1ra-673/2019 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP

1ra-673/2019 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-673/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Victor Boico,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2018,

declarat de inculpatul

Tataru Serghei XXX, născut la XXX, originar

și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 01.03.2017 pînă la 18.07.2018;

Instanța de apel de la 05.09.2018 pînă la 05.12.2018;

Instanța de recurs de la 14.02.2019 pînă la 17.04.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă

fiind judecată în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Tataru Serghei

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiuni prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c)

și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1

an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal la pedeapsa aplicată lui Tataru

Serghei a fost adăugat prin cumul parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29.12.2014, stabilindu-i pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 și 1 lună, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Serghei, în perioada 12.09.2016-13.09.2016, aflându-se pe str. XXX din mun.

Chișinău, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin

deteriorarea geamului din spate stânga a pătruns în automobilul de model „Toyota

Corolla” cu n/î XXX, ce aparține cet. Rotari Eduard, care era parcat pe str. XXX,

mun. Chișinău, de unde tainic a sustras un telefon mobil de model „Samsung Galaxy

4S” cu costul de 2 700 lei, un telefon mobil de model „LG” cu costul de 1 700 lei, un

lanț din argint poleit cu aur cu costul de 18 000 ruble rusești, care conform cursului

oficial al BNM constituie 6 832 lei, un adaptor cu costul de 150 lei, un flash card cu

costul de 130 le și un scaun din materie de culoare neagră cu costul de 1 200 lei, după

ce cu bunurile, sustrase s-a ascuns, cauzând părții vătămate Rotari Eduard o daună

material în proporții considerabile, în sumă țoală de 12 712 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Tataru Serghei a comis furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, adică infracțiunea prevăzută de art. 186

alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.

1

Odobescu în numele inculpatului Tataru Serghei a declarat apel, prin care a solicitat

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să fie

suspendată executarea pedepsei.

În motivarea apelului a invocat că, Tataru Serghei a recunoscut vinovăția

integral, s-a căit sincer de cele săvârșite, a restituit prejudiciul cauzat părți vătămate,

consideră că corectarea inculpatului este posibilă fără privarea de libertate, prin

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și art. 96 alin. (1) Cod penal, deoarece

Tataru Serghei se află în relații de concubinaj de aproximativ 2 ani, dorește să creeze

o familie și să aibă grijă de copilul său.

2018, a fost respins apelul avocatului Stela Odobescu în numele inculpatului Tataru

Serghei, cu menținerea fără modificări a sentinței contestate.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Tataru

Serghei în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, sentința s-a contestat în partea stabiliri pedepsei, iar

temei pentru a interveni în sentință din oficiu, conform art. 409 alin.(2) Cod

procedură penală, lipsesc.

Având în vedere argumentele apelului declarat în coraport cu circumstanțele

constatate, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei, instanța a respectat

prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale. La stabilirea modului, măsurii, categoriei

și termenului pedepsei, instanța de apel la fel a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care este mai puțin gravă, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

care este supus răspunderii penale, anterior a fost condamnat, a recunoscut vina, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acesteia.

Analizând solicitarea apărării referitor la aplicarea în privința lui Tataru Serghei

a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel a constatat că, instanța de fond și-a

argumentat riguros soluția la acest capitol și a motivat hotărârea pronunțată invocând

motive clare din care considerent a ajuns la concluzia că dispunerea suspendării

executării pedepsei stabilite inculpatului nu va asigura atingerea scopului prevăzut la

art. 61 Cod penal.

La acest capitol, instanța de apel a remarcat că, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, pedeapsa

se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7 Cod penal, în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, reflectate la art. 75

alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, care anterior a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor similare

2

și este predispus la comiterea infracțiunilor, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei

penale, prevăzute la art. 61 Cod penal.

În același rând, instanța de apel a reținut că, categoria și termenul de pedeapsă ce

urmează a fi stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante,

prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora, prescrise în art. 78

Cod penal.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul invocat de partea apărării

referitor la faptul că, instanța de fond la stabilirea pedepsei, nu au ținut cont în

deplină măsură de circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, neluând în

considerație că corectarea ultimului poate avea loc și fără privarea de libertate, fiind

posibil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

Conform textului alin.(1) art.90 Cod penal, instanța numai motivat poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu

concluzia că acesta se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei închisorii,

motive care trebuie indicate în sentință.

Instanța de apel a considerat că, în speță instanța de fond a respectat cerințele de

motivare referitor la procedura executării pedepsei de către inculpat, precum și a luat

în considerație atitudinea acestuia față de consecințele survenite, ținând cont de

gravitatea acesteia, de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, de faptul că

inculpatul anterior a mai fost atras la răspundere penală și i-a fost aplicate prevederile

art. 90 Cod penal, însă acesta nu s-a corijat și nu a îndreptățit încrederea care i-a fost

acordată.

În acest context, instanța de apel a mai notat că, chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un drept

pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la măsură de individualizare a

executării pedepsei.

