1ra-707/2019 — art.166/1 alin.1 CP

1ra-707/2019 — art.166/1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-707/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Maria Ghervas,

Dumitru Mardari,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2018, declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, și de inculpatul

Pantaz Valentin.

Termenul de examinare

instanța de fond: 21.03.2013 – 23.12.2016,

instanța de apel: 31.01.2017 – 22.06.2017,

19.04.2018 – 18.12.2018,

instanța de recurs: 01.09.2017 – 20.02.2018,

20.02.2019 – 26.03.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

privința lui Pantaz Valentin pe art. 1661 alin. (1) Codul penal, a fost încetat din

motiv că fapta constituie o contravenție, prevăzută la art. 354 din Codul

contravențional.

Procesul contravențional în privința lui Pantaz Valentin pe art. 354 din Codul

contravențional, a fost încetat, din motivul intervenirii prescripției răspunderii

contravenționale.

emisă de procuror la 08 februarie 2013, Pantaz Valentin se învinuiește în faptul că

el, deținând, în baza ordinului MAI nr. 44 EF din 26 februarie 2010, funcția de

Inspector de Stat pentru sistematizarea circulației rutiere al Secției poliției rutiere a

1

CPr Orhei, având gradul special de maior de poliție și fiind astfel, conform art. 123

alin. (2) din Codul penal - persoană publică, dat fiind faptul că era funcționar

public cu statut special care deține grad special și fiind investit cu drepturi și

obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, contrar art. 3 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, la care Republica Moldova

a aderat la 12 septembrie 1997, alin. (2) art. 24 din Constituția Republicii

Moldova, art.12-15 din Legea Republicii Moldova nr. 416-XII din 18 decembrie

1990 cu privire la poliție, lit. a), b) pct.16 din Codul de etică și deontologie al

polițistului aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 481 din 10

mai 2006, care îl obligau să nu supună pe nimeni la torturi, să nu aplice forța fizică,

decât pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor

legale, dacă metodele non-violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin,

să respecte Constituția și legile Republicii Moldova, să nu aplice acte de tortură,

tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să

nu recurgă la forță cu excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura

necesară atingerii unui obiectiv legitim, a săvârșit infracțiunea de tratament inuman

și degradant în următoarele circumstanțe.

Astfel, Pantaz Valentin, la 05 august 2011, aproximativ la ora 22.00, deși se

afla în concediu ordinar de odihnă acordat prin ordinul Comisarului CPr Orhei nr.

74 ef, circumstanță care nu determina suspendarea lui din funcție, acționând în

baza obligațiilor ce decurg din art. 22 al Legii nr.416-XII din 18 decembrie 1990

cu privire la poliție, care vizează fiecare colaborator al poliției, pe întreg teritoriul

Republicii Moldova, indiferent de funcția pe care o deține, de locul în care se află

în timpul sau în afara orelor de program, fiind sesizat de către colaboratorul de

poliție Mustea Eduard, și respectiv, aflându-se în exercițiul funcției, s-a prezentat

pe traseul adiacent traseului R20 Rezina-Orhei-Călărași din apropierea satului

Seliște r-nul Orhei pentru a contribui la aplanarea unui pretins conflict în care erau

implicați colaboratori de poliție și persoane civile, după epuizarea căruia în aceeași

seară la 05 august 2011, aproximativ la orele 23:35, s-a deplasat la spitalul raional

Orhei, unde în incinta secției de internare, întâlnindu-l pe Gheorghiță Viorel, care

participase la conflictul indicat mai sus, fiind persoană care acționează cu titlu

oficial, urmărind scopul de a-l pedepsi pe Gheorghiță Viorel pentru un act pe care

acesta precum că l-ar fi comis, fără temei și necesitate, intenționat, în mod ilegal,

pentru a-și demonstra supremația, l-a supus pe ultimul unui tratament inuman și

degradant manifestat prin bruscare și lovire cu palmele și pumnii în regiunea feței

și pe toată suprafața corpului, precum și cu piciorul în regiunea abdomenului,

provocându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 395 din 12 august

2011, leziuni corporale, exprimate prin excoriații pe umăr, torace și braț, contuzia

rinichiului, ceea ce i-a cauzat dureri fizice și suferințe psihice, violență fizică care

nu era necesară, nefiind determinată de comportamentul lui Gheorghiță Viorel, dat

fiind faptul că acesta nu opunea rezistență și nu comitea careva acțiuni ilegale,

umilindu-i astfel demnitatea.

