elena, deoarece acuzatorul de stat s-a dezis de proba dată, ea nu a

fost cercetată în cadrul ședinței de judecată pe motiv că chiar în cadrul urmăririi penale

a fost respinsă cererea apărării de a se face confruntare între învinuit și partea-vătămată,

iar din cauza că procurorul s-a dezis de proba dată și nu a examinat-o în ședință de

judecată, instanța nu era în drept de a o pune la baza sentinței de condamnare.

Vina inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 155 și 27, 187 alin.

(2) Cod penal, nu a fost dovedită, iar instanța de judecată greșit a ajuns la concluzia de

condamnarea lui Bîtcă Victor conform învinuirii înaintate acestuia, urmând a emite o

sentință de achitare în baza art. 390 alin. (l) pct. 3) Cod de procedură penală.

2018, s-au admis apelurile declarate, s-a casat parțial sentința instanței de fond, în

partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, în partea încasării prejudiciului material și

cheltuielilor de judecată, s-a rejudecat cauza și s-a pronunțat în această parte o hotărâre

nouă potrivit căreia:

Lui Bîtcă Victor, recunoscut vinovat în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. c) și d) și 155

Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa:

- în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.

70 alin. (31) Cod penal - închisoare pe termen de 4 (patru) ani 8 (opt) luni, fără amendă,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

- în baza art. 155 Cod penal - amendă în mărime de 700 unități convenționale,

echivalentul a 14 000 (paisprezece mii) lei;

3

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

total al pedepselor aplicate, definitiv lui Bîtcă Victor i s-a stabilit pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 700 unități convenționale, echivalentul a 14 000 (paisprezece

mii) lei și închisoare, pe termen de 4 (patru) ani 8 (opt) luni, fără amendă, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, pedepse ce urmează a fi executate de sine stătător.

În temeiul alin. (5) art. 88 Cod penal, ținând cont de termenul aflării sub arest

preventiv în perioada 31 martie 2016 - 30 aprilie 2016 și 28 noiembrie 2017 - 04

decembrie 2018, a fost liberat complet inculpatul Bîtcă Victor de executarea pedepsei

sub formă de amendă.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea, stabilită lui Bîtcă Victor, pentru o perioadă de probațiune de

2 (doi) ani, fiind eliberat de sub strajă din sala de judecată.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Costiuc Ivan a fost respinsă

ca nefondată.

A fost respinsă ca fiind nefondată cerința procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Audiind participanții la proces, verificând argumentele invocate în cererile

de apel prin prisma probelor administrate, verificând legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, Colegiul judiciar a ajuns la concluzia că apelurile declarate de avocați în

numele inculpatului, urmează a fi admise, cu casarea parțială a sentinței în partea

stabilirii pedepsei inculpatului, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță.

Reluând cercetarea judecătorească în urma demersului înaintat de partea apărării

și partea acuzării, cercetând în corespundere cu prevederile art. 414 alin. (1) și (2) și

art. 415 alin. (2) Cod de procedură penală probele examinate în prima instanță, precum

și audiind în ședința de judecată a instanței de apel inculpatul și succesorul părții

vătămate Costiuc Ivan, instanța de apel a ajuns la concluzia, că instanța de fond

întemeiat a pronunțat în privința lui Bîtcă Victor sentința de condamnare, corect

acțiunile acestuia fiind încadrate în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. c), d) și art. 155 Cod

penal.

Deși Bîtcă Victor în genere nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor incriminate,

Colegiul a considerat dovedită vinovăția acestuia reieșind din cumulul de probe

administrate la materialele dosarului.

Colegiul a menționat că declarațiile succesorului părții vătămate Costiuc Ivan, au

confirmat declarațiile date în cadrul urmăririi penale de către partea vătămată privind

intenția inculpatului de a săvârși infracțiunile incriminate, deși în parte declarațiile

acestuia privind utilizarea cuțitului, nu se confirmă prin alte probe, inclusiv prin

declarațiile părții vătămate.

