1ra-1184/20 — art. 166/1 alin. 1 CP

1ra-1184/20 — art. 166/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1184/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Svetlana Filincova

Judecători Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, recursul ordinar

declarat de Pantaz Valentin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui:

Pantaz Valentin Iurie, născut la XXXX,

originar din s. XXXX. R. XXXX

domiciliat în în or. XXXX, str. XXXX, 36.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:

21.03.2013 – 23.12.2016;

Instanța de apel:

31.01.2017 – 22.06.2017;

19.04.2018 – 18.12.2018;

14.05.2019 – 12.12.2019;

Instanța de recurs:

01.09.2017 – 20.02.2018;

20.02.2019 – 26.03.2019;

11.03.2020 – 21.10.2020;

Conducându-se de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) al Codului de

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă:

1

privința lui Pantaz Valentin pe art. 1661 alin. (1) Codul penal, a fost încetat din

motiv că fapta constituie o contravenție, prevăzută la art. 354 din Codul

contravențional.

Procesul contravențional în privința lui Pantaz Valentin pe art. 354 din Codul

contravențional, a fost încetat, din motivul intervenirii prescripției răspunderii

contravenționale.

emisă de procuror la 08 februarie 2013, Pantaz Valentin se învinuiește în faptul că

el, deținând, în baza ordinului MAI nr. 44 EF din 26 februarie 2010, funcția de

Inspector de Stat pentru sistematizarea circulației rutiere al Secției poliției rutiere a

CPr Orhei, având gradul special de maior de poliție și fiind astfel, conform art. 123

alin. (2) din Codul penal - persoană publică, dat fiind faptul că era funcționar

public cu statut special care deține grad special și fiind investit cu drepturi și

obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, contrar art. 3 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, la care Republica Moldova

a aderat la 12 septembrie 1997, alin. (2) art. 24 din Constituția Republicii

Moldova, art.12-15 din Legea Republicii Moldova nr. 416-XII din 18 decembrie

1990 cu privire la poliție, lit. a), b) pct.16 din Codul de etică și deontologie al

polițistului aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 481 din 10

mai 2006, care îl obligau să nu supună pe nimeni la torturi, să nu aplice forța fizică,

decât pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor

legale, dacă metodele non-violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin,

să respecte Constituția și legile Republicii Moldova, să nu aplice acte de tortură,

tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să

nu recurgă la forță cu excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura

necesară atingerii unui obiectiv legitim, a săvârșit infracțiunea de tratament inuman

și degradant în următoarele circumstanțe.

Astfel, Pantaz Valentin, la 05 august 2011, aproximativ la ora 22:00, deși se

afla în concediu ordinar de odihnă acordat prin ordinul Comisarului CPr Orhei nr.

74 ef, circumstanță care nu determina suspendarea lui din funcție, acționând în

baza obligațiilor ce decurg din art. 22 al Legii nr.416-XII din 18 decembrie 1990

cu privire la poliție, care vizează fiecare colaborator al poliției, pe întreg teritoriul

Republicii Moldova, indiferent de funcția pe care o deține, de locul în care se află

în timpul sau în afara orelor de program, fiind sesizat de către colaboratorul de

poliție Mustea Eduard, și respectiv, aflându-se în exercițiul funcției, s-a prezentat

pe traseul adiacent traseului R20 Rezina-Orhei-Călărași din apropierea satului

Seliște r-nul Orhei pentru a contribui la aplanarea unui pretins conflict în care erau

implicați colaboratori de poliție și persoane civile, după epuizarea căruia în aceeași

seară la 05 august 2011, aproximativ la orele 23:35, s-a deplasat la spitalul raional

2

Orhei, unde în incinta secției de internare, întâlnindu-l pe Gheorghiță Viorel, care

participase la conflictul indicat mai sus, fiind persoană care acționează cu titlu

oficial, urmărind scopul de a-l pedepsi pe Gheorghiță Viorel pentru un act pe care

acesta precum că l-ar fi comis, fără temei și necesitate, intenționat, în mod ilegal,

pentru a-și demonstra supremația, l-a supus pe ultimul unui tratament inuman și

degradant manifestat prin bruscare și lovire cu palmele și pumnii în regiunea feței

și pe toată suprafața corpului, precum și cu piciorul în regiunea abdomenului,

provocându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 395 din 12 august

2011, leziuni corporale, exprimate prin excoriații pe umăr, torace și braț, contuzia

rinichiului, ceea ce i-a cauzat dureri fizice și suferințe psihice, violență fizică care

nu era necesară, nefiind determinată de comportamentul lui Gheorghiță Viorel, dat

fiind faptul că acesta nu opunea rezistență și nu comitea careva acțiuni ilegale,

umilindu-i astfel demnitatea.