Faptele lui Pantaz Valentin au fost încadrate în prevederile art. 1661 alin. (1)

din Codul penal, ca cauzarea intenționată a unei dureri sau a suferinței fizice, care

2

reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană publică sau de către

orice altă persoană care acționează cu titlu oficial.

În lipsa unei ordonanțe în condițiile art. 283 alin. (1) din Codul de procedură

penală, de schimbare sau completare a acuzării înaintate învinuitului, în partea

dispozitivă a rechizitoriului, procurorul a formulat o nouă învinuire inculpatului, în

faptul că la 05 august 2011, aproximativ la orele 22:00, deși se afla în concediu

ordinar de odihnă acordat prin ordinul Comisarului CPR Orhei nr. 74 ef, din 08

august 2011, circumstanță care nu determina suspendarea lui din funcție, acționând

în baza obligațiilor ce decurg din art. 22 al Legii nr. 416-XII din 18.12.1990 cu

privire la poliție, care vizează fiecare colaborator al poliției, pe întreg teritoriul

Republicii Moldova, indiferent de funcția pe care o deține, de locul în care se află

în timpul sau în afara orelor de program, fiind sesizat de către colaboratorul de

poliție Mustea Eduard, și, respectiv, aflându-se în exercițiul funcției, s-a prezentat

pe traseul adiacent traseului R20 Rezina-Orhei-Călărași din apropierea satului

Seliște, r-nul Orhei pentru a contribui la aplanarea unui pretins conflict în care erau

implicați colaboratori de poliție și persoane civile, după epuizarea căruia în aceeași

seară la 05 august 2011, aproximativ la orele 23.35, s-a deplasat la spitalul raional

Orhei, unde în incinta secției de internare, întâlnindu-l pe Gheorghiță Viorel, care

participase la conflictul indicat mai sus, fiind persoană care acționează cu titlu

oficial, urmărind scopul de a-l pedepsi pe Gheorghiță Viorel pentru un act pe care

acesta precum că l-ar fi comis, fără temei și necesitate, intenționat, în mod ilegal,

pentru a-și demonstra supremația, l-a supus pe ultimul unui tratament inuman și

degradant manifestat prin bruscare și lovire cu palmele și pumnii în regiunea feței

și pe toată suprafața corpului, precum și cu piciorul în regiunea abdomenului,

provocându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 395 din 12 august

2011, leziuni corporale, exprimate prin excoriații pe umăr, torace și braț, contuzia

rinichiului, ceea ce i-a cauzat dureri fizice și suferințe psihice, violență fizică care

nu era necesară, nefiind determinată de comportamentul lui Gheorghiță Viorel, dat

fiind faptul că acesta nu opunea rezistență și nu comitea careva acțiuni ilegale,

umilindu-i astfel demnitatea.

Instanța a reținut că la 05.08.2011, Pantaz V. era în concediu și nu în

exercitarea funcției, de unde rezultă că în incinta spitalului inculpatul nu s-a aflat în

exercitarea a nici uneia din atribuțiile prevăzute de Legea cu privire la poliție, dar

în calitate de pacient.

Totodată, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că inculpatul doar a

acostat verbal și bruscat partea vătămată, fără a-i cauza dureri fizice sau vătămări

corporale.