Instanța de apel a constatat că, în privința inculpatului nu îi sunt aplicabile nici

prevederile art. 96 Cod penal, or pedeapsa stabilită cu amânarea executării pedepsei,

nu este echitabilă, întrucât nu este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri

ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția

unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate

duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă

generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului

nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Mai mult, pe aceiași linie de considerente s-a menționat și chestiunea că

raționamentul de aplicare a prevederilor art. 96 Cod penal, este facultativ, fiind o

apreciere proprie a instanței de judecată, în baza materialelor și probelor aduse, în

acest sens, dar nu o obligație a acesteia.

Pedeapsa se consideră echitabilă când aceasta impune infractorului lipsuri și

restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

3

Din atare considerente, instanța de apel consideră că este neîntemeiată

solicitarea apărătorului și a inculpatului privind amânarea executării pedepsei.

Astfel, severitatea pedepsei aplicate inculpatului este justificată de modalitatea

în care acesta a conceput și derulat activitatea infracțională, gravitatea faptei comise,

care dovedesc perseverența infracțională ridicată întru atingerea scopului urmărit.

Totodată, s-a conchis că și aspectele care țin de aprecierea concretă a pericolului

social al faptelor comise de inculpat, trebuie avute în vedere de către instanță în

procesul individualizării pedepsei, prin stabilirea unei pedepse orientate spre minimul

special prevăzut de lege, prin analiza corelativă cu aspectele care țin de

comportamentul și atitudinea lor față de cele comise.

Din considerentele nominalizate, instanța de apel a apreciat că pedeapsa

principală stabilită și individualizată de către instanța de fond, răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane, fiind în limitele prevăzute la sancțiunea normei penale în baza căreia Tataru

Serghei a fost condamnat, prin urmare decizia contestată în această parte cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care inculpatului să fie suspendată executarea pedepsei. Recurentul

invocă că a recunoscut vinovăția integral, s-a căit sincer de cele săvârșite, a restituit

prejudiciul cauzat părți vătămate, consideră că corectarea inculpatului este posibilă

fără privarea de libertate, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și art. 96 alin.

(1) Cod penal, deoarece Tataru Serghei se află în relații de concubinaj de aproximativ

2 ani, dorește să creeze o familie și să aibă grijă de copilul său. De asemenea,

recurentul invocă că, instanța de apel urma să aplice art. 3 din Legea cu privire la

amnistie.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de

inculpatul Tataru Serghei, prin care a menționat că, este de poziția respingerii

acestui recurs, deoarece decizia instanței de apel este justă și corespunde prevederilor

legale.

către inculpatul Tataru Serghei, în raport cu materialele dosarului și motivele

invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la

alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Recurentul a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

4

În același context, instanța de recurs constată că, recurentul este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor făptuitoarei, însă hotărîrea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

05 decembrie 2018, totuși este criticată referitor la stabilirea pedepsei, care se

consideră a fi prea aspră și, din care considerente, se solicită aplicarea unei pedepse

prin prisma art. 90 sau 96 Cod penal.

Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile

de fapt și de drept în partea stabilirii pedepsei, or în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

Astfel, referitor la motivul, precum că, instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa și nu a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, inculpatului Tataru Serghei,

Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

ajungând la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului Tataru Serghei,

aceasta a ținut cont de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod

penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de

toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, nu este la prima

abatere de la legea penală, anterior a fost condamnat pentru comiterea unei

infracțiuni, conform art. 16 Cod penal, infracțiunea imputată inculpatului, face parte

din categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar măsurile de pedeapsă aplicate anterior

s-au dovedit a fi ineficiente, din care motive, se apreciază că aplicarea instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei pentru această categorie de infracțiune

nu va atinge scopul pedepsei penale.

Referitor la motivul privind aplicarea prevederilor art. 96 Cod penal, instanța de

recurs menționează că, potrivit art. 96 Cod penal, femeilor condamnate gravide și

persoanelor care au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la

închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracțiuni grave, deosebit de grave

și excepțional de grave, infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVII,

instanța de judecată le poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către

copil a vârstei de 8 ani, potrivit materialelor cauzei, lipsește informația privind

5

întreținerea de către Tataru Serghei a unui copil minor în vârsta de până la 8 ani,

astfel cerințele invocate de recurent urmează a fi respinse ca nefondate.

Mai mult, aplicare a prevederilor art. 96 Cod penal, este facultativ, fiind o

apreciere proprie a instanței de judecată, în baza materialelor și probelor aduse, în

acest sens, dar nu o obligație a acesteia.

Cît privește argumentul recurentului privind aplicarea amnistiei și absolvirea de

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29.12.2014,

Colegiul penal îl va respinge, ori, acest argument nu a fost invocat la etapele

anterioare de examinare a cauzei.

Mai mult, sentința din 29.12.2014, nefiind contestată, a devenit irevocabilă.

Astfel, potrivit Legii nr. 210 din 29.07.2016, cu privire la amnistie, condamnatul

urma să se adreseze judecătorului de instrucție cu cererea privind aplicarea amnistie.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând

prevederile art. 414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai

impune.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de către

recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Tataru Serghei

XXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

decembrie 2018, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 21 mai 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Victor Boico

6