4

Instanța a reținut că declarațiile părții vătămate Costiuc Elena, succesorului părții

vătămate Costiuc Ivan, martorilor Costiuc Măria, Burdujan Mihail în ansamblu

demonstrează vinovăția inculpatului și infirmă poziția acestuia că s-a dus la Costiuc

Elena ca să împrumute bani, or este evident că dacă inculpatul ar fi avut acest scop și

ar fi intrat la Costiuc Elena cu această intenție, partea vătămată nu ar fi țipat cu strigăte

de ajutor, luând în considerație că inculpatul a menționat că el anterior de mai multe

ori a cerut cu împrumut bani de la ea.

Este evident că acest comportament al părții vătămate a fost justificat de acțiunile

ilegale ale inculpatului, iar din declarațiile succesorului părții vătămate rezultă că chiar

inculpatul i-a comunicat că sora lui strigă după ajutor.

Alegația apelanților precum că în acțiunile inculpatului lipsește latura subiectivă

a componenței de infracțiune prevăzută de art. 155 Cod penal, și anume intenția directă

de a amenința victima cu omor sau realizarea acestei intenții, a fost considerată de către

Colegiu ca nefondată deoarece această poziție este bazată exclusiv pe declarațiile

inculpatului care a negat săvârșirea cărorva acțiuni ilegale.

Totodată prin declarațiile părții vătămate se confirmă că din partea inculpatului a

avut loc amenințarea cu omor și că aceasta a fost percepută ca reală de către partea

vătămată, fapt ce denotă din acțiunile acesteia de strigare după ajutor, fiind găsită de

către rude speriată.

În lumina celor expuse, Colegiul a conchis că nu se impune necesitatea intervenirii

în soluția instanței de fond în partea privind stabilirea vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor imputate, reținând în acest sens temeinicia și legalitatea

verdictului primei instanțe.

În altă ordine de idei Colegiul a menționat că soluționând chestiunea privind

individualizarea și stabilirea pedepsei, instanța de fond s-a condus nemijlocit de

limitele sancțiunilor în vigoare la data comiterii faptelor, or conform art. 8 Cod penal,

caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală

în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Totodată, s-a reținut că până la examinarea în fond a apelurilor în instanța de apel,

legislația penală a suferit modificări esențiale, care ameliorează situația inculpatului.

Potrivit Legii nr. 63 din 20.07.2017, art. 70 Cod penal a fost completat cu alin.

(31), care prevede că la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani,

dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până

la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în care instanța, ținând

cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea

pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate

dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită.

Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată de către

instanța de judecată. Reieșind din acestea, Colegiul a remarcat că Bîtcă Victor, născut

la 28 septembrie 1995, a săvârșit infracțiunile incriminate la 31 martie 2016, adică avea

5

atinsă vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani, iar în virtutea principiului

retroactivității legii penale noi, se impune necesitatea intervenirii în soluția instanței de

fond în partea stabilirii pedepsei.

De asemenea instanța de apel a considerat incorectă soluția primei instanțe privind

admiterea acțiunii civile înaintată de succesorul părții vătămate Costiuc Ivan, precum

și încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare suportate, temei pentru care, apelurile

declarate au fost admise cu casarea sentinței primei instanțe în această parte.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală, instanța de apel a luat în

considerație persoana inculpatului, care a săvârșit infracțiunile până la vârsta de 21 ani,

astfel fiind aplicabile prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, maximul pedepsei fiind

redus cu o treime.

Având în vedere art. 70 alin. (31) Cod penal și ținând seama de prevederile art. 7,

61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor comise, de persoana inculpatului, care la

locul de trai se caracterizează negativ, anterior nu a fost condamnat, de comportamentul

acestuia până și după comiterea infracțiunilor, de lipsa circumstanțelor atenuante,

Colegiul a conchis că lui Bîtcă Victor urmează a-i fi stabilite pedepse în limitele

sancțiunilor articolelor în baza cărora a fost declarat vinovat, care vor fi echitabile în

coraport cu faptele comise.

Acordând eficiență principiilor de individualizare a pedepsei și analizând

ansamblul de circumstanțe ce caracterizează persoana inculpatului, lipsa

circumstanțelor care atenuează răspunderea acestuia, Colegiul a considerat că

corectarea și reeducarea vinovatului este posibilă cu stabilirea în baza art. 155 Cod

penal a pedepsei sub formă de amendă, având ca reper unitatea convențională în

mărime de 20 lei, în vigoare la data săvârșirii faptei. În baza art. 27, 187 alin. (2) lit. c)

și d) Cod penal, instanța de apel a considerat necesar a-i stabili inculpatului pedeapsa

cu închisoare redusă cu o treime, pe termen de 4 ani 8 luni, cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal și suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare.