Astfel, în urma cercetării probelor, s-a stabilit că Pantaz V., prin acțiunile

sale de acostare cu voce tare, în incinta spitalului, a lui Gheorghiță Viorel, precum

și bruscarea acestuia, a comis huliganismul nu prea grav, adică acostarea

jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, și acțiunile lui nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin.(1) Codul penal,

dar constituie o contravenție prevăzută de art. 354 al Cod contravențional.

Or, fapta reținută în sarcina inculpatului urmează a fi calificată în baza art.

354 Cod contravențional, ca huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare

3

în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce încalcă normele

morale, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor fizice.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul

să fie condamnat în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 800

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un

termen de 3 ani.

Recurentul a indicat că instanța nu a stabilit just circumstanțele cauzei.

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Orhei, Dorina Tăut, a declarat apel

suplimentar, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în MAI pe un termen de 2 ani,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de

probațiune de 2 ani, în temeiul art. 90 Cod penal.

Apelantul a indicat că din punct de vedere al aprecierii probelor în cadrul

cercetării judecătorești, acuzatorul a justificat și motivat că fapta inculpatului

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

3.2. A declarat apel și avocatul Boris Bulbuc, în numele părții vătămate

Gheorghiță Viorel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

unei pedepse penale.

Apelantul a invocat că probele administrate și cercetate demonstrează

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate potrivit rechizitoriului.

3.3. Avocatul Serghei Șteliman a declarat apeluri, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că fapta nu

a fost comisă de el.

Apelantul a invocat că sentința este una ilegală și neîntemeiată, deoarece

fapta lui Pantaz V. nu întrunește elementele infracțiunii imputate. Acesta nu a

comis nici o contravenție, deci în privința lui nu urma să fie pronunțată o sentință

de achitare.

3.4. La fel, a declarat apel și avocatul Dumitru Cirimpei, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a indicat că acțiunile manifestate de inculpat, prin împingerea

mâinii lui Gheorghiță V. pentru a nu-i permite să-l lovească, nu constituie o

contravenție, dar legitimă apărare, deoarece inculpatul a întreprins acțiuni strict

necesare pentru a preveni lovirea sa de către Gheorghiță V.

Conform art. 21 Cod contravențional, este în stare de legitimă apărare

persoana care săvârșește o faptă pentru a respinge un atac direct, imediat, material

și real, îndreptat împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui

interes public. Însă, la caz nu au fost administrate probe ce ar dovedi că Pantaz V. a

comis vreo contravenție.

3.5. De asemenea, a declarat apeluri și inculpatul, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de el, că acțiunile sale nu întrunesc semnele infracțiunii prevăzute de art.

1661 alin. (1) Cod penal și nici semnele unei contravenții.

4

Apelantul a menționat că acțiunile manifestate prin împingerea mâinii lui

Gheorghiță V. pentru a nu-i permite să-l lovească, nu constituie o contravenție, dar

legitimă apărare, deoarece a întreprins acțiuni strict necesare pentru a preveni

lovirea sa de către Gheorghiță V.

În acțiunile sale nu sunt prezente nici elementele contravenției prevăzute de

art. 354 Cod contravențional.

2017, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a constatat că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (1)

Cod penal, ci întrunesc elementele contravenției prevăzute de art. 354 Cod

contravențional, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte

acțiuni similare ce încalcă normele morale, tulbură ordinea publică și liniștea

persoanelor fizice.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel.

Recurenta a indicat că instanța de apel nu a apreciat sub toate aspectele

probele administrate în cadrul urmăririi penale, cercetate în instanțele de fond și de

apel, astfel neîntemeiat menținând soluția primei instanțe de încetare a procesului

penal.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, solicitând casarea hotărârilor

adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie de achitat.