Faptele lui Pantaz Valentin au fost încadrate în prevederile art. 1661 alin. (1)

din Codul penal, ca cauzarea intenționată a unei dureri sau a suferinței fizice, care

reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană publică sau de către

orice altă persoană care acționează cu titlu oficial.

În lipsa unei ordonanțe în condițiile art. 283 alin. (1) din Codul de procedură

penală, de schimbare sau completare a acuzării înaintate învinuitului, în partea

dispozitivă a rechizitoriului, procurorul a formulat o nouă învinuire inculpatului, în

faptul că la 05 august 2011, aproximativ la orele 22:00, deși se afla în concediu

ordinar de odihnă acordat prin ordinul Comisarului CPR Orhei nr. 74 ef, din 08

august 2011, circumstanță care nu determina suspendarea lui din funcție, acționând

în baza obligațiilor ce decurg din art. 22 al Legii nr. 416-XII din 18.12.1990 cu

privire la poliție, care vizează fiecare colaborator al poliției, pe întreg teritoriul

Republicii Moldova, indiferent de funcția pe care o deține, de locul în care se află

în timpul sau în afara orelor de program, fiind sesizat de către colaboratorul de

poliție Mustea Eduard, și, respectiv, aflându-se în exercițiul funcției, s-a prezentat

pe traseul adiacent traseului R20 Rezina-Orhei-Călărași din apropierea satului

Seliște, r-nul Orhei pentru a contribui la aplanarea unui pretins conflict în care erau

implicați colaboratori de poliție și persoane civile, după epuizarea căruia în aceeași

seară la 05 august 2011, aproximativ la orele 23:35, s-a deplasat la spitalul raional

Orhei, unde în incinta secției de internare, întâlnindu-l pe Gheorghiță Viorel, care

participase la conflictul indicat mai sus, fiind persoană care acționează cu titlu

oficial, urmărind scopul de a-l pedepsi pe Gheorghiță Viorel pentru un act pe care

acesta precum că l-ar fi comis, fără temei și necesitate, intenționat, în mod ilegal,

pentru a-și demonstra supremația, l-a supus pe ultimul unui tratament inuman și

degradant manifestat prin bruscare și lovire cu palmele și pumnii în regiunea feței

și pe toată suprafața corpului, precum și cu piciorul în regiunea abdomenului,

provocându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 395 din 12 august

3

2011, leziuni corporale, exprimate prin excoriații pe umăr, torace și braț, contuzia

rinichiului, ceea ce i-a cauzat dureri fizice și suferințe psihice, violență fizică care

nu era necesară, nefiind determinată de comportamentul lui Gheorghiță Viorel, dat

fiind faptul că acesta nu opunea rezistență și nu comitea careva acțiuni ilegale,

umilindu-i astfel demnitatea.

Instanța a reținut că, la 05 august 2011, Pantaz Valentin era în concediu și nu

în exercitarea funcției, de unde rezultă că în incinta spitalului inculpatul nu s-a aflat

în exercitarea a nici uneia din atribuțiile prevăzute de Legea cu privire la poliție,

dar în calitate de pacient.

Totodată, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că inculpatul doar a

acostat verbal și bruscat partea vătămată, fără a-i cauza dureri fizice sau vătămări

corporale.

Astfel, în urma cercetării probelor, s-a stabilit că Pantaz Valentin, prin

acțiunile sale de acostare cu voce tare, în incinta spitalului, a lui Gheorghiță Viorel,

precum și bruscarea acestuia, a comis huliganismul nu prea grav, adică acostarea

jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, și acțiunile lui nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin.(1) Codul penal,

dar constituie o contravenție prevăzută de art. 354 al Cod contravențional. Or, fapta

reținută în sarcina inculpatului urmează a fi calificată în baza art. 354 Cod

contravențional, ca huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri

publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce încalcă normele morale, tulbură

ordinea publică și liniștea persoanelor fizice.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul

să fie condamnat în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 800

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un

termen de 3 ani.