Astfel, au fost reținute următoarele circumstanțe: rolul inculpatului la săvârșirea

infracțiunilor, personalitatea acestuia, starea sănătății precare - potrivit documentelor

medicale anexate la materialele cauzei, Bîtcă Victor este bolnav și se află la evidența

medicului psihiatru cu diagnoza ,,Epilepsie, cu deteriorarea memoriei și a intelectului”,

lipsa antecedentelor penale, prin urmare Colegiul a considerat că scopul pedepsei,

conform art. 61 Cod penal, în privința inculpatului poate fi atins fără izolarea lui de

societate.

Totodată, având în vedere prevederile art. 88 alin. (5) Cod penal, ținând cont de

termenul aflării inculpatului sub arest preventiv în perioada 31 martie 2016 - 30 aprilie

2016 și 28 noiembrie 2017 - 04 decembrie 2018, Colegiul a considerat necesar a libera

complet inculpatul de executarea pedepsei sub formă de amendă.

De asemenea, Colegiul a constatat că instanța de fond eronat a conchis asupra

necesității încasării din contul inculpatului în folosul statului cheltuielile de judecată în

6

sumă de 12 895 lei, deoarece potrivit practicii judiciare constante în cazurile când

expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei

urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a

inculpatului.

Din materialele cauzei, instanța a reținut că la faza de judecare a cauzei au fost

efectuate acțiunile procesuale, care au atras după sine cheltuielile judiciare, și anume a

fost dispusă prin încheierea din 27 februarie 2017 efectuarea expertizei judiciare și s-a

întocmit raportul de expertiză judiciară nr. 189 din 27 iulie 2017, cu suportarea de

cheltuieli în sumă de 12 895 lei. Deci, cheltuielile în cauză au fost suportate în legătură

cu apariția la partea acuzării a îndoielilor în capacitatea psihică deplină a inculpatului,

și astfel reprezintă cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din contul bugetului de

stat, dar nu puse în sarcina inculpatului. Din aceste considerente instanța de apel a ajuns

la concluzia de a admite apelurile declarate de avocați, cu casarea parțială a sentinței,

în partea încasării cheltuielilor judiciare cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acestei solicitări.

Colegiul a considerat eronată și soluția instanței de fond în latura civilă prin care

acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate Costiuc Ivan a fost admisă

integral, or în cadrul examinării apelului ultimul a menționat că el nu a înaintat nici o

cerere în instanța de judecată cu privire la cheltuielile de înmormântare, toate

documentele sunt la el.

În acest sens instanța de apel a reținut că într-adevăr la materialele cauzei este

anexată cererea de chemare în judecată prin care Costiuc Ivan a solicitat să fie încasat

de la Bîtcă Victor suma de 18 000 lei cu titlu de prejudiciu material, considerând că

decesul surorii sale Costiuc Elena, a survenit urmare a acțiunilor ilegale ale

inculpatului.

Astfel, prima instanța, în lipsa cărorva documente justificative a cuantumului

prejudiciului material solicitat, neîntemeiat a admis integral acțiunea civilă,

concluzionând că „având în vedere decesul victimei la o perioadă scurtă de timp după

comiterea infracțiunilor, care este sora succesorului, gravitatea și întinderea

suferințelor psihice și fizice suportate de primul, gradul de vinovăție a inculpatului,

circumstanțele cauzei - comiterea infracțiunilor pe timp de noapte, deghizat,

cheltuielile suportate la înmormântarea victimei, instanța de judecată consideră că,

suma dată constituie o satisfacție echitabilă și o compensare care poate aduce

satisfacție părții vătămate și familiei sale.”

Așadar, în primul rând instanța de apel a menționat că de fapt o atare motivare a

primei instanțe reprezintă o depășire a învinuirii formulate prin rechizitoriu și o atare

motivare poate avea loc în cazul în care se pretind despăgubiri morale, însă prin

acțiunea formulată, Costiuc Ivan expres a indicat că nu solicită prejudicii morale.