Recurentul a invocat că nu au fost administrate probe care să fi demonstrat

că dânsul l-a acostat jignitor pe Gheorghiță V., sau l-ar fi bruscat. Din contra, toți

martorii audiați au declarat că anume Gheorghiță V. era cel care avea un

comportament agresiv față de el.

februarie 2018, recursurile au fost admise, casată total decizia atacată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în apelul procurorului și anume asupra argumentelor că

instanța de fond în partea descriptivă a sentinței a motivat că învinuirea adusă

inculpatului la faza urmăririi penale nu este cea care figurează în rechizitoriu, că

acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii, că acuzarea nu a

probat prezența leziunilor corporale pe corpul părții vătămate prin raport de

expertiză medico-legală, că nu este cunoscută proveniența la caz a înregistrărilor

video și că partea vătămată pe caz este caracterizată negativ prin faptul că a fost

condamnat anterior, pe cale de consecință constatând în partea dispozitivă a

sentinței precum că fapta inculpatului constituie contravenția prevăzută de art.

354 Cod contravențional, limitându-se doar în a indica că corect instanța de fond a

constatat că, acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive prevăzute

de art. 1661 alin. (1) Cod penal, ci întrunesc elementele contravenției prevăzute de

art. 354 Cod contravențional.

5

Instanța de apel nu a ținut cont de practica judiciară constantă, care

menționează, că partea descriptivă a deciziei se începe cu expunerea succintă a

faptelor de săvârșirea cărora inculpatul este declarat vinovat sau a învinuirii sub

care a fost pus, apoi se expune fondul apelului, conținutul solicitărilor părților

participante în ședința judiciară, argumentele suplimentare. În continuare în decizie

se expune concluzia generală a instanței pe marginea apelului și temeiurile de fapt

și de drept, motivele adoptării soluției respective. Instanța de apel este obligată să

se pronunțe asupra tuturor motivelor indicate în apel. Nerespectarea acestor cerințe

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Or, instanța de apel a omis să excludă eroarea comisă de către prima

instanță, deoarece motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, deși a menținut fără modificări soluția instanței de fond, prin

care a încetat procesul penal în privința inculpatului, din motiv că fapta

inculpatului constituie contravenția prevăzută la art. 354 Cod contravențional, dar

aceasta a fost motivată sub aspectul că, acțiunile inculpatului Pantaz Valentin, nu

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 1661 Cod penal.

decembrie 2018, apelurile inculpatului, a avocaților Șteliman S. și Cirimpei D. au

fost respinse, ca nefondate.

Au fost admise apelurile procurorilor și a avocatului Bulbuc B. în numele

părții vătămate Gheorghiță V., casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Pantaz Valentin a fost condamnat în baza art. 1661 alin.(1) Cod penal la 2

ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a deține funcții în organele MAI

pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Instanța de apel a constatat, că inculpatul Pantaz Valentin, deținând, în baza

ordinului MAI nr.44 EF din 26.02.2010, funcția de Inspector de Stat pentru

sistematizarea circulației rutiere al Secției poliției rutiere a CPr Orhei, având gradul

special de maior de poliție și fiind astfel, conform art. 123 alin.(2) din Codul penal

- persoană publică, dat fiind faptul că era funcționar public cu statut special care

deține grad special și fiind investit cu drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, contrar art.3 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la

04.11.1950, la care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997, alin.(2) art.24 din

Constituția Republicii Moldova, art.art.12-15 din Legea Republicii Moldova

nr.416-XII din 18.12.1990 „cu privire la poliție”, lit.a), b) pct.16 din Codul de etică

și deontologie al polițistului aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr.481 din 10.05.2006, care îl obligau să nu supună pe nimeni la torturi,

să nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea

rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele non-violente nu asigură

îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte Constituția și legile Republicii

Moldova, să nu aplice acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau

degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu excepția

cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv

6

legitim, a săvârșit infracțiunea de tratament inuman și degradant în următoarele

circumstanțe.