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Orhei, Dorina Tăut, a declarat apel

suplimentar, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în MAI pe un termen de 2 ani,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de

probațiune de 2 ani, în temeiul art. 90 Cod penal.

Apelantul a indicat că din punct de vedere al aprecierii probelor în cadrul

cercetării judecătorești, acuzatorul a justificat și motivat că fapta inculpatului

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

3.2. A declarat apel și avocatul Boris Bulbuc, în numele părții vătămate

Gheorghiță Viorel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

unei pedepse penale.

4

Apelantul a invocat că probele administrate și cercetate demonstrează

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate potrivit rechizitoriului.

3.3. Avocatul Serghei Șteliman în interesele inculpatului a declarat apel,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat, pe motiv că fapta nu a fost comisă de el.

Apelantul a invocat că sentința este una ilegală și neîntemeiată, deoarece fapta

lui Pantaz Valentin nu întrunește elementele infracțiunii imputate. Acesta nu a

comis nici o contravenție, deci în privința lui nu urma să fie pronunțată o sentință

de achitare.

3.4. La fel, a declarat apel și avocatul Dumitru Cirimpei, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a indicat că acțiunile manifestate de inculpat, prin împingerea

mâinii lui Gheorghiță Viorel pentru a nu-i permite să-l lovească, nu constituie o

contravenție, dar legitimă apărare, deoarece inculpatul a întreprins acțiuni strict

necesare pentru a preveni lovirea sa de către Gheorghiță Viorel.

Conform art. 21 Cod contravențional, este în stare de legitimă apărare

persoana care săvârșește o faptă pentru a respinge un atac direct, imediat, material

și real, îndreptat împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui

interes public. Însă, la caz nu au fost administrate probe ce ar dovedi că Pantaz

Valentin a comis vreo contravenție.

3.5. De asemenea, a declarat apeluri și inculpatul, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de el, că acțiunile sale nu întrunesc semnele infracțiunii prevăzute de art.

1661 alin. (1) Cod penal și nici semnele unei contravenții.

Apelantul a menționat că acțiunile manifestate prin împingerea mâinii lui

Gheorghiță Viorel pentru a nu-i permite să-l lovească, nu constituie o contravenție,

dar legitimă apărare, deoarece a întreprins acțiuni strict necesare pentru a preveni

lovirea sa de către Gheorghiță Viorel. În acțiunile sale nu sunt prezente nici

elementele contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional.

respinse, ca nefondate. Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a

constatat că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 1661 alin. (1) Cod penal, ci întrunesc elementele contravenției prevăzute de art.

354 Cod contravențional, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei

fizice, alte acțiuni similare ce încalcă normele morale, tulbură ordinea publică și

liniștea persoanelor fizice.

februarie 2018, recursurile au fost admise, casată total decizia atacată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

5

motivelor invocate în apelul procurorului și anume asupra argumentelor că instanța

de fond în partea descriptivă a sentinței a motivat că învinuirea adusă inculpatului

la faza urmăririi penale nu este cea care figurează în rechizitoriu, că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii, că acuzarea nu a probat prezența

leziunilor corporale pe corpul părții vătămate prin raport de expertiză medico-

legală, că nu este cunoscută proveniența la caz a înregistrărilor video și că partea

vătămată pe caz este caracterizată negativ prin faptul că a fost condamnat anterior,

pe cale de consecință constatând în partea dispozitivă a sentinței precum că fapta

inculpatului constituie contravenția prevăzută de art. 354 Cod contravențional,

limitându-se doar în a indica că corect instanța de fond a constatat că, acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele constitutive prevăzute de art. 1661 alin. (1)

Cod penal, ci întrunesc elementele contravenției prevăzute de art. 354 Cod

contravențional.