7

În al doilea rând, soluționând acțiunea civilă, în procesul penal, se aplică

prevederile art. 219 alin. (4), 220 și 387 alin. (1) Cod de procedură penală, și în această

ordine de idei s-a reținut că prejudiciul material poate fi pretins a fi recuperat, dacă a

fost cauzat prin infracțiune și se justifică prin documente sau probe corespunzătoare,

instanța de judecată urmând parțial sau integral să admită acțiunea civilă sau să o

respingă.

La caz, Colegiul a apreciat că nu sunt dovedite temeiurile și mărimea prejudiciului

material pretins și acțiunea civilă urmează a fi respinsă, or deși succesorul părții

vătămate Costiuc Ivan solicită încasarea din contul inculpatului a sumei de 18 000 lei

pentru înmormântarea surorii sale, însă, indiferent la cât timp după săvârșirea acțiunilor

ilegale de către inculpat a survenit decesul părții vătămate Costiuc Elena, conform

ansamblului probator a cauzei nu este incriminat și confirmat că decesul acesteia are

legătură cauzală directă cu săvârșirea infracțiunilor de către inculpat.

Reieșind din cele menționate, Colegiul a apreciat ca fiind întemeiate argumentele

invocate de către avocați în latura civilă în partea încasării prejudiciului material,

cheltuielile de judecată și parțial în latura penală în partea stabilirii pedepsei.

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului se indică că cu toate că instanța de apel corect a încadrat

acțiunile inculpatului, la stabilirea pedepsei acestuia nu a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de lipsa circumstanțelor atenuante și prezența

celor agravante, conduita inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunilor, de faptul

că vina nu a recunoscut și nu a contribuit la descoperirea infracțiunii, nu a întreprins

nici o acțiune în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin faptele comise.

Instanța de apel stabilind pedeapsa inculpatului pe de o parte a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, și

totuși a constatat necesar stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, iar pe de altă

parte, bazându-se pe aceleași circumstanțe, îi stabilește termen de probă în temeiul art.

90 Cod penal, acordând o dublă valență juridică circumstanțelor care influențează la

individualizarea pedepsei penale, astfel aplicarea suspendării condiționate a pedepsei

stabilite inculpatului nu este motivată.

Afirmația Colegiului despre lipsa circumstanțelor agravante este neîntemeiată

deoarece atât în cadrul urmăririi penale cât și în procesul examinării în fond au fost

stabilite circumstanțele agravante în acțiunile inculpatului, aflate în raport de

cauzalitate cu infracțiunea săvârșită, acestea fiind săvârșirea infracțiunii în stare de

ebrietate și săvârșirea infracțiunii cu bună știință, profitând de starea de neputință

cunoscută a victimei care datorează vârstei înaintate.

Așadar, în speță nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei inculpatului ce ar permite de a concluziona că

8

corectarea lui este posibilă fără executarea pedepsei stabilite de prima instanță, care

întemeiat, corect și în limitele legale a stabilit pedeapsa acestuia.

La fel, procurorul nu este de acord cu soluția instanței de apel prin care s-a stabilit

neîncasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat în mărime de 12 895 lei, decizia în

partea respectivă nefiind în corespundere cu normele procesual penale în vigoare.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului procurorul a invocat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

când instanța de apel nu a individualizat corect pedeapsa. Instanța de recurs

menționează însă că, prevederile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile

din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare

a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul reține că, recurentul deși este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, critică

decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-

o prea blândă, și în latura civilă, în partea respingerii acțiunii civile înaintate de către

succesorul părții vătămate, Costiuc Ivan, și în partea respingerii cererii procurorului

privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare, solicitând în acest sens,

menținerea sentinței instanței de fond.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel, Colegiul

consideră că aceasta și-a motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolelor incriminate, iar în

sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

9

regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Colegiul consideră că soluția instanței ierarhic inferioare este una justificată,

deoarece pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Articolul 75 Cod penal, stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei

prin care se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța

de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Una din prerogativele instanței de judecată este să aprecieze că scopul pedepsei

penale poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia și în baza art. 90 Cod

penal poate suspenda condiționat executarea pedepsei stabilite. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de

lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea

faptei, după săvârșirea acesteia, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea

cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta fără executarea efectivă a

pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare condiționată a

executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei,

lucru efectuat de către instanța de apel.