Astfel, la 05 august 2011, aproximativ ora 22.00, deși se afla în concediu

ordinar de odihnă acordat prin ordinul Comisarului CPr Orhei nr. 74 ef. din

08.08.2011, circumstanță care nu determina suspendarea lui din funcție, acționând

în baza obligațiilor ce decurg din art.22 al Legii nr.416-XII din 18.12.1990 „cu

privire la poliție”, care vizează fiecare colaborator al poliției, pe întreg teritoriul

Republicii Moldova, indiferent de funcția pe care o deține, de locul în care se află

în timpul sau în afara orelor de program fiind sesizat de către colaboratorul de

poliție Mustea Eduard, și, respectiv, aflîndu-se în exercițiul funcției, s-a prezentat

pe traseul adiacent traseului R20 Rezina-Orhei-Călărași din apropierea satului

Seliște, r-nul Orhei pentru a contribui la aplanarea unui pretins conflict în care erau

implicați colaboratori de poliție și persoane civile, după epuizarea căruia în aceeași

seară la 05.08.2011 aproximativ la orele 23.35, s-a deplasat la spitalul raional

Orhei, unde în incinta secției de internare, întîlnindu-1 pe Gheorghiță Viorel, care

participase la conflictul indicat mai sus, fiind persoană care acționează cu titlu

oficial, urmărind scopul de a-1 pedepsi pe Gheorghiță Viorel pentru un act pe care

acesta precum că l-ar fi comis, fără temei și necesitate, intenționat, în mod ilegal,

pentru a-și demonstra supremația, l-a supus pe ultimul unui tratament inuman și

degradant manifestat prin bruscare și lovire cu palmele și pumnii în regiunea feței

și pe toată suprafața corpului, precum și cu piciorul în regiunea abdomenului,

provocându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.395 din

12.08.2011, leziuni corporale, exprimate prin excoreații pe umăr, torace și braț,

contuzia rinichiului, ceea ce i-a cauzat dureri fizice și suferințe psihice, violență

fizică care nu era necesară, nefiind determinată de comportamentul lui Gheorghiță

Viorel, dat fiind faptul că acesta nu opunea rezistență și nu comitea careva acțiuni

ilegale, umilindu-i astfel demnitatea.

Instanța de apel a reținut că inculpatul, prin acțiunile sale a intenționate, a

comis infracțiunea prevăzută art. 1661 alin. (1) Cod penal, ca cauzarea intenționată

a unei dureri sau suferințe fizice, care reprezintă tratament inuman și degradant,

vinovăția lui fiind dovedită prin probele administrate.

Or, instanța de fond eronat și-a motivat soluția, precum că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (1)

Cod penal, dar în partea dispozitivă a sentinței a hotărât să înceteze procesul penal,

pe motiv că fapta constituie o contravenție, astfel partea descriptivă a sentinței

motivate nu corespunde cu cea dispozitivă.

Odată ce în partea descriptivă a sentinței instanța a motivat că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii, urma ca în condițiile art. 390 alin.

(1) pct. 3) Cod de procedură penală să pronunțe o sentință de achitare.

Mai mult, partea acuzării a prezentat probe verosimile care au elucidat în

mod clar circumstanțele cazului și în baza cărora a fost demonstrată pe deplin

vinovăția inculpatului în săvârșirea tratamentului inuman și degradant în privința

părții vătămate Gheorghiță V.

7

declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel.

Recurenta a indicat, că instanța de apel eronat și nemotivat a calificat

acțiunile inculpatului în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal, deoarece litera a) și c)

din art. 328 Cod penal, au fost abrogate prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în

vigoare din 21.12.2012, iar ținând cont de prevederile art. 8,10 Cod penal și

inclusiv de decizia Curții Supreme de Justiție din 30.07.2014, prin care a fost

admis recursul în interesul legii, potrivit căruia acțiunile persoanelor care au comis

acte de tortură până la intrarea în vigoare a Legii supra menționate urmează a fi

calificate potrivit prevederilor legii în vigoare la momentul comiterii faptei.

Astfel, acțiunile lui Pantaz V. urmau a fi apreciate prin prizma art. 328 alin.

(2) lit. a) Cod penal, în vigoare la momentul săvârșirii faptei, în corespundere cu

Legea nr.252 din 08.11.2012, în coroborare cu art. 10 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, odată cu abrogarea lit. a) alin. (2) art. 328 Cod penal, fapta

incriminată la acest articol nu a fost decriminalizată.