Instanța de apel nu a ținut cont de practica judiciară constantă, care

menționează, că partea descriptivă a deciziei se începe cu expunerea succintă a

faptelor de săvârșirea cărora inculpatul este declarat vinovat sau a învinuirii sub

care a fost pus, apoi se expune fondul apelului, conținutul solicitărilor părților

participante în ședința judiciară, argumentele suplimentare. În continuare în decizie

se expune concluzia generală a instanței pe marginea apelului și temeiurile de fapt

și de drept, motivele adoptării soluției respective. Instanța de apel este obligată să

se pronunțe asupra tuturor motivelor indicate în apel. Nerespectarea acestor cerințe

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Or, instanța de apel a omis să excludă eroarea comisă de către prima instanță,

deoarece motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, deși a menținut fără modificări soluția instanței de fond, prin care a încetat

procesul penal în privința inculpatului, din motiv că fapta inculpatului constituie

contravenția prevăzută la art. 354 Cod contravențional, dar aceasta a fost motivată

sub aspectul că, acțiunile inculpatului Pantaz Valentin, nu întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 1661 Cod penal.

inculpatului, a avocaților în interesele inculpatului, au fost respinse, ca nefondate.

Au fost admise apelurile procurorilor și a avocatului Bulbuc Boris în numele

părții vătămate Gheorghiță Viorel, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Pantaz Valentin a fost condamnat în baza art. 1661 alin.(1) Cod penal la 2 ani

și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a deține funcții în organele MAI pe

un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Instanța de apel a constatat, că inculpatul Pantaz Valentin, deținând, în baza

ordinului MAI nr.44 EF din 26.02.2010, funcția de Inspector de Stat pentru

6

sistematizarea circulației rutiere al Secției poliției rutiere a CPr Orhei, având gradul

special de maior de poliție și fiind astfel, conform art. 123 alin.(2) din Codul penal

- persoană publică, dat fiind faptul că era funcționar public cu statut special care

deține grad special și fiind investit cu drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, contrar art.3 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la

04.11.1950, la care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997, alin.(2) art.24 din

Constituția Republicii Moldova, art.art.12-15 din Legea Republicii Moldova

nr.416-XII din 18.12.1990 „cu privire la poliție”, lit.a), b) pct.16 din Codul de etică

și deontologie al polițistului aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr.481 din 10.05.2006, care îl obligau să nu supună pe nimeni la torturi,

să nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea

rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele non-violente nu asigură

îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte Constituția și legile Republicii

Moldova, să nu aplice acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau

degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu excepția

cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv

legitim, a săvârșit infracțiunea de tratament inuman și degradant în următoarele

circumstanțe.

Astfel, la 05 august 2011, aproximativ ora 22:00, deși se afla în concediu

ordinar de odihnă acordat prin ordinul Comisarului CPr Orhei nr. 74 ef. din

08.08.2011, circumstanță care nu determina suspendarea lui din funcție, acționând

în baza obligațiilor ce decurg din art.22 al Legii nr.416-XII din 18.12.1990 „cu

privire la poliție”, care vizează fiecare colaborator al poliției, pe întreg teritoriul

Republicii Moldova, indiferent de funcția pe care o deține, de locul în care se află

în timpul sau în afara orelor de program fiind sesizat de către colaboratorul de

poliție Mustea Eduard, și, respectiv, aflându-se în exercițiul funcției, s-a prezentat

pe traseul adiacent traseului R20 Rezina-Orhei-Călărași din apropierea satului

Seliște, r-nul Orhei pentru a contribui la aplanarea unui pretins conflict în care erau

implicați colaboratori de poliție și persoane civile, după epuizarea căruia în aceeași

seară la 05.08.2011 aproximativ la orele 23.35, s-a deplasat la spitalul raional

Orhei, unde în incinta secției de internare, întîlnindu-1 pe Gheorghiță Viorel, care

participase la conflictul indicat mai sus, fiind persoană care acționează cu titlu

oficial, urmărind scopul de a-1 pedepsi pe Gheorghiță Viorel pentru un act pe care

acesta precum că l-ar fi comis, fără temei și necesitate, intenționat, în mod ilegal,

pentru a-și demonstra supremația, l-a supus pe ultimul unui tratament inuman și

degradant manifestat prin bruscare și lovire cu palmele și pumnii în regiunea feței

și pe toată suprafața corpului, precum și cu piciorul în regiunea abdomenului,

provocându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.395 din

12.08.2011, leziuni corporale, exprimate prin excoreații pe umăr, torace și braț,

7

contuzia rinichiului, ceea ce i-a cauzat dureri fizice și suferințe psihice, violență

fizică care nu era necesară, nefiind determinată de comportamentul lui Gheorghiță

Viorel, dat fiind faptul că acesta nu opunea rezistență și nu comitea careva acțiuni

ilegale, umilindu-i astfel demnitatea.