Cu referire la invocarea procurorului că afirmația instanței de apel despre lipsa

circumstanțelor agravante este neîntemeiată, acestea de fapt fiind stabilite în cadrul

urmăririi penale cât și în procesul examinării în fond, Colegiul menționează că potrivit

rechizitoriului, procurorul, drept circumstanță agravantă în privința inculpatului

stabilește: săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară, cu toate că potrivit materialelor cauzei, Bîtcă Victor

anterior nu a fost condamnat, însă prin ordonanța procurorului raionului Basarabeasca

10

din 26.11.2009, urmărirea penală pornită în privința lui Bîtcă Victor conform art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal a fost încetată în legătură cu împăcarea părților, respectiv

persoana nu se consideră condamnată anterior.

Conform învinuirii, lui Bîtcă Victor i se incriminează săvârșirea infracțiunii după

consumul de băuturi alcoolice, dar nu fiind în stare de ebrietate, așa cum a reținut

instanța de fond. Invocarea procurorului în recursul său că înainte de săvârșirea faptei

a consumat băuturi alcoolice și, respectiv se afla în stare de ebrietate, este o

presupunere, or la materialele cauzei nu sunt anexate probe ce ar confirma starea de

ebrietate a inculpatului la momentul săvârșirii infracțiunilor.

Colegiul menționează că circumstanțele agravante: săvârșirea infracțiunii cu bună

știință profitând de starea de neputință cunoscută a victimei, care se datorează vârstei

înaintate, săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică, incorect au fost reținute

de către instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului, or instanțele judecătorești

pot recunoaște ca agravante numai acele circumstanțe care au fost stabilite de organele

de urmărire penală, au fost indicate în rechizitoriu și numai dacă au fost susținute de

acuzatorul de stat în dezbaterile judiciare.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat

o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsă care răspunde scopului de

corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale, iar argumentele invocate de recurent privind

aplicarea pedepsei privative de libertate, urmând a fi declarate ca neîntemeiate.

De asemenea, instanța de apel a constatat că instanța de fond eronat a conchis și

asupra necesității încasării din contul inculpatului în folosul statului a cheltuielilor de

judecată în sumă de 12 895 lei, deoarece potrivit practicii judiciare constante în cazurile

când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța

de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar

nu a inculpatului.

Din materialele cauzei rezultă că la faza de judecare a cauzei a fost dispusă prin

încheierea din 27 februarie 2017 efectuarea expertizei judiciare și s-a întocmit raportul

de expertiză judiciară nr. 189 din 27 iulie 2017, cu suportarea de cheltuieli în sumă de

12 895 lei. Deci, cheltuielile în cauză au fost suportate în legătură cu apariția la partea

acuzării a îndoielilor în capacitatea psihică deplină a inculpatului, și astfel reprezintă

cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din contul bugetului de stat, dar nu puse în

sarcina inculpatului.

Mai mult ca atât, dispozițiile alin. (3), art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilește că „în

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

11

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la

art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind

instanța de judecată la cererea procurorului și nu partea apărării, prin urmare, instanța

de apel corect a ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile

judiciare solicitate de acuzatorul de stat.

De asemenea, instanța de apel corect a considerat eronată și soluția instanței de

fond în latura civilă prin care acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții

vătămate Costiuc Ivan a fost admisă integral, or la cauză nu sunt anexate materiale

confirmatoare că decesul părții vătămate Costiuc Elena are legătură cauzală directă cu

săvârșirea infracțiunilor de către inculpat. Mai mult ca atât, o atare motivare a primei

instanțe reprezintă o depășire a învinuirii formulate prin rechizitoriu și o așa motivare

poate avea loc în cazul în care s-ar fi pretins despăgubiri morale, însă prin acțiunea

formulată, Costiuc Ivan a solicitat prejudiciul material, or acest prejudiciu poate fi

pretins a fi recuperat dacă a fost cauzat prin infracțiune și se justifică prin documente

sau probe corespunzătoare.

Prin urmare, Colegiul apreciază că nu sunt dovedite temeiurile și mărimea

prejudiciului material pretins iar acțiunea civilă corect a fost respinsă de către instanța

de apel.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel

în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna

situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în

sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel. Reținând prevederile

sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat și potrivit legii decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia oficiul Central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Comrat din 04 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Bîtcă

Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 aprilie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

12