Potrivit învinuirii formulate, partea acuzării a evidențiat atât subiectul

infracțiunii, cât și latura obiectivă a acesteia, aducând motive de fapt și de drept pe

care s-a bazat când i-a formulat învinuirea inculpatului.

Or, acțiunile admise asupra părții vătămate Gheorghița V. în incinta secției

de internare a SR Orhei în seara zilei de 05.08.2011, manifestate prin cauzarea de

dureri și suferințe fizice, prin aplicarea de lovituri cu palmele peste corp și cu

piciorul în regiunea abdomenului, erau suficiente pentru instanță de a constata și

reține că Pantaz V. este subiect al infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a)

Cod penal.

Legea nr.252 din 08.11.2012 nu conține careva prevederi, care ar înlătura

caracterul infracțional al faptei, care ar ușura pedeapsa ori în alt mod ar ameliora

situația perosanei care a comis infracțiunea, aceasta nu are efect retroactiv în cauza

dată, și acțiunile inculpatului cad sub incidența legii în cauză, urmează a fi

calificate, potrivit prevederilor art. 8 Cod penal, în baza legii penale în vigoare la

data săvârșirii faptei.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală.

8.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, solicitând casarea hotărârilor

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat.

Recurentul a invocat că instanța de apel incorect a admis apelul procurorului

Machidon M., pe când acesta urma a fi respins, ca nefondat în temeiul art. 415 alin.

(1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, deoarece apelul acestuia nu conține

motivele pe care și-a întemeiat solicitarea, iar acele motive indicate în decizie se

conțin în apelul suplimentar al procurorului Tăut D., dar nu și în apelul declarat de

Machidon M.

Apelul declarat de procurorul Tăut D. nu putea fi considerat ca unul

suplimentar, deoarece solicitarea este diferită de cea expusă în apelul inițial a

procurorului Machidon D., din care motiv este unul desinestătător și urma a fi

8

respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. b) Cod de procedură

penală.

Instanța a respins neîntemeiat solicitarea părții apărării de a-i fi acordat

termen pentru a se pregăti de susținerile verbale, încălcând art. 6 alin. (3) lit. b) al

CEDO.

Cauza a fost judecată de același complet de judecată, care a examinat și

cauza penală în privința lui Gheorghița V. învinuit în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, pe care dânsul este parte vătămată, astfel că cauzele date sunt conexe,

reflectând unul și același conflict, prin ce au fost încălcate prevederile art. 30, 31,

33 Cod de procedură penală.

Examinarea cauzei în instanța de apel nu a avut loc conform rigorilor

prevăzute de art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, nu a fost audiat pe

marginea învinuirii, doar întrebat dacă își susține declarațiile date în prima instanță.

În cadrul examinării cauzei nu au fost administrate probe care ar proba faptul

că l-ar fi bătut pe Gheorghiță V., deopotrivă acestea demonstrează contrariul, fapt

confirmat și de Gheorghiță V., care a recunoscut că l-a înjurat în incinta spitalului,

cât și de martorii oculari, care au declarat că anume Gheorghiță V. era agresiv.

Învinuirea din partea dispozitivă a rechizitoriului nu corespunde învinuirii

înaintate, prin ce i-a fost încălcat dreptul la apărare. Învinuirea ce a fost înaintată

nu e inclusă în rechizitoriu și pentru aceasta dânsul nu a fost diferit justiției, astfel

el nu poate fi condamnat pe ambele învinuiri.