Instanța de apel a reținut că inculpatul, prin acțiunile sale a intenționate, a

comis infracțiunea prevăzută art. 1661 alin. (1) Cod penal, ca cauzarea intenționată

a unei dureri sau suferințe fizice, care reprezintă tratament inuman și degradant,

vinovăția lui fiind dovedită prin probele administrate. Or, instanța de fond eronat

și-a motivat soluția, precum că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (1) Cod penal, dar în partea dispozitivă a

sentinței a hotărât să înceteze procesul penal, pe motiv că fapta constituie o

contravenție, astfel partea descriptivă a sentinței motivate nu corespunde cu cea

dispozitivă. Odată ce în partea descriptivă a sentinței instanța a motivat că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii, urma ca în condițiile art. 390 alin.

(1) pct. 3) Cod de procedură penală să pronunțe o sentință de achitare.

Mai mult, partea acuzării a prezentat probe verosimile care au elucidat în mod

clar circumstanțele cazului și în baza cărora a fost demonstrată pe deplin vinovăția

inculpatului în săvârșirea tratamentului inuman și degradant în privința părții

vătămate Gheorghiță V.

recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Dorina Tăut, și de inculpatul Pantaz Valentin, casată decizia Curții de

Apel Chișinău din 18 decembrie 2018 și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că, instanța de apel rejudecând cauza, incorect a

încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal, deoarece nu a

luat în considerare dispozițiile, obligatorii, din decizia Plenului Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție din 30 iunie 2014, pronunțată în interesul legii. Deci,

aplicând prevederile art. 8, 10 Cod penal, în cazul în care vinovăția inculpatului v-

a fi dovedită, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 328 alin. (2) lit. a)

Cod penal; nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe

rol, în special ale procurorului - privind calificarea corectă a acțiunilor inculpatului

pe art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, cât și în cele ale apărării, motive repetate și în

recursurile ordinare. Mai mult, nu a executat indicațiile conținute în decizia

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2018, în aspectul

vizat.

respinse cererile de apel declarate de către inculpatul Pantaz Valentin și avocații

Șteliman Serghei și Cirimpei Dumitru, admisă cererea de apel inițială declarată de

către procurorul în Procuratura Orhei, Machidon Vadim și apelul suplimentar

8

declarat de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Tăut

Dorina și cererea de apel declarată de către avocatul Bulbuc Boris în interesele

părții vătămate Gheorghiță Viorel, casată integral, inclusiv din oficiu, în temeiul

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința judecătoriei Orhei din 23

decembrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează.

Pantaz Valentin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin.(2) lit. a) Cod penal (în redacția în vigoare la data comiterii faptei)

și în baza acestei norme legale, s-a stabilit pedeapsa cu închisoarea pe un termen de

2 (doi) ani cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice pe un termen de 1 (unu) an.

În temeiul art.90 alin.(1) Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea aplicate lui Pantaz Valentin pentru o perioadă de

probațiune de 2 (doi) ani, dacă în termenul fixat, acesta nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care să

fie achitat.

Recurentul a invocat că instanța de apel incorect a admis apelul procurorului

Machidon M., pe când acesta urma a fi respins, ca nefondat în temeiul art. 415 alin.

(1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, deoarece apelul acestuia nu conține

motivele pe care și-a întemeiat solicitarea, iar acele motive indicate în decizie se

conțin în apelul suplimentar al procurorului Tăut D., dar nu și în apelul declarat de

Machidon M. Apelul declarat de procurorul Tăut D. nu putea fi considerat ca unul

suplimentar, deoarece solicitarea este diferită de cea expusă în apelul inițial a

procurorului Machidon D., din care motiv este unul de sine stătător și urma a fi

respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. b) Cod de procedură

penală.

Examinarea cauzei în instanța de apel nu a avut loc conform rigorilor

prevăzute de art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, nu a fost audiat pe

marginea învinuirii, doar întrebat dacă își susține declarațiile date în prima instanță.

către inculpat, solicitând declararea acestuia inadmisibil ca vădit neîntemeiat.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

9

motive legale pe care se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărâri.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În contextul normei legale citat mai sus, Colegiul lărgit reține că instanța de

apel a comis următoarele erori de drept.

În corespundere cu prevederile art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Iar, potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

În fața instanței de apel, în cadrul judecării cauzei penale, sunt puse

următoarele chestiuni de drept: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au

fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei și cu pronunțarea unei noi hotărâri după caz.

Deși anterior instanța de recurs a dispus de două ori rejudecarea cauzei, în

pofida prescripțiilor legale, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile inculpatului și avocaților acestuia, în special privind

inadmisibilitatea în calitate de probă a raportului de expertiză medico-legală în

vederea probării prezenței leziunilor corporale pe corpul părții vătămate, or cele

expuse în pct. 48 din decizia recurată, nu poate fi considerat drept răspuns la un

argument crucial în cauză.

În acest sens, instanța de apel s-a limitat să constate că la materialele cauzei ar

fi anexat un raport de expertiză medico-legală, fără a da o valență juridică

argumentelor invocate, de nenumărate ori, de inculpat prin prisma normelor de

drept indicate în susținerea apelului.

La fel, instanța de apel nu a înlăturat dubiile referitoare la vinovăție create

prin insuficiența probatoriului, fapt invocat de inculpat, or deși sentința primei

instanțe s-a constatat a fi contradictorie și aceasta nu putea fi menținută din punct

de vedere procedural, aceasta era de fapt benefică inculpatului, în lumina

10

constatărilor înserate în ea, care au fost semnalate de inculpat, însă desconsiderate

de către instanța de apel.

Totodată, instanța de apel nu a înlăturat erorile evidențiate anterior de către

instanța de recurs cu privire la caracterizarea părții vătămate condamnate anterior

și cu privire la comportamentul acestuia în privința lui Pantaz Valentin și

colaboratorilor de poliție, în aceleași circumstanțe, într-o cauza penală conexă.

În coerența celor expuse, verificând dacă fapta imputată întrunește elementele

infracțiunii, în special cu privire la subiectul special, instanța nu a răspuns prin

soluția emisă la criticile invocate de către inculpat referitor la faptul că acesta nu s-

ar afla în exercițiul funcției, fiind la momentul faptelor descrise în concediul de

odihnă, critici rezonabile, ținându-se cont că în cauza penală conexă acțiunile în

privința lui Pantaz Valentin nu au fost calificare ca fiind împotriva unui obiect

special.

Constatând toate cele relatate supra, Colegiul lărgit, conturează o opinie

tendențioasă a instanței de apel de reținere și însușire a motivării din deciziile

emise anterior, fără a da o apreciere tuturor probelor în ansamblu, fără a răspunde

la toate temeiurile invocate de părți, ignorând nemotivat unele afirmații și situații

certe sau cel puțin nemotivând prevalarea unor circumstanțe, pe care s-a bazat

soluția emisă, asupra celorlalte probe existente la dosar.

Circumstanțele expuse atestă în mod clar că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile declarate, și că recursul este întemeiat.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Prin urmare, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul lărgit consideră că a examinat principalele

întrebări juridice puse în cerere.

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să examineze speța în întregime în

cadrul unor proceduri noi, în vederea respectării dreptului părților la un proces

echitabil, în special, în partea aprecierii juridice a observațiilor lăsate fără răspuns

(a se vedea, spre exemplu impactul considerentelor instanței de recurs la o nouă

11

reexaminare, cauzele Victor Harovschi vs. Moldova, hotărâre din 18 noiembrie

2008; Dimitar Yordanov vs. Bulgaria, hotărâre din 6 septembrie 2018, § 52 - 53).

Conducându-se de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) al Codului de

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de Pantaz Valentin.

Se casează decizia din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

penală în privința lui Pantaz Valentin și dispune rejudecarea cauzei în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Președinte Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

12