Acțiunile manifestate prin împingerea la o parte a lui Gheorghiță V. pentru a

nu-i permite să-l lovească, nu constituie o contravenție, dar legitimă apărare,

deoarece el a întreprins acțiuni strict necesare pentru a preveni lovirea sa de către

Gheorghiță V.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 1), 2), 6), 7), 8), 12)

și 15) Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărâri.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

9

motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 8 și 10 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei. Legea

penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în

alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv,

adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la

intrarea în vigoare a acestei legi. Legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect

retroactiv. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului. În corespundere cu art. 4654 alin. (2) Cod de procedură penală,

decizia pronunțată în interesul legii este obligatorie din ziua pronunțării. Conform

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta imputată a fost săvârșită ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care

urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept

procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale

prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond

urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

deciziei contestate, instanța de apel, corect dispunând rejudecarea cauzei potrivit

regulilor generale, or, netemeinicia sentinței a fost constatată și prin decizia

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 20.02.2018 (pct. 6., 8. din

decizie):

a) incorect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 1661 alin. (1) Cod

penal, deoarece nu a luat în considerare dispozițiile, obligatorii, din decizia

Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 30.06.2014, pronunțată

în interesul legii, că prin Legea nr. 252 din 08.11.2012 nu au fost dezincriminate

faptele incriminate în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal (red. Legii nr. 277 din

18.12.2008), fiindcă aceste fapte se regăsesc în norma relativ echivalentă prevăzută

de dispoziția art. 1661 Cod penal (redacția Legii nr. 252 din 08.11.2012). Calificarea în

baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, în cazul în care acest calificativ al

excesului de putere sau depășirii atribuțiilor de serviciu a fost abrogat prin Legea

nr. 252 din 08 noiembrie 2012, este corectă, corespunde spiritului Legii nr. 252

din 08.11.2012 și este coroborată cu art. 10 alin. (1) Cod penal.

Or, Legea nr.252 din 08.11.2012 nu conține prevederi, care ar înlătura

caracterul infracțional al faptei, care ar ușura pedeapsa ori în alt mod ar ameliora

10

situația persoanei care a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv și

acțiunile subiecților infracțiunilor care cad sub incidența legii în cauză urmează a fi

calificate, ținând cont de prevederile art. 8 Cod penal, în baza legii penale în

vigoare la dată săvârșirii infracțiunii.

Astfel, sancțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal (redacția

din 18.12.2008) stabilește o pedeapsă cu închisoare de la 2 la 6 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de pînă la 5 ani, pe când sancțiunea art. 1661 alin. (1) Cod penal (redacția

din 14.10.2018), prevede o pedeapsă cu închisoare de la 2 la 6 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 3 la 5 ani, adică pedepse mai grave.

Comparând aceste sancțiuni, se observă că cea din art. 1661 alin. (1) Cod

penal este mai gravă, deoarece pedeapsa complementară obligatorie are limita

minimă de 3 ani, circumstanțe neregăsite în sancțiunea art. 328 alin. (2) Cod penal.

Deci, aplicând prevederile art. 8, 10 Cod penal, în cazul în care vinovăția

inculpatului v-a fi dovedită, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 328

alin. (2) lit. a) Cod penal (red. 18.12.2008), deoarece nu i se va agrava situația;

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol,

în special ale procurorului - privind calificarea corectă a acțiunilor inculpatului pe

art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, cât și în cele ale apărării, motive repetate și în

recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1, 3.3 - 3.5., 5., 51.

din prezenta decizie.

Mai mult, nu a executat indicațiile conținute în decizia Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție din 20.02.2018, în aspectul vizat (pct. 6. din decizie);

c) corect a concluzionat în descriptiv că sentința primei instanțe, conform

cărei procesul penal în privința lui Pantaz Valentin pe art. 1661 alin. (1) Codul

penal, a fost încetat din motiv că fapta constituie o contravenție, prevăzută la art.

354 din Codul contravențional, este neîntemeiată și pasibilă casării, însă a dispus

prin dispozitiv, neclar și divergent respingerea, ca nefondate, a apelurilor apărării:

„declarate împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 23 decembrie2016”.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâri care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărâri, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate, și că recursurile de pe rol sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

11

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, și de inculpatul Pantaz Valentin xx, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2018 și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 26 aprilie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

